Zilnic se împărtășeau în biserica sa între 300 și 500 de credincioși, iar în Postul Mare câteva mii. Pentru aceasta scotea cinci agnețe de câte cinci kilograme fiecare și folosea patru sau cinci potire mari de câte cinci litri fiecare, pe care le binecuvânta la un loc. Împărtășirea era mereu însoțită de o predică cu referire la taina Euharistiei. Insista mereu pe necesitatea participării cât mai dese la Potir, răspunzând celor care se simțeau "nevrednici" de participarea la cuminecătură limpede și tranșant: "Trebuie să luăm aminte ca nu cumva sub acoperământul smereniei să se ascundă de fapt răceala noastră față de credință și neînclinarea noastră de a ne schimba viața. Dacă nu ești pregătit, nu fi zăbavnic în a te pregăti. Dacă ești nevrednic, nimeni nu este vrednic de împărtășirea cu Cel Atotsfânt, fiindcă nimeni nu este fără de păcat. Însă ți s-a dat prilejul de a crede, de a te căi, de a te schimba, a fi iertat și a nădăjdui în bunăvoința Mântuitorului celor păcătoși… Dacă te temi de nevrednicia ta și vrei să scapi de ea, vei face aceasta depărtându-te de Hristos, de harul Său, de viața Lui?… Cel ce nu merită să-L primească zilnic, acela nu e vrednic să-l primească nici o dată în an…". Astfel, în jurul Sfântului Ioan s-a format un grup de credincioși care se spovedeau și se împărtășeau des, realizându-se o renaștere liturgică care s-a extins în multe parohii ortodoxe rusești ale vremii.
O zi obișnuită din viața Sfântului Ioan de Kronstadt
Sfântul Ioan se trezea la trei dimineața pentru a se pregăti pentru slujirea Utreniei. Se plimba puțin prin grădina casei parohiale, rugându-se în tăcere. Cu puțin înainte de patru dimineața pleca la catedrală. Înaintea porților casei era întâmpinat de mulțimea pelerinilor. Izbutea să vorbească doar cu câțiva, iar ceilalți se mulțumeau să-i primească binecuvântarea, să-i sărute mâna, să-i atingă veșmintele și să-i privească chipul luminos. La catedrală îl așteptau sute de cerșetori, cărora le dădea milostenie, potrivit obiceiului său.
La ora patru începea Utrenia, pe care Sfântul o slujea fără să sară peste nimic, și își făcea pravila preoțească. Înainte de Liturghie spovedea credincioșii și le făcea dezlegarea, îndemnându-i să se împărtășească pe toți cei pregătiți:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu