Proorocul vorbește aici ca din partea Bisericii celei din neamuri, unul și același lucru însemnând diferitele ziceri de aceeași putere; căci cei ce se roagă din inimă obișnuiesc a zice aceleași, fie numind rugăciunea graiuri fiindcă aceasta prin cuvinte și graiuri se glăsuiește, fie strigare — ca una ce se face cu tărie și cu putere; iar glas o numește ca pe una ce este articulată și cu bună însemnare. Căci strigarea pare a fi neînsemnată și fără articulare, dar și celelalte ziceri potrivit s-au zis de Proorocul, că ia aminte, a zis, la rugăciunea mea, și nu numai atât, ci și înțelege, adică cunoaște ce vor să zică graiurile acestea, și încă ia aminte la ele și nu ca pe un lucru netrebnic să treci rugăciunea mea, fie că se face prin buze, fie prin inimă. Este o însușire a Scripturii a numi lucrările lui Dumnezeu din lucrările oamenilor, așa cum o face și

 Proorocul vorbește aici ca din partea Bisericii celei din neamuri, unul și același lucru însemnând diferitele ziceri de aceeași putere; căci cei ce se roagă din inimă obișnuiesc a zice aceleași, fie numind rugăciunea graiuri fiindcă aceasta prin cuvinte și graiuri se glăsuiește, fie strigare — ca una ce se face cu tărie și cu putere; iar glas o numește ca pe una ce este articulată și cu bună însemnare. Căci strigarea pare a fi neînsemnată și fără articulare, dar și celelalte ziceri potrivit s-au zis de Proorocul, că ia aminte, a zis, la rugăciunea mea, și nu numai atât, ci și înțelege, adică cunoaște ce vor să zică graiurile acestea, și încă ia aminte la ele și nu ca pe un lucru netrebnic să treci rugăciunea mea, fie că se face prin buze, fie prin inimă. Este o însușire a Scripturii a numi lucrările lui Dumnezeu din lucrările oamenilor, așa cum o face și aici.

Împăratul meu și Dumnezeul meu.

„Numai pe Tine, zice, Te am eu, Biserica cea din neamuri (ori din păgâni), și Împărat — ca Proniator pentru mine (ori purtător de grijă), și Dumnezeu — ca Făcător al meu, eu, ceea ce am lepădat slujirea idolilor". Iar Eusebie zice că prin zicerea Împăratul meu se înțelege Fiul, iar prin Dumnezeul meu, Duhul cel sfânt, pe care Biserica cea din păgâni și I-a apropiat, iar pe Tatăl, numit mai sus Domn, L-a numit libertate.

Căci către Tine mă voi ruga, Doamne.

„Auzi-mă, zice, Doamne, căci cu, Biserica cea din păgâni, către Tine, Dumnezeul Cel adevărat, mă voi ruga de acum înainte, iar nu către alt Dumnezeu, precum de demult mă rugam multor dumnezei și idolilor.”

3. Dimineața vei auzi glasul meu, dimineața voi sta înaintea Ta și mă vei vedea.

„Când, zice, va răsări Hristos, Soarele Dreptății, atunci și eu, Biserica, mă voi alcătui din iudei și din neamuri, și atunci Te voi chema, și mă voi înfățișa înaintea Ta, apropiindu-mă de Tine cu viețuire îmbunătățită, și mă vei vedea așa de aproape, încât ochii Domnului [vor fi] spre cei drepți”, precum tot David zice undeva (PS. 33: 15.); iar în alte scrieri (copii ale Scripturii)) se redă prin mă voi vedea, adică mă voi înfățișa înaintea Ta. Iar dimineața înseamnă vremea zorilor, ca și cum ar zice David către Dumnezeu: „Că mai înainte de orice alt lucru al meu, voiesc și mă sârguiesc a Te ruga". Iar aceasta o facem și noi, creștinii, că îndată ce ne sculăm din așternut, aducem slavă lui Dumnezeu și Îi mulțumim, nu pentru că nu se cuvine a ne ruga în toată vremea — căci totdeauna se cuvine a binecuvânta pe Domnul, după cum este scris: Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea (PS. 33: l) — ci pentru că dimineața mintea este mai adunată și mai liniștită.

4. Că Dumnezeu, Cel ce nu voiește fărădelegea, ești Tu.

„Idolii, zice, și mincinoșii dumnezei ai păgânilor, iubesc fărădelegea, dar nicidecum Tu, adevăratul Dumnezeu, căci Tu urăști fărădelegea, adică tot păcatul.''

Nu va locui lângă Tine cel ce viclenește.

„Nu numai, zice, că dumnezeii păgânilor sunt pătimași și necurați, precum scriu mitologiile elinilor, ci ei și iubesc și păzesc ca pe ai lor atât pe cei ce urmează patimile lor cele asemenea, cât și pe cei ce le zidesc capiști necurate"; iar apropierea și iubirea Ta, Doamne (că aceasta însemnează aici locuirea), nu o va dobândi nici un om rău și viclean, fiindcă, după același David, aproape este Domnul (nu de cei ce fac vicleșuguri), ci de cei zdrobiți cu inima (cf. PS. 33: 18) și de cei ce se tem de Dânsul. Iar zicând cel ce viclenește, l-a arătat pe tot omul păcătos.

