Acatistul Sfintei Mucenițe Sira, fecioara din Persia – Izbăvitoare de vrăji, blesteme și de toată lucrarea diavolească (24 august)

dec.17

Condacul 1

Celei ce mai întâi a fost mare vrăjitoare și care mai apoi, venind la cunoștința Adevărului lui Dumnezeu, s-a îmbrăcat în haină de nuntă cerească și pentru Mirele ei Iisus Hristos a primit moarte mucenicească, Sfinte Sira îi aducem aceste cinstiri. Iar tu, Sfântă Muceniță și fecioară, roagă-te pentru noi care te strigăm: Bucură-te, Sfântă Muceniță Sira, izbăvește-ne de toate ispitele diavolești!

Icosul 1

Te-ai arătat în Persia ca un mărgăritar mare și curat, căci Făcătorul Cerului și al pământului, Tatăl celor văzute și nevăzute nu te-a lăsat să te pierzi în întunericul slujirii idolești, iar Îngerii s-au minunat văzând iubirea ta pentru Hristos, preafericită Sfântă Sira. Primește te rugăm aceste umile cuvinte de laudă:

Bucură-te, că ai cunoscut toate meșteșugurile vrăjitorești;

Bucură-te, că știai și a citi în stele;

Bucură-te, că Dumnezeu te-a învățat a citi Cuvântul Lui;

Bucură-te, că Hristos a scris slove de aur în inima ta;

Bucură-te, că întoarcerea ta la mântuire a fost pentru totdeauna;

Bucură-te, că ai stat nemișcată în fața chinurilor;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Sira, izbăvește-ne de toate ispitele diavolești!

Condacul 2

Te-ai născut într-o cetate din neam păgânesc din care izvorau multe roduri ale diavolului, iar tatăl tău era vrăjitor vestit și mare slujitor idolesc știind bine învățăturile lui Zoroastru mai marele vrăjitorilor și întâiul învățător în citirea stelelor din Persia. Pe tine, Sfântă Sira, te-a dat să fii crescută în altă cetate de o femeie vrăjitoare ca să crești în deprinderea vrăjitoriei păgânești, căci el nu știa a se închina lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 2

Când ai început a veni în înțelegere de îndată ai învățat vrăjitoria, fiind dată la slujirea cea necurată a jertfelor, știind foarte bine toată știința vrăjitorească. Dar Dumnezeu, care cunoștea inima ta, nu te-a lăsat să te pierzi, ci ți-a rânduit luminarea.

Bucură-te, că ai cunoscut niște femei creștine;

Bucură-te, că ai ales credința creștinească;

Bucură-te, că ai început a merge în taină la biserică;

Bucură-te, că trăiai în rugăciune, post și înfrânare;

Bucură-te, că fugeai de petrecerile lumești ale păgânilor;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Sira, izbăvește-ne de toate ispitele diavolești!

Condacul 3

Deseori te întâlneai cu fecioarele creștine, crezând toate cele se propovăduiau fără șovăire și le scriai în inima ta cu umilință, arzând de dragostea către Hristos. Ba chiar odată fiind bolnavă, te-ai atins cu credință de haina preotului care te alungase din biserică și Dumnezeu te-a tămăduit de îndată iar tu Îi strigai în ascunsul sufletului tău: Aliluia!

Icosul 3

Diavolul, văzând buna începere a credinței în tine, ți s-a arătat noaptea și te-a ocărât dar tu ai citit Psalmul 90 alungându-l cu rugăciune fierbinte, iar Dumnezeu ți-a descoperit noaptea următoare că vei primi mucenicia pentru El.

Bucură-te, că ai visat că stăteai pe o treaptă mai înaltă decât preoții;

Bucură-te, că în mâini țineai Sfântul Potir, plin de sângele lui Hristos;

Bucură-te, că cei doi diaconi ce erau lângă tine cădeau cu tămâie;

Bucură-te, că însemna că vei bea paharul pătimirii pentru Mirele tău;

Bucură-te, că tămâia era jertfa bineprimită de Dumnezeu;

Bucură-te, că moartea mucenicească covârșește toate rânduielile sfinților;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Sira, izbăvește-ne de toate ispitele diavolești!

Condacul 4

Văzând toate acestea, te-ai dat în vileag la rude că ești creștină dar mama ta vitregă ce pretindea că este și ea creștină în ascuns, cu viclenie te-a convins să duci jertfe diavolești ca mai înainte și să te rogi lui Dumnezeu în taină, și inima ta s-a plecat la aceste cuvinte căci erai tânără cu mintea și nu știai încă a te încredița cu totul Domnului Hristos: Aliluia!

Icosul 4

Însă Domnul nu te-a lăsat să te scufunzi adânc în acea amăgire, căci sosind Postul cel Mare ai avut o vedenie în care frații tăi erau aruncați în gunoi, tatăl tău stătea pe un pat pângărit, iar tu ai vrut să intri în cămara mult luminoasă atătată de îngeri unde era un pat înalt și frumos, și venindu-ți în fire ai alergat de îndată la episcop să îți dea Sfântul Botez.

Bucură-te, că episcopul s-a bucurat de cererea ta, însă nu te-a botezat;

Bucură-te, că se teme de puterea tatălui tău;

Bucură-te, că ți-a spus mai întâi să mărturisești public că ești creștină;

Bucură-te, că îngerul Domnului ți s-a arătat noaptea;

Bucură-te, că te-a mustrat că nu îți împlinești făgăduințele;

Bucură-te, că te-ai înspăimântat;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Sira, izbăvește-ne de toate ispitele diavolești!

Condacul 5

A doua zi te-ai dus la templul lui Zoroastru și, văzând strălucind asupra ta lumina dumnezeiească și întărindu-te cu inima, ai sfărâmat înaintea tuturor uneltele vrăjitorești și ai scuipat asupra focului pe care perșii îl aveau în loc de zeu. Ai răsturnat pe jos altarul idolesc și ai strigat că ești creștină și crezi în adevăratul Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 5

Frații tăi te-au încuiat repede într-o cămară, și venind tatăl tău și auzind că Îl mărturisești pe Hristos s-a umplut de mânie și te-a bătut fără milă, până a ostenit, apoi a încercat în fel și chip să te amăgească să te întorci la zei.

Bucură-te, că te-a chinuit cu foamea și cu setea;

Bucură-te, că erai ca un diamant tare;

Bucură-te, turn neclintit în credință;

Bucură-te, că ai lepădat dragostea față de părintele tău pentru iubirea lui Hristos;

Bucură-te, că tatăl tău te-a dat pe mâna lui Mavit, mai marele vrăjitorilor;

Bucură-te, că acesta a făcut adunare de vrăjitori la judecată;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Sira, izbăvește-ne de toate ispitele diavolești!

Condacul 6

Adunându-se popor mult în capiștea zeului focului, Sfântă Sira, ai dat răspuns bun la toate cele ce te ispitea slujitorul diavolului, și l-ai chemat și pe episcop să dea mărturie de cuvintele tale, că sunt creștinești, și deși te-au bătut peste gură și te-au îngrozit cu chinurile, ai rămas credincioasă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 6

Mavit te-a dat înapoi tatălui tău în casa căruia te-ai învrednicit de minunate arătări îngerești care te învățau cum să răspunzi păgânilor judecători, și uneori te cercetau Sfinții Moise, Ilie, Apostolul Petru și alți sfinți. Văzând dregătorul Dagu că nu te poate răzgândi, te-a aruncat în închisoare legându-te cu fiare, iar noi ne rugăm așa:

Bucură-te, te-au aruncat într-o groapă strâmtă;

Bucură-te, că ai stat acolo cinsprezece zile fără apă și hrană;

Bucură-te, că mirosul greu al temniței s-a tranformat în mireamă cerească;

Bucură-te, că te-au legat cu capul înspre picioare;

Bucură-te, că legăturile de fier de la mâini și de picioare se desfăceau singure;

Bucură-te, că Dumnezeu a trimis în popor secetă și foamete;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Sira, izbăvește-ne de toate ispitele diavolești!

Condacul 7

În ziua când te-au scos nevătămată din groapă chinuirii, din cer a căzut ploaie bogată, udând țarinile și aducând recoltă bună, iar Dumnezeu ți-a dat darul de a face minuni ca să tămăduiești bolile și să izgonești diavolii iar tu Îi mulțumeai Domnului Hristos: Aliluia!

Icosul 7

Mulți veneau la tine în temniță pentru tămăduire, Sfântă Sira, și câți se atingeau de hainele tale sau de legăturile tale primeau vindecare de neputințele lor iar diavolii nu sufereau aproprierea ta.

Bucură-te, că unul din creștini a plătit ca să poți ieși noaptea din temniță;

Bucură-te, că te-ai dus pe ascuns la slujba în biserică;

Bucură-te, că acolo era o femeie îndrăcită;

Bucură-te, că atingându-se de tine, diavolul din ea a fugit;

Bucură-te, că diavolii se temeau de tine;

Bucură-te, că le știai toate uneltirile, de aceea îi biruiai ușor;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Sira, izbăvește-ne de toate ispitele diavolești!

Condacul 8

Mavit și ceilalți judecători și vrăjitori te-au trimis apoi la împărat și au pus un sigiliu pe grumazul tău ca să nu poți fi înlocuită de alta, iar pecetea aceasta nu se putea sterge decât numai împreună cu cap cu tot. Te-ai bucurat, Sfântă Muceniță, că pătimirile tale nu s-au sfârșit și te rugai lui Dumnezeu să te întărească: Aliluia!

Icosul 8

Împăratul te-a predat evreilor care aveau închisoarea lor, știind că ei îi dușmănesc cel mai mult pe creștini, iar aceștia te-au dezbăcat de haine și te-au aruncat în temniță, fiind legată cu lanțuri grele.

Bucură-te, că mult te-au chinuit evreii;

Bucură-te, că iar te-au trimis la mai marele vrăjitorilor;

Bucură-te, că ai rămas statornică în credință;

Bucură-te, că iar te-au dat la evrei spre chinuire;

Bucură-te, că ei te loveau fără milă;

Bucură-te, că aveai privirea mereu în sus, la Hristos Biruitorul morții;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Sira, izbăvește-ne de toate ispitele diavolești!

Condacul 9

De multe ori legăturile de la mâini și de la picioare ți s-au desfăcut, Sfântă Muceniță, fiindcă te rugai adânc lui Dumnezeu să le dea evreilor semn că El este Dumnezeu cel Adevărat, dar ei zăceau în aceeași orbire cu care s-au osândit pe ei înșiși în ziua răstignirii Domnului, și nu vroiau să se închine Celui care a Înviat: Aliluia!

Icosul 9

Un dregător peste toate temnițele perșilor te-a luat de la evrei și te-a dus la închisoarea lui, Sfântă Sira, știind că era obicei la creștini să își răscumpere cu aur și argint intrarea în temniță la cei legați. Când au intrat la tine creștinii și te-au văzut fără haine, zăcând pe pământ fără așternut, ți-au adus așternut dar păzitorii te-au aruncat și te-au rănit, iar noi ne rugăm așa:

Bucură-te, că mare durere aveai de la greutatea fiarelor ce erau pe tine;

Bucură-te, că mintea ta era adâncită la picioarele Mântuitorului pe Golgota;

Bucură-te, că nu simțeai nici frig, nici umilință;

Bucură-te, că din nou lanțurile ți s-au desfăcut;

Bucură-te, roaba lui Hristos;

Bucură-te, că pe El L-ai iubit, Lui i-ai slujit și pentru El ai murit;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Sira, izbăvește-ne de toate ispitele diavolești!

Condacul 10

Ai fost apoi dusă pe drum la noul loc de judecată și soldații nu te puteau opri din a cânta psalmii, și cu cât puneau lanțuri mai grele pe tine cu atât cântai mai tare. Ajungând la cetate, mai marele vrăjitorilor și ceilalți judecători te-au condamnat la moarte și te-au însemnat cu o altă pecete pe grumaji, ca nu cumva să se jerfească altă fecioară în locul tău, spre slava numelui lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10

Temându-se să te scoată spre ucidere în aceeși zi, păgânii ți-au mutat moartea pentru altă dată, ca să nu se ridice ceartă și gâlceavă între creștini. Ducându-te ei în temniță, te-ai îmbolnăvit, Sfântă Sira, și te rugai cu lacrimi Domnului să nu te lipsească de cununa mucenicească iar Dumnezeu te-a ascultat și ți-a dat sănătate.

Bucură-te, că unul din păzitori s-a aprins de păcatul trupesc;

Bucură-te, că Dumnezeu l-a lovit de orbire, surzire și muțire;

Bucură-te, că mai marele închisorii s-a pornit și el să te necinstească;

Bucură-te, că a căzut jos ca mort;

Bucură-te, abia după multă vreme și-a venit în simțiri;

Bucură-te, că Domnul Hristos și-a apărat mireasa;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Sira, izbăvește-ne de toate ispitele diavolești!

Condacul 11

După o pedeapsă ca aceea, robul satanei s-a umplut de mânie și a hotărât să te omoare, Sfântă Muceniță, și a chemat fierarii să desfacă lanțurile de fier de pe tine, dar tu i-ai spus că nu e nevoie și rugându-te, ele s-au desprins singure, iar tu așteptai să te întâlnești în Ceruri cu Mirele tău: Aliluia!

Icosul 11

Mai marele păzitor a poruncit să îți lege mâinile, dar i-ai spus că de bună voie te dai la moarte și nu vei mișca mâinile, iar el punând o funie pe grumajii tăi a început a te sugruma.

