Dumitru Stăniloae a fost un preot al Bisericii din România, renumit ca teolog ortodox, academician și profesor. Pe lângă comentariile asupra lucrărilor Părinților Bisericii și o traducere românească a Filocaliei, capodopera sa din 1978 Teologia dogmatică ortodoxă l-a consacrat ca unul dintre cei mai importanți teologi creștini din ultima jumătate a secolului al XX-lea.

Viață

Dumitru s-a născut la 16 noiembrie 1903, în Vladeni, județul Brașov, România, în familia lui Irimie și Rebecca Stăniloae. Mama sa, Rebecca, era nepoata unui preot. Era cel mai mic dintre cei cinci copii ai lor. La vârsta de treisprezece ani a început studiile la Liceul Umanist Confesional Andrei Șaguna. În anul următor a primit o bursă de la Fundația Gojdu. În 1922, a primit o bursă de la Universitatea Cernăuți, dar a constatat că cursul de studiu este nesatisfăcător și s-a retras după un an. În perioada 1923-1924 a urmat cursurile Facultății de Litere a Universității din București.

După ce s-a întors la Universitatea din Cernăuți, a absolvit în 1927, completând o teză intitulată Botezul copiilor sub îndrumarea profesorului Vasile Loiciiță. În toamna anului 1928, Dumitru a primit titlul de doctor după ce și-a terminat teza de viață și lucrare a Dosoftei din Ierusalim și legăturile sale cu Principatele Române. În următorii câțiva ani a studiat Bizantologia și Dogmatica în cadrul unei burse de la Centrul Mitropolitan din Sibiu și a urmat cursuri predate de profesorul August Heisenberg la München. În 1929 și 1930, a cercetat documente despre Gregory Palamas din Berlin, Paris și Constantinopol.

La 4 octombrie 1930 s-a căsătorit cu Maria Mihu, care l-a prezentat în anul următor cu gemeni, Maria și Dumitru. Fiul său, Dumitru, a murit la scurt timp după naștere. Fiica sa Maria a supraviețuit până în aprilie 1946. La 8 octombrie 1931, Dumitru a fost hirotonit diacon, urmat de rânduirea sa la preoție la 25 septembrie 1932. La 8 octombrie 1933, o altă fiică, Lidia, s-a născut în cuplu.

La 1 ianuarie 1934, Părintele Dumitru a devenit director al ziarului Romanian Telegraph, funcție pe care a deținut-o până în 1945. În iunie 1936 a fost numit rector al Academiei Teologice din Sibiu.

Odată cu sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, guvernul României a fost preluat de comuniști și a început să asuprească Biserica Ortodoxă de acolo. Sub presiune politică, părintele Dumitru a fost nevoit în 1946 să demisioneze din funcția de rector al academiei, deși a continuat să predea ca profesor până în anul următor, 1947. Apoi s-a transferat la Universitatea din București, preluând catedra de Asceți și Mistici ca membru al Facultății de Teologie. Cu toate acestea, în 1949, acest scaun a fost desființat. Cu toate acestea, părintele Dumitru a continuat să predea studenților absolvenți ca profesor de dogmatică.

In anul 1950 Pr. Dumitru a inceput sa participe la intalnirile grupului Rugul Aprins. Acesta a fost un grup format în 1940 de mai mulți academicieni, printre care ieromonicii Ivan Kulighin, Benedict Ghuis și Sofian Boghiu și preoții Andrei Scrima și Ion Marin Sadoveanu. Grupul s-a intalnit la Manastirile Cernica si Antim si a fost un centru de intinerire a vietii crestine ortodoxe din Bucuresti. În 1958, care a coincis cu retragerea Armatei Sovietice din România, s-a făcut un val de arestări politice, inclusiv membri ai grupului Rugul Aprins. Părintele Dumitru s-a numărat printre cei arestați. La 5 septembrie 1958, a fost închis la închisoare pentru a-și aștepta procesul, care a început la 4 noiembrie 1958.

În următorii câțiva ani, Părintele Dumitru a fost mutat în mai multe închisori. A fost ținut în izolare luni de zile până când a fost eliberat în 1963. Apoi a început să lucreze pentru Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. În 1965 i s-a cerut de către Departamentul de Stat al Cultelor din România să scrie articole și să ia parte la studii, în timp ce guvernul a încercat să proiecteze o imagine a libertății religioase în România. Părintele Dumitru avea voie să călătorească și să participe la conferințele din întreaga lume.

În 1968 i s-a permis să participe la conferințe în Freiberg și Heidelberg. În același an a predat la Universitatea Oxford din Marea Britanie. Apoi, în 1973, s-a pensionat, dar a continuat ca profesor consultant pentru studii doctorale. În anii următori a fost onorat de multe ori, inclusiv primind diplome de doctorat onorifice de la Universitatea din Salonic în 1976; Institutul Ortodox Sf. Sergiu din Paris, Franța, în 1981; de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Belgrad în 1982; de la Universitatea de Teologie din Atena în 1991; și de la Universitatea din București în 1992.

La 5 octombrie 1993, părintele Dumitru Stăniloae a murit la vârsta de 90 de ani.