Acatistul Sfântului Evmenie, noul Făcător de minuni, ucenicul Sfântului Nichifor cel Lepros (23 mai)

ian.15

Condacul 1:

Veniți, ucenicii lui Hristos, să îl lăudăm pe ucenicul Sfântului Nichifor cel lepros, pe cel care împreună cu das­călul său împarte daruri bogate celor credin­cioși, și să îi cântăm: Bucură‑te, Sfin­te Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria!

Icosul 1:

Sfinte Evmenie, tu I‑ai mulțumit Dom­nului că a îngă­duit să fii răstignit pe greaua cruce a leprei, zicând: „Doam­­ne, mare dar mi‑ai dat! Îți mul­țu­mesc că mi‑ai dat o cruce atât de grea. Voi avea o părtășie mai ma­re la păti­mirile Tale, dar și o mai mare părtășie la În­vi­e­rea Ta.” Iar noi, având sufletele atinse de lepra păcatului, te ru­găm să ne vin­deci de bolile noastre și îți aducem aceste laude:

Bucură‑te, adeverire a Învierii lui Hristos, Cel Ce a biruit moartea;

Bucură‑te, sfinte, că ai primit fără să cârtești lepra și ai lăudat febra;

Bucură‑te, că prin mucenicia bolii de mari harisme te‑ai învrednicit;

Bucură‑te, rază de soare, care su­fle­tele noastre amorțite le‑ai încălzit;

Bucură‑te, că ai primit un dar de mare preț de la Sfântul Antim din Hios;

Bucură‑te, că ai primit binecuvân­tă­rile Sfântului Nichifor cel lepros;

Bucură‑te, că rugându‑se în lumi­nă, ridicat de la pământ, l‑ai văzut;

Bucură‑te, urmaș al cuvioșilor ca­re de la calea nevoinței au străbă­tut;

Bucură‑te, că icoanele sfinților le‑ai pictat și viețile lor le‑ai urmat;

Bucură‑te, că de multe ori în chip minunat aceștia te‑au cercetat;

Bucură‑te, că nevoințele tale Dom­nul Hristos înmulțit le răsplătea;

Bucură‑te, că și Sfântul Porfirie a dat mărturie despre sfințenia ta;

Reclame

RAPORTEAZĂ ACEASTĂ RECLAMĂCONFIDENȚIALITATE

Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria!

Condacul al 2‑lea:

Ai auzit încă din copilăria ta glasul Maicii Domnului, care ți‑a descoperit ca­lea slujirii lui Hristos, spunându‑ți: „În­tr‑o zi tu vei deveni preot” și cu­vin­tele ei s‑au împlinit. Iar tu, trăind ca un fiu duhovnicesc al Preasfintei Năs­că­toa­re de Dumnezeu, ai cântat fără încetare: Aliluia!

Icosul al 2‑lea:

Râvnind să trăiești sub acoperă­mân­tul Maicii Domnului, ai auzit dul­ce­le ei glas făgăduindu‑ți: „Copilul meu, să nu‑ți fie teamă și eu nu te voi lăsa să te pierzi.” Și ea te‑a călăuzit în toți anii vieții tale, purtându‑ți de grijă mai ales atunci când ai pătimit din pricina ata­cu­rilor diavolești. Iar noi, întărindu‑ne în credință, te lăudăm cu inimă smerită:

Bucură‑te, rudenie duhovnicească a creștinilor care te cinstesc;

Bucură‑te, că prin mijlocirile tale su­fletele tulburate se liniștesc;

Bucură‑te, că încă din copilăria ta ai fost vas ales al rugăciunii;

Bucură‑te, cel ce ai ales jugul pos­ti­rii aspre și al nevoinței;

Bucură‑te, că lumina cerească ți‑a deschis drumul spre călugărie;

Bucură‑te, că ai îmbrăcat haina mo­­nahală, jertfindu‑te cu bucurie;

Bucură‑te, cel ce ai purtat fără câr­tire boala leprei și te‑ai sfințit;

Bucură‑te, că și după tămăduirea ta pe mulți bolnavi i‑ai îngrijit;

Bucură‑te, că Maica Domnului ca pe un slujitor ales te‑a îmbrățișat;

Bucură‑te, că sufletul cu povețele Sfinților Părinți ți l‑ai îndestulat;

Bucură‑te, că în multe pelerinaje binecuvântări cerești ai primit;

Bucură‑te, că pe pelerinii care au venit la biserica ta i‑ai răsplătit;

Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria!

Condacul al 3‑lea:

Fiind tu ispitit de duhul mâhnirii, ți s‑a arătat Sfântul Nichifor, povățuito­rul tău, mângâindu‑te și zicându‑ți: „Nu te ne­că­ji și nu plânge.” Și noi, Sfinte Ev­me­­nie, vrem să știm că ești lângă noi în vre­­mea ispitelor, ca să nu fim biruiți de atacurile puterilor întunericului, ci să cântăm fără teamă: Aliluia!

Icosul al 3‑lea:

Când la mormântul tău tânăra care urla din pricina de­monilor ți-a auzit în chip minunat glasul, atunci părintele Mi­hail i‑a spus: „Nu te teme, copila mea, te vei face bine”. Tu ai izbăvit‑o de le­gă­tu­rile întu­ne­ricului și ea ți‑a adus împre­u­nă cu părinții ei mulțumire din prea­pli­nul inimii, iar noi îți cântăm:

Bucură‑te, că la mormântul tău tă­măduirile se înmulțesc;

Bucură‑te, că minunile tale în toa­tă lumea se propovăduiesc;

Bucură‑te, că Maica Domnului de du­­hul necurat te‑a izbăvit;

Bucură‑te, că pentru răbdarea mu­cenicească ai fost răsplătit;

Bucură‑te, noule Gherasim, pen­tru harul alungării demonilor;

Bucură‑te, primăvară, care odih­nești sufletele suferinzilor;

Bucură‑te, că frica de puterile în­tu­nericului nu te‑a biruit;

Bucură‑te, că darul izgonirii duhu­ri­lor necurate l‑ai primit;

Bucură‑te, că asemenea Sfân­tu­lui Vasile de la Ostrog ai lucrat;

Bucură‑te, că pe mulți bolnavi cu min­­țile rătăcite i-ai vindecat;

Bucură‑te, că i‑ai ferit de ispita de a‑și pune capăt zilelor;

Bucură‑te, că și noi mărturisim că ești grabnic tămăduitor;

Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria!

Condacul al 4‑lea:

„Bolnavul se va face bine în chip minunat. O minune se va întâmpla. Pu­te­rea lui Dumnezeu îl va face bine”, ai spus despre bărbatul care, având o tu­moare la cap, era în primejdie de moar­te, și după o operație grea s‑a tă­mă­duit. Și Domnului I‑a mulțumit din toa­tă inima, zicând lauda: Aliluia!

Icosul al 4‑lea:

După adormirea ta te-ai arătat în chip minunat mamei căreia doctorii îi spu­seseră că trebuie să-și avorteze pruncul, pentru că bănuiau că acesta avea hi­droce­fa­lie. Dar tu i‑ai zis că va naște un băiat sănătos și i‑ai cerut să îl boteze cu numele tău. Iar mai apoi ea, când doctorii erau ui­miți de mi­nu­nea naș­terii pruncului său, ți‑a adus mulțu­mire, de care lucru minunându-ne îți zicem:

Bucură‑te, că pe mulți muribunzi des­­pre care doctorii spuneau că nu se pot vindeca i-ai tămăduit;

Bucură‑te, că prin rugăciunile tale tânărul care vreme de cinci luni a stat în comă și‑a revenit;

Bucură‑te, că bolnavii care se roa­­gă ție se întăresc în credință și primesc mângâiere cerească;

Bucură‑te, că ne înveți să prețuim mai mult sănătatea sufletească decât să­nătatea trupească;

Bucură‑te, că pe cei aflați pe patul de moarte de frica pierzătoare de suflet i‑ai izbăvit;

Bucură‑te, cel ce te‑ai rugat pentru cei aflați în comă și cu Sfintele Tai­ne i‑ai împărtășit;

Bucură‑te, că băiatul care avea pro­bleme de auz a visat că la mormântul tău l‑ai chemat;

