Sf. Nectarie a vindecat miraculos un bucureștean cu mâna tăiată

În fiecare zi se întâmplă minuni cu fiecare dintre noi, însă nu le vedem sau, din cauza problemelor şi a vieţii, nu vrem să le vedem. Acelaşi lucru pot spune că s-a întâmplat şi cu mine. Însă bunul Dumnezeu a vrut ca prin minunea care s-a făcut prin Sfântul Nectarie să mă trezesc la realitate şi să observ că viaţa trebuie trăită în Hristos şi în Biserică.

Totul a început de când părintele duhovnic m-a sfătuit să citesc cartea Sfântului Nectarie. A insistat şi cu blândeţe mi-a explicat cât de mare este acest sfânt şi câte vieţi a salvat prin minunile făcute cu ajutorul lui Dumnezeu. Nu am înţeles de la început de ce insistă, dar cu timpul mi-am dat seama că este sfântul protector al părintelui, care îl ajutase mult în viaţa sa. M-am apucat să citesc despre viaţa şi minunile Sfântului Nectarie, care m-au fascinat şi, pe măsură ce citeam, înţelegeam iubirea părintelui Ionuţ Bogdan faţă de acest sfânt. Până aici totul pare ca o poveste normală, cu lucruri frumoase.

Spuneam la început că prin minunea ce a făcut-o Sfântul Nectarie cu mine m-am trezit la realitate. Iată cum sfântul a săvârşit această minune cu mine: la Capela „Centrului Social Patriarhul Justinian Marina”, din Pajura, acolo unde slujeşte părintele Ionuţ Bogdan Văduva, duhovnicul meu, în data de 2 August se făcea prăznuirea hramului Binecredinciosului Împărat Iustinian cel Mare, ocrotitorul acelui Paraclis. Părintele Ionuţ Bogdan, pentru a aduce bucurie celor de acolo, a făcut tot posibilul ca la hram să fie aduse pentru patru zile părticele din moaştele Sfântului Nectarie. În data de 1 August (ziua mea de naştere), după Sfânta Liturghie, părintele Ionuţ – împreună cu mine şi cu câţiva credincioşi – am mers să aducem în procesiune sfintele moaşte. A fost o bucurie imensă, care ne-a cuprins pe toţi cei ce veniserăm să întâmpinăm acele mici părticele din moaştele sfântului.

Astfel, timp de patru zile, capela a fost binecuvântată de Dumnezeu şi de Sfântul Nectarie şi a fost o bucurie mare pentru cei ce lucrează în cadrul Centrului şi pentru oamenii dimprejur. A sosit momentul în care trebuiau duse părticelele, iar Părintele m-a rugat să-l ajut să le ducă înapoi. Însă, cu câteva ore înainte de a veni spre paraclis, m-am împiedicat şi am căzut cu mâna dreaptă în nişte profile de aluminiu, care mi-au secţionat degetul mare, arătătorul şi încheietura mâinii drepte. Am uitat să precizez că împreună cu părintele hotărâsem să plecăm pe data de 16 August în pelerinaj la mai mulţi sfinţi din Grecia, printre care şi Sfântul Nectarie.

Durerea pricinuită de operaţie mi-a adus în gând că diavolul nu dorea să plecăm în acest pelerinaj, mai ales că eu eram şoferul. Am ajuns la doctor la urgenţă, fiind preluat de medicul de gardă care m-a operat. Mi-a spus că tăieturile sunt grave şi că au fost afectate cartilagiile şi nervii de la degete în proporţie de 90%. În timpul operaţiei am discutat cu medicul chirurg despre posibilitatea plecării mele în pelerinaj cu maşina personală. Medicul chirurg a fost foarte ferm în ceea ce priveşte plecarea mea în calitate de şofer, spunându-mi că nu voi putea conduce timp de cel puţin trei săptămâni.

Ceea ce trebuie remarcat este că în timpul operaţiei am simţit că cea care mă operează este Maica Domnului, iar pe Sfântul Nectarie îl simţeam lângă mine sprijinindu-mă şi spunându-mi că o să fie bine. Atunci am început să înţeleg ceea ce îmi spunea părintele, cum că sfântul ajută şi vindecă pe oricine care are credinţă neîndoielnică în Dumnezeu, în Maica Domnului şi sfinţi. Ceea ce trebuie spus este că Părintele a venit seara şi mi-a citit o rugăciune din Molitfelnic, m-a spovedit şi mi-a dat să leg de mână o bucată de bentiţă care stătuse pe racla Sfântului Nectarie timp de patru zile.

A doua zi după operaţie am fost să-mi schimbe bandajul. Ajungând la spital, medicul care mă operase a rămas surprins că operaţia nu sângerase deloc şi că nu erau supuraţii. S-a mirat deoarece vorbeam despre o zi care trecuse de la operaţie sau, mai bine spus, câteva ore. Din momentul în care am văzut cum arăta operaţia şi faptul că medicul s-a mirat de cum arăta, am înţeles că se întâmpla o minune şi că Maica Domnului şi Sfântul Nectarie erau cu mine şi mâna mea era vindecată. Medicul mi-a spus că nu voi putea sa conduc deoarece am o atelă care nu-mi dă voie şi că în două săptămâni nu are cum să se vindece mâna, fiind afectaţi nervii şi cartilagiile. Eu am insistat să mi se facă o atelă mai mică pentru a putea pleca, însă medicul mi-a spus că nu se poate fiindcă am de tras cu mâna şi că în şase luni o voi putea folosi mai bine. Acest lucru nu m-a descurajat, ci din contră, mi-a dat putere să cred şi să sper că Sfântul Nectarie mă ajută.

Din ziua următoare, timp de aproape două săptămâni am fost la Radu Vodă, la moaştele Sfântului Nectarie, unde am simţit multă căldură din partea Sfântului. M-am apropiat de racla cu moaşte şi am pus mâna pe raclă. În secunda următoare am simţit cum mâna îmi ia foc, iar o căldură puternică intră în mână. La două zile după operaţie am mers la un alt spital pentru a fi consultat de un alt medic. Medicul chirurg care m-a consultat a rămas surprins şi mirat de cum evolua operaţia şi cât de bine arăta într-un timp atât de scurt. Deşi după spusele medicului operaţia arăta foarte bine, acesta împreună cu asistenta mi-au recomandat să nu plec în pelerinaj în calitate de şofer, deoarece mâna se va vindeca în trei-şase luni.

La o săptămână după incident am primit o icoană cu Sfântul Nectarie, pe care am aşezat-o lângă patul în care dorm, iar în noaptea aceea am simţit că cineva m-a atins pe palmă şi mi-a strâns degetele operate, spunându-mi că mâna este vindecată. Timp de două săptămâni, în fiecare zi, părintele Ionuţ Bogdan m-a uns cu ulei de la candela sfântului. Iată că am putut pleca în pelerinaj, unde am condus aproximativ cinci mii de kilometri cu mâna operată şi cu nădejdea la sfinţii pe care urma să-i vizităm. Bucuria cea mai mare a fost atunci când am ajuns la Mănăstirea Sfântului Nectarie, în Eghina. Atingând racla cu moaştele sfântului am resimţit din nou acea căldură şi bucurie pe care am simţit-o la Radu Vodă. Am simţit că sfântul e cu mine, iar eu aveam datoria să-i mulţumesc pentru ce făcuse pentru mine. Întorcându-ne în România am fost să-mi scot firele şi iată că după patru săptămâni de la operaţie mâna mea este ca nouă, arată de parcă nimic nu s-a întâmplat.

În fiecare dimineaţă şi seară mă ung cu ulei de la Sfântul Nectarie şi îi mulţumesc pentru că m-a ajutat şi a făcut o minune cu mine. Până şi medicul a recunoscut că mâna arată bine şi iată că, deşi mâna trebuia folosită după trei-şase luni, eu, după patru săptămâni, o folosesc cu nădejdea la Bunul Dumnezeu şi la Sfântul Nectarie.

(Aurel Adrian Neagu)
Sfântul Nectarie – Vindecări minunate, Editura Areopag, 2012