Mărturii despre binefacerile izvorâte din mormântul Părintelui Cleopa

Mormântul părintelui Ilie Cleopa de la Mănăstirea Sihăstria este loc de pelerinaj pentru credincioșii ortodocși din toate zonele țării.

Cei care l-au cunoscut pe cuviosul părinte de-a lungul celor 64 de ani petrecuți numai la Sihăstria, vin cât pot de des să se închine la mormântul duhovnicului. Ei susțin că simt binecuvântarea și ajutorul părintelui Cleopa în realizarea dorințelor, la fel ca atunci când duhovnicul era în viață.

Foarte mulți pelerini iau pământ sau flori de pe mormântul acestuia, pe care apoi le păstrează cu grijă acasă.

Întrucât mulți credincioși susțin că s-au vindecat de unele boli după ce au trecut pe la mormântul părintelui Cleopa, miracolul vindecărilor s-a răspândit cu repeziciune în toate colțurile țării. Călugării de la Mănăstirea Sihastria acoperă permanent mormântul cu pământ în locul celui luat de pelerini.

Călugării spun că, la mormântul părintelui, sosesc autocare cu pelerini din toate țării, aceștia cerând binecuvântarea să ia câte o mână de pământ. Unii îl presară în grădina casei, în timp ce alții îl păstrează pentru a fi ocrotiți de rele.

O tânără din Cluj, care l-a cunoscut pe părintele Cleopa în timpul vieții, acesta fiindu-i duhovnic, afirmă că după ce s-a rugat la mormânt și a luat puțin pământ, s-a vindecat de o maladie grea, potrivit obiectiv.info. Vestea vindecării ei s-a răspândit în satele din preajma Clujului, povestesc călugării de la Sihăstria.

Chilia în care a viețuit Ilie Cleopa a devenit muzeu și este vizitată de mii de pelerini din țară și străinătate.

***
Părintele Cleopa avea darul de a lua povara durerilor şi te ajuta, fără să-ţi dai seama, să lupţi cu neputinţele.

De cîte ori plecam de la părintele Cleopa sim­ţeam o undă de tristeţe că nu reuşisem să-l întreb mai multe… Atunci, îi scriam cerîndu-i sfat şi primeam imediat răspuns.

Mi s-a întîmplat de cîteva ori, cînd îmi doream fîe o iconiţă sau o rugăciune apropiată sufletului meu, ca, fără să spun nimănui acest gînd, să primesc in plic de la părintele Cleopa, fie iconiţa, fie rugăciunea de care simţeam că am atîta nevoie. Chiar, odată, i-am spus: „Nu ştiu, părinte Cleopa, cum se face de-mi tri­miteţi acasă ce-mi doresc, fără să vă spun!”. In sme­renia sfinţiei sale, a tăcut.

Imi amintesc că asupra fratelui meu a venit o mare năpastă. Intr-o zi a fost închis şi, apoi, a stat în arestul poliţiei cîteva luni, fără a avea probe să fie condamnat. Mergeam disperată la părintele sau îi scriam să se roage pentru el, deoarece suferea de ini­mă. Aveam mare încredere în rugăciunea sfîntului părinte. După cîteva luni, fratele meu a fost eliberat, neexistînd probe. Atunci m-am dus să-i spun această veste bună şi părintelui Cleopa şi să-i mulţumesc:

– Părinte, fratele meu este liber, însă trebuie să fie un proces. Cei care i-au dorit răul vor continua să-l acuze…

– Stai liniştită, va fi bine!

Din acea clipă sfîntul părinte mi-a luat toată neliniştea sufletului, fără să mai simt îngrijorare.

Această previziune a sfinţiei sale s-a adeverit după aproape cinci ani.

Nu pot uita marea lui milostenie, cum ne hră­nea nu numai duhovniceşte cu cuvîntul, dar şi cu fapta. Avea marele dar şi har de a se face înţeles atît de oamenii simpli, cît şi de intelectuali. De aceea sfinţia sa era căutat, respectat şi iubit de toţi oamenii ce veneau pentru binecuvîntare şi aproape nimeni nu pleca de la părintele Cleopa fără să primească un mic dar, care deştepta în fiecare o mare bucurie.

De multe ori mă întrebam: Oare cum a luptat părintele Cleopa cu vrăjmaşul în pustie? Cum i-a apă­rut? Trebuie să ajungi la un grad de înaltă sfinţenie ca Bunul Dumnezeu să-ţi dăruiască o astfel de forţă spirituală. Dar în vara anului 1998, Bunul Dumnezeu a rînduit să ascult dintr-o chilie alăturată o convorbire între doi mari duhovnici, părintele Cleopa şi părintele Sofian. Printre altele, părintele Cleopa i-a povestit şi despre cîteva ispite ale vrăjmaşului în pustie. Atunci părintele mi-a astîmpărat curiozitatea…