Catina, miraculosul ginseng romanesc
Putine plante din flora autohtona, ba chiar mondiala pot rivaliza cu catina româneasca în privinta calitatilor curative si diverselor aplicatii medicale. Cu fructele sale, ca niste bobite aurii care se coc toamna, catina ne ofera un nesperat ajutor tuturor, indiferent de vârsta sau afectiuni. Vitaminizanta de exceptie, antioxidanta, redutabila si neîntrecuta stimulatoare a sistemului imunitar, catina are înca multe valente necunoscute publicului larg.
Scurta carte de vizita
Cunoscuta în special sub denumirile populare de catina alba, catina ghimpoasa, catina de râu, sau chiar dracila din cauza spinilor ei redutabili, catina are si o denumire stiintifica pe masura calitatilor sale.
Genul Hippophae, cum l-au numit botanistii, deriva din termenii grecesti de hippos-cal si phao-eu omor. Denumirea se refera la utilizarea fructelor de catina în antichitate pentru eliminarea viermilor intestinali la cai.
Alti faimosi autori antici precum Dioscorid si Theophrast recomandau hranirea cailor de curse cu catina pentru sporirea masei musculare si a luciului parului.
Din punct de vedere taxonomic, catina face parte din ordinul Rosales, familia Eleagnaceae, specia Hippophae rhamnoides.
Se prezinta ca un arbust tufos, extrem de rezistent în egala masura la ger si la seceta. Iubeste lumina directa a soarelui, si nu creste în zone semiumbroase sau acoperite.
Atinge în medie înaltimea de 1,5 – 4 metri, dar în conditii optime de mediu poate atinge si 8 metri. Când clima zonei geografice unde creste este totusi prea aspra, catina se adapteaza la acest factor extern devenind un arbust târâtor.
Înfloreste în lunile martie-aprilie, depinde de temperatura. Fructifica anual, însa abundent doar dupa vârsta de 4-5 ani, si atunci o data la doi ani.
Planta creste în flora spontana a Eurasiei, mai ales în Asia Centrala, unde se întâlneste, in special, în zonele montane. Daca în Asia ocupa un areal imens, partea din Europa unde este raspândita consta într-o prelungire minuscula.
La noi în tara este intalnita îndeosebi în regiunea deluroasa a Munteniei si Moldovei, fiind mai rara în stepele litorale ale Marii Negre.
Cea mai larga raspândire a catinei a fost observata în zona bazinului râului Buzau, unde creste din abundenta atât de-a lungul albiilor râurilor si izvoarelor, cât si pe versantii care urca la mari înaltimi. Este o planta careia-i priesc terenurile salbatice, cu vegetatie diversa si însorite.
Conform cercetarilor efectuate de specialisti de prestigiu precum Ing. Stefan Manea, prof. univ. dr. chim. Ion Brad, dr. Luminita Brad si Ing. Florica Radu, catina care creste în tara noastra are un continut chimic de exceptie, poate cel mai bogat din întreaga lume.
Planta a fost studiata si ameliorata în Statiunea Horticola „Maracineni”, unde s-au obtinut varietati cu tepi redusi. Trebuie mentionat ca nicaieri în lume nici varietatea naturala, nici soiurile ameliorate nu contin atât de multe principii active, vitamine, minerale, microelemente, flavonoizi si aminoacizi la nivelul catinei care creste în România, mai ales în zona subcarpatica.
Catina prin istorie
Primele popoare care au descoperit valentele terapeutice ale catinei au fost tracii, hindusii, grecii, chinezii, mongolii, celtii si slavii. Prima documentare scrisa apare în secolul VII d. Hr. în tratatul clasic de medicina tibetana „Rgyud Bzi” care recomanda în mod explicit consumul de fructe de catina pentru serpasi sau cei care calatoreau la mari înaltimi.
Cele patru carti fundamentale ale medicinei chinezesti traditionale aparute în decursul dinastiei Tang (907 d. Hr) recomandau tratamentul cu catina pentru bolile de piele si afectiunile tubului digestiv.
În Rusia, unde creste pe suprafete foarte mari, catina a fost numita „Ananas Siberian” datorita sucului placut si proprietatilor revigorante, foarte apreciate în conditiile climei aspre de acolo.
Virtutile plantei nu au scapat neobservate si în perioada moderna, când au fost pentru început utilizate experimental în alimentatia cosmonautilor sovietici, deoarece pe lânga celelalte calitati ale catinei, oamenii de stiinta din Moscova au descoperit ca aceasta protejeaza organismul uman de radiatiile cosmice.
Potentialul catinei a determinat introducerea ei ca planta de cultura în S.U.A., Canada, Germania, Rusia, China si Ucraina. Exista la nivel mondial numeroase institute de cercetare care studiaza si în prezent tainele acestui adevarat miracol al Naturii.
Cu toate ca se foloseste din cele mai vechi timpuri, catina este prelucrata industrial doar în decursul ultimelor decenii, iar în ultimii ani a devenit speranta pentru suferinzii multor afectiuni grave.
În România, de peste 30 ani se fac cercetari sistematice asupra catinei de catre Institutul de Cercetare Chimico-Farmaceutic si Institutul de Cercetari Alimentare. Cercetarile urmaresc valorificare componentelor chimice din planta. Produsul cel mai valoros este asa numitul ulei de catina.
Ce contine?
Pentru biologie si medicina, catina româneasca prezinta înca un mister ale carui taine binefacatoare asteapta sa fie descoperite în totalitate, în ciuda deceniilor de cercetari minutioase. Pâna în prezent cercetarile au confirmat faptul ca fructele de catina constituie cea mai bogata sursa naturala de vitamina A, vitamina E, carotenoizi si flavonoizi.
Contine si cantitati mari de vitamina C, vitaminele B1, B2, K, F si P, alaturi de microelemente, acizi grasi esentiali si fitostenoli.
În urma analizelor de laborator a reiesit ca fructul catinei contine substanta uscata în proportie de doar 10-20%, restul compozitiei constând în zaharuri, acizi organici, pectine, flavonoide, celuloza, proteine, ulei, betacaroten, fosfor, calciu, magneziu, potasiu, sodiu, fier, tot complexul vitaminelor B.
Celebrul si cautatul ulei de catina contine la rândul sau, în proportie de circa 80-90% acizi grasi esentiali, licopen, tocoferoli si fitosteroli. Semintele de catina sunt bogate în acizi grasi nesaturati, iar frunzele si scoarta arbustului contin tocoferol si sitosterol.
Cum ne ajuta catina ?
Frunzele, scoarta, semintele, dar mai ales fructele de catina au rezultate extraordinare atât în scop medical, cât si alimentar. Efectele secundare negative sunt de-a dreptul neînsemnate.
Foarte apreciat este uleiul de catina, fiind utilizat cu un succes deosebit chiar si în cazuri grave de arsuri termice si chimice, sau afectiuni ale pielii determinate de expunerea la iradieri. Merita amintit un caz relatat de ing. Stefan Manea, referitor la un accident de munca grav petrecut în anul 1985 la Combinatul Chimic Giurgiu.
Accidentul respectiv s-a soldat cu sase victime, cu arsuri de gradele 3 si 4 pe suprafete de peste 50% din piele. Trei dintre bolnavi au fost diagnosticati fara sanse de supravietuire si au ramas internati la Sitalul Judetean Giurgiu în asteptarea fatidicului deznodamânt.
Ing. Stefan Manea apeleaza urgent la profesorul universitar Ioan Brad, unul dintre cei mai mari experti în catina la nivel mondial.
Acesta este adus de urgenta cu elicopterul de la Facultatea de Medicina din Târgu Mures, unde era profesor. Ioan Brad a venit cu ulei de catina cu care le-a uns si pansat ranile celor trei muribunzi. Rezultatul a fost de-a dreptul miraculos.
Cei trei ingineri nu au intrat în blocaj renal în faza urmatoare, iar arsurile s-au vindecat. Cei trei au scapat de la moarte si traiesc sanatosi si în prezent.
Uleiul de catina este folosit si în tratamentul ulcerului gastric si duodenal, diareei, urticariei si starilor alergice, maladiilor neuroendocrine, reumatismului, afectiunilor circulatorii si hepatice, alcoolismului, anemiei, asteniei si chiar stresului.
Utilizarile catinei în geriatrie a dat rezultate spectaculoase, iar cercetarile recente o recomanda si în oncologie. Cercetari efectuate în Marea Britanie au descoperit capacitatea catinei de a inhiba dezvoltarea unor tumori.
De asemenea, este eficienta si în tratarea hipertensiunii arteriale, afectiunilor coronariene, oftalmologice si gingivale.
Este un redutabil antidepresiv, antiacneic, contra keratozei, leucoplaziei, antimutagen, antioxidant în mastite, rinite, fotofobii, boli cronice pulmonare.
Este folosita cu succes si în tratamentul psoriazisului, în prevenirea cancerului si ca imunostimulator, prevenirea adenoamelor, tratamentul cancerului mamar, antibacteriana, inhibitoare a poftei de mâncare în cazurile de obezitate, tratamentul leucemiilor si limfoamelor, afectiuni osteoarticulare, O.R.L., inflamatii digestive, constipatie, afectiuni ale aparatului urinar si al celui genital, afectiuni hematologice, afectiuni virale, afectiuni ale sistemului nervos si psihice.
În plus, în catina alba se gasesc o seama de substante cu efect hormonal prin ele însasi, sau substante care reprezinta precursori ai anumitor hormoni.
În uleiul de catina este probabila existenta prostaglandinelor (acestea sunt considerate hormoni celulari, respectiv modulatori ai activitatii hormonale care stimuleaza musculatura neteda), dar mai precis se gasesc acizi grasi nesaturati cu doua sau trei duble legaturi care sunt precursorii siguri ai prostaglandinelor.
O alta susbstanta cu efect hormonal care se gaseste în cantitati mari în catina este serotonina. Ea are ca precursor triptofanul – aminoacid esential care se gaseste în cantitati mari îndeosebi în fructele uscate si pulverizate de catina.
Cu aceste calitati si proprietati extraordinare, dintre care multe asteapta sa fie descoperite de lumea stiintifica, catina care creste în România se remarca înca o data ca una dintre cele mai valoroase plante cu uz medicinal si alimentar din întreaga lume. Iar noi românii putem oricând sa apelam la secretele acestei adevarate comori a botanicii nationale.
Bibliografie:
Catina si uleiul de catina – Ing. Stefan Manea
Catina alba-O farmacie într-o planta – Prof. univ. dr. chim. Ion Brad, Dr. Luminita Brad, Ing. Florica Radu