5. Nici vor petrece călcătorii de Iege în preajma ochilor Tăi.

Aceasta, zic oarecari tâlcuitori, a proorocit-o David pentru iudei, care, atâta vreme cât au păzit dumnezeiasca lege, se învredniceau de Pronia și cercetarea lui Dumnezeu, iar după ce au călcat legea, cu dreptate au fost izgoniți de la ochii și cercetarea lui Dumnezeu.

Urât-ai pe toți cei ce lucrează fărădelegea.

Aceasta o zice David pentru neamurile cele necredincioase, care nu au legea lui Dumnezeu. Însă se înțelege și într-alt chip: că fărădelege este și fiecare om care, deși a învățat legea, o calcă pe ea. Deci nelegiuit este acela ce nu voiește a învăța cele ale legii, însă, de multe ori, și cel ce are lege se numește nelegiuit, fiindcă nici acela nu păzește legea. Iar după ce David a zis despre cei păcătoși, ne cheamă a lua aminte și la câteva păcate care i s-au părut a fi cele mai mari din acea vreme.

6. Pierde-vei pe toți cei ce grăiesc minciuna.

Aceasta o zice Proorocul mai întâi pentru păgâni, care cred în alt Dumnezeu, deosebit de Cel adevărat; asemenea și pentru ereticii cei rău credincioși și care slăvesc minciuna; precum și pentru oamenii aceia ce spun minciuni în tot chipul, fiindcă aceștia sunt slujitori ai diavolului, ai părintelui minciunii, fie ei iudei, fie păgâni. Însă, zicând pierde-vei, cu cuvântul acesta a arătat cât este de mare munca [pedeapsa] celor ce spun minciuni. A zis aceasta vrând să înfricoșeze pe cei ce sunt îndemânateci și gata spre a spune minciuni, și prin frică să-i oprească de la plecarea cea către acest rău. Încă, poate a zis să-i piardă Dumnezeu, deoarece unii ca aceștia se netrebnicesc nu numai pe ei prin spunerea minciunilor, ci și multora se fac pricinuitori de pieire. Iar Cuviosul Dorotei din Gaza zice, că sunt trei feluri de minciună. Este cel ce minte în cuget, este cel ce minte în cuvânt și mai este cel ce minte cu însăși viața lui, precum, de pildă, desfrânatul care se fățărnicește a fi înfrânat pentru ca să-și acopere desfrânarea sa, ori ca să amăgească pe cineva și să-l vatăme.

Pe bărbatul sângiurilor și vicleanul urăște Domnul,

Vezi, iubitule, că aici David pe omul viclean îl unește cu cel ucigaș, fiindcă vicleanul, amăgind pe oameni cu cuvintele sale viclene și aruncându-i în primejdii și în pagube, se socotește că-i omoară. Iar Sfântul Clement zice că Proorocul îl socotește bărbat al sângiurilor pe ucigaș, ca pe un desăvârșit în răutate, căci numirea de bărbat arată cinstea desăvârșirii; iar altul zice: „Se cuvine a judeca nu numai după glăsuire, ci și din fapte, pe cel ce grăiește minciuni, ca să nu fie sub îngrozire cei ce oarecând au făcut aceasta iconomic, precum Raav, și nici să se numească bărbat al sângiurilor cel ce, după dumnezeiasca lege, omoară pe cei ce sunt vrednici să pătimească aceasta, că nu putem zice Samuel și Ilie sunt supuși vinovăției, cei mărturisiți ca mari bărbați, pentru că au omorât câțiva păgâni".

7. Iar eu întru mulțimea milei Tale voi intra în casa ta.

„Eu, zice, Biserica cea din păgâni, și fiecare suflet iubitor de Dumnezeu, fiindcă m-am slobozit prin multă mila Ta, Doamne, de rătăcirea slujirii idolilor și de păcat, voi intra în casa Ta pe care mai-nainte o prigoneam.'' Se mai înțelege și altfel: „Că eu m-am învrednicit de am luat această îndrăzneală, și am intrat în casa Ta, nu pentru bunătățile mele, ci numai pentru mila Ta". Iar unii numesc casă a lui Dumnezeu și viața cea îmbunătățită, fiindcă Dumnezeu locuiește și se odihnește în cei care duc o astfel de viețuire; precum și Domnul a zis în Evanghelie: Dacă Mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi, și vom veni la el și vom face locaș la el (In. 14: 23).

Închina-mă-voi spre Sfântă Biserica Ta, întru frica Ta.

„După ce, zice, eu, Biserica cea din păgâni, și fiecare suflet, voi intra în casa Ta cu toată evlavia și buna rânduială, mă voi închina cu frică atât către Biserica Ta cea pământească, cât și către cea cerească." Însă zice aceasta deoarece, atunci când păgânii intrau în capiștile mincinoșilor dumnezei, făceau multe urâciuni și necuviințe.

Dar pot a se lua acestea și ca din partea lui David care, după ce mai sus a vorbit cuprinzător despre felurile răutății, arătând că sunt urâte lui Dumnezeu, se întoarce apoi spre ființa sa, și zice că va intra în casa lui Dumnezeu, slujind Lui cu curăție și cu silință, nu ca un îndreptat pentru bunătățile sale, ci ca un miluit de Dumnezeu, măcar că și pe sine s-a împreună-numărat la păcatele acelea, pentru care a prihănit mai sus pe cei păcătoși.