Bucură-te, că slăbeau funia doar ca să te ispitească să te întorci la zei;

Bucură-te, că iar strângeau de capete;

Bucură-te, că apoi slăbeau strânsoarea, ca să te lepezi de credință;

Bucură-te, că le-ai poruncit să își săvârșească porunca;

Bucură-te, că astfel te-ai sfârșit, Sfântă Sira;

Bucură-te, că ai învins vrăjitorii și uneltirile satanei;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Sira, izbăvește-ne de toate ispitele diavolești!

Condacul 12

Cintitul tău trup l-au aruncat chinuitorii să fie mâncat de câini dar ei nu s-au atins de tine, și niște creștini l-au luat și l-au îngropat cu cinste, slăvindu-L pe Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12

Dobândind Cerul ca răsplată că ai părăsit citirea în stele și tot meșteșugul diavolesc, stai acum în ceata Sfintelor Fecioare și te veselești de bunătățile cele mult strălucitoare ale Raiului, Sfântă Sira. Caută și spre noi care cu umilință te lăudăm:

Bucură-te, cea ce distrugi pecețile diavolești;

Bucură-te, cea ce cunoști toată lucrarea vrăjmașului;

Bucură-te, salvatoarea noastră din ghearele vrăjitorilor și fermecătorilor;

Bucură-te, cea ce dezlegi blesteme și scoți la iveală adevărul din pământ;

Bucură-te, apărătoare de sufocarea adusă de lupta duhovnicească;

Bucură-te, dezlegând și lanțurile cu care demonii ne leagă simțurile și trupul;

Bucură-te, cea ce scoți diavolii din oameni;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Sira, izbăvește-ne de toate ispitele diavolești!

Condacul 13

Sfântă Muceniță Sira cea mult minunată, îți aducem aceste cuvinte de rugăciune și cerem cu smerenie ajutorul tău în războiul duhovnicesc, să ne salvezi de vrăji, blesteme, farmece, de ispite, de întunecarea minții, de orbire sufletească și de rătăcire, ca mântuiți să ne bucurăm cu tine de Împărăția lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).

Icosul 1

Te-ai arătat în Persia ca un mărgăritar mare și curat, căci Făcătorul Cerului și al pământului, Tatăl celor văzute și nevăzute nu te-a lăsat să te pierzi în întunericul slujirii idolești, iar Îngerii s-au minunat văzând iubirea ta pentru Hristos, preafericită Sfântă Sira. Primește te rugăm aceste umile cuvinte de laudă:

Bucură-te, că ai cunoscut toate meșteșugurile vrăjitorești;

Bucură-te, că știai și a citi în stele;

Bucură-te, că Dumnezeu te-a învățat a citi Cuvântul Lui;

Bucură-te, că Hristos a scris slove de aur în inima ta;

Bucură-te, că întoarcerea ta la mântuire a fost pentru totdeauna;

Bucură-te, că ai stat nemișcată în fața chinurilor;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Sira, izbăvește-ne de toate ispitele diavolești!

Condacul 1

Celei ce mai întâi a fost mare vrăjitoare și care mai apoi, venind la cunoștința Adevărului lui Dumnezeu, s-a îmbrăcat în haină de nuntă cerească și pentru Mirele ei Iisus Hristos a primit moarte mucenicească, Sfinte Sira îi aducem aceste cinstiri. Iar tu, Sfântă Muceniță și fecioară, roagă-te pentru noi care te strigăm: Bucură-te, Sfântă Muceniță Sira, izbăvește-ne de toate ispitele diavolești!

Rugăciune:

Mult încercatei Sfintei Mucenițe Sira fecioara îi aducem laude și cinstiri căci ea a fost vlăstar crescut în meșteșugul vrăjitoresc dar ajungând la vârsta înțelegerii, L-a primit pe Domnul Hristos în inima ei și pentru El a suferit moarte mucenicească.

Sfântă Sira, cădem în genunchi și te rugăm: vino degrabă și ne ajută, dezleagă-ne pentru totdeauna de toate legăturile pe care diavolul cu slujitorii lui le-au aruncat asupra noastră, alungă blestemele și eliberează-ne de suferință și de nenorociri.

Te rugăm dezleagă vraja cu stele, vraja care oprește timpul, vraja cu foc, vraja legăturilor de orice fel și distruge toate căile diavolești cunoscute sau necunoscute prin care este rănit cel credincios, scoate demonii din trupurile mult chinuite și adu-ne bucurie duhovnicească.

Binecuvântează pântece femeilor să fie roditoare, deschide-ne mintea și inima să ne putem ruga curat lui Dumnezeu, pune pe fugă cetele demonilor trimise să ne aducă boală, nenorociri, pagubă, întristare și moarte fulgerătoare și nu mai lăsa răul să se întoarcă la noi.

Fii apărătoarea noastră și a caselor unde trăim cu cei dragi ai noștri iar la ceasul cel din urmă păzește-ne de duhurile întunericului să ajungem în Raiul mult dorit, acolo unde Îngerii Îi cântă slavă Sfintei Treimi: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și în vecii vecilor. Amin.

Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile PreaCuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!

 Există cu adevărat blestem? Biserica acordă importanță chestiunii? Molitfelnicul amintește în destule rugăciuni de posibilitatea ca omul să se găsească sub blestem: „rupe legătura blestemului cu care s-a legat”, glăsuiește una din ele. Cartea conține o rugăciune numită exact aşa: „rugăciune de dezlegare de blestem”. Una din dezlegările rostite de preot la slujba înmormântării ori a parastasului ne lămurește că omul poate ajunge sub blestemul tatălui, al mamei ori chiar sub propriul său blestem.

Cu puțină vreme în urmă, deși o zi nu prea prietenoasă și îmbietoare pelerinajelor, a sosit la schit o bătrână însoțită de încă patru persoane care, din discuția avută, se dovediră a fi chiar odraslele ei. Din fericire, am mai văzut astfel de imagini emoționante. Copiii, întorși acasă din zări îndepărtate, își iau părinții și fac împreună frumoase pelerinaje. De astă dată, bunica m-a abordat direct, rugându-mă să zăbovesc ca să-și spună oful prezenței sale la mănăstire. Dorea în mod explicit să se spovedească, iar apoi să le citesc tutor câteva rugăciuni de dezlegare de blestem, lămurindu-mă: „Părinte, cât au fost mici m-au înădușit că erau mulți, iar eu văduvă, crescându-i greu. Când îmi ajungea cuțitul la os, scăpam câte un blestem. Foarte târziu am auzit că tare-i păcat să blestemi. Nu vreau să închid ochii până nu îmi iau povara de pe suflet”. M-am conformat întru totul dorinței bătrânei, dar vă mărturisesc că am rămas surprins plăcut de atitudinea conștiincioasă a vârstnicei mame, de a nu-și încheia socotelile cu lumea noastră, până nu a făcut tot posibilul pentru ca urmașii ei să nu sufere din pricina vorbelor grele aruncate asupra lor cu mult timp în urmă. Întâmplarea cu pricina mă determină să zăbovesc în articolul de faţă asupra încâlcitelor probleme legate de blestem: este păcat să blestemi? De ce totuși în Sfânta Scriptură întâlnim adesea împrejurări în care se recurge la blestem? Cum să procedăm dacă am fost blestemați sau, mai ales, dacă noi înșine am blestemat?

Așadar, există cu adevărat blestem? Biserica acordă importanță chestiunii? Molitfelnicul amintește în destule rugăciuni de posibilitatea ca omul să se găsească sub blestem: „rupe legătura blestemului cu care s-a legat”, glăsuiește una din ele. Cartea conține o rugăciune numită exact aşa: „rugăciune de dezlegare de blestem”. Una din dezlegările rostite de preot la slujba înmormântării ori a parastasului ne lămurește că omul poate ajunge sub blestemul tatălui, al mamei ori chiar sub propriul său blestem: „și de a căzut robul tău acesta sub blestemul tatălui său sau al maicii sale, sau sub blestemul său; de a amărât pe vreun preot și a luat de la el legătură nedezlegată; de a căzut în grea afurisanie de la arhiereu și din nepăsare sau din lenevie n-a dobândit iertare”.

Va să zică, uneori omul se leagă pe sine însuși cu blestem ori poate fi legat de către părinții trupești, dar și de preot sau de arhiereu. Să ne amintim de copilărie: cu câtă ușurință ne juram ori ne blestemam, în joacă, spre a ne convinge amicii despre un lucru: „să mor eu”, „să nu mai ajung” și altele asemenea! Dacă la vârstele mici se rostesc astfel de cuvinte adeseori fără discernământ, deosebit de grav este că numeroşi adulți recurg la asemenea expresii fără să-şi dea seama că le pot face rău. Dacă am privi, chiar succint, în Sfânta Scriptură, dintru început întâlnim cuvântul „blestem”: Dumnezeu i-a binecuvântat pe Adam și Eva după ce i-a creat, iar în urma căderii lor în păcat l-a blestemat pe șarpe, dar și pământul unde aveau să își ducă existența oamenii. De remarcat faptul că Domnul nu a aruncat blestem pe oameni atunci. Mai târziu însă, Cain este realmente primul om blestemat de Dumnezeu. În cazul lui Adam, blestemat este doar pământul, omul însă nu. Distincția a remarcat-o Sfântul Ioan Gură de Aur; el demonstrează că abia uciderea semenului, păcatul împotriva lui, aduce blestemul, iar nu direct păcatul împotriva lui Dumnezeu, ca în cazul neascultării protopărinţilor; aceasta arată limpede marea iubire a lui Dumnezeu, Care iartă păcatul îndreptat împotriva Sa însă, pe de altă parte, evidențiază şi efectul păcatului împotriva semenului. Dar Hristos Mântuitorul, modelul nostru suprem de viețuire pe pământ, a blestemat? Da, dar nu pe vreun om, ci un smochin care nu adusese rod, deci nu-și împlinise menirea.