Bucură‑te, că după ce a fost uns cu ulei de la candela ta s‑a întors în satul său vindecat;

Bucură‑te, că pe docto­rul care s‑a le­pă­dat de legăturile cu ma­sonii de can­cer l‑ai lecuit;

Bucură‑te, că spre folosul multora vestea despre această întâmplare s‑a răs­pândit;

Bucură‑te, că aducând celor sufe­rinzi alinare și mângâiere în vise și ve­de­nii te‑ai arătat;

Bucură‑te, că în chip minunat de sfin­ții doctori fără de arginți la stomac ai fost operat;

Reclame

RAPORTEAZĂ ACEASTĂ RECLAMĂCONFIDENȚIALITATE

Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria!

Condacul al 5‑lea:

Când a venit la tine tânăra care vo­ia să te întrebe dacă e voia lui Dum­ne­zeu să pornească pe calea monahală, i‑ai răspuns mai înainte ca ea să apuce să îți spună ce o frământa: „Ceea ce ai în gând, să pui în faptă” și ea te‑a ascultat. Tot așa ajută‑ne și pe noi, sfinte, să cu­noaștem și să facem voia lui Dumnezeu și să Îl mărturisim prin viața noastră, cântând: Aliluia!

Icosul al 5‑lea:

Femeia care venise în Creta la po­menirea ta a auzit blânda ta mustrare: „De ce nu ai încredere în mine? Oare nu îți dau eu de fiecare dată mai mult decât ceri?”, dar având puțină credință nu te‑a as­cul­tat, căci a oprit o parte din banii pe care i‑ai cerut să îi lase la bise­ri­că. Tu aju­tă‑ne pe noi, sfinte, să ne încredințăm în­tru totul voii lui Dumnezeu, ca să îți aducem cântări de mulțumire:

Bucură‑te, cel ce alungi de la noi duhul neascultării și al necredinței;

Bucură‑te, că pentru rugăciunile ta­le învățăm să ascultăm glasul conști­in­ței;

Bucură‑te, cel ce vrei să părăsim slă­­bi­ciunile și desfătările lu­mești;

Bucură‑te, că nu doar de pă­ca­tele mari, ci și de păcatele mici ne fe­rești;

Bucură‑te, că în vreme de is­pi­tă prezența ta nevăzută o mărturisim;

Bucură‑te, că asemenea ucenicilor tăi ocrotirea ta cerească o dobândim;

Bucură‑te, că prin râsul tău bine­cu­vântat înseninai sufletele pelerinilor;

Bucură‑te, că îi încurajai pe cei ca­re simțeau că sunt la capătul puterilor;

Bucură‑te, cel ce risipești nehotă­râ­rea din mințile noastre încețoșate;

Bucură‑te, că alungi nedu­me­ri­­ri­le, ca să luăm hotărâri binecuvântate;

Bucură‑te, cel ce te scârbești de pa­timile noastre, dar pe noi ne iu­bești;

Bucură‑te, că în viața duhovni­ceas­că nu cu asprime, ci cu blândețe ne crești;

Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria!

Condacul al 6‑lea:

I‑ai văzut odată în chip minunat pe sfin­ții doctori fără de arginți cerându-I lui Dumne­zeu să te pedep­sească pentru o anumită greșeală, dar L‑ai vă­zut și pe Hristos privind spre tine cu o privire blândă și L‑ai auzit răspun­zân­du‑le: „Nu, nu‑l pedepsesc. Ceea ce Îmi cereți nu pot să fac.” Iar tu, cu­nos­când iubirea Lui și pocăindu-te, ai cântat cu smerenie: Aliluia!

