Viața pe scurt - Sfinții Chiril și Metodie (sinaxar)
Sfinții Chiril și Metodie s-au născut în Tesalonic, într-o familie cu șapte frați, tatăl lor pe nume Leon, fiind un înalt demnitar administrativ și militar. Zona respectivă era una bilingvă, în care conviețuiau atât vorbitori de proto-slavonă cât și de limbă greacă. Cei doi frați au beneficiat de o educație aleasă încă din copilărie datorită originii familiei lor. Aveau cunoștințe foarte avansate în domeniul teologiei, istoriei, filosofiei, retoricii și gramaticii, lucru rar întâlnit în acele timpuri.
Înainte de intrarea în monahism, Sfântul Chiril s-a numit Constantin, însă nu se știe dacă Sfântul Metodie a primit acest nume la botez sau mai apoi, după călugăria sa.
Sfântul Metodie s-a născut în jurul anului 815 și a devenit, datorită calităților sale deosebite guvernatorul unei provincii slave. Protectorul celor doi frați, un înalt demnitar de la curtea bizantină, pe nume Teoctist, i-a ajutat pe aceștia să își desăvârșească studiile și le-a asigurat accesul la palat și la favorurile imperiale. După moartea acestuia, Sfântul Metodie renunță la funcția de guvernator și devine monah într-o mănăstire din Olimpul Bitiniei, dorind să își dedice viața rugăciunii și meditației.
Sfântul Chiril, cel mai mic dintre cei șapte frați, s-a născut în jurul anului 826 și a beneficiat de studii aprofundate la Constantinopol, unde i-a avut ca profesori printre alții, pe Leon Matematicianul și pe viitorul patriarh, Sfântul Fotie. Fiind foarte apreciat la curtea imperială pentru credința profundă și capacitățile sale intelectuale deosebite, Sfântul Chiril ajunge la vârsta de doar 20 de ani bibliotecar la Hagia Sofia, fiind apoi numit profesor de filosofie și ulterior devenind directorul cancelariei patriarhale. Sfântul Chiril era foarte captivat de teologie și de filosofie, având totodată abilitatea de a învăța cu mare ușurință limbile străine. A fost remarcat pentru calitățile sale de către împărat, fiind trimis în misiune diplomatică în Califatul arab, unde Sfântul Chiril a purtat discuții pe teme teologice cu filosofii arabi, clarificând cu aceștia dogma Sfintei Treimi.
La data acelei întâlniri, Sfântul Chiril, care avea atunci 24 de ani, a fost foarte apreciat de arabi pentru erudiția sa, pentru calitățile sale retorice și pentru cunoștințele sale filosofice, misiunea diplomatică declarându-se un succes. În ciuda aprecierilor deosebite venite din partea curții imperiale, Sfântul Chiril, atras de viața monahală, alege să se retragă alături de fratele său, în monahism, pentru a duce o viață dedicată lui Hristos.
Încreștinarea țării Hazarilor de către Sfinții Chiril și Metodie
Însă, datorită virtuților lor, cei doi frați, sunt solicitați de conducătorii bizantini pentru a conduce o delegație diplomatică în țara Hazarilor, în vederea îmbunătățirii relațiilor de prietenie dintre cele două țări. La acea vreme bizantinii căutau să facă o alianță cu hazarii (popor de origine turcă) pentru a preveni un atac din partea varegilor (popor de origine scandinavă). Hazarii fuseseră deja contactați de misionarii evrei și musulmani în vederea convertirii religioase, însă fără nici un rezultat favorabil. Conducătorii hazari nu luaseră încă nici o decizie în această privință, de aceea i-au solicitat pe bizantini pentru a cunoaște mai bine credința creștină.
În drum spre Hazaria, cei doi Sfinți frați au ajuns în cetatea Chersonului, unde, în urma dorinței lui Dumnezeu, au găsit moaștele Sfântului Clement (Patriarhul Romei între anii 91-100) pe care, la întoarcere, le-au adus ca pe un sfânt odor la Constantinopol.
În cadrul vizitei în Hazaria, discursul Sfântului Chiril a fost extrem de bine primit de nobilimea și de hanul hazar care, impresionat de harul oaspetelui său le-a scris bizantinilor astfel: "Ne-ați trimis, Stăpâne, un om sfânt, care ne-a arătat credința creștinească cu vorba și cu fapta. Încredințându-ne că aceasta este credința cea adevărată, am poruncit ca cei ce o doresc, să se boteze, cu nădejdea că și noi vom face la fel".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu