Lumină cerească, carne şi sânge dacă te îndoieşti!

Părintele Cleopa povestind despre agneţul care s-a făcut carne şi curgea sânge pe Sfântul Disc

Pe când era paraclisier, în anul 1932, Părintele Cleopa a fost martor ocular la câteva minuni petrecute în timpul Sfintei Liturghii, în biserica Schitului Sihăstria.

Iată ce ne povestea el: Odată, pe când eram paraclisier, am observat că anafora de la stareţ era albă şi dulce, iar cea de la Părintele Calistrat era verzuie şi acră. Arunci l-am întrebat pe Părintele Ioanichie:

-Părinte stareţ, de ce când slujeşte Părintele Calistrat, anafora este verzuie şi acră?

-Măi, băiete, slujeşte cu îndoială! S-a dus la o pustnică din pădure şi ea i-a spus că nu vine darul Duhului Sfânt la Liturghie din cauza calendarului. Şi i-am spus că are să o păţească, fiindcă el se îndoieşte că nu vine Duhul Sfânt!

Odată Părintele Calistrat săvârşea Sfânta Liturghie şi când a chemat harul Duhului Sfânt, numai ce vede că agneţul s-a făcut carne şi curgea sânge pe Sfântul Disc şi pe Sfântul Antimis. Iar când s-a uitat în Sfântul Potir a văzut sânge. Atunci m-a chemat pe mine:

-Frate Constantin, ia vino încoace! Ce vezi?

-Vai, părinte Calistrat! Sfânta Împărtăşanie s-a făcut carne şi sânge!

Atunci m-a trimis să-l chem pe părintele stareţ. Stareţul, când a venit, a pus să se citească Psaltirea la strană şi a zis:

-Ei! Părinte Calistrat, acum crezi că vine Duhul Sfânt şi preface Darurile?

-Iartă-mă părinte! Şi a căzut în genunchi.

-Ia uite! A venit Duhul Sfânt? S-a făcut carne? S-a făcut sânge? Te mai îndoieşti de acum părinte?

-Cred, părinte stareţ. Te rog, iartă-mă!

-Ia şi strânge Sfintele Taine!

Apoi a făcut cu dalta o gaură în piciorul Sfintei Mese, că Sfânta Masă este Mormântul Domnului, şi a îngropat acolo Sfintele Taine, cum ne învaţă Sfinţii Părinţi. Iar potirul l-a sfinţit din nou şi l-a spălat la spălătoarea din Altar împreună cu Sfântul Antimis. Şi am stat câteva ore până s-a citit Psaltirea toată. Apoi a început din nou rânduiala Sfintei Liturghii, continuând de la Proscomidie: „Şi unul din ostaşi cu suliţa coasta Lui a împuns…” Şi aşa s-a săvârşit Sfânta Liturghie şi nu s-a mai repetat acea minune.

-Acum crezi? i-a zis stareţul?

-Cred, părinte!

Apoi, Părintele Ioanichie i-a dat canon 40 de zile şi i-a zis: „De ce nu crezi, când eu îţi spun, şi te duci la babe să te înveţe despre calendar?” Asta s-a petrecut în anul 1932.

Arhimandrit Ioanichie Bălan

Extras din ”Viaţa Părintelui Cleopa”

***

Preotul care slujea în lumina dumnezeiască (citiți și vă cutremurați!)

Un epsicop, călătorind prin eparhia lui, a ajuns sâmbătă seara într-un sat. era prima dată când trecea pe acolo. primarul satului l-a omenit şi la puţin timp, episcopul a cerut să-l vadă pe preot.

– Este la câmp, încă nu s-a întors, i-au spus.

După un timp, s-a arătat şi preotul, îmbrăcat în haine de muncă, nu prea frumoase la înfăţişare. Episcopul n-a fost mulţumit, căci ţinea mult ca preoţii să fie mai îngrijiţi.

A doua zi era duminică şi preotul s-a pregătit pentru Sfanta Liturghie. Episcopul care asista, l-a urmărit l-a început din scaunul arhieresc, apoi din Sfântul Altar. Cu siguranţă, trebuia să găsească ceva greşeli la acel preot ţărănoi. Lucru minunat însă: din momentul în care a rostit „Binecuvântată este Împărăţia”, şi până la sfârşit, pe preot l-a acoperit o lumină cerească, care-l încălzea şi-l lumina în întregime, fără să-l ardă!

După ce a împărţit anafura creştinilor satului, preotul a intrat în Sfantul Altar. Episcopul s-a apropiat de el, a căzut în genunchi şi i-a cerut iertare pentru că-l judecase şi l-a rugat să-l binecuvânteze.

Preotul acela simplu, a rămas uluit şi i-a zis:

– Cum este cu putinţă ca cel mai mare să fie binecuvântat de cel mai mic? Binecuvântează-mă, tu, Stăpâne!

-Nu pot să binecuvântez pe cel care, atunci când slujeşte stă întru lumina dumnezeiască necreată. Cel mai slab se binecuvântează de cel mai tare, i-a răspuns episcopul.

Atunci preotul l-a întrebat:

– Există, oare, Preasfinţite, episcop sau preot care slujeşte Sfânta Liturghie şi să nu fie înconjurat de lumina cerească?

Aceasta era mirarea acelui părinte simplu! Ce să răspundă epsicopul acelui preot care privea într-un mod firesc lucrurile mai presus de fire?!

De aceea, s-a minunat de curăţia, smerenia şi sfinţenia acelui preot de sat şi a pleact de acolo folosit şi mai învăţat.

Părintele Stefanos Anagnostopoulos

Sursa: ”Explicarea Dumnezeiestii Liturghii”