Icosul al 6‑lea:

Voind tu ca Dumnezeu să îți desco­pe­re dacă ești vrednic de slujirea preoțească, ai visat că El te‑a pus paznic la o biserică strălucitoare, zicându‑ți: „Pe câți îi vei lăsa să intre, vor intra în ea și pe câți îi vei opri, vor rămâne pe din afară.” Ști­ind aceasta, noi ne temem ca nu cumva să ne rătăcim pe drumul care duce spre împărăția cerurilor și de aceea te rugăm să mijlocești pentru noi, ca să ne ri­dicăm din fiecare cădere și să te lăudăm cu recunoștință, zicând:

Reclame

RAPORTEAZĂ ACEASTĂ RECLAMĂCONFIDENȚIALITATE

Bucură‑te, că Domnul a dat măr­tu­­rie despre harul pe care ți l‑a dat;

Bucură‑te, liman la care credin­cio­șii deznădăjduiți au alergat;

Bucură‑te, că la sfântul jertfelnic mulțime de nume ai pomenit;

Bucură‑te, părinte, care rănile su­fle­­telor bolnave le‑ai oblojit;

Bucură‑te, cel ce ai primit smerit mustrarea sfinților spre îndreptare;

Bucură‑te, că pentru pocăința ta Hristos a îndulcit lacrimile tale amare;

Bucură‑te, cel ce i‑ai primit la tine pe păcătoși, dar pe farisei i‑ai lepădat;

Bucură‑te, cel ce prin pilda vieții ta­le pe oamenii fățarnici i‑ai mustrat;

Bucură‑te, doctorie, care întărești sufletele slăbite în credință;

Bucură‑te, că pe cei care fac păcate împotriva firii îi chemi la pocăință;

Bucură‑te, că mulți păcă­toși pen­tru care te‑ai rugat s‑au pocăit;

Bucură‑te, că pentru lacrimile tale mulțime de suflete s‑au mântuit;

Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria!

Condacul al 7‑lea:

„Hristoase al meu, vreau să îi mân­tuiești pe toți oamenii. Vreau să îi mân­tuiești și pe toți catolicii, pe toți pro­testanții, pe toți musulmanii, pe toți cei de alte credințe, ba chiar și pe cei necre­din­cioși”, s‑a rugat Ție, Doamne, Sfân­tul Evmenie, iar noi, uimindu‑ne de cu­rajul, de iubirea și de râvna sa, Îți adu­cem cântarea: Aliluia!

Icosul al 7‑lea:

Când ai călătorit la Constantinopol i‑ai binecuvântat nu numai pe cei care erau creștini în ascuns, ci și pe mu­sul­mani, rugându‑te pentru venirea lor la Hristos. Știm că ai spus: „Nu poți ști ni­ciodată ce se poate întâmpla mâine”, de aceea te rugăm, sfinte, cheamă la lumina cre­dinței celei adevărate cât mai mulți oa­meni care stau acum departe de ea, ca să îți mulțumească, zicând laude ca acestea:

Bucură‑te, samarinean milostiv, că pe fiii lui Adam i‑ai binecuvântat;

Bucură‑te, că iubirea ta peste în­treg neamul omenesc s‑a revărsat;

Bucură‑te, că ai mărturisit că orto­doxia este singura credință adevărată;

Bucură‑te, că te‑ai rugat ca lumina ei să se răspândească în lumea toată;

Bucură‑te, că Domnul la Sfintele Liturghii multe taine ți‑a descoperit;

Bucură‑te, că pentru fiii Bisericii adevărate multe rugăciuni ai să­vârșit;

Bucură‑te, că în chilia ta și pentru întoarcerea ereticilor te‑ai rugat;

Bucură‑te, că din iubire nici pe pă­gâni și pe necredincioși nu i‑ai uitat;

Bucură‑te, că de învățătura orige­nis­tă despre mântuirea tuturor te‑ai ferit;

Bucură‑te, că, iubind acrivia, cur­sele ereziilor și ale înnoirilor le-ai nimicit;

Bucură‑te, sabie a Duhului, care în­vățăturile mincinoase le‑ai tăiat;

Bucură‑te, că predaniile Sfinților Pă­rinți cu credincioșie le‑ai urmat;

Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria!

Condacul al 8‑lea:

Prin cuvintele tale am cunoscut că ai fost dascăl al iubirii jertfelnice, învățându-ne: „Când cineva Îl iubește pe Dumnezeu, îi iubește pe toți. Îi iubim și pe eretici, pentru că și pe ei i‑a zidit Dumnezeu. Nu că am iubi ereziile lor. Îi iubim pe păcătoși, dar nu și nelegiuirile pe care le fac. Îi iubim, pentru că nu pu­tem să nu‑i iubim.” Și iubirea ta s‑a înăl­­țat la cer ca o tămâie binemiro­si­toa­re, cântând: Aliluia!

