Acest ulei simplu protejează rinichii, tratează diabetul și depresia

Fiecare dintre noi poate prepara acest ulei acasă, deoarece avem nevoie doar de două ingrediente foarte simple: ulei de masline si scortisoara.

Dupa ce le veti combina, veti obtine un ulei esential de scortisoara! Acest ulei va avea efecte atat de benefice asupra organismului incat nu veti mai putea trai fara el dupa ce veti incepe sa-l folositi, scrie secretele.com.

Mod de Preparare:

Veti avea nevoie de:

8-10 batoane de scortisoara

400 de ml de ulei de masline

Pași:

1 – Luați un borcan de 400 de ml in care trebuie sa asezati batoanele de scortisoara.

2 – Turnati uleiul de masline pana cand veti acoperi batoanele de scortisoara.

3 – Asezati borcanul intr-un loc luminos , de preferat langa fereastra. Lasati-l sa stea timp de 3 saptamani.

4 – Nu uitati sa agitati borcanul in fiecare zi. Acest lucru va elibera uleiul din scortisoara in uleiul de baza.

5 – Dupa trei saptamani, uleiul din batoanele de scortisoara va fi complet eliberat, si astfel, veti obtine uleiul esential de scortisoara. Folosind o bucata de tifon, strecurati uleiul pentru a-l separa de scortisoara.

6 – Puneti uleiul de scortisoara intr-un recipient de culoare bruna si depozitati-l intr-un loc racoros si uscat.

Iata beneficiile uleiului de scortisoara!

Pentru diabet

Adauga 3-4 picaturi de ulei esential de scortisoara la fiecare farfurie de mancare consumata. O buna metoda de consum este adaugarea lui la orice salata. Consumul acetor picaturi de ulei ofera toti nutrientii din scortisoara. Consumand zilnic acest ulei de scortisoara, nivelul de glucoza din sange se va stabiliza iar functiile pancreasului se vor imbunatati. Uleiul esential din scortisoara contine cinamaldehida care exercita un puternic efect de scadere a glucozei din sange.

Protejeaza Rinichii

Uleiul esential de scortisoara are un efect protector asupra rinichilor. S-a constatat, faptul ca acest ulei poate preveni deteriorarea rinichilor indusa de alimentatia precara.

Infectiile tractului urinar

Femeile sunt in special cele predispuse la infectii ale tractului genito-urinar genital, desi aceste infectii afecteaza marea majoritate a oamenilor. Aceste infectii sunt, in general, bacteriene sau fungice. Aceste infectii pot fi tratate cu o baie fierbinte in care ati adaugat 20 de picaturi de ulei esential de scortisoara, sau daca adaugati 2-3 picaturi la un pahar cu apa pe care il veti consuma dimineata pe stomacul gol.

Artrita

Uleiul esential de scortisoara folosit direct pe zonele afectate va calma inflamatia si te va scuti de durerile asociate artritei. Masajul regulat, o data pe zi , calmeaza si trateaza cu succes artrita.

Depresia

Aroma uleiului esential de scortisoara va trezi si cele mai fine simturi. Inspirati direct din flaconul de ulei esential de scortisoara timp de aproximativ 1 minut. Aroma acestui ulei iti calmeaza mintea si te ajuta sa depasesti usor sentimentele negative.

Notă importantă: Materialele de sănătate prezente pe acest site au caracter pur informativ. Înainte de a începe un tratament naturist, trebuie să faceți un test de alergie la tipurile respective de produse. Plantele sunt, în general, un mod sigur de a consolida și tonifia organismul, remediile naturiste sau nutriționale sunt alternative viabile, dar ar trebui sa discutați cu medicul dumneavoastră înainte de a începe orice fel de tratament.

 

10 medicamente-plante din vremea lui Iisus

Deși medicina a evoluat enorm, unele persoane preferă să folosească leacurile pe care le știu din moși-stramoși și care dădeau roade încă din vremea lui Iisus. Iată 10 plante-medicament care încă fac minuni.

1. Tămâia = darul magic

Unul din darurile pe care magii le-au adus la naşterea lui Iisus a fost tămâia. Tămâia era utilizată în acele timpuri drept un remediu universal în prevenirea infecţiilor şi era apreciată pentru capacităţile sale antiseptice, antiinflamatorii şi analgezice, Tămâia mai este recomandă tămâia că un antidot pentru otrăvirea cu cucuta. Se credea totodată că tămâia ar fi eficientă şi în problemele digestive şi în tratarea răcelii, a febrelor, a tusei, dar şi pentru regenerarea părului şi a pielii şi pentru întărirea gingiilor. Pentru a-şi astupă şi vindecă rănile din scoarţă, arborele de Boswellia, originar din Orientul Mijlociu, secretă această răşină specială.

2. Smirnă = aur pentru sistemul imunitar

Alături de tămâie, cei trei magi au adus în dar pruncului Iisus şi smirnă, ambele considerate a fi obiecte “de lux” şi la fel de preţioase că şi aurul. Însă beneficiile smirnei nu încetează să ne uimească şi astăzi, în epoca modernă. În mod tradiţional, smirnă era folosită pentru a trata artrită, pentru a îmbunătăţi circulaţia, pentru tulburări digestive, dureri ale menstruaţiei, infecţii respiratorii, respiraţie urat mirositoare, lepra, febra şi răcelile, gingii slăbite etc.

Pe lângă întărirea sistemului imunitar aceştia cred că smirnă stimulează producţia de celule albe din sânge. Smirnă este un antioxidant extrem de puternic, iar medicină actuală are în vedere efectele pe care le are această în tratarea cancerului şi a tumorilor. La fel că şi tămâia, smirnă conţine 75% seschiterpene care stimulează partea creierului care controlează emoţiile. Totodată, ajută şi hipotalamusul, glanda pineală şi glanda pituitară. Smirnă are şi proprietăţi antifungice, antibacteriale şi antiinflamatorii.

3. Usturoiul = planta vitalităţii

Usturoiul este una dintre cele mai vechi plante cultivate pe acest pământ, datând de acum 6000 de ani. Egiptenii antici credeau că usturoiul este înzestrat cu virtuţi sacre şi era plasat ca atare în mormintele faraonilor. Totodată, era obligatoriu ca muncitorii care construiau piramidele să consume usturoi, intensificându-şi astfel puterea şi vitalitatea.

Usturoiul era consumat şi în timpurile antice de atleţii greci şi soldaţii români înainte de a pleca la bătălie sau la vreo competiţie pentru a le spori vigoarea. Usturoiul era folosit atât că aliment, cât şi că medicament în timpul vieţii lui Iisus.

Usturoiul este într-adevăr miraculos şi are proprietăţi medicinale şi vindecătoare remarcabile. Este un antibiotic natural extrem de puternic, dar şi un antioxidant pe măsură, iar calităţile sale antibacteriale şi antivirale au devenit legendă.

4. Limba Mielului = Bogată în fitonutrienți, minerale şi vitamine

Bogată în fitonutrienți, minerale şi vitamine, limba mielului era consumată atât în alimentaţie, cât şi pentru menţinerea sănătăţii în timpurile lui Iisus. În medicină tradiţională, limba mielului era utilizată pentru a reduce tusea, febra, durerile menstruae, reumatismul, eczemele. Astăzi, se ştie că plantă de Limba Mielului conţine acizi graşi esenţiali precum acid gama-linoleic (în concentraţie de 17-20%) ce sunt renumiţi pentru efectul lor antiinflamator.

5. Feniculul = unul dintre cele mai bune alimente antioxidante şi antiinflamatorii de pe planetă

Feniculul era o plantă utilizată în timpurile lui Iisus că un substitut de sezon pentru piper, fiind totodată cunoscută pentru efectul sau de creştere a apetitului.

6. Rodia = “Super Antioxidantul”

Despre rodie, nu se poate spune decât de bine…. Încă din epoca lui Iisus, rodia era considerată un dar preţios al naturii şi folosită că un remediu în medicină. Rădăcinile de rodie erau preparate şi întrebuinţate pentru a elimina paraziţii intestinali precum tenia. Florile de rodie serveau în schimb drept remediu pentru afte şi dizenterie. Ştiinţă modernă arată că rodiile conţin o paleta bogată şi diversă de substanţe protective şi benefice incluzând fitoestrogeni, polifenoli, tanin elagic, antocianina. Toate aceste substanţe sunt în mod natural antioxidanţi puternici.

7. Tarhonul = Mai mult decât un condiment, un medicament excelent

Cu o aromă deosebită ce îl recomandă drept un preţios condiment, tarhonul era utilizat în vremurile lui Iisus şi că remediu în medicină tradiţională. Se credea că tarhonul stimulează apetitul şi este util în tratarea sughiţului, a indigestiei şi a meteorismului. Ceaiul de tarhon era folosit pentru tratarea insomniilor, iar frunzele de tarhon erau pur şi simplu mestecate pentru ameliorarea durerilor de dinţi.

8. Varză = Peste 87 de remedii

Specialiştii în medicină ale timpurilor lui Iisus considerau că prin consumul frecvent de varză crudă te protejezi împotriva durerilor de cap şi îţi întăreşti vederea. De asemenea, consumul de varză crudă era indicat şi pentru menţinerea stării generale de sănătate, iar compresele de varză înmuiată în apă călduţă erau folosite în tratarea rănilor şi a luxatiilor şi chiar a diverselor formă de cancer, chiar dacă termenul nu este cunoscut în acele timpuri.

Astăzi se cunoaşte faptul că varză este un bun antioxidant, conţinând chiar mai multă vitamina C decât portocalele. Este totodată o sursă bogată de iod, ceea ce ajută la funcţionarea optimă a creierului şi a sistemului nervos, dar şi la menţinerea unei bune funcţionari a glandelor endocrine. Varză conţine şi vitamina E, calciu, magneziu, potasiu, vitamina B, fibre.

9. Murele = fructele cu cel mai mare nivel de antioxidanţi

Murele erau considerate a fi eficiente în bolile gingiilor şi ale amigdalelor în epoca lui Iisus, se arată pe acelaşi site. În acele timpuri se credea că murele pot chiar neutraliza efectele veninului de şarpe. Pe de altă parte, Plinius menţiona în Naturalis Historia întrebuinţarea extractelor din mugurii de mur în scop diuretic şi curativ, iar a frunzelor de mur în tratarea rănilor pielii.

10. Isopul = “Planta Sfântă”

“Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți”, spune David în Psalmul 50…

Considerat a fi plantă purificatoare, isopul era folosit de vechii egipteni în curăţarea templelor, iar în timpurile lui Iisus pentru curăţarea ritualică a leproşilor. Isopului i se mai spune şi “planta sfântă” şi este considerată a fi vindecătoare încă din timpurile biblice Atunci când Iisus a fost răstignit pe cruce, cei din preajma s-au folosit de un lujer de isop pentru a ridică buretele înmuiat în oţet menit să-i “stingă” setea… Totodată, în timpul Paştelui evreiesc, isopul era utilizat spre a picta casele israeliţilor. Românii au folosit şi ei această plantă pentru a se proteja împotriva ciumei.

Medical vorbind, isopul era folosit mai ales în problemele respiratorii, sub formă de ceai, dar şi în tratarea tusei şi pe post de decongestionant nazal. Durerile reumatice şi cele artritice, febra, dar şi rănile şi tăieturile erau tratate cu această plantă. Cercetările moderne au demonstrat că, într-adevăr, isopul are proprietăţi antiseptice, antimicrobiene şi astringente. Uleiul esenţial de isop este folosit în cazul bronsitelor sau al răcelilor.

 

Un lucru e cert: trebuie să reduci aciditatea din organism dacă dorești să previi cancerul! Lămâie și bicarbonat de sodiu: combinația ce salvează vieți! Cum se prepară și ce minuni face!

Un lucru e cert: trebuie să reduci aciditatea din organism dacă dorești să previi cancerul Lămâie și bicarbonat de sodiu: combinația ce îți poate salva viața! Cum se prepară și ce minuni face!
Este important să rețineți că înainte să dezvoltați celule canceroase, există o deteriorare a sistemului imunitar, precum și un număr crescut de toxine în celule. Lipsa de suplimente adecvate este, de asemenea o mare problemă care ar putea duce la cancer. Atunci când apare cancerul, există, de obicei, mai mult de o metodă de combatere a bolii în mod eficient. Un lucru rămâne cert, trebuie să reduceți aciditatea din organism dacă doriți să preveniți cancerul. Putem face acest lucru prin alcalinizarea corpului cu ajutorul acestui remediu, care conține lămâie și bicarbonat de sodiu.

Studiile au arătat că lămâia poate fi foarte utilă în lupta împotriva cancerului. Dar, în afară de capacitățile sale anti-cancer, lămâia poate de asemenea, fi utilizată în lupta împotriva chisturilor și tumorilor. Medicina a fost în stare să dovedească, prin teste de laborator că această plantă poate vindeca în mod eficient cancerul. Cercetările au arătat că lămâia distruge celulele canceroase în douăsprezece tipuri diferite de cancer. Lămâia împiedică răspândirea celulelor canceroase și ar putea fi de 10.000 de ori mai eficientă decât chimioterapia și medicamentele. Lămâia de asemenea, luptă cu microbii, bacteriile și bolile ce pot fi contagioase.

Efectele benefice pe care le are lămâia sunt multe, luptă cu paraziții și viermii din organism și ajută, de asemenea, la scăderea tensiunii arteriale. Lămâia vă poate ajuta, de asemenea, să depășiți depresia, stresul și nervozitatea. Ea conține, de asemenea, vitamina C, vitamina B, riboflavină, potasiu, magneziu, calciu, fosfor, proteine și carbohidrați. Când adăugați bicarbonat de sodiu la lămâie, beneficiile cresc, deoarece nivelul pH-ului din corpul vostru va reveni la normal, reducând aciditatea. Atunci când organismul este alcalin, este foarte dificil pentru boli să se dezvolte.

De ce această rețetă este atât de eficientă? Deoarece, lămâia și bicarbonatul de sodiu se completează reciproc. În timp ce lămâia luptă împotriva cancerului, bicarbonatul de sodiu reglementează nivelul PH-ului la unul care nu este potrivit pentru progresarea bolii.

Ingrediente

240 ml de apă distilată
1 linguriță de bicarbonat de sodiu
suc de lămâie dintr-o lămâie

Instrucțiuni și dozare

Pur și simplu amestecați toate ingredientele împreună și luați mixtura de trei ori pe zi, atunci când vă este foame, înainte de mese.

De asemenea, luați sucul de lămâie cu o linguriță de bicarbonat de sodiu. Această rețetă nu are efecte secundare teribile, spre deosebire de chimioterapia. Pentru a vă asigura că lămâile pe care le folosiți nu sunt tratate cu îngrășăminte și alte substanțe chimice, puteți planta un lămâi într-un ghiveci și să-l creșteți organic. Lămâiul organic crescut de voi are proprietăți mult mai eficiente, decât acei care au fost tratați cu diferite tipuri de substanțe chimice.

Sursa: portalul sanatos-online.tk
***
Rugăciune către Mântuitorul Iisus Hristos pentru izbăvire de boală

Preaputernice şi slăvite Doamne, Iisuse Hris­toase! Tu, Care ai venit în lume să tămăduieşti neputinţele oamenilor, Care nu ai venit să chemi la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi, şi ai pri­mit moarte pe cruce pentru mântuirea noas­tră! Din adâncul inimii Te rog să primeşti sme­rita mea nevoinţă şi această mică rugăciune a mea pentru cel încercat de boală! Mântuieşte-l, Doamne, precum ştii, ca un bun şi iubitor de oameni, şi rânduieşte Tu toate spre fo­losul său. Că noi neputincioşi suntem şi nu îl pu­tem ajuta, dacă nu ne vei lumina cu harul Tău.

De e voia Ta, îl poţi pedepsi precum se cade pentru păcatele sale, tămăduindu-l cu ierburile amare ale durerii, ca un Doctor priceput, pre­cum vei vrea. Dar căzând înaintea Ta, Te rog îndură-Te de robul Tău, potoleşte-i fierbinţeala, alină-i suferinţa, ridică-l din patul durerii. Să îi fie această încercare prin care trece spre îndreptarea vieţii, spre început bun mântuirii şi spre iertarea păcatelor. Şi dacă îi este de folos să ducă mai departe cru­cea bolii, fie, Doamne, după voia Ta, nu după voia noastră. Dăruieşte-i lui răbdare şi linişte, alungând de la el toată frica şi toată deznădej­dea, ca să nu fie îngenuncheat de durere şi să cârtească sau să cadă în patima mâniei. Ajută-l, Iubitorule de oameni, ca văzând el mila Ta să cadă la picioarele Tale cu lacrimi de po­căinţă şi de mulţumire, ca să se învredni­cească să audă glasul Tău cel sfânt: „Iertate îţi sunt păcatele!”. Amin.

PARTAJEAZA 0 

 PE CINE NU AVEM VOIE SĂ TRECEM PE POMELNIC LA SFÂNTA LITURGHIE

Despre cei care trăiesc în păcate grele , deci și cei necununați ( care trăiesc în curvie ) , se zice că nu prea e bine să-i pomenim la Sf. Liturghie , deși nu știm noi exact pentru că unii au fost pomeniți și la Sf. Liturghie și au fost ajutați iar altora dimpotrivă , le-a fost mai rău după ce au fost pomeniți la Sf. Liturghie .

În unele mănăstiri există permanent o maică sau un călugăr care explică oamenilor că e bine să se pomenească cei prea păcătoși doar la Acatiste și Psaltire , iar ceilalți și la Sfânta Liturghie . Astfel separă pomelnicele , la Sf. Liturghie pomenindu-se cei care nu trăiesc în păcate grele , iar cei foarte păcătoși se pomenesc doar la Acatiste și Psaltire .

În bisericile de mir este imposibil să se facă așa deoarece majoritatea pomelnicelor se primesc de către preoți în timpul slujbei , când nu se poate realiza un dialog cu creștinii , aceștia în majoritate necunoscând aspectul împărțirii celor trecuți pe pomelnic în funcție de starea lor de păcătoșenie . Așa se face că aici ajung să fie pomeniți la Sf. Liturghie și cei necununați .

Problema aceasta e sabie cu doua tăișuri . Unii spun că fiind păcătoși, au mai mare nevoie de rugaciune și noi avem datoria să ne rugăm pentru aproapele nostru . Alții zic că fiecare Sfântă Liturghie înseamnă o împărtășire indirectă cu Trupul și Sângele Domnului a tuturor celor care sunt pomeniți și cei foarte păcătoși împărtășindu-se cu nevrednicie , vor păți ceva rău , după cum ne zice Sf. Apostol Pavel în Epistola întâi către Corinteni .

Ambele variante fiind la fel de reale , rămâne doar ca mila lui Dumnezeu să aleagă . Cea mai bună variantă ar fi însă SĂ NU MAI TRĂIM ÎN PĂCATE GRELE !

Preot

Din experiența personală , vă pot spune că eu am procedat astfel : am pomenit la Sfânta Liturghie pe cei care aveau părere de rău și ar fi vrut să se lase de păcatele mari , iar pe cei care trăiau nepăsători în păcate , precum porcul în noroi , nu i-am pomenit . Alegerea am făcut-o în măsura în care am cunoscut problemele creștinilor .

Se întâmplă ca un creştin să aducă la biserică un pomelnic şi să considere că a făcut tot ceea ce trebuia , va fi pomenit la biserică şi cu aceasta şi-a încheiat datoria sa , el nu mai are nimic de făcut . În realitate , este nevoie şi de rugăciunea personală . Şi aici ar trebui să existe un pomelnic .

Acesta – fie că este scris , fie că nu – este de dorit să cuprindă cât mai multe nume : de la cei apropiaţi din familie – soţ , soţie , copii , părinţi , bunici , naşi , prieteni – până la nefericiţii acestei lumi .

- Când vă rugaţi , rugaţi-vă pentru toţi şi pentru fiecare .

Şi adăugați :

- Pentru rugăciunile lor , pentru rugăciunile lui , miluieşte-mă şi pe mine .

Astfel , puţin câte puțin , conştiinţa voastră se va lărgi .

În pomelnicul ce urmează a fi dus la biserică se trec numai numele de botez ale celor pe care dorim să-i pomenim . Nu se trec numele prescurtate sau poreclele . Se înţelege , numai oamenii pot fi trecuţi în pomelnic . Spun aceasta deoarece au fost cazuri în care cel care a alcătuit pomelnicul a considerat de cuviinţă să treacă şi numele câinelui la care ţinea foarte mult !

Pentru Taina Sfântului Maslu se aduc numai pomelnice pentru cei vii .

- La ce slujbe ale Bisericii sunt pomeniţi cei vii , şi la ce slujbe , cei adormiţi ?

La Sfânta Liturghie se pomenesc atât viii , cât şi cei adormiţi – şi este bine ca orice creştin care aduce jertfă la altar să aibă pomelnic şi pentru cei vii şi pentru cei morţi , pentru că sunt situaţii în care sunt aduse pomelnice fie numai pentru cei vii , fie numai pentru cei morţi . Pentru Taina Sfântului Maslu se aduc numai pomelnice pentru cei vii . La fel şi pentru slujba Acatistului .

Pomelnice numai cu numele celor adormiţi se aduc pentru slujba Parastasului .

- Este bine să trecem în pomelnic necazurile , dorinţele noastre pentru care ne rugăm ?

- Cea mai mare parte a pomelnicelor care ajung la Altar conţin şi însemnări legate de persoanele trecute acolo : în privinţa stării sau a dorinţelor acestora ( bolnavi , necăsătoriți , stăpâniţi de patima beţiei etc.) sau chiar adevărate istorisiri , încât o pagină întreagă cuprinde numai două nume , iar restul e povestire .

Cred că cel mai bine este să fie scris numai numele de botez , eventual , cu însemnarea celor care sunt bolnavi sau într-o situaţie specială . E drept că uneori şi detaliile care însoţesc numele celor din pomelnic pot fi de folos , pentru că îi sunt de ajutor preotului pentru a realiza o raportare mai personală faţă de cei pomeniți .

Totuşi , ţinând cont că , de multe ori , astfel de amănunte nu sunt potrivite cu vieţuirea creştină ( de pildă , se cere pedepsirea duşmani lor , ale căror nume sunt enumerate ) sau sunt exagerate , cum spuneam , numele de botez este suficient . Dumnezeu ştie mai bine decât omul însuşi ce anume îi este acestuia de folos .

Nu pot fi trecuţi în pomelnic , la Sfânta Liturghie , cei de altă credinţă !

Ei se pomenesc la vreo rugăciune a Bisericii ?

Un bun creştin , un creştin autentic nu poate să nu se roage pentru întreaga lume , îmbrăţişându-i pe toţi în dragostea sa . Spre aceasta trebuie tins . Aşadar , nu numai pentru cei de altă credinţă se poate ruga , ci şi pentru toţi cei care , de obicei , sunt stigmatizaţi de societate pentru păcatele lor mari şi evidente .

O poate face în rugăciunea sa , dar o poate face şi la slujba Sfântului Maslu , de pildă , a Acatistului , a Paraclisului , nădăjduind că mila lui Dumnezeu , atingându-le şi acestora sufletul , îi va mişca spre înnoirea vieţii .

- Dar cei cuprinşi de diferite patimi ( beţivi , fumători etc.) sau cei necununaţi ? Dar sinucigaşii ?

- Da , există o slujbă a Bisericii unde se impune o exigenţă aparte în privinţa celor care sunt pomeniți : este vorba de Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie . Întrucât în cadrul Sfintei Liturghii sunt chemaţi la împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos numai cei care mărturisesc aceeaşi credinţă şi sunt într-o stare duhovnicească corespunzătoare ( într-o stare de pocăinţă ), nu pot fi trecuţi în pomelnic cei de altă credinţă ( heterodocşi sau adepţi ai altor religii ), vrăjitorii , descântătorii sau cei care sunt cunoscuţi ca trăind , persistând în păcate grave ( ucidere , adulter etc. ).

În cazul celor adormiţi , nu pot fi trecuţi în pomelnic cei care s-au sinucis pentru că , omorându-se , au refuzat darul vieţii primit de la Dumnezeu şi L-au refuzat pe Dumnezeu . Sfântul Nicodim Aghioritul numeşte sinuciderea treapta a douăsprezecea şi ultimă a păcatului . Nu pot fi trecuţi în pomelnic nici copiii morţi nebotezaţi sau pruncii avortați .

Sfântul Simeon al Tesalonicului spune şi de ce nu pot fi pomeniţi cei pe care i-am enumerat mai sus sau cei asemenea lor . La Sfânta Proscomidie , când sunt pomeniţi cei vii şi cei adormiţi , preotul scoate câte o părticică pentru fiecare şi o aşază pe Sfântul Disc , acolo unde sunt aşezate : Sfântul Agneţ , care se va preface în Sfântul Trup al lui Hristos , miridele pentru Maica Domnului şi cele pentru Sfinţi .

Când , după prefacerea darurilor de pâine şi vin în Trupul şi Sângele Domnului , părticelele sunt puse în Sfântul Potir , acestea se unesc cu Sfângele Lui . Dacă persoana pomenită este în stare potrivită împărtăşirii ( viaţă curată , stare de pocăinţă ), primeşte în chip nevăzut împărtăşirea Duhului ( în momentul în care pune miridele pentru vii şi adormiţi în Sfântul Potir , preotul rostește :

„Spală , Doamne , păcatele celor care s-au pomenit aici , cu cinstit Sângele Tău , pentru rugăciunile sfinţilor Tăi ”.

Dacă are o viaţă păcătoasă şi nu se depărtează de păcat , atunci jertfa adusă îi va fi spre osândă . Aşadar , este nevoie de atenţie atât din partea celui care face şi aduce pomelnicul , cât şi din partea preotului .

În acelaşi timp , trebuie avut grijă ca nu cumva , oprindu-ne la respectarea exterioară a rânduielilor bisericeşti , să devenim justiţiari necruţători faţă de semenii noştri : să uităm adică de propriile păcate şi să le judecăm numai pe ale acestora – poate pentru simplul fapt că ale noastre sunt ascunse , în vreme ce ale semenilor sunt cunoscute lumii . Împlinirea rânduielilor bisericeşti se cade a fi făcută în Duhul dragostei .

Către acoperământul Tău , o Preasfântă Doamnă Născătoare de Dumnezeu alerg cerând apărarea Ta . Nu mă lepăda pe mine Preacurată ci cu bunătatea Ta , primește-mă pe mine cel ce te chem . Ca Om L-ai născut pe Doctorul sufletelor noastre și te rog vindecă și sufletul meu cel bolnav de păcate . Cu lumina Ta cea dumnezeiască întunericul inimii mele alungă-l departe , Ceea ce ești bună dându-mi râuri de lacrimi , ca să-mi spăl întinăciunea păcatelor mele , cel care L-am întristat pe Preabunul Dumnezeu . Numai în Tine îmi găsesc mântuirea .

Slavă Ție Dumnezeule lumina și bucuria noastră slavă Ție ! Amin !

Doamne Dumnezeul nostru bucuria noastră dăruiește-ne nouă să ne bucurăm de milostivirea Ta ! Amin !

Bucură-te , bucuria noastră acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul Tău Acoperământ ! Amin !

Bunul Dumnezeu și Maica Domnului să vă binecuvinteze pe toți cu multă sănătate , fericire și mântuire ! Doamne miluiește !

Amin și Aliluia !

 

Sărbătoare! Icoana făcătoare de minuni mari de la Ghighiu! 60 de ani de când e la noi! Vindecă boli incurabile, salvează de la moarte şi împlineşte dorinţe arzătoare!

Sărbătoare! Icoana făcătoare de minuni mari de la Ghighiu! 60 de ani de când e la noi! Vindecă boli incurabile, salvează de la moarte şi împlineşte dorinţe arzătoare!

Mănăstirea Ghighiu | 60 ani de la aducerea Icoanei Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului Siriaca

S-au împlinit duminică 60 ani de la aducerea Icoanei Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului Siriaca la Mănăstirea Ghighiu. Cu acest prilej, Sfânta Liturghie a fost săvârșită de PS Timotei Prahoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.
În timpul slujbei, ierarhul a citit Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la Duminica Ortodoxiei.

Mai departe, Părintele Episcop a rostit un cuvânt în care a vorbit despre Duminica Ortodoxiei, ‘pe care noi o considerăm o sărbătoare şi o victorie a Ortodoxiei în veacul al IX-lea’. Aceasta ‘este bucuria şi nădejdea celor care iubesc Biserica, a celor care Îl slujesc pe Mântuitorul Hristos şi Îl caută’.

Referindu-se la Icoana Maicii Domnului Siriaca, ce veghează timp de şase decenii în biserica aşezământului monahal, PS Timotei a explicat că ‘maicile din mănăstire, împreună cu un grup de credincioşi care vin permanent să aducă rugăciunile lor înaintea acestei sfinte icoane, au strâns numeroase mărturii ale minunilor pe care cinstita icoană a Maicii Domnului le-a săvârşit în acest timp’.

Printre minunile săvârşite se numără ‘foarte mulţi oameni bolnavi vindecaţi’. De asemenea, ‘foarte multe femei care nu au putut avea copii’ şi s-au rugat la Icoana Maicii Domnului ‘au primit de la Dumnezeu acest dar’.

‘Înălţăm şi noi smerită rugăciune pentru a ne ocroti şi a duce rugăciunile noastre înaintea Milostivului Dumnezeu, pentru a ajuta mănăstirea în care se află şi credincioşii pelerini care vin aici cu această dorinţă de a se apropia de Dumnezeu prin rugăciunile către Preacurata Sa Maică’, s-a rugat Preasfinţia Sa.

Sfântul Sinod, în şedinţa sa de lucru din 15 februarie, a luat hotărârea ca din 2019 Calendarul Bisericii Ortodoxe Române să fie îmbogățit cu o nouă sărbătoare: Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului – Siriaca de la Mănăstirea prahoveană Ghighiu, în ziua praznicului Izvorului Tămăduirii.

Icoana Maicii Domnului – Siriaca, pictată pe lemn de santal, datează din secolul al șaisprezecelea și a fost adusă la Mănăstirea Ghighiu în 1958 de PS Vasile Samaha de Serghiopolis din Patriarhia Antiohiei şi a Întregului Orient.

Mănăstirea Ghighiu se află la o distanţă de aproximativ 5 km de oraşul Ploieşti şi este una dintre puţinele vetre monahale care au ca hram Izvorul Tămăduirii.
***
Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Ghighiu – Siriaca

Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, renumita ca icoana facatoare de minuni, este o culme a artei sacre siriene, venita din partile crestinilor sirieni, in secolul al XVI-lea. Icoana a ajuns in Romania in anul 1958, ea fiind adusa de catre episcopul Vasilios Samaha si oferita Patriarhului Justinian Marina, in urma unui vis in care Maica Domnului i-a cerut sa ii duca icoana in acest loc. Icoana a fost adusa din Siria si depusa in Catedrala Patriarhala din Bucuresti.

Se spune ca Maica Domnului i-a cerut Preafericitului Patriarh, in vis, sa ii duca icoana siriaca la Manastirea Ghighiu. Parintii au hotarat ca icoana sa fie dusa la Manastirea Ghighiu, unde a inceput sa faca minuni.

Sfanta icoana a fost adusa la Manastirea Ghighiu in data de 25 februarie 1958, de o delegatie condusa de catre vrednicul de pomenire Parinte Patriarh Teoctist, pe atunci episcop vicar patriarhal.

Manastirea Ghighiu – icoana cu Maica Domnului Siriaca

Asezand icoana in biserica mare, brusc, oaspetele sirian, episcopul Samaha, a izbucnit in plans. Cu lacrimile siroind pe obraz, a cazut in fata icoanei si a inceput sa-si ceara iertare Maicii Domnului ca a luat-o de la locul ei, ca necredinta oamenilor a alungat-o din Siria.

Icoana a sporit faima manastirii, fiind inca o marturie despre indurarea lui Dumnezeu si demonstrand inca o data ca in acest loc „si-a facut biserica pentru a locui intr-insa”. La icoana, dupa o straveche moda athonita, se insiruie puzderie de lantisoare aurite – in semn de multumire si recunostinta pentru toate minunile savarsite prin mila si rugaciunile si mijlocirea Maicii Domnului la Fiul ei si Dumnezeu nostru.

Icoana este zugravita pe lemn de santal. Icoana isi pastreaza numele de „Siriaca” datorita provenientei sale, ea fiind renumita mai ales pentru ajutor in nastere de prunci si tamaduirea unor boli.

In anul 2008, cu ocazia implinirii a 50 de ani de prezenta a icoanei Maicii Domnului Siriaca in biserica Manastirii Ghighiu, dupa Sfanta Liturghie, Preasfintirul Varsanufie Prahoveanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor, spunea:

„Unul dintre cele mai de pret odoare pe care le are manastirea aceasta si Arhiepiscopia Bucurestilor este icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, numita Siriaca. Se implinesc 50 de ani de cand aceasta sfanta icoana a fost adusa la Manastirea Ghighiu de catre episcopul vicar al Patriarhiei de Antiohia, PS Vasile Samaha, impreuna cu episcopul vicar de Bucuresti de atunci, PS Teoctist Botosaneanul, viitorul patriarh al Romaniei. In mai multe randuri s-a aratat Maica Domnului, in vis, episcopului vicar al Patriarhiei de Antiohia indemnandu-l sa duca aceasta icoana in Romania si sa o aseze in aceasta manastire. In ziua de 25 februarie 1958 a fost adusa icoana la Manastirea Ghighiu, unde a fost asezata cu mare cinste in Biserica Sfantul Lazar, in cimitir, iar in anul 1992, icoana a fost adusa in biserica mare.”
***
Cum i-a fost salvat de la moarte copilul lui Ninel Toma din Ploieşti

Aşa l-am cunoscut, îngenuncheat şi cu ochii în lacrimi. Încă tânăr, abia trecut de 40 de ani, Ninel Toma stătea ghemuit în faţa icoanei şi plângea cu suspine. Într-un târziu, când s-a ridicat, un zâmbet îi strălucea discret pe buze. Din durerea lui de altă dată nu-i mai rămăsese decât o cută adâncă pe mijlocul frunţii şi părul albit într-o singură noapte. La început, când l-am întrebat ce i se întâmplase, de ce plângea, a refuzat să vorbească. Apoi, privind din nou la icoană, s-a răzgândit, grăbindu-se să adauge că toată mărturia lui e dată doar spre mărirea Maicii Domnului şi spre întărirea celor aflaţi în disperare şi nevoi.

Tulburătoarea lui poveste începe cu ani în urmă, pe timpul comuniştilor, când, în ciuda vremurilor grele, Ninel Toma era deja un om aranjat. Avea casă la curte, maşină, o familie minunată şi, ca fotograf profesionist, câştiga destui bani ca să trăiască liniştit şi fără probleme. Peste toate, socrul său, marinar de cursă lungă, îi răsfăţa familia cu toate bunătăţile pământului, ajutându-l financiar ori de câte ori era nevoie. „Trăiam fără nici o grijă, îşi aminteşte Ninel Toma. Nimic, dar absolut nimic nu anunţa ce urma să se întâmple. În ziua aceea, stăteam cuminte cu soţia în grădină, când, deodată, am auzit o bufnitură cumplită, care m-a scrijelit parcă pe creier. Când m-am dus să văd ce se întâmplase, am înlemnit. Adormit într-un hamac, Dănuţ, copilul meu de 6 ani, căzuse izbindu-se cu capul de ciment. A fost ceva cumplit, era plin de sânge, capul îi crăpase ca un pepene şi chiar dacă mai respira încă, Dănuţ îşi pierduse cunoştinţa, era inert, era o legumă, nu mai avea memorie, nu mai recunoştea pe nimeni. Când l-am dus la Urgenţe, doctorul a ridicat din umeri şi, arătându-mi radiografiile în care se vedea o fisură prelungă de un centimetru, mi-a zis fără nici un ocol: „Numai Dumnezeu ţi-l poate salva! Oricum, chiar dacă trăieşte, va fi un handicapat toată viaţa”. Pe vremea aceea nu ştiam prea multe despre biserică, nici despre Hristos. Împins de disperare, m-am suit în maşină, am demarat şi, fără să ştiu unde merg, m-am trezit în faţa Mănăstirii Ghighiu. Atunci mi-am adus aminte că mai fusesem o dată la mănăstire, ocazie cu care mi s-a întâmplat ceva ciudat. Pentru că intrasem în biserică să fotografiez o nuntă, maica Lavrentia (ghidul mănăstirii) m-a rugat să pozez şi Icoana Preasfintei Fecioare. Chiar dacă maica m-a avertizat: „Ai grijă, cei necredincioşi nu o pot fotografia”, eu mi-am văzut de meserie cum ştiam mai bine. Spre surprinderea mea, la developare, nunta a ieşit perfect, dar chipul Maicii Domnului nu era nicăieri. Am mai încercat o dată. Am consumat două filme (72 de imagini) din toate unghiurile posibile, dar rezultatul a fost acelaşi. Abia a treia oară, când maica mi-a zis: „Fă ce fac eu”, şi a început să meargă în genunchi din pridvorul bisericii până la icoană, abia atunci am reuşit să-i redau chipul Maicii Domnului pe peliculă. Cu tulburarea acestei amintiri, am intrat în biserică şi, ajuns în dreptul icoanei, am simţit că în sufletul meu se produce un vârtej teribil. Am început să plâng. Boceam fără ruşine. Din ochi ţâşneau lacrimile, iar din piept răbufneau toate strigătele mele de disperare, încât până şi părintele a întrerupt slujba şi, ieşind din altar, a întrebat speriat: „Ce-i aici ? Cine a murit?”. Impresionate cu totul, măicuţele au făcut cerc în jurul meu şi aşezându-se în genunchi, potopite şi ele de lacrimi, au început să se roage într-un singur glas, cerând milostivirea Maicii Domnului şi vindecarea copilului, care se zbătea între viaţă şi moarte la spital, urlând de durere la cea mai mică atingere. Vă mărturisesc că în acea clipă, în faţa icoanei, am simţit că minunea începe să lucreze. Brusc, nişte palme uriaşe s-au aşezat asupra mea, iar din toate părţile mă învăluia o căldură ca de forjă, de ziceam că mi se vor lichefia şi părul, şi hainele. Apoi, la fel de inexplicabil, mâinile s-au ridicat şi am simţit pe cap o mângâiere pe care nu o voi uita toată viaţa, mângâiere însoţită de o voce caldă, învăluitoare: „Du-te acasă, omule… Copilul tău se va face bine”. M-am ridicat şi am privit în jur. Nu era nimeni, doar maicile care se rugau la câţiva metri distanţă în genunchi, cu mâinile împreunate. Glasul şi rostirea erau doar pentru mine, învăluindu-mă într-o linişte de necuprins. Senin şi luminat la faţă, ca şi cum nimic nu i s-ar fi întâmplat copilului, mi-am luat soţia de mână şi am mers direct la spital, spunându-i: Aurelia, Dănuţ al nostru va fi bine – fără să ştiu că minunea se săvârşise deja, că Dănuţ al nostru ne aştepta însănătoşit să-l luăm acasă. Se dăduse jos din pat, alerga prin salon, cerea de mâncare, se juca vesel cu asistentele. Nimeni nu ştia ce anume se petrecuse – nici medicii de salon, nici specialiştii în neurologie, care l-au consultat imediat cu mare uimire. Dănuţ se vindecase de la sine, fără medicaţie, fără nici o intervenţie chirurgicală. Când l-am dus pe copil la Bucureşti, pentru un consult mai aprofundat, la tomografie rezultatul a ieşit perfect. Fisura prelungă din craniu dispăruse, ca şi cum n-ar fi fost vreodată. Aşa, m-am întors acasă cu copilul sănătos, bucurându-mă şi strângându-l în braţe ca un nebun. În acelaşi timp, am căzut uşor pe gânduri şi mi-am amintit că, atunci când am dus băiatul la spital, în salon mai era o femeie uşor lovită la cap, ce se internase pentru nişte analize simple, de rutină. Câteva zile mai târziu, în timp ce completam hârtiile de externare a copilului, rudele femeii tocmai îi ţineau lumânarea. Cu o leziune minoră la cap, femeia murise, în timp ce copilul meu, considerat de doctori irecuperabil şi fără şansă, trăia.”
Surse: CrestinOrtodox.ro; Basilica.ro; ZiarulLumina.ro.

teologia nu costa in diplome ,medicina este taina vindecari ,nasteti copii sfiinti sa fie sfiiinti vindecatori fara de arginti amin

 sunt medic naturist  teolog  ortodox  amin 

 La toate păcatele ne-a smerit şi ne-a supus diavolul, ca să ne cunoaştem robia noastră. Deci, câţi se cunosc pe sine şi starea lor aceia biruiesc pe satana cel ce i-a zdruncinat. Şi, precum au zis Părinţii: „Când smerenia se va pogorî în iad, atunci se suie la cer”; aşa şi mândria, când se înalță până la cer, atunci cade în iad.

„Nimeni nu minte, decât numai cei ce mă laudă şi mă fericesc.” Şi nimeni nu grăieşte adevărul decât numai cei ce mă defaimă şi mă grăiesc de rău, cu toate că nu grăiesc tot adevărul, neştiind bine cele ale inimii mele. Iar de s-ar învrednici să le vadă, nu zic pe toate, ci numai o părticică din răutăţile mele, ar fugi de mine ca de un noroi şi ca de o putoare. Şi de s-ar face trupurile oamenilor numai limbi ca să-mi defaime răutăţile mele, cred că nici unul nu ar putea să spună cum este necinstea mea. Că dacă dreptul Iov a zis că este plin de necinste (şi când zice plin, vrea să arate că nu se poate mai multă necinste), ce să zic eu, care sunt adâncimea tuturor răutăţilor? La toate păcatele ne-a smerit şi ne-a supus diavolul, ca să ne cunoaştem robia noastră. Deci, câţi se cunosc pe sine şi starea lor aceia biruiesc pe satana cel ce i-a zdruncinat. Şi, precum au zis Părinţii: „Când smerenia se va pogorî în iad, atunci se suie la cer”; aşa şi mândria, când se înalță până la cer, atunci cade în iad.

(Sfântul Cuvios Zosima, Învăţături şi scrisori de suflet folositoare, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 159)