Mantuitorul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este numit in rugaciunile Bisericii, inspirate din Sfanta Scriptura, Doctorul sufletelor si al trupurilor, iar aceasta exprimare arata lucrarea vindecatoare a Mantuitorului in timpul vietuirii Sale printre oameni, dar si puterea Lui vindecatoare de-a lungul veacurilor prin Biserica.
Boala, in Sfanta Scriptura, este inteleasa, in primul rand, ca o alterare a sanatatii, iar din acest punct de vedere, ea poate cuprinde infirmitati ale sufletului si ale trupului. In Vechiul Testament, in general in Psalmi, avem cereri si strigate de vindecare. Psalmistul cere ca Dumnezeu sa-l vindece de neputinte. Altadata el constata cum viata i se apropie de batranete si de moarte, sau vede cum trece viata omului ca 'floarea campului'. De aici constatarea nevoii existentiale de vindecare nu numai de boala, ci si de moarte. Deja in Vechiul Testament, in capitolul 53 din cartea proorocului Isaia, Hristos-Mesia este prezentat ca fiind Cel care ia asupra Sa neputintele, bolile si suferintele noastre (cf. Isaia 53, 4). In ranile Sale se gaseste vindecarea noastra, adica El nu este doar Cel ce vindeca, ci si Cel ce sufera cand vindeca. El Se identifica cu natura umana slabita prin pacat, desi El nu are pacat. El nu vindeca firea umana din exterior, ci din interiorul ei. In Noul Testament bolnavii cer vindecare de la Hristos, iar ucenicii Lui vindeca prin puterea data lor de Dumnezeu. Sfintele Evanghelii ne arata cat de importanta este activitatea de vindecare a Mantuitorului: 'Iisus strabatea toate cetatile si satele […] vindecand toata boala si toata neputinta in popor' (Matei 9, 35). Intotdeauna in jurul lui Iisus se aflau oameni care veneau la El pentru vindecare, sufleteasca si trupeasca. Numarul mare al vindecarilor din Sfintele Evanghelii ne arata ca vindecarile savarsite de Iisus devin un mod de a proclama puterea si prezenta plina de compasiune a lui Dumnezeu intre oameni.
Asa cum reiese din Sfintele Evanghelii (Matei 4, 23; 9, 35; Luca 9, 11; Matei 11, 4-5), vindecarile pe care Mantuitorul Hristos le savarseste sunt semnele prezentei Imparatiei lui Dumnezeu in lume, semnele inceputului eliberarii omului de pacat, suferinta si moarte. Cu alte cuvinte, vindecarile Lui au un caracter profetic; ele sunt prefigurarea si inaugurarea unei vindecari finale, adica invierea de obste si viata vesnica intr-un cer nou si un pamant nou, in care nu va mai fi lacrima si moarte (cf. Apocalipsa 21, 1, 4).
Biserica este mediul vindecarii omului de pacat, boala si moarte
Puterea vindecatoare de pacat si de boala a fost daruita de Iisus Hristos ucenicilor Sai, adica Bisericii Sale. Astfel, harul vindecator al lui Hristos este lucrator prin preotii Bisericii si prin puterea rugaciunii Bisericii intregi (cf. Iacov 5, 14-16), dupa cum se vede mai ales in Taina Pocaintei si Taina Sfantului Maslu.
Intelegem, asadar, ca Biserica este, in primul rand, un spital pentru vindecarea de pacate. Pentru unii parinti din pustie conta mai putin daca trupul era sanatos sau nu. Patericul ne spune ca unii chiar se intristau daca treceau un an sau doi si nu se mai imbolnaveau! Ei foloseau prezenta bolii ca pe o aducere aminte de moarte, ca o constientizare a faptului ca nu trebuie sa ne incredem prea mult in sanatatea noastra trupeasca, in propriile forte fizice. In schimb, ei se preocupau foarte mult de sanatatea sufletului sau de legatura lui permanenta cu Dumnezeu, adica de forta spirituala de-a iubi constant si dezinteresat pe Dumnezeu si pe semeni.
Taina mantuirii omului in Hristos, ca taina a pocaintei si a iertarii pacatelor, a fost pe deplin descoperita de Hristos ucenicilor Sai si Bisericii Sale dupa Invierea Sa din morti.
Puterea de a ierta pacatele apartine numai lui Dumnezeu, dar in iubirea Sa milostiva, nesfarsita si negraita pentru oameni, Hristos daruieste Bisericii Sale aceasta putere sfanta si mantuitoare.
Daca examinam cu atentie Sfanta Scriptura, vedem ca in prima zi a Invierii Sale din morti, Mantuitorul Hristos insoteste, ca si cand ar fi fost un pelerin necunoscut, pe ucenicii Sai Luca si Cleopa in drum spre Emaus. Pe drum, El le talma-ceste Scripturile, aratand ca toate contin in ele Taina Persoanei si lucrarii Sale, ca toate cele intamplate cu El in Ierusalim erau prezise de Moise, prooroci si psalmi (cf. Luca 22, 27 si 44). Iar cand vorbeste de ceea ce se va intampla in viitor, Iisus precizeaza ca 'asa este scris si asa trebuia sa patimeasca Hristos si sa invieze din morti a treia zi. Şi sa se propovaduiasca in numele Sau pocainta: spre iertarea pacatelor la toate neamurile, incepand de la Ierusalim' (Luca 24, 46-47).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu