Cea mai mare teamă o are ca nu cumva să se ajungă la un control al minții, astfel încât ea să nu mai poată să se roage, să ajungă momentul în care să nu se poată ruga. Credeți că o să trăim vremurile astea?
Măicuță, eu mă duc la cuvântul Mântuitorului în care Sf. Apostoli Îl întreba despre vremuri, ce va fi șamd. Și ce spune Mântuitorul? Ajunge zilei greutatea ei. Ceea ce vreți să știți voi nu este dat vouă a cunoaște, vremurile și soroacele. Adică sunt alte lucruri principale. Ce mă interesează, adică, pe mine ce va fi, când va fi, cum va fi acest Antihrist. Păi Antihrist l-am simțit cum l-am zdrobit? Nu? L-am simțit eu în generația și-n lupta care am dus-o cu Antihristul. Că, ce va fi și ce forme va mai lua, în viitor, de ce să-mi încarc memoria cu asemenea lucruri. Să-L ținem pe Hristos mai mult în mintea noastră decât ce va fi!
Adică să-mi creez singur spaime… Aici nu-s de acord cu camarada Aspazia. Să nu ne adăugăm noi lucruri care nu le vom apuca noi. Dacă se va întâmpla sau nu. Că aici este voia Lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu Însuși a spus că dacă ar fi lăsat lucrurile pe mâinile diavolului, nimeni, nici măcar cei aleși, n-ar fi putut să reziste! Așa că, să avem încredere în mila lui Dumnezeu că nu îl va lăsa pe diavolul chiar așa să-și facă de capul lui.
Păi, uite, cum v-am spus, să ne preocupe mai mult starea noastră sufletească. Să fim voioși, nu? Și că drumul pe care ni l-a croit Mântuitorul , care este stâlp, nu? E spinos. E greu. Cu ajutorul Lui și numai cu ajutorul Lui, fără El nu putem face absolut nimic. Căci, ce va fi, să nu ne preocupe. Spiritul nostru să nu fie ocupat de asemenea treburi. Fiecare clipă, pe mine mă interesează clipa pe care o trăiesc zi de zi. Cum e clipa asta? E cu Hristos? E împotriva Lui Hristos? E păcat? E virtute? Asta trebuie să mă preocupe pe mine.
Ăsta este omul nou! Nu vedem, sfinții cum ne învață? Să ne uităm chiar și trecutul nostru. Adică gândurile noastre care au parte și ființă în mintea noastră – este de la trecutul nostru. Bun sau păcătos, pe mine mă interesează clipa de față. S-o trăiesc cu Hristos și în Hristos și pentru Hristos! Și pe cât posibil să am mintea mai mult ocupată cu rugăciunea.
Că dacă mintea mea este ocupată cu rugăciunea nu mai poate pătrunde nici măcar ispita. Ăsta-i adevărul! Că orice simțiri ale noastre, orice tulburări interioare. Să nu ne întristăm, ci dimpotrivă; astea ne duc la rugăciune. Nu? Astea trebuie să ne ducă la rugăciune. Dacă diavolul ar ști că încercările astea, tulburările astea care ni le creează este spre folosul meu, numai le întrebuințează. Fuge. Sigur, că omul își pune tot felul de probleme. „De ce așa, de ce așa??” Mai mult să ne gândim la ce-a spus Hristos: Frații Mei , surorile Mele, mama Mea sunt cei care fac voia Lui Dumnezeu. Asta e. Și-n rest, orice încercare, orice abatere, de la drum, e păcat.
Ce trebuie să ne preocupe?
Cum raportați voia Lui Dumnezeu la poruncile evanghelice?
Păi, uite, cum v-am spus, să ne preocupe mai mult starea noastră sufletească. Să fim voioși, nu? Și că drumul pe care ni l-a croit Mântuitorul , care este stâlp, nu? E spinos. E greu. Cu ajutorul Lui și numai cu ajutorul Lui, fără El nu putem face absolut nimic. Căci, ce va fi, să nu ne preocupe. Spiritul nostru să nu fie ocupat de asemenea treburi. Fiecare clipă, pe mine mă interesează clipa pe care o trăiesc zi de zi. Cum e clipa asta? E cu Hristos? E împotriva Lui Hristos? E păcat? E virtute? Asta trebuie să mă preocupe pe mine. Ăsta este omul nou! Nu vedem, sfinții cum ne învață? Să ne uităm chiar și trecutul nostru. Adică gândurile noastre care au parte și ființă în mintea noastră – este de la trecutul nostru. Bun sau păcătos, pe mine mă interesează clipa de față. S-o trăiesc cu Hristos și în Hristos și pentru Hristos! Și pe cât posibil să am mintea mai mult ocupată cu rugăciunea.
Că dacă mintea mea este ocupată cu rugăciunea nu mai poate pătrunde nici măcar ispita. Ăsta-i adevărul! Că orice simțiri ale noastre, orice tulburări interioare. Să nu ne întristăm, ci dimpotrivă; astea ne duc la rugăciune. Nu? Astea trebuie să ne ducă la rugăciune. Dacă diavolul ar ști că încercările astea, tulburările astea care ni le creează este spre folosul meu, numai le întrebuințează. Fuge. Sigur, că omul își pune tot felul de probleme. „De ce așa, de ce așa??” Mai mult să ne gândim la ce-a spus Hristos: Frații Mei , surorile Mele, mama Mea sunt cei care fac voia Lui Dumnezeu. Asta e. Și-n rest, orice încercare, orice abatere, de la drum, e păcat.
Cum raportați voia Lui Dumnezeu la poruncile evanghelice?
Absolut. „Să-L iubiți pe Dumnezeu din tot sufletul vostru, din tot cugetul vostru, din toată inima voastră, cu toată puterea ființei voastre și pe aproapele nostru ca pe tine însuți”. Nu spune să-l iubim pe aproapele ca pe Dumnezeu. Dar trebuie să trăim în armonie și ceea ce vrem noi să ne facă aproapele nouă, să facem și noi aproapelui. Una este dragostea față de aproapele care este limitată și alta este dragostea față de Dumnezeu. Și una și alta au la bază această renunțare la sinele nostru. Pentru că în viața noastră, cu el avem de furcă: cu sinele nostru. Că noi în viața noastră cu ăsta avem de furcă: cu sinele nostru. Asta este… Să căpătăm sinele lui Hristos care e jertfelnic!
Dacă ar fi să dați o definiție smereniei, care ar fi aceasta?
Păi, smerenia este că eu sunt cel mai păcătos. Și dacă eu mă consider cel mai păcătos nu trebuie să-l judec pe aproapele meu, că judecata mă duce unde? La mândrie? Smerenia unde mă duce? La dragoste!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu