O minune dumnezeiască văzută de Pr. Cleopa: “De mare emoţie am început a plânge”
Despre o creștină care avea darul dumnezeieștii rugăciuni
Ne vorbea Parintele Cleopa despre o alta minune de taina petrecuta tot in biserica Manastirii Sihastria:
„In iarna anului 1971, eram de rand la Sfantul Altar. Am venit la biserica la ora 4 dimineata si imi faceam rugaciunile pentru Sfanta Impartasanie in fata Sfintei Mese. Nu dupa mult timp intra o femeie sa se roage, care venise de cu seara la manastire. N-o cunosteam. Se ruga incet pe la toate icoanele si facea mereu metanii. Nu stia ca mai este cineva in biserica, caci era intuneric, fiind timp de iarna. Vazand eu ca se roaga atat de staruitor, m-am uitat prin sfintele usi sa vad cine se roaga cu atata credinta. Femeia statea in genunchi in mijlocul bisericii, cu mainile ridicate in sus si zicea din toata inima aceste cuvinte: ”Doamne, nu ma lasa! Doamne, nu ma lasa!”
Atunci am vazut o lumina galbuie in jurul capului ei si m-am inspaimantat. Apoi femeia a cazut cu fata la pamant si se ruga fara glas. Raza de lumina de deasupra ei se facea tot mai mare si se ridica deasupra capului. Dupa putin timp lumina s-a stins incet, iar femeia s-a ridicat si a iesit din biserica. Era o femeie de la tara.
Iata deci cine are darul rugaciunii! Iata ca mirenii ne intrec pe noi, calugarii! Eu faceam proscomidia si de mare emotie am inceput a plange cu copia in mana. Numai Dumnezeu stie cati alesi are in aceasta lume!”
Despre o creștină care avea darul dumnezeieștii rugăciuni
Ne vorbea Parintele Cleopa despre o alta minune de taina petrecuta tot in biserica Manastirii Sihastria:
„In iarna anului 1971, eram de rand la Sfantul Altar. Am venit la biserica la ora 4 dimineata si imi faceam rugaciunile pentru Sfanta Impartasanie in fata Sfintei Mese. Nu dupa mult timp intra o femeie sa se roage, care venise de cu seara la manastire. N-o cunosteam. Se ruga incet pe la toate icoanele si facea mereu metanii. Nu stia ca mai este cineva in biserica, caci era intuneric, fiind timp de iarna. Vazand eu ca se roaga atat de staruitor, m-am uitat prin sfintele usi sa vad cine se roaga cu atata credinta. Femeia statea in genunchi in mijlocul bisericii, cu mainile ridicate in sus si zicea din toata inima aceste cuvinte: ”Doamne, nu ma lasa! Doamne, nu ma lasa!”
Atunci am vazut o lumina galbuie in jurul capului ei si m-am inspaimantat. Apoi femeia a cazut cu fata la pamant si se ruga fara glas. Raza de lumina de deasupra ei se facea tot mai mare si se ridica deasupra capului. Dupa putin timp lumina s-a stins incet, iar femeia s-a ridicat si a iesit din biserica. Era o femeie de la tara.
Iata deci cine are darul rugaciunii! Iata ca mirenii ne intrec pe noi, calugarii! Eu faceam proscomidia si de mare emotie am inceput a plange cu copia in mana. Numai Dumnezeu stie cati alesi are in aceasta lume!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu