Când te simți fără liniște, agitat, fără putere, spune grabnic Rugăciunea către Duhul Sfânt:

 Când te simți fără liniște, agitat, fără putere, spune grabnic Rugăciunea către Duhul Sfânt:

„Doamne, Împărate Ceresc, Mân­gâ­ie­­­to­rule, Duhule adevărate, milosti­vește-Te spre mine, păcătosul ro­bul Tău, și mă miluiește și-mi iartă mie, ne­vrednicu­lui, toate câte am greșit Ție astăzi ca un om,și nu numai ca un om, ci și mai rău decât necuvân­tătoarele, păcatele mele cele de voie și cele fără de voie, cele ști­ute și cele ne­știute, care sunt din tinerețe și din obiceiul cel rău și care sunt din voia cea slobodă și din lene;

Rugăciunea către Sfânta Muceniță Ecaterina, pentru pace și liniște sufletească, dar și pentru îndeplinirea dorințelor!

 Dar ştiindu-te grabnică apărătoare a creştinilor, către tine îndrăznind, cerem cu stăruinţă: Vindecă rănile sufletelor noastre, Mare Muceniţă, căci greu pătimim, şi izbăveşte-ne de ispitele şi de primejdiile cu care vrăjmaşul ne îngrozeşte.

Roagă-te Stăpânului tuturor să ne ierte nesocotinţa şi păcatele noastre şi să ne dăruiască pace, sănătate şi ajutor în toate cele bune, pentru ca împreună cu tine şi cu toţi sfinţii să-L binecuvântăm pe Dumnezeu, acum şi pururea şi în vecii vecilor!”

“O, Sfântă Mare Muceniţă Ecaterina, bucuria negrăită a îngerilor şi oglinda frumuseţii fecioarelor, ceea ce ai strălucit prin curăţia minţii în chip minunat, tuturor izvorând razele înţelepciunii Soarelui dreptăţii, luminează şi întunericul sufletului meu şi cerul inimii îl încununează cu stele de gânduri îngereşti.

Cu legătura smereniei te-ai încins Sfântă Ecaterina, preafericită, şi toate legăturile ispitelor vrăjmaşului ai călcat. Din adâncul răutăţilor scoate-ne pe noi, cei ce pururea alunecăm în mândrie şi ne facem cămările deschise pentru tot viforul patimilor.

Luând în ajutor cetele îngereşti şi stând înaintea Împăratului luminii, roagă-te să aflăm noi milă în ceasul ieşirii sufletului din trup, păzindu-ne de înfricoşatele ameninţări ale vrăjmaşilor nevăzuţi, cărora din neputinţă am slujit în această viaţă, fiind noi iubitori de patimile cele stricătoare de suflet mai mult decât de răbdarea necazurilor spre mântuire.

HARUL PREOȚIEI

 HARUL PREOȚIEI

de Preot Sorin Croitoru

De i-ai cere unui înger să te ierte de păcate,

El îndată ți-ar răspunde: "Nu e cu putință, frate,

O asemenea putere orice preot a primit,

Eu sunt înger plin de slavă, dar n-am fost hirotonit!

Eu pot doar să dau povețe, îndemnând la pocăință

Pe creștinii care-n suflet au o brumă de credință,

Să se ducă fiecare, cât ar fi de păcătos,

Să-l dezlege de păcate slujitorul lui Hristos!"

De i-ai cere unui înger să-ți slujească-o Liturghie,

Cu smerenie îndată duhul ți-ar răspunde ție:

"Nu pot să-L cobor pe Domnul în Agnețul din Altar,

Numai preoților voștri li s-a dat așa un har,

Noi cu mare bucurie coborâm cu slavă mare,

Însoțindu-ne Stăpânul jos, în Sfintele Altare,

Și ne îndulcim de harul slujbei Sfintei Liturghii

Care se oficiază-n mănăstiri și-n parohii!"

Vezi, creștine, câtă slavă au primit smeriții clerici

Care Îl slujesc pe Domnul, ostenindu-se-n biserici,

Că nici îngerii din ceruri, nici alți oameni pe pământ

Nu-I slujesc în felul ăsta Dumnezeului Preasfânt?..

Preotu-i menit de Domnul înainte de-a se naște;

Lui i-a dat Divinitatea a putea și a cunoaște.

Mijlocește pentru lume, stând cu spatele la ea,

Și se-ntoarce-apoi cu fața, ca pe Duhul Sfânt să-L dea!

Serafim lipsit de aripi, pe Hristos pe mâini Îl ține;

Heruvim în haină neagră, este plin de har în sine.

Aparține, trup și suflet, întru totul lui Hristos;

E colacul de salvare pentru orice păcătos!

Fericit creștinul care lucrul ăsta îl pricepe,

Și măcar de-aici încolo să-l cinstească va începe,

Cunoscând că prin "Părinte" Se arată Dumnezeu

Și că unde e un preot este și Hristos mereu!

Levănţica

 

Levănţica

Denumire știinţifică: Lavandula angustifolia.

Denumiri populare: levand, spichinel, levănţică de grădină.

Prezentare. Levănţică este o plantă cultivată, prezentându-se sub formă de tufe, care au o nuanţă verde-cenușie-albăstruie. Aparţine familiei labiatelor. Levănţica are tulpinile ramificate, înălţimea acestei plante ajungând până la 70 cm. Frunzele sunt mărunte și înguste. În vârful ramurilor se află florile, plăcut mirositoare, care au o culoare foarte bine conturată în peisaj – albastru-violet. Levănţica este utilizată intens în industria cosmetică, devenind tradiţională pentru această industrie. Mai mult decât atât, levănţica este și o binecunoscută plantă medicinală, în domeniul aplicaţiilor terapeutice utilizându-se mai ales florile.

Substanţe active importante: ulei volatil, linalol, geraniol, cumarină, acetat de linaloj.

Întrebuinţări. Din florile de levănţică se face infuzie, o băutură eficientă în relaxarea sistemului nervos, dar și cu calităţi antimicrobiene, antispasmodice, carminative, cicatrizante. Infuzia de flori de levănţică este diuretică și dezinfectantă. Dă rezultate bune în boli de inimă pe fond nervos, în tulburări stomacale și abdominale, în cefalee și migrene, în afecţiuni renale, precum și în reumatism și stări de agitaţie, de neliniște, de hiperexcitabilitate, în insomnii. Interesant de observat – infuzia de levănţică stimulează secreţia celulei hepatice.

Creţușca

 

Creţușca

Denumire știinţifică: Filipendula ulmaria.

Prezentare. Creţușca este o plantă meliferă bine cunoscută de apicultori. Mierea obţinută de la florile acestei plante are calităţi terapeutice de excepţie. Creţușca este o erbacee perenă, din familia rozaceelor. Se dezvoltă destul de mult, ajungând până la 1,20 metri înălţime, tulpinile aeriene fiind răsfirate. Tulpina subpământeană, adică rizomul, este aproape pietroasă. Creţușca înflorește în lunile iulie și august, florile fiind, de obicei, albe, uneori având nuanţe spre galben. Planta preferă sol calcaros, crescând în zonele umede, mlaștini, iazuri, lacuri. Este răspândită mai ales în zona montană și submontană.

Pentru practici medicinale se recoltează florile, rizomii, frunzele. Cel mai întrebuinţat preparat este infuzia.

Substanţe active importante: taninuri, vanilină, heliotropină, glucozide, acid salicilic, fier, sulf, calciu.

Întrebuinţări. Infuzia de creţușcă este astringentă, tonică, diuretică și antihidropică. Preparatele pe bază de flori contribuie la calmarea durerilor provocate de reumatismul articular. Infuzia de flori de creţușcă reduce febra, precum și durerile generate de calculii renali și biliari.

Preparatele din creţușcă au efecte pozitive și în tratamentul scrofulozei, al gutei și al mușcăturilor de șarpe. În unele ţări, infuzia de creţușcă este utilizată în producerea de bere și vin, dându-le acestor băuturi un parfum special.

Denumire știinţifică: Aesculus hippocastanum.

 

Denumire știinţifică: Aesculus hippocastanum.

Denumire populară: castan porcesc, castan sălbatic.

Prezentare. Castanul este un arbore puternic și maiestuos. Își are originea în peninsula Balcanică. Înalt până la 30 de metri, castanul se remarcă și prin valoarea sa ornamentală. Frunzele castanului au un peţiol lung de 10 – 20 cm, fiecare grupare de frunze având mai multe foliole. Aceste foliole sunt dispuse după mărime, cea mai mare fiind foliola mijlocie. Castanul înflorește în mai și iunie, florile – ca și frunzele – contribuind la frumuseţea acestui arbore. Fructul castanului este o capsulă cărnoasă, verde, cu ghimpi, mult mai mare decât o nucă. În momentul coacerii, coaja verde cu ghimpi plesnește și apar seminţele, adică ceea ce în mod obișnuit numim castane.

Castanul face parte din familia hipocastanaceelor.

În cazul castanului, pentru uz medicinal se recoltează scoarţa de pe ramurile ceva mai tinere (de circa trei-cinci ani), castanele, frunzele și florile. Din toate acestea se obţin, prin procedee specifice, diverse preparate cu semnificativă valoare medicinală, precum și extracte necesare în industria farmaceutică. Cel mai important preparat de castan este decoctul.

Substanţe active importante: în  scoarţă – esculină,  esculozidă,  fraxină,

Fluierătoarea

 

Fluierătoarea

Denumire știinţifică: Tamus communis.

Prezentare. Fluierătoarea, o alcătuire vegetală impunătoare, cu o înălţime de până la patru metri, rădăcină consistentă, frunze alterne, flori galben-verzui și fructe de culoare roșie este o plantă perenă. Înflorește în mai-iunie, iar fructul său este bacă (o boabă). Fluierătoarea crește la marginea pădurilor, în liziere, în tufărișuri și în vegetaţie amestecată.

Pentru preparate medicinale se culeg lăstarii tineri și rădăcinile. De altfel, rădăcinile și lăstarii sunt părţile comestibile ale acestei plante.

Întrebuinţări. În medicina tradiţională, preparatele de fluierătoare erau folosite în tratamentul reumatismului și al gutei, dar și în acela al rănilor de sub piele, adică în vindecarea contuziilor și a echimozelor. Fluierătoarea este și un bun revigorant.

Foaia grasă

Denumire știinţifică: Pinguicula vulgari.

Prezentare. Planta numită foaie grasă se deosebește mult de alte plante, făcând parte din grupa plantelor carnivore. Este o erbacee pitică, având o înălţime maximă de 15 cm. Aparţine familiei lentibuiariaceelor. Tulpinile îi sunt foarte scurte, practic la nivelul solului, iar frunzele formează o rozetă. Din această rozetă se înalţă florile, care au un peduncul lung. Frunzele sunt mari, consistente, cărnoase, grase. Au și o funcţie digestivă – secretă o substanţă digestivă și alţi compuși mucilaginoși și dizolvanţi, necesari consumării materiilor organice, adică a insectelor. Foaia grasă înflorește de la sfârșitul primăverii și până în iulie. Florile au o culoare puternică, albastră-violacee. Această plantă ciudată crește în zonele montane și submontane, în locuri umede, mai ales pe pajiști, în poieni, la margini de pădure, în turbării și mlaștini. Foaia grasă se aseamănă mult cu roua cerului, mai ales în privinţa proprietăţilor medicinale.

Pentru uz medicinal se recoltează frunzele, din care se prepară un extract fluid. Împreună cu alte extracte, extractul de foaie grasă intră și în compoziţia unei importante mixturi, eficientă în multe și grele afecţiuni.

Substanţe active importante: taninuri, mucilagii, enzime, aci