În Vechiul Testament îl vedem pe Moise, în momentul în care se lupta armata istraelită, cu poporul, armata lui Amalec, adică cu cei de alt neam, acesta și-a ridicat mâinile pe orizontală și atât timp cât ținea mâinile ridicate în semnul crucii, armata istraelită învingea armata străină. Dacă obosea și își lăsa brațele în jos, cei de alt neam îi învingeau pe istraeliți. De aceea a impus Moise, să-i sprijine mâinile, celor doi oameni ai lui, doi oameni în care avea încredere și care îi erau alături, și având continuu mâinile răstignite, – iar în acest fel închipuind răstignirea lui Hristos și că prin Cruce va veni biruința asupra vrăjmașului – au învins.
De asemenea tot în Vechiul Testament, o vedem pe Ana, care era stearpă și care nu putea să nască copii. Cea de-a doua soție a soțului ei, născuse mulți copii, cu toate că suferea profund, în adâncul sufletului ei, pentru că nu avea măcar un singur copil, într-o zi după multe altele (de suferință), se duse la templul lui Dumnezeu, a îngenuncheat și rugându-se din tot sufletul ei, cu toată inima și cu toată ființa sa, L-a rugat stăruitor pe Dumnezeu să se aplece și către cererea ei și să-i dea rod pântecelui ei. Și pentru rugăciunea ei, a învrednicit-o Dumnezeu să nască copil. Și ce copil a născut! Pe Samuil, pe profetul lui Dumnezeu.
Sunt multe exemple despre (puterea) rugăciunii și, în mod special, în Noul Testament, și la Părinții Bisericii și la Părinții Pustiei, vedem că cele mai mari reușite (duhovnicești) s-au realizat prin rugăciune fierbinte, prin plecarea genunchilor la rugăciune. Deoarece când plecăm genunchii la rugăciune și omul plânge în timpul rugăciunii sale, primește răspunsul pozitiv la problemele și cererile sale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu