Deși medicina a evoluat enorm, unele persoane preferă să folosească leacurile pe care le știu din moși-stramoși și care dădeau roade încă din vremea lui Iisus. Iată 10 plante-medicament care încă fac minuni.
1. Tămâia = darul magic
Unul din darurile pe care magii le-au adus la naşterea lui Iisus a fost tămâia. Tămâia era utilizată în acele timpuri drept un remediu universal în prevenirea infecţiilor şi era apreciată pentru capacităţile sale antiseptice, antiinflamatorii şi analgezice, Tămâia mai este recomandă tămâia că un antidot pentru otrăvirea cu cucuta. Se credea totodată că tămâia ar fi eficientă şi în problemele digestive şi în tratarea răcelii, a febrelor, a tusei, dar şi pentru regenerarea părului şi a pielii şi pentru întărirea gingiilor. Pentru a-şi astupă şi vindecă rănile din scoarţă, arborele de Boswellia, originar din Orientul Mijlociu, secretă această răşină specială.
2. Smirnă = aur pentru sistemul imunitar
Alături de tămâie, cei trei magi au adus în dar pruncului Iisus şi smirnă, ambele considerate a fi obiecte “de lux” şi la fel de preţioase că şi aurul. Însă beneficiile smirnei nu încetează să ne uimească şi astăzi, în epoca modernă. În mod tradiţional, smirnă era folosită pentru a trata artrită, pentru a îmbunătăţi circulaţia, pentru tulburări digestive, dureri ale menstruaţiei, infecţii respiratorii, respiraţie urat mirositoare, lepra, febra şi răcelile, gingii slăbite etc.
Pe lângă întărirea sistemului imunitar aceştia cred că smirnă stimulează producţia de celule albe din sânge. Smirnă este un antioxidant extrem de puternic, iar medicină actuală are în vedere efectele pe care le are această în tratarea cancerului şi a tumorilor. La fel că şi tămâia, smirnă conţine 75% seschiterpene care stimulează partea creierului care controlează emoţiile. Totodată, ajută şi hipotalamusul, glanda pineală şi glanda pituitară. Smirnă are şi proprietăţi antifungice, antibacteriale şi antiinflamatorii.
3. Usturoiul = planta vitalităţii
Usturoiul este una dintre cele mai vechi plante cultivate pe acest pământ, datând de acum 6000 de ani. Egiptenii antici credeau că usturoiul este înzestrat cu virtuţi sacre şi era plasat ca atare în mormintele faraonilor. Totodată, era obligatoriu ca muncitorii care construiau piramidele să consume usturoi, intensificându-şi astfel puterea şi vitalitatea.
Usturoiul era consumat şi în timpurile antice de atleţii greci şi soldaţii români înainte de a pleca la bătălie sau la vreo competiţie pentru a le spori vigoarea. Usturoiul era folosit atât că aliment, cât şi că medicament în timpul vieţii lui Iisus.
Usturoiul este într-adevăr miraculos şi are proprietăţi medicinale şi vindecătoare remarcabile. Este un antibiotic natural extrem de puternic, dar şi un antioxidant pe măsură, iar calităţile sale antibacteriale şi antivirale au devenit legendă.
4. Limba Mielului = Bogată în fitonutrienți, minerale şi vitamine
Bogată în fitonutrienți, minerale şi vitamine, limba mielului era consumată atât în alimentaţie, cât şi pentru menţinerea sănătăţii în timpurile lui Iisus. În medicină tradiţională, limba mielului era utilizată pentru a reduce tusea, febra, durerile menstruae, reumatismul, eczemele. Astăzi, se ştie că plantă de Limba Mielului conţine acizi graşi esenţiali precum acid gama-linoleic (în concentraţie de 17-20%) ce sunt renumiţi pentru efectul lor antiinflamator.
5. Feniculul = unul dintre cele mai bune alimente antioxidante şi antiinflamatorii de pe planetă
Feniculul era o plantă utilizată în timpurile lui Iisus că un substitut de sezon pentru piper, fiind totodată cunoscută pentru efectul sau de creştere a apetitului.
6. Rodia = “Super Antioxidantul”
Despre rodie, nu se poate spune decât de bine…. Încă din epoca lui Iisus, rodia era considerată un dar preţios al naturii şi folosită că un remediu în medicină. Rădăcinile de rodie erau preparate şi întrebuinţate pentru a elimina paraziţii intestinali precum tenia. Florile de rodie serveau în schimb drept remediu pentru afte şi dizenterie. Ştiinţă modernă arată că rodiile conţin o paleta bogată şi diversă de substanţe protective şi benefice incluzând fitoestrogeni, polifenoli, tanin elagic, antocianina. Toate aceste substanţe sunt în mod natural antioxidanţi puternici.
7. Tarhonul = Mai mult decât un condiment, un medicament excelent
Cu o aromă deosebită ce îl recomandă drept un preţios condiment, tarhonul era utilizat în vremurile lui Iisus şi că remediu în medicină tradiţională. Se credea că tarhonul stimulează apetitul şi este util în tratarea sughiţului, a indigestiei şi a meteorismului. Ceaiul de tarhon era folosit pentru tratarea insomniilor, iar frunzele de tarhon erau pur şi simplu mestecate pentru ameliorarea durerilor de dinţi.
8. Varză = Peste 87 de remedii
Specialiştii în medicină ale timpurilor lui Iisus considerau că prin consumul frecvent de varză crudă te protejezi împotriva durerilor de cap şi îţi întăreşti vederea. De asemenea, consumul de varză crudă era indicat şi pentru menţinerea stării generale de sănătate, iar compresele de varză înmuiată în apă călduţă erau folosite în tratarea rănilor şi a luxatiilor şi chiar a diverselor formă de cancer, chiar dacă termenul nu este cunoscut în acele timpuri.
Astăzi se cunoaşte faptul că varză este un bun antioxidant, conţinând chiar mai multă vitamina C decât portocalele. Este totodată o sursă bogată de iod, ceea ce ajută la funcţionarea optimă a creierului şi a sistemului nervos, dar şi la menţinerea unei bune funcţionari a glandelor endocrine. Varză conţine şi vitamina E, calciu, magneziu, potasiu, vitamina B, fibre.
9. Murele = fructele cu cel mai mare nivel de antioxidanţi
Murele erau considerate a fi eficiente în bolile gingiilor şi ale amigdalelor în epoca lui Iisus, se arată pe acelaşi site. În acele timpuri se credea că murele pot chiar neutraliza efectele veninului de şarpe. Pe de altă parte, Plinius menţiona în Naturalis Historia întrebuinţarea extractelor din mugurii de mur în scop diuretic şi curativ, iar a frunzelor de mur în tratarea rănilor pielii.
10. Isopul = “Planta Sfântă”
“Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți”, spune David în Psalmul 50…
Considerat a fi plantă purificatoare, isopul era folosit de vechii egipteni în curăţarea templelor, iar în timpurile lui Iisus pentru curăţarea ritualică a leproşilor. Isopului i se mai spune şi “planta sfântă” şi este considerată a fi vindecătoare încă din timpurile biblice Atunci când Iisus a fost răstignit pe cruce, cei din preajma s-au folosit de un lujer de isop pentru a ridică buretele înmuiat în oţet menit să-i “stingă” setea… Totodată, în timpul Paştelui evreiesc, isopul era utilizat spre a picta casele israeliţilor. Românii au folosit şi ei această plantă pentru a se proteja împotriva ciumei.
Medical vorbind, isopul era folosit mai ales în problemele respiratorii, sub formă de ceai, dar şi în tratarea tusei şi pe post de decongestionant nazal. Durerile reumatice şi cele artritice, febra, dar şi rănile şi tăieturile erau tratate cu această plantă. Cercetările moderne au demonstrat că, într-adevăr, isopul are proprietăţi antiseptice, antimicrobiene şi astringente. Uleiul esenţial de isop este folosit în cazul bronsitelor sau al răcelilor.