În zilele noastre folosim adesea cuvinte de blam, de blestem, fie la adresa noastră, fie la cea a aproapelui nostru, uitând de spusele Domnului: „vă spun că pentru orice cuvânt deșert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecații. Căci din cuvintele tale vei fi găsit drept și din cuvintele tale vei fi osândit” (Luca 12, 36-37). Folosirea cu ușurătate a blestemului, ne învață părinții Bisericii, arată o intenție rea, o stare de răzvrătire, de răzbunare, în fond de înstrăinare de Dumnezeu. Dar, oare atunci când blestemul este aruncat din motive reale are efecte asupra noastră, mai ales cele rostite de părinți ori de preoți? Sfântul Paisie Aghioritul afirmă fără echivoc: „blestemul prinde atunci când există la mijloc nedreptatea”. La rândul său, marele nostru duhovnic, părintele Cleopa, ne atenționează: „blestemul de mamă este ca blestemul de preot, se prinde. Nu blestemați copiii, că se prinde. Nu spuneți la supărare, într-o încercare, anumite cuvinte grele, pentru că ele se prind”. Reținem așadar că nedreptatea, supărarea, mâhnirea provocate celor din jurul nostru pot atrage după ele blestemul. Dar, ce face Dumnezeu în acest caz? Tot părinții spun că Domnul îngăduie acest lucru, fiindcă respectă libertatea tuturora.

Ca atare, Biserica a statornicit în mod expres rugăciuni de dezlegare de blestem. Când am blestemat pe cineva, să nu uităm niciodată să mărturisim duhovnicului la spovedanie, rugându-l să ne citească rugăciunile potrivite, iar când am fost blestemați, la fel, să apelăm la slujitorul Domnului, ca să ne dezlege de răul venit asupra noastră. Deopotrivă, marii duhovnici ne arată că și cei care aruncă cu blesteme în dreapta și stânga fără motiv vor da socoteală. În plus, blestemul rostit cu ușurătate ori fără temei se poate întoarce asupra celui ce l-a pronunțat. Aceste rânduieli sunt valabile și în cazul preoților. Nimeni nu are dreptul să abuzeze de poziția sa de sacerdot, înspăimântându-i pe oameni cu blesteme.

Concluzionând, problema blestemului rostit ori primit nu este o joacă. Consecințele apar nu doar aici, ci îndeosebi în veșnicie. De aceea, după cum am arătat, Biserica a prevăzut în chip expres rugăciunile și dezlegările la care am făcut referire.

În ambele situații, căința sinceră, lacrimile, spovedania, ascultarea de duhovnic, împlinirea canonului rânduit, ne vor dezlega sufletele de chingile ucigătoare ale păcatului

 Biserica spune: Ți-a dat o palmă? Întoarce și celălalt obraz!

Lumea spune: Dă-i un pumn!

Biserica spune: Ți-a greșit? Iartă-l! Iubește-l!
Lumea spune: Răzbună-te! Urăște-l! Omoară-l!

Biserica spune: I-ai greșit? Cere-i iertare!
Lumea spune: Nu te umili în fața nimănui!

Biserica spune: Ai necazuri? Du-te la preot!
Lumea spune: Du-te la psiholog sau la vrăjitoare!

Biserica spune: Ai voce frumoasă? Cântă pentru Dumnezeu!
Lumea spune: Scoate bani din asta, cântă pentru public!

Biserica spune: Ai ochii sau părul frumos? Acoperă-l!
Lumea spune: Arată-l lumii!

Biserica spune: Ai frumusețe? Nu ispiti pe ceilalți prin ea!
Lumea spune: Sedu și cucerește!

Biserica spune: Ai bani? Dă și săracilor!
Lumea spune: Construiește, investește, înnoiește! Nu risipi!

Biserica spune: Ai două haine? Dă una și celui ce nu are!
Lumea spune: Sunt puține! Umpleți șifonierul!

