Bucurati-va oameni buni, „Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul”

Sfanta Evanghelie dupa Luca
Cap. 2
1. În zilele acelea a ieşit poruncă de la Cezarul August să se înscrie toată lumea.
2. Această înscriere s-a făcut întâi pe când Quirinius ocârmuia Siria.
3. Şi se duceau toţi să se înscrie, fiecare în cetatea sa.
4. Şi s-a suit şi Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David care se numeşte Betleem, pentru că el era din casa şi din neamul lui David.
5. Ca să se înscrie împreună cu Maria, cea logodită cu el, care era însărcinată.
6. Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască,
7. Şi a născut pe Fiul său, Cel Unul-Născut şi L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei.
8. Şi în ţinutul acela erau păstori, stând pe câmp şi făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor.
9. Şi iată îngerul Domnului a stătut lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor, şi ei s-au înfricoşat cu frică mare.
10. Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul.
11. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David.
12. Şi acesta va fi semnul: Veţi găsi un prunc înfăşat, culcat în iesle.
13. Şi deodată s-a văzut, împreună cu îngerul, mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând:
14. Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!
15. Iar după ce îngerii au plecat de la ei, la cer, păstorii vorbeau unii către alţii: Să mergem dar până la Betleem, să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut şi pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut.
16. Şi, grăbindu-se, au venit şi au aflat pe Maria şi pe Iosif şi pe Prunc, culcat în iesle.
17. Şi văzându-L, au vestit cuvântul grăit lor despre acest Copil.
18. Şi toţi câţi auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori.
19. Iar Maria păstra toate aceste cuvinte, punându-le în inima sa.

 

Tot ce faci, primești înapoi! Iată cum funcționează această lege! Nimeni nu scapă!

Într-o zi un bărbat a văzut o femeie bătrână care stătea pe marginea drumului, dar chiar și în puțina lumină a zilei, ce mai rămăsese, putea să-și dea seama că avea nevoie de ajutor.

Astfel, a parcat vechea lui mașină în fața Mercedesului ei și a ieșit din mașină. Trecuseră câteva ore de când nimeni nu oprea ca să o ajute. Dar se gândea că poate ea nu va voi să o ajute, căci el arăta ca un cerșetor. El și-a dat seama că era înfricoșată, de vreme ce stătea acolo afară în frig.

A înțeles perfect cum se simțea femeia. „Sunt aici ca să te ajut, i-a spus el. De ce nu stai în mașină să aștepți, căci afară este frig? Mă numesc Kostas al lui Ioan”. Singura problemă pe care o avea femeia, era o pană de cauciuc, dar fiindcă ea era în vârstă, aceasta era o mare problemă pentru ea. Kostas s-a băgat sub mașină și a pus crickul, rănindu-și coatele. Roata a schimbat-o repede, dar se murdărise și se rănise.

În timp ce el strângea prezoanele, femeia a deschis fereastra și a început să-i vorbească. I-a spus că era din satul Sfântul Ștefan și că trecea prin zonă. Acum însă nu știa cum să-i mulțumească pentru ajutorul ce îi dăduse. Kostas doar i-a zâmbit, în timp ce închidea portbagajul. „Dați-mi ce vreți dumneavoastră”. Femeia se gândea la ce i s-ar fi putut întâmpla, dacă nu ar fi ajutat-o el. Kostas s-a gândit din nou dacă trebuia să-i ceară să-l plătească. Era un ajutor dat cuiva aflat în nevoie. Și-a amintit cât de mult îl ajutaseră alții în trecut. De aceea acum i se părea ciudat să facă altfel. De aceea i-a spus că, dacă voia să-l răsplătească, data viitoare când și ea avea să vadă pe cineva aflat în nevoie, să-i ofere ajutorul de care acela avea nevoie. „Să vă amintiți de mine!” i-a spus el.

A așteptat până a pornit motorul și a plecat. Era o zi înnorată și friguroasă, dar el se simțea foarte bine, în timp ce conducea spre casă.

Câțiva kilometri mai departe, femeia a văzut un mic restaurant. A oprit ca să ia o gustare, dar și ca să-și dezmorțească picioarele. Era un popas foarte primitor. Afară erau două pompe de benzină. Toată priveliștea era diferită. Chelnerița s-a apropiat de ea cu un prosop curat, ca să-i șteargă părul ud. Avea un zâmbet foarte dulce, în ciuda oboselii de peste zi. Femeia a depistat că acea chelneriță era însărcinată în luna a opta, dar nu trebuia să se vadă greutățile prin care trecea. Bătrâna se întreba cum de un om care are atât de puține, dă atât de mult la un necunoscut. Atunci și-a adus aminte de Kostas.

De îndată ce și-a terminat masa, a plătit cu 100 de euro. Chelnerița a mers să aducă restul, dar bătrâna deja ieșise pe ușă. Se depărtase destul de mult. Atunci a văzut scris pe un șervețel: „Nu-mi datorezi nimic. M-am aflat și eu în această situație. Cineva, cândva, m-a ajutat în felul în care te ajut eu acum. Dacă într-adevăr vrei să-mi înapoiezi restul, iată ce trebuie să faci: să nu îngădui acestui lanț al dragostei să se întrerupă”. Sub acel șervețel a găsit încă 500 de euro… Lacrimile curgeau liniștit pe obrajii ei.

Mai erau și alte mese, ce trebuiau curățate, clienți ce trebuiau serviți, dar până la sfârșitul zilei le-a făcut pe toate satisfăcător. Seara, când a mers să se odihească, se gândea la banii ce îi primise de la acea bătrână, dar și la cuvintele ce i le scrisese. Cum de știa bătrâna că ea și soțul ei aveau atât de mare nevoie de bani? Cu pruncul care avea să vină pe lume luna următoare, lucrurile nu erau atât de ușoare… Știa cât de problematizat era soțul ei. Atunci s-a plecat la urechea soțului care dormea și i-a șoptit: „Toate vor merge bine…Kostas…al lui Ioan…”.

O veche zicală spune: „Tot ce faci, primești înapoi”.

Sursa: marturieathonita.ro

 

Unde se află iadul

 

În octombrie 2011, Marius Miulescu a fost victima unui accident cumplit de maşină în urma căruia a suferit traumatism cranio-cerebral, traumatism toracic şi fractura de tibie.

Trebuia să fie operat, însă nu s-a putut pentru că Marius era în comă.

„Trebuia sa asteptam sa iasa din coma. Am asteptat. Au fost zile ingrozitoare in care a trebuit sa stam sa asteptam pur si simplu sa ni se dea o veste, sa ni se spuna. Niciun moment n-am simtit ca il voi pierde, deci nicio secunda. In schimb, ma rugam foarte mult. Ma rugam la toate bisericile. Am fost la biserica Cernica, la manastirea Cernica, Negru Voda, la Sfantul Nectarie. Am fost la Letca Noua, biserica de la Razoare, in care am zis ca singurul care poate sa ma ajute e Dumnezeu. Intr-adevar asa a fost”, povestea, doi ani mai târziu, Camelia, sotia lui Marius.

A fost în comă timp de 15 zile

Bărbatul a zăcut 15 zile în comă și, conform propriilor declarații, este convins că a fost atins de Dumnezeu în această perioadă. Marius ar fi văzut și Iadul și Raiul, ar fi vorbit cu Dumnezeu și ar fi fost marcat cu un semn divin: o cicatrice în formă de cruce, care i-a bulversat pâna și pe medici.

„Acolo, in coma asta, eu vedeam tot, dar nu pe lumea asta. La fundul pamantului e iadul, dar lumea nu stie. Mai jos de iad e ghena ca sa iti dau un exemplu lumesc. Iau o factura de telefon si o arunc la cos, la gunoi si iti aduci aminte dupa: aoleu, am aruncat factura la gunoi. Te duci la gunoi, o gasesti si zici ce bine ca am gasit-o! Dar daca aruncai la ghena, nu mai gaseai nimic. Adica o sa fie o gramada de lume care o sa isi doreasca iadul, pentru ca in iad te mai scoate, te mai poate scoate femeia. Da, femeia, ca e singura de pe pamantul asta, de la noi, care te poate scoate. Cu rugaminti, cu lacrimi. Mama, sora, nevasta…nu alte femei. Satana, Diavolul e pe pamant la noi, e sub noi, ca omul e pus deasupra. E in pamantul nostru. De aia sunt cutremure. Il lasa sa ne atentioneze ca sa se sperie lumea, sa vina la credinta. Ploaia e sangele sufletului. Sufletele de la judecata pleaca, sunt golite. Trebuie sa se intoarca in Iad, pentru ca norii sunt ca un mijloc de transport”, a spus Marius într-o emisiune TV.

Experiența spirituală a avut și urmări …. fizice. Pe corpul bărbatului ar fi apărut o cruce care, aparent, nu diferă cu nimic de cicatricele rezultate de pe urma unor operații similare cu cele prin care a trecut Marius. Pe aceasta însă medicii n-au recunscut-o și n-au putut să dea o explicație.

Sursa: jurnalul.ro

 

Mergi la aceste 7 icoane mari făcătoare de minuni din Ținutul Neamțului și ți se vor rezolva toate problemele și îndeplini dorințele!

Mergi la aceste 7 icoane mari făcătoare de minuni din Ținutul Neamțului și ți se vor rezolva toate problemele și îndeplini dorințele! Au puteri nebănuite!

Marturii ale credintei in Dumnezeu si in sfintii Sai, icoanele au constituit, timp de aproape doua milenii, speranta tuturor celor care s-au rugat pentru rezolvarea sutelor de nevoi aparute in timpul trairii pamantesti. Prin insasi natura lor, toate icoanele sunt binefacatoare si datatoare de ajutor crestinilor inchinatori. Unele icoane au dat insa, de-a lungul timpului, semne miraculoase ale puterii lor, vindecand boli care pareau de nevindecat, aducand ploi in vremuri de cumplita seceta sau curmand nenorociri ce amenintau sa nu se mai sfarseasca. La sfarsitul secolului al XIX-lea, episcopul si carturarul Melchisedec Stefanescu a intocmit o lista cuprinzand cele mai valoroase icoane facatoare de minuni aflate pe teritoriul tarii noastre. Dintre acestea, sapte se gaseau – si inca se mai gasesc – adapostite si cinstite in sfintele locasuri din judetul Neamt.

Manastirea Neamt este renumita nu numai prin frumusetea si incarcatura ei istorica, ci mai ales prin faptul ca adaposteste cea mai veche si mai de pret icoana din Romania. Este vorba de icoana Maicii Domnului cu trei maini – Tricheirousa, sau Lidianca, ultimul supranume fiindu-i dat dupa tara ei de origine. Istoria spune ca icoana, infatisand-o pe Nascatoarea de Dumnezeu tinandu-si Pruncul in brate, iar pe spate avandu-l pictat pe Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, a fost facuta in anul 665, in Lida, ca reproducere a unei alte icoane aparute in mod miraculos pe un stalp de lemn, in anul 35 dupa Hristos. Se mai spune ca, prin anii 700, Sfantul Ioan Damaschin, aflat in timpul vietii pamantesti, a cazut prada unei intrigi, iar califul Damascului, Ualid, i-a taiat mana dreapta. „Atunci Sfantul, tiind mana sa taiata, a cazut inaintea acestei icoane a Maicii Domnului, cerand sa-l vindece, si Maica Domnului intr-adevar a vindecat mana Sfantului, care s-a alipit in chip minunat la locul ei”, spun cronicile vremii. In amintirea minunii, Ioan Damaschin a pus sa se aseze in josul icoanei o mana din argint, iar de atunci, aceasta a purtat denumirea de Maica Domnului cu trei maini. In anul 1401, icoana a fost daruita de catre imparatul bizantin Manuel Paleologu domnitorului moldav Alexandru cel Bun. Ea a fost asezata cu mare cinste in Biserica Mirauti, din Suceava, iar in anul 1415 a fost mutata si a ramas pana azi in Manastirea Neamtului. Sfantul odor nu a scapat de incercari de-a lungul vremii. In timpul unei invazii pagane, un turc a intrat in manastire si a lovit icoana cu iataganul, vrand s-o despice in doua. Hrisoavele spun ca mana turcului a paralizat pe loc, iar taisul armei s-a facut bucatele. Marturie a veridicitatii acestei intamplari sta varful iataganului, care a ramas infipt, pana astazi, in lemnul icoanei. Secole la rand, Maica Domnului cu trei maini de la Neamt a infaptuit miracole care i-au uluit pe credinciosi. Sute de bolnavi fara scapare s-au vindecat ca prin minune, iar multi dintre monahii care s-au rugat fierbinte in fata ei au fost canonizati dupa moarte si au devenit sfinti. Ca dovada a puterii dumnezeiesti, mai trebuie mentionat si faptul ca icoana lacrimeaza de fiecare data in preajma unor mari tulburari sau nenorociri abatute asupra omenirii.

Divorturi rezolvate de Sfanta Ana de la Manastirea Bistrita

Manastirea Bistrita are o vechime de peste 600 de ani, inaltandu-se pe locul unei biserici de lemn ce fusese construita de Petru Musat in jurul anului 1380. Ctitor al sfantului locas este considerat a fi domnitorul Alexandru cel Bun, care, de altfel, a si fost inmormantat aici, alaturi de sotia sa. In anul 1401, domnitorul a primit in dar de la imparatul bizantin Manuel Paleologu doua icoane de mare pret, considerate a fi facatoare de minuni. Una din ele este cea a Maicii Domnului cu trei maini, pomenita anterior. Cealalta, infatisand-o pe Sfanta Ana cu Maica Domnului in brate, a fost asezata la Manastirea Bistrita, unde a si ramas nestramutata pana astazi. Icoana Sfintei Ana de la Bistrita s-a facut renumita prin darul ei de a rezolva in mod miraculos pana si cele mai grele probleme pe care credinciosii le-au avut in familie. Marturiile consemnate de-a lungul anilor vorbesc despre copii vindecati de boli grele, precum si de sute de persoane aflate in pragul unor divorturi iremediabile, care s-au rugat plangand Sfintei si ale caror familii s-au refacut si si-au continuat mai apoi existenta, intr-o armonie fara seaman. Unul din cazurile mai recente este cel al Elenei Baciu, din localitatea ieseana Tomesti. „Eram in situatia de a ma desparti, fiindca sotul ma batea in fiecare zi si vindea lucrurile din casa pentru bautura. Am venit la sfanta icoana si m-am rugat plangand, cu inima grea, fiindca aveam trei copii si nu as fi vrut totusi sa creasca fara tata. Am stat la manastire o zi si, cand am plecat, am ramas fara grai vazandu-l la poarta pe sotul meu. Nu stiu de unde aflase unde eram, caci eu nu-i spusesem, dar alergase intr-un suflet sa ma gaseasca, facand autostopul la nu stiu cate masini si carute. A inceput sa planga, mi-a spus ca ceva s-a rascolit in sufletul lui si m-a rugat sa-l iert pentru toate relele pe care le facuse. A trecut aproape un an de atunci, iar sotul meu nu mai pune strop de bautura in gura. Si-a gasit de lucru, ne iubeste pe mine si pe copii ca pe ochii din cap si parca nici mie nu-mi vine sa cred ce viata fericita ducem acum impreuna”, a povestit femeia.

Icoana Sfintei Marii de la Trifesti tarpeste hotia

Biserica din Trifesti, cu hramul in binecuvantata zi a Inaltarii Sfintei Cruci, a fost zidita in urma cu aproape 300 de ani de boierii locului. La inceputul secolului trecut, un cioban din zona, aflat cu oile pe malul Moldovei, a vazut plutind pe rau o icoana si a scos-o din apa, agatand-o cu un carlig din fier. Istoria spune ca lemnul icoanei a sangerat in locul in care fusese strapunsa de carlig. Speriat, ciobanul s-a rugat de iertare in fata icoanei si a dus-o initial acasa. Noaptea, el a visat-o pe Maica Domnului, care i-a spus sa duca icoana gasita la biserica din Trifesti, fiindca acolo e locul ei. De-a lungul timpului, s-au facut nu mai putin de opt incercari de a muta respectiva icoana in alte manastiri sau biserici mai importante din tara. De fiecare data insa, aceasta s-a intors in mod miraculos, peste noapte, in biserica din Trifesti. Aceasta icoana a Maicii Domnului are in primul rand darul de a aduce ploaia in vremuri de seceta. Apoi, ea si-a demonstrat puterea dovedindu-i pe hotii nedescoperiti. Sunt consemnate zeci de cazuri in care hotii s-au predat de bunavoie politiei dupa ce persoanele pe care le pradasera s-au rugat in fata icoanei din Trifesti. In fiecare an, pe 14 septembrie, in ziua de hram a bisericii, locuitorii din zona obisnuiesc sa mearga in pelerinaj la icoana facatoare de minuni. Traditia cere insa ca pelerinajul sa se faca neaparat pe jos, indiferent cat de mare ar fi distanta dintre locurile de domiciliu ale credinciosilor si biserica din Trifesti.

Mutii vorbesc in fata Icoanei de la Giurgeni

In anul 1724, la cativa kilometri de targul Romanului, boierul Giurgiu a intemeiat o asezare care avea sa-i poarte numele si a inaltat, in acelasi timp, o manastire de maici. Manastirea de la Giurgeni a fost desfiintata de comunisti in 1959, fiind reinfiintata si redata inchinaciunii imediat dupa revolutia din decembrie ’89, insa ca manastire de calugari. Sfantul locas adaposteste o icoana de o valoare inestimabila, atat prin infatisarea ei neobisnuita, cat si prin miracolele pe care le-a infaptuit si le infaptuieste. Aceasta, pictata si daruita manastirii in ziua de 6 august 1831, o infatiseaza pe Maica Domnului avand trei ochi si doua guri. Se spune ca cel de-al treilea ochi si cea de a doua gura au aparut peste noapte, prin voie dumnezeiasca, pe icoana deja pictata. Icoana s-a dovedit a fi facatoare de minuni inca de la inceput si nenumarate sunt povestirile ramase din strabuni care adeveresc infaptuirea de miracole dumnezeiesti asupra celor care s-au rugat cu credinta in fata ei. Maica Domnului cu trei ochi si doua guri, de la Giurgeni, vindeca in primul rand bolile trupesti, multe din ele considerate a fi fara leac. Parintele staret a fost martor al minunii divine, chiar din anul venirii sale la manastire, in 1995. „Era un copil de vreo 6 ani, din Vaslui, mut din nastere. L-au adus parintii la manastire si, la un moment dat, dupa sfanta slujba de maslu pe care am oficiat-o, copilul a rostit limpede primele cuvinte din viata lui, cerandu-i mamei sale sa-l ia in brate si sa-l ridice pana la icoana, ca s-o poata saruta. Zeci de credinciosi prezenti atunci in manastire au ramas inmarmuriti, dupa cum am ramas si eu”, a povestit parintele Antonie.

Sfanta Fecioara vindeca tuberculosii de la Bisericani

Pe la mijlocul veacului al XV-lea, un calugar pe nume Iosif, care dusese ani lungi de pustnicie in sfintele locuri de la Ierusalim, s-a intors pe meleagurile natale din Tinutul Neamtului si a ridicat un schit in dealul Bisericanilor. Dupa o navala a turcilor, in 1449, schitul a fost ars pana in temelii, iar Iosif si-a adunat cei noua calugari discipoli si a vrut sa plece la Muntele Athos, cunoscut drept „Gradina a Maicii Domnului”. Legenda spune ca, la prima raspantie, cei zece monahi au fost opriti de Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, care a coborat plina de lumina din crengile unui stejar si care le-a spus: „Ramaneti pe loc, caci si aici este Gradina Mea”. Calugarii au gasit apoi, in scorbura stejarului, o icoana a Maicii Domnului. Pe acel loc au inaltat o bisericuta din lemn, iar dupa cativa ani, prin ajutorul voievodului Stefan cel Mare si al urmasului sau Stefanita Voda, a fost zidita manastirea de la Bisericani, care dainuieste si astazi. Icoana Maicii Domnului, gasita in scorbura, s-a facut renumita prin puterea ei de a alunga duhurile necurate abatute asupra oamenilor. Icoana Maicii Domnului de la Bisericani are si darul de a curma suferintele celor care sufera de boli ale plamanilor. Localnicii si calugarii spun ca aerul din jurul manastirii este binecuvantat, avand o tarie si o putere miraculoase. Aici a fost construit si functioneaza unul din cele mai renumite sanatorii TBC din tara.

Maica Domnului de la Horaita, izbavitoarea de seceta

Manastirea Horaita este atestata documentar din luna iulie a anului 1428, printr-un hrisov emis de cancelaria domnitorului Alexandru cel Bun. Patru sute de ani mai tarziu, in 1824, sfantul locas a fost inzestrat cu o icoana a Maicii Domnului, pictata si mai apoi imbracata in argint de cativa artisti pelerini veniti din Ardeal. La doi ani dupa aceea, in timpul unei perioade de seceta, calugarii manastirii s-au trezit dimineata si au gasit icoana in poarta bisericii, avand pe ea stropi de apa. Prima minune, dintr-un lant de alte sute de minuni ulterioare, s-a savarsit, conform celor consemnate in cronicile vremii, in aceeasi zi. Calugarii au ingenuncheat si s-au rugat la icoana, iar seara, norii s-au adunat si au izvorat ploaie binefacatoare peste pamanturile uscate de arsita. De-a lungul vremii, icoana Maicii Domnului de la Horaita a fost dusa in procesiuni prin zonele afectate de lipsa apei si, in aproape 90 la suta din cazuri, a infaptuit minunea aducerii imediate si miraculoase a ploii. Din aceasta cauza, ea a fost denumita „izbavitoarea de seceta”, fiind considerata, ca valoare religioasa, a doua icoana aducatoare de ploaie din tara, dupa cea de la Trifesti.

La Manastirea Almas, s-au vindecat 16 bolnavi de cancer

In anul 1659, la poalele Muntilor Stanisoarei au poposit sotii Vasile si Maria Almas, ciobani fugiti din Tara Hategului din cauza unor conducatori maghiari care doreau sa-i converteasca fortat de la credinta ortodoxa la calvinism. Cei doi soti si-au intemeiat o gospodarie pe plaiurile nemtene, apoi au ridicat un paraclis din lemn, care, de-a lungul anilor, a fost transformat in manastire. Ctitorul oficial, consemnat in cronicile anului 1821, logofatul Bals, a dorit sa pastreze ca denumire a sfantului locas numele sotilor initial intemeietori. Manastirea Almas adaposteste o icoana a Sfintei Ana cu Prunca, realizata de autori ramasi anonimi in anul ctitoririi. Icoana si-a dovedit puterea dumnezeiasca chiar in acelasi an, cand manastirea a fost pradata de revolutionarii greci ai Eteriei, nemultumiti de faptul ca slujbele religioase tinute in sfantul locas nu se oficiau, potrivit obiceiului vremii, in limba greaca. Istoria spune ca eteristii s-au straduit fara succes, timp de doua zile la rand, sa clinteasca din loc icoana Sfintei Ana cu Prunca, pe care doreau sa o distruga. Icoana Facatoare de Minuni de la Manastirea Almas a ramas pe locul ei destinat de Dumnezeu si a infaptuit, de-a lungul a aproape 200 de ani, vindecari miraculoase ale bolilor trupesti incurabile. Cronicile manastirii consemneaza nu mai putin de 16 cazuri in care credinciosii bolnavi de cancer s-au vindecat, dupa ce s-au rugat la sfanta icoana. Calugarii mai spun ca unii dintre bolnavii vindecati recent traiesc si in ziua de azi, stand drept marturie vie si incontestabila a minunilor infaptuite asupra lor.
(Ciprian Predescu)
Mii de pelerini s-au inchinat la Icoana Facatoare de Minuni de la Manastirea Hadambu

Inalt Preasfintitul Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, impreuna cu un numeros sobor de preoti, a savarsit ieri slujba de sfintire a Manastirii Hadambu din judetul Iasi. Peste 5.000 de pelerini veniti din toata tara au fost prezenti la slujba. Manastirea a fost construita la jumatatea secolului al XVII-lea. In 2003 a fost lovita de un puternic incendiu si inauntru totul a ars, cu exceptia Icoanei Maicii Domnului, Facatoare de Minuni. Icoana era deja cunoscuta pentru puterile sale binefacatoare, iar parintele staret Nicodim Gheorghita spune ca, in ziua de Boboteaza din 1992, Icoana a lacrimat pentru prima oara. De fiecare data cand se intampla minunea, pelerinii veneau cu miile. Este vorba de oameni care s-au tamaduit de boli grele sau au scapat de blesteme dupa ce s-au inchinat la icoana. Dupa slujba de sfintire, pelerinii au fost invitati la o masa mare la care sateni si calugari au pregatit mii de sarmale, vin, placinte poale-n brau si alte bucate.

 

Când am venit a treia vinere la sfânta slujbă, am început să văd”

„Când am venit a treia vinere la sfânta slujbă, am început să văd mai bine. Nu mai aveam nevoie să mă ducă cineva de mână. Iar după ce s-a terminat al cincilea Sfânt Maslu, rugându-mă cu mare credință și cu mare evlavie Maicii Domnului, am înconjurat în genunchi stejarul și am plecat de aici vindecată. Mulțumesc Maicii Domnului că nici până astăzi nu mai am probleme.”
Părintele protosinghel Serafim Mihali, starețul Mănăstirii Bisericani, ne-a istorisit câteva minuni săvârșite la iconița Maicii Domnului, aflată spre închinare în paraclisul mănăstirii. Iată încă una dintre ele:

O bătrână trecută de 80 de ani, din satul Pângărăcior, căsătorită la Dumbrava Roșie, mi-a mărturisit într-o zi: „Părinte, eu aici m-am făcut sănătoasă”. / „În ce sens?” / „Când eram de vreo 13-14 ani, dintr-o răceală mi-a slăbit vederea așa de mult, încât nu mă mai descurcam singură. Trebuia să fiu dusă de cineva de mână atunci când aveam trebuință să merg undeva. La început vedeam prin ceață. Am cercetat doctorii, dar fără rezultat. Toate medicamentele pe care le-am luat nu mi-au făcut bine. Mi-amintesc și acum momentul în care bunica mea m-a luat de mână și am urcat prin pădure, prin fânațiul lui Verche și am venit la Taina Sfântului Maslu, la Sfânta Iconiță. Toți oamenii de prin împrejurimi cunosc locul Mănăstirii Bisericani după acest nume. Când am venit a treia vinere la sfânta slujbă, am început să văd mai bine. Nu mai aveam nevoie să mă ducă cineva de mână. Iar după ce s-a terminat al cincilea Sfânt Maslu, rugându-mă cu mare credință și cu mare evlavie Maicii Domnului, am înconjurat în genunchi stejarul și am plecat de aici vindecată. Mulțumesc Maicii Domnului că nici până astăzi nu mai am probleme”. Pe femeie o chema Ileana.

***

Rugăciuni către Maica Domnului din Rânduiala Slujbei Sfântului Maslu
Tu, cea care ai purtat în pântece pe Cel ce ţine toate în palmă şi L‑ai întrupat în chip minunat, după cum a bineplăcut lui Dumnezeu, te rugăm, Maica lui Dumnezeu, fă‑L milostiv pe Acela spre acesta care pătimeşte.

***

Cuvine‑se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi preanevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită, fără de asemănare, decât serafimii; care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim.

***

Hristos, adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, pentru rugăciunile Sfântului, măritului şi întru tot lăudatului Apostol Iacov, ruda Domnului, şi ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi, ca un bun şi de oameni iubitor.

***

Caută de sus cu bunăvoinţă, Maica Făcătorului a toate, şi cu rugăciunile tale dezleagă suferinţa cea amară a acestuia ce boleşte.

***

Maica Făcătorului, te‑ai arătat în casa Dumnezeului tău măslin roditor, prin care lumea s‑a umplut de milă. Pentru aceasta mântuieşte cu mângâierea rugăciunilor tale pe acesta ce pătimeşte.
Sursa: Doxologia.ro

 Icoana cu trei ochi și două guri, făcătoare de minuni

Mănăstirea de la Giurgeni adăpostește o icoană veche, recunoscută pentru numeroasele miracole săvârșite.

Lăcașul sfânt din Giurgeni, așezat pe coama unui deal, nu a fost dintotdeauna un punct de atracție pentru credincioșii români. „Odată cu venirea la mănăstire a părintelui Antonie, acest loc a ajuns în atenția oamenilor. Până atunci, mănăstirea s-a aflat într-un total anonimat. Părintele Antonie a fost omul care a sfințit locul. A reușit, în scurtă vreme, să polarizeze atenția celor care au trecut pragul mănăstirii și i-a determinat să revină”, spune Viorel Smeria, primarul comunei Valea Ursului.

Părintele stareț Antonie Jeflea este un bănățean care și-a găsit liniștea în mănăstirile Moldovei. “Sufletul omului este o cameră din casă pe timpul iernii. Dacă afară e frig și cald în casă este bine, dar, dacă frigul de afară pătrunde în casă, nu putem trăi”, spunea cu câțiva ani în urmă părintele Antonie, starețul mănăstirii din Giurgeni.

O adevărată minune este faptul că Mănăstirea Giurgeni se află astăzi “în picioare”. Mănăstirea, cu hramul “Nașterea Maicii Domnului”, sărbătorit pe 8 septembrie, a fost desființată de comuniști în 1959. Decretul 410 din 1959 i-a forțat pe călugări să plece la alte mănăstiri, casele maicilor rămânând în paragină.

Mănăstirea Giurgeni s-a redeschis în aprilie 1995. Cererea credinicoșilor care au susținut reînființarea mănăstirii a fost acceptată de Episcopia Romanului și, la 1 iulie 1995, părintele Antonie Jeflea a fost trimis ca preot slujitor. Chiar din anul sosirii la mănăstire, părintele Antonie a început lucrările de restaurare și reconstrucție a mănăstirii.

Pacea din suflet și aerul curat, la care se adaugă pitorescul locurilor, sunt elemente care fac parte dintr-o călătorie spirituală, a credinței, pelerinaj pe care oamenii îl fac măcar o dată în viață.

Efectul slujbelor de la Sfântul Maslu ținute la Mănăstirea Giurgeni a fost resimțit de mulți pelerini care au trecut pragul lăcașului de cult. Cu lumânări aprinse în mâini, pelerinii înconjoară biserica de trei ori, după care se închină la icoana Maicii Domnului, în fața căreia cer ajutorul dumnezeiesc pentru vindecarea neputințelor.

Pelerinii vin să se roage la icoana Maicii Domnului cu trei ochi și două guri

Mănăstirea de la Giurgeni adăpostește o icoană veche, recunoscută pentru miracolele pe care le înfăptuiește. Icoana, aflată în mănăstire în fața altarului, o înfățișează pe Maica Domnului având trei ochi și două guri. Icoana este îmbrăcată în argint și a fost dăruită mănăstirii la data de 6 august 1831, dovedindu-se, după cum spun localnicii, făcătoare de minuni. Se spune că cel de-al treilea ochi și cea de-a doua gură au apărut peste noapte, prin voie dumnezeiască, pe icoana deja pictată.

Părintele Antonie a fost martor al minunii chiar în anul sosirii sale la mănăstire, în anul 1995. “Era un copil de vreo șase ani, din Vaslui, mut din naștere. Părinții l-au adus la mănăstire și, la un moment dat, după slujba de maslu pe care am oficiat-o, copilul a rostit limpede primele cuvinte din viața lui, cerându-i mamei sale să-l ia în brațe și să-l ridice până la icoană pentru a o săruta”, a povestit părintele Antonie.

Povestea a făcut înconjurul țării și oamenii au bătut drumul până la Giurgeni să ceară ajutor.

Icoana nu are o dată de prăznuire, dar pelerinii o cinstesc la 6 august, data intrării icoanei în posesia mănăstirii, la hramul lăcașului de cult și la toate sărbătorile închinate Maicii Domnului.

 

Sfânta Împărtășanie este cu adevărat cinstitul Trup și Sânge al Domnului nostru Iisus Hristos, dătătorul de viață

Sfânta Împărtășanie nu îmbolnăvește pe om pentru că Sfânta Împărtășanie este cu adevărat cinstitul Trup și Sânge al Domnului nostru Iisus Hristos, dătătorul de viață. Să nu uităm că această învățătură este de bază în Biserică care a trecut în decursul istoriei pandemii mult mai dure decât cea de acum.

Sfânta Împărtășanie dă viața cea adevărată, nu distruge viața – nici pe cea biologică și, mai ales, pe cea spirituală. Este o blasfemie să se spună așa ceva, însă oameniii din neștiință o spun.

Sfânta Împărtășanie nu îmbolnăvește pe om: mărturii
Tocmai din această cauză vom aduce câteva mărturii legate de acest lucru:

Sfântul Antim din Hios și Sfântul Nichifor Leprosul
Sfântul Antim din Hios împărtășea regulat pe leproși și pe tuberculoși. Medicii și oamenii de știință i-au spus să nu facă asta pentru că este un focar de infecție major întâi de toate pentru el însuși.

Îndârjit de presiunile constante ale medicilor, acesta, după ce i-a împărtășit pe toți acești bolnavi, a consumat Sfintele Daruri în fața ușilor împărătești deschise, astfel încât să vadă toată lumea. Toți au spus că o să moară în câteva zile. Sfântul nu numai că nu a murit ci a trăit mulți ani după aceea, având și un ucenic sfânt dintre aceștia, pe Sfântul Nichifor Leprosul.

Sfântul Nichifor s-a arătat de curând unuia din elevii Academiei Athonite – seminar aflat sub supravegherea mănăstirii Vatoped – în paraclisul Academiei și l-a mângâiat, spunându-i că este în tagma Sfinților Doctori fără de Arginți și să nu se teamă ci să întâmpine toate ispitele care o să vină cu credință și răbdare și sfântul va ajuta. După aceasta sfântul a dispărut lăsând în urma sa o mireasmă de moaște foarte puternică.

Cuviosul părinte Hrisant (Kutsulogianaki) din Spinalonga
Dincolo de Sfântul Antim, cuviosul părinte Hrisant (Kutsulogianaki) din Spinalonga (unde se afla leprozeria) nu numai că după Liturghie consuma Sfintele Daruri fără, însă, să se atingă lepra de el mai bine de 10 (zece) ani, ba chiar mai mult, pentru că accesul era interzis, părintele Hrisant înota noaptea pe insulă pentru a le face Sfânta Liturghie și a-i împărtăși. Odată cu descoperirea antidotului împotriva leprei și vindecarea leproșilor rămași în viață, leprozeria se închide în 1957. Cu toate acestea, părintele Hrisant rămâne pe insulă până în 1962 pentru a pomeni sufletele leproșilor morți, cinci ani de la moartea ultimului dintre ei. A fost ultimul om care a plecat de pe insulă.

Liturghia darurilor înainte sfințite
După cum vedem Sfânta Împărtășanie nu îmbolnăvește pe om, ci dimpotrivă. Asta se poate vedea și în cazul mult mai comun în care – Doamne ferește! – Cinstitul Trup este atins de mucegai, lucru care se poate întâmpla dacă nu este îngrijit cum trebuie în Postul Mare. În acest caz, Cinstitul Trup se folosește în mod normal pentru Sfânta Împărtășanie, mucegaiul neavând nici un efect dăunător asupra oamenilor.

Concluzie
Să luăm aminte pentru că cele de mai sus sunt doar câteva exemple din istoria recentă a Bisericii. Sfânta Împărtășanie nu îmbolnăvește pe om pentru că, dacă, reversul ar fi adevărat, minunile de mai sus nu ar mai fi avut loc, iar în istoria de mii de ani a Bisericii ar fi murit mii de oameni.

Articol preluat de pe Asceticexperience.com