Calitatile curative in utilizarea externa: reumatism stari de anxietate, oboseala cronica, epuizare fizica si intelectuala, insomnia, migrene, antispasmodic, antiseptic si cicatrizant.

Legenda Lavandei
Se povesteste ca Lavandula care era o zana foarte frumoasa, era blonda si avea ochii albastri, se nascuse intre lavandele salbatice de munte din Lure. Intr-o zi cand ea cauta un loc pentru a se aseza cu caietul ei plin de peisaje; zana se opri in fata paginii cu Provence si incepu sa planga vazand aceste terenuri sarace necultivate si lacrimi fierbinti de culoarea lavandei au patat pagina deschisa. Dorind sa ascunda aceasta mica drama, zana sterse ochii ei albastri, dar se produse un efect contrariu prin care picaturi fine de lacrimi se mai imprastiara inca pe pagina deschisa. Disperata, zana trase atunci peste aceasta Provence o mare bucata de cer albastru pentru a acoperi toate aceste pete! Din acea zi lavanda creste pe aceste terenuri si fetele blonde din acea regiune au in irisii ochilor albastri paiete de culoarea mov a lavandei, mai ales cand la sfarsit de amiaza in zilelor de vara, ele privesc cerul metalic care cade peste campurile cu lavanda in floare.
Mirosul are in mod evident puterea de a influenta mintea si corpul, iar lavanda este adesea cunoscuta ca regina mirosului.

Cleopatra, se spune ca, ia sedus pe Julius Caesar si Mark Anthony cu acest parfum.
Lavanda este cea mai cunoscuta dintre ierburile mirositoare si a fost iubita si cautata de secole. Romanii si nord africanii foloseau lavanda la parfumarea apei din baile publice. Lavanda se gasea in imbracamintea de calatorie a legiunilor romane si era folosita ca dezinfectant. Aceasta utilizare s-a mentinut pana in Evul mediu si a continuat pana azi. Strazile din Londra in secolul 19-lea erau pline de fete ce vindeau buchete de lavanda si violete.
Numele de lavanda vine din latinescul „lavare” care se traduce prin spalare, fiind indicata pentru bai si imbracaminte.
Vechile mumii egiptene contineau adesea lavanda; care era folosita in procesele de conservare. In afara de mirosul pe care il ofera lavanda are proprietati antibacteriene care o recomanda la conservare.

Lavanda are o dubla placere, de a imprastia mirosul ei in mijlocul verii si apoi in iarna, mirosul ei persistent va emana caldura in cele mai reci zile ale anului.
Peste secole mirosul lavandei nu a pierdut niciodatã din atractia sa. Totusi, caracteristic intregii istorii, istoria lavandei este marcata de bogatie. Mirosurile favorite tin sa fie o reflectie a spiritului curent al unei epoci. In consecinta, lavanda desi folosita totdeauna nu a putut ramane la moda totdeauna.
Primul parfum faimos din istoria parfumurilor este asa numitul ”Hungary Water” obtinut in anul 1370 prin distilarea rosmarinului si era completat cu esenta de lavanda si marjoram. Aproape patru secole au trecut inainte sa apara urmatorul nume faimos in parfumerie, iarasi cu ulei de lavanda dar numai din principalele lui ingrediente: ”Eau de Cologne”. La inceput se folosea pentru efectele sale antiseptice, el continea un amestec de ulei de citrice si ierburi, iar mai tarziu va deveni cea mai populara apa de toaleta peste tot in lume.

Conform legendei, patru hoti cutreierau Franta, in perioada ciumei din preajma anilor 1700, jefuind morminte si deposedand de lucruri oameni care cazuseri victime ale ciumei. La început autoritatile i-au neglijat, crezand ca ei vor fi curand morti datorita ciumei. Dar timpul trecea si ei continuau sa prade si sa jefuiasca parand sa ramana imuni la ciuma. In final autoritatile i-au capturat si trebuiau sa-i omoare in afara de cazul in care ei divulgau secretul lor, „Cum puteau ei evita molipsirea de ciuma?” Ei s-au hotarat sa divulge secretul lor si au destainuit ca ei veneau de la o familie de parfumeri ce crease un otet din ierburi care ii proteja de boala. Lavanda era un component cheie in aceasta faimoasa reteta, reteta care a fost folosita pana la sfarsitul anilor 1800.