Biserica spune: Ai reușit? Ajută și pe ceilalți, nu îngropa talantul!
Lumea spune: Ține pentru tine. Ceilalți să muncească și ei!

Biserica spune: Ai făcut o faptă bună? Tăinuiește-o de lume!
Lumea spune: Mândrește-te cu ea!

Biserica spune: Ești tânăr? Păstrează-te curat!
Lumea spune: Trăiește-ți viața! Distrează-te!

Biserica spune: Ești bătrân? Pocăiește-te!
Lumea spune: Profită de zilele ce ți-au mai rămas!

Biserica spune: Ești muritor? Îngrijește-te de suflet care e veșnic!
Lumea spune: Îngrijește-te de trup! Trăiește clipa! Fii cât mai fericit!

Biserica spune: Ești om? Să ai smerenie și demnitate!
Lumea spune: Nu te lăsa călcat în picioare de nimeni! Ai și tu mândria ta!

Biserica spune: Ești mare? Nu te încrede în puterile tale!
Lumea spune: Fii tu însuți!

Biserica spune: Ești isteț? Fii blând și diplomat!
Lumea spune: Îndrăznește! Ieși în văzul tuturor!

Biserica spune: Vine ispita? Nevoiește-te!
Lumea spune: Mănâncă! Bea! Îndulcește-te!

Elena J.

Sursa: ganduridinierusalim.com

 

 Aduc în sprijinul celor ce se căznesc, dar nu reușesc să părăsească tutunul, o mărturie emoționantă despre un sfânt care a fumat. Da, a fumat și, în notițele sale, pe lângă multe povețe duhovnicești, ne-a transmis zbuciumate gânduri, frământări, trăiri, amare concluzii despre lupta purtată cu viciul. Nu le-a cules de la terțe persoane, ci le-a scris din proprie experiență, căci, în anii tinereții, patima fumatului l-a subjugat de nenumărate ori, deși era preot. Lacrima pocăinței, sinceritatea mărturisirii și recunoașterea micimii L-au îndurat pe Părintele Ceresc, Care S-a milostivit spre robul Său, eliberându-l din mrejele ucigătoarei deprinderi. Sfântul Ioan din Kronstadt, proslăvit în Biserica Rusă, dar tot mai cunoscut și în spiritualitatea românească, căci la el ne referim, în cartea Calea pocăinței lăuntrice, jurnal duhovnicesc needitat, ne-a lăsat consemnat impresii, neîmpliniri, profunde suferințe, dar și nespuse bucurii duhovnicești în lupta cu păcatul. Am ales din scrierea menționată câteva pasaje cuprinzând chibzuințe referitoare la fumat, la efectele sale nocive asupra trupului și sufletului celui robit de fatalul capriciu. „Fumatul tutunului estre un capriciu. De la el sunt durerile de picioare și depresia. Că diavolul este tatăl fumatului am simțit-o în mod deosebit azi: o influență rea, negativă a crescut în mine până la culme. Am simțit că vrăjmașul s-a cuibărit în coastele și în inima mea și cum mi se împotrivea cu insistență, împiedicându-mă să zic ecteniile și rugăciune, speriindu-mă slăbănogindu-mă, întristându-mă până la păcat…. Prin fumat intră în om duhul cel viclean; după ce aseară am fumat tabac, vrăjmașul și-a făcut simțită prezența în mine printr-un sughiț exasperant care m-a chinuit dinainte de a începe cântarea Heruvicul și până m-am împărtășit cu Sfintele Taine. Nervii îmi erau la pământ, vocea mi se poticnea, tremuram, eram epuizat. De aceea… fumatul tabacului nu-și are nici un rost. Este un capriciu prostesc, o pângărire a buzelor, o năucire agonisită din voia cea pervertită, o iritare mare și inutilă a nervilor, o ceață cu care ne acoperim de bunăvoie, o moleșire a întregii ființe. … Gustul țigării nu-l pot compara cu nimic altceva decât cu un lucru drăcesc. Și cum, știind aceasta, pot să fumez tabac?! Cum de-mi permit să fac așa ceva uneori?”

Sunt frământări și gânduri uluitoare. Un părinte ispitit din când în când de acest viciu distrugător a ajuns prietenul lui Hristos. Nu i-a venit ușor: mereu s-a rugat, plângând cu amar, pentru ca Dumnezeu să-l ierte și să-l ajute să-şi înfrângă păcatul. Iată câteva mărturii din mântuitoarea sa pocăință: „am venit la Biserică, căzând cu inima frântă în fața Sfintei Mese, am plâns și m-am tânguit. Cum pot să slujesc în fiecare zi vrăjmașului și nu Domnului meu cu toată sârguința? Doamne, ajută-mă să mă izbăvesc din toate relele căci sunt om rău, plin de atâtea păcate, netrebnic, necurat și întinat.” Smerenia adâncă și stăruința în rugăciune l-au salvat pe părintele Ioan din ghearele nefastei lui dependenţe.

Aș îndrăzni să-i îndemn pe semenii noștri ce cunosc aceeaşi neputință să înalțe rugăciuni la Sfântul Ioan de Kronstadt, căci vor primi grabnic ajutor de la cel care, în decursul vieții sale pământești, s-a luptat și a biruit. Despre războiul cu patimile el însuși spunea: „Domnul ne cunoaşte slăbiciunile. Este gata să ne ierte totul dacă ne căim şi îi cerem iertare. Esenţialul este să nu ne împietrim inima, adică să nu ezităm să ne gândim la păcatul săvârşit şi să ne pocăim de îndată lăsându-ne în grija milostivirii lui Dumnezeu. Atunci inima nu va mai cunoaşte nici frământări, nici ispite, căci va fi înfrântă și smerită şi Dumnezeu nu o va mai urgisi”.

Să încheiem puţinele noastre rânduri reflectând la cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva” (1 Co.6, 12). Bunul Dumnezeu, pentru rugăciunile Sfântului Ioan din Kronstadt, să ajute pe toți cei robiți de nicotină să simtă cu adevărat că „țigara este un capriciu prostesc, o pângărire a buzelor, o năucire agonisită din voia cea pervertită, o iritare mare și inutilă a nervilor, o ceață cu care ne acoperim de bunăvoie, o moleșire a întregii ființe”.

Rugăciune pentru lăsarea de fumat:

Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce m-ai făcut, îndură-Te de mine, păcătosul/păcătoasa, care mult greşesc în faţă Ta, nerespectând Legile Tale, lăsându-mă pradă viciului. Vezi neputinţa mea, vezi lipsa mea de voinţă, din care cauza nu reuşesc să lupt şi să înving duhul cel rău al fumatului, care a pus stăpânire pe mine. De aceea mă rog Ție, din tot sufletul, să vii în ajutorul meu/nostru şi să-mi dai puterea de a mă abţine de la fumat şi să biruiesc acest viciu, care-mi pângăreşte sufletul şi trupul. Fii pavăză biruitoare şi ajutătoare mie şi trimite-mi un înger vindecător, care să mă ajute în stăruinţa mea de a învinge această patimă ce mi-a năpădit fiinţa. Pentru acest ajutor, Doamne, Îţi mulţumesc, Te cant, Te laud, fiindu-Ți veşnic recunoscător, pentru că vrei să mă ajuţi să scap de focul veşnic al gheenei, unde ar trebui să ajung pentru acest păcat. Iartă-mă! Iartă-mă! Iartă-mă, şi ajută-mă, după mila şi îndurarea Ta! Amin.

 – Părinte, lumea ne cere talismane.

– Mai bine să le dați cruciulițe atunci când vă cer talisman. Nu faceți talismane, pentru că și vrăjitorii fac acum talismane. Pun pe dinafară o iconiță sau cruce, însă înăuntru au diferite vrăji. Oamenii văd icoana sau crucea și se încurcă. Iată, cu câteva zile mai înainte mi-au adus un talisman de la un turc, Ibrahim, care avea și o cruce brodată pe deasupra. Am aflat și despre un netemător de Dumnezeu că înfășura diferite iconițe și înăuntrul lor punea păr, lemnișoare, cuie, mărgele etc.

Canonul 61 al Sinodului 6 ecumenic hotărăște să fie afurisiți vrăjitorii care confecționează „talismane”, în care pun simboale diavolești sau diferite obiecte macabre (păr, unghii, oase de șarpe sau de liliac, etc). Acestora le-au fost transmisă de mai înainte influența diavolească, ce se face prin invocările diavolilor.

Și când Biserica l-a luat la întrebări, a spus: „Sunt medium”, pentru că medium-urile sunt libere, și astfel face ce vrea. Am spus unuia care a fost vătămat de acela: „Să te duci și să te spovedești, pentru că ai primit înrâuriri diavolești”. S-a dus și s-a mărturisit. După aceea a venit și mi-a spus: „Nu am simțit nicio schimbare”. „Bre, nu cumva ai ceva la tine de la acel înșelat?” – îl întreb. „Da, – îmi spune – am o cutiuță ca o Evanghelie mică”. O iau, o deschid și găsesc înăuntru diferite iconițe înfășurate. Desfac – desfac și la mijloc erau niște mărgele, păr și ceva ca lemnul. Le-am aruncat și s-a eliberat omul. Vezi ce maestru este diavolul!