Icosul al 8‑lea:

Când una dintre femeile desfrâ­na­te cărora le împărțeai iconițe l‑a luat de braț pe unul dintre pelerinii care veni­seră cu tine în Rusia, tu ai spus cu blân­dețe: „Acesta este al meu”, fe­rindu‑l de primejdia pă­catului. Așa să ne păzești și pe noi, sfin­te, în ceasul ispitei, ca să te lăudăm, zi­când:

Bucură‑te, că prin blândețea ta lui Hristos I‑ai urmat;

Bucură‑te, că la pocăință pe feme­ia păcătoasă o ai chemat;

Bucură‑te, că pe pelerinul acela de ispita căderii l‑ai ferit;

Bucură‑te, că mulți tineri din ghea­­rele patimilor ai izbăvit;

Bucură‑te, că și de la tineri și de la bătrâni primești mulțumiri;

Bucură‑te, cel ce ne scapi de frici, de primejdii și de nenorociri;

Bucură‑te, cel ce te-ai rugat pentru cei care în păcate au căzut;

Bucură‑te, că în inimile lor ofilite mugurii nădejdii au crescut;

Bucură‑te, dezlegare a oamenilor le­gați cu lanțurile patimilor;

Bucură‑te, că ai fost candelă aprin­­să a nevoinței și a virtuților;

Bucură‑te, cel ce în cuptorul încer­cărilor ai făcut voia Domnului;

Bucură‑te, că ai arătat puterea cre­dinței prin îmblânzirea tigrului;

Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria!

Condacul al 9‑lea:

„Nu te mâhni atât de tare, copilul meu, Hristos te iubește”, i‑ai spus fe­me­ii care se rușina să spovedească pă­catul mare pe care îl făcuse. Ajută‑ne și pe noi, tu, cel care ești prieten al sufle­telor rănite de păcat, să ne ridicăm din mo­cirla în care am căzut, ca să Îi adu­cem Domnului cântarea: Aliluia!

Icosul al 9‑lea:

„Să te duci la icoana Arhanghe­lu­lui Mihail, ca el să te scoată din încur­că­tură”, i‑ai spus bărbatului din Mitilini care păcă­tuia, și Dum­nezeu l‑a ajutat să se despartă de femeia cu care își înșela soția. Tot așa și acum vino în aju­to­rul soților și soțiilor care batjocoresc taina cununiei, întorcându‑i pe toți pe dru­mul cel bun, ca să te laude împreună cu noi:

Bucură‑te, adiere care alungi no­rul ispitelor de la credincioși;

Bucură‑te, că fără șovăire îi ajuți să pună înce­put bun pe păcătoși;

Bucură‑te, că de păcatul divorțului mulți soți ai îndepărtat;

Bucură‑te, că certurile dintre ei le‑ai risipit când te‑au chemat;

Bucură‑te, că, aflând de minunile tale, familiile te aleg ocrotitor;

Bucură‑te, că ești rugător pentru pă­­rinți și pentru copiii lor;

Bucură‑te, că ajuți lumea mai mult decât în viața ta pământească;

Bucură‑te, că ne povățuiești să că­u­­tăm liniștea duhovnicească;

Bucură‑te, preot al Dumnezeului celui viu, care ne chemi la pocăință;

Bucură‑te, că ne ferești de rătăciri, ca să ne păstrăm dreapta credință;

Bucură‑te, că lacrimile soților evla­vi­oși care nu aveau copii s‑au risipit;

Bucură‑te, ocrotitor al copiilor ca­re la botez numele tău l‑au primit;

Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria!

Condacul al 10‑lea:

Fiind pentru noi pildă de virtute, cu zdrobire de inimă te‑ai rugat Mân­tu­i­­torului: „Hristoase al meu, ajută‑mă să Te iubesc tot mai mult și mai mult. Să Te iubesc mai mult decât pe mine în­sumi, decât pe toți oamenii și să nu mă satur să Te iubesc”. Și în altarul su­fle­tului tău I‑ai adus cântarea de laudă: Aliluia!

Icosul al 10‑lea:

Nu suntem vrednici să vii la noi, pă­cătoșii, precum a venit la tine Sfântul Nichifor de praznicul adormirii sale, ca să te mângâie în durerile tale și să îți spu­nă că te iubește. Dar te rugăm să fii ocrotitor al nostru, ca să învățăm să te iubim și să te cinstim aducându‑ți laude:

Bucură‑te, prieten al sfinților și al creștinilor care merg pe calea virtuților;

Bucură‑te, că pe calea sfințeniei ce­lor nevoitori le ești îndrumător;

Bucură‑te, mustrător al ieromo­na­hu­lui care spunea că vremea sfințeniei a trecut;

Bucură‑te, vrednic ucenic al Sfân­tu­­lui Nichifor, pe care pildă de evlavie l‑ai avut;

Bucură‑te, că după adormirea sa ți s‑a arătat când puteai muri și te‑a sal­vat;

Bucură‑te, grabnic ajută­tor al ce­lor care la vreme de necaz ți s‑au ru­gat;

Bucură‑te, că ploaia nu a căzut în locul pe care în aer cu mâna ta l‑ai în­semnat;

Bucură‑te, că tot așa nici ispitele nu i‑au doborât pe oamenii pe care i‑ai binecuvântat;

Bucură‑te, icoană a iubirii de Dum­nezeu și de aproapele în cu­getele noas­tre zugrăvită;

Bucură‑te, filă vie de Filocalie, ca­re îi chemi pe credincioși la rugăciu­nea neîncetată;

Reclame

RAPORTEAZĂ ACEASTĂ RECLAMĂCONFIDENȚIALITATE

Bucură‑te, că pe creștini în lupta cu gândurile rele și otrăvitoare de suflet i‑ai povățuit;

Bucură‑te, că prin sfaturi ceața mâh­nirii și a deprimării de la cei nepu­tincioși o ai risipit;

Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria!

Condacul al 11‑lea:

Atunci când preotul din Creta și‑a zis în gând: „O, dacă aș avea și eu o bucățică din hainele pe care le poartă părintele Ev­me­nie…”, tu i‑ai dăruit de îndată un epitrahil din biserică. Noi nu suntem vrednici să pri­mim de la tine mari daruri, dar îți cerem să fii mijlocitor și po­vă­țuitor al nostru pe ca­lea mântuirii, ca să cântăm în veci: Aliluia!

Icosul al 11‑lea:

În tinerețea ta ți s‑a arătat Sfânta Mare Muceniță Marina ieșind din icoa­na ei și ținând diavolul de coarne, învă­țân­du‑te să re­ziști în lupta duhovni­cească, și ți‑a zis: „Într‑o zi, tu vei învia un mort”. Învi­a­ză‑ne acum pe noi, Sfinte Ev­me­nie, pe cei care suntem morți sufle­tește și fugim de calea învierii care trece prin cruce, ca să te lăudăm, zicând:

Bucură‑te, că Sfânta Marina te‑a îndrumat în lupta duhovnicească;

Bucură‑te, că mulți sfinți te‑au ocro­tit în nevoința ta îngerească;

Bucură‑te, că pe Sfântul Porfirie îm­preună rugător l‑ai primit;

Bucură‑te, că această legătură bi­ne­cuvântată în duh s‑a pecetluit;

Bucură‑te, că voi împreună cu alți sfinți pen­tru pacea lumii v‑ați rugat;

Bucură‑te, că atunci norul războ­iu­lui în chip minunat a fost îndepărtat;

Bucură‑te, că celor care trec prin în­cercări grele le aduci alinare;

Bucură‑te, că ne ajuți să aflăm li­niștea în vremurile de tulburare;

Bucură‑te, mână de ajutor întinsă celor din întunericul păcatelor;

Bucură‑te, dreptar, care ne arăți calea spre împărăția cerurilor;

Bucură‑te, clopot, care cu putere mi­la dumnezeiască o vestești;

Bucură‑te, că prin bucuria ta în­tris­tarea din suflete o risipești;

Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria!

Condacul al 12‑lea:

Când ucenicii tăi se temeau că du­pă trecerea ta la viața veșnică îi vei uita, le‑ai spus cu hotărâre: „Nu, niciodată!”, încredințându‑i de iubirea pe care le‑o purtai și le‑o vei purta în con­ti­nuare. Iar noi, plecând genunchii inimii ca și cum am îngenunchea în fața sfintelor tale moaște, îți cerem să picuri și peste noi o pică­tură din iubirea ta pă­rintească şi Îi cân­tăm Domnului, Cel ce te‑a proslăvit: Aliluia!

Icosul al 12‑lea:

După adormirea ta te‑ai arătat în vis în chip minunat unor ucenici ai tăi, binecuvântându‑i într‑o biserică slăvită. Iar ei, încredințându‑se de acoperă­mân­tul rugăciunilor tale, și‑au împărtășit unii altora bucuria trăită și ți‑au adus cân­tări de laudă:

Reclame

RAPORTEAZĂ ACEASTĂ RECLAMĂCONFIDENȚIALITATE

Bucură‑te, că Dumnezeu îți desco­pe­rea numele creștinilor pe care îi îm­părtășeai;

Bucură‑te, că prin aceasta de mul­ți­mea harismelor primite de sus îi în­cre­dințai;

Bucură‑te, că în duh îi vedeai adu­nați în rugăciune pe ucenicii Sfântului Porfirie;

Bucură‑te, cel ce acum ne vezi pe noi, pe toți cei care cu credință ne ru­găm ție;

Bucură‑te, că unii bolnavi ale căror pomelnice au fost puse sub perna ta s‑au vindecat;

Bucură‑te, că ai primit mulțumi­ri­le femeii pe care ai lecuit‑o de cancer la ficat;

Bucură‑te, că fiind în spital cu tru­pul, cântăreții psalmodiind în biserică te‑au auzit;

Bucură‑te, că după trecerea ta la Domnul de toți cei care ți s‑au rugat te‑ai milostivit;

Bucură‑te, că tânărul care cu evlavie păstra fotografia ta cu credință te‑a chemat;

Bucură‑te, că a avut nădejde în pu­terea rugăciunilor tale și a scăpat nevă­tămat;

Bucură‑te, că biruind legile firii ți‑ai mișcat un picior când erai așezat în sicriu;

Bucură‑te, că prin harul primit de la Domnul Hristos ai arătat atunci că ești viu;

Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria!

Condacul al 13‑lea:

O, Sfinte Evmenie, noule făcător de minuni, ale cărui daruri le lăudăm ziua și noaptea, apărătorule al nostru, fii nouă ajutor în ceasul morții și ne ri­dică la ceruri, ca să Îi cântăm lui Dum­nezeu împreună cu arhanghelii și cu toți sfinții în vecii vecilor: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).

Icosul 1:

Sfinte Evmenie, tu I‑ai mulțumit Dom­nului că a îngă­duit să fii răstignit pe greaua cruce a leprei, zicând: „Doam­­ne, mare dar mi‑ai dat! Îți mul­țu­mesc că mi‑ai dat o cruce atât de grea. Voi avea o părtășie mai ma­re la păti­mirile Tale, dar și o mai mare părtășie la În­vi­e­rea Ta.” Iar noi, având sufletele atinse de lepra păcatului, te ru­găm să ne vin­deci de bolile noastre și îți aducem aceste laude:

Bucură‑te, adeverire a Învierii lui Hristos, Cel Ce a biruit moartea;

Bucură‑te, sfinte, că ai primit fără să cârtești lepra și ai lăudat febra;

Bucură‑te, că prin mucenicia bolii de mari harisme te‑ai învrednicit;

Bucură‑te, rază de soare, care su­fle­tele noastre amorțite le‑ai încălzit;

Bucură‑te, că ai primit un dar de mare preț de la Sfântul Antim din Hios;

Bucură‑te, că ai primit binecuvân­tă­rile Sfântului Nichifor cel lepros;

Bucură‑te, că rugându‑se în lumi­nă, ridicat de la pământ, l‑ai văzut;

Bucură‑te, urmaș al cuvioșilor ca­re de la calea nevoinței au străbă­tut;

Bucură‑te, că icoanele sfinților le‑ai pictat și viețile lor le‑ai urmat;

Bucură‑te, că de multe ori în chip minunat aceștia te‑au cercetat;

Reclame

RAPORTEAZĂ ACEASTĂ RECLAMĂCONFIDENȚIALITATE

Bucură‑te, că nevoințele tale Dom­nul Hristos înmulțit le răsplătea;

Bucură‑te, că și Sfântul Porfirie a dat mărturie despre sfințenia ta;

Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria!

Condacul 1:

Veniți, ucenicii lui Hristos, să îl lăudăm pe ucenicul Sfântului Nichifor cel lepros, pe cel care împreună cu das­călul său împarte daruri bogate celor credin­cioși, și să îi cântăm: Bucură‑te, Sfin­te Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria!

Rugăciune:

Sfinte Evmenie, noule făcător de mi­nuni, primește rugăciunile noastre, ale păcătoșilor, că la tine alergăm cu nă­dejde, crezând că nu vei trece cu ve­de­rea rugăciunile noastre din pricina pă­ca­telor care ne apasă.

Știm că te‑ai arătat unora dintre ucenicii tăi după trecerea ta la Domnul și i‑ai binecuvântat, întărind prin aceas­ta făgăduința ta că nu îi vei uita ni­cio­da­tă. Noi nu ne‑am învrednicit să fim uce­nicii tăi, sfinte, dar credem că iubirea ta ne acoperă și pe noi, cei mulți și nepu­tincioși, și cerem cu credință să fim bi­necuvântați de tine. Așa cum psalții te‑au auzit cântând în biserică, deși cu trupul erai în spital, așa să simțim și noi în taină prezența ta binefăcătoare în viețile noastre.

Am auzit de femeia bolnavă de can­cer la ficat, al cărei bilet a fost pus sub perna ta și ai vindecat‑o. Noi nu am pus cererile noastre sub perna ta, dar ple­când genunchii inimilor noastre în fața sfintei tale icoane, ne închinăm cu evla­vie, ca și cum am sta în fața sfin­te­lor tale moaște. Primește cererile noas­tre, Sfinte Evmenie, și ne izbăvește de toată ispita și de tot răul, văzut și ne­vă­zut.

Îmblânzește patimile noastre, pre­cum ai îmblânzit tulburarea tigrului. Păzește‑ne de tot răul, cum i‑ai pă­zit de ploaie pe cei care stăteau în cer­cul pe care l‑ai făcut cu mâna în aer și nu s‑au udat. Roagă‑te pentru toți bolnavii, stând lân­gă patul lor de suferință, pre­cum ai stat lângă femeia care te‑a văzut în spital în timpul operației și după aceea. Ai grijă de toți călugării și de toate maicile, tu, cel ce te-ai rugat pentru Sfântul Sofronie de la Essex și el s‑a tămăduit, fiind uns cu ulei sfințit la Sfântul Maslu.

Ai grijă de soții cre­din­cioși, alun­gând dintre ei neînțele­ge­rea și tul­bu­ra­rea, tu, cel ce pe bărbatul care își înșela nevasta l‑ai povățuit să ceară sprijinul Sfântului Arhanghel Mihail și el s‑a des­părțit de femeia cu care păcătuia.

Ai grijă de toți copiii, fe­rindu‑i de păcatele tinereții și de curse­le viclea­nului diavol. Să nu ne depărtezi de ajutorul tău, cum ai depărtat‑o de la tine pe maica care venise la tine fără dorința de a pune în­ceput bun pocăinței. Ci înse­ni­nează vie­ți­le noastre, ca să cu­noaș­tem bucuria cea adevărată, pe care au cunoscut‑o cei pe care i-ai ridicat din groapa întristării.

Căci avem nevoie de mijlocirile ta­le în fața tronului dumnezeiesc, ca să nu fim înghițiți de marea vieții acesteia, ci să mergem cu pocăință și smerenie pe calea cea îngustă a mântuirii. Și pri­mind ajutorul tău, să Îl lăudăm în toate zilele vieții noastre pe Dumnezeu cel în Treime lăudat, pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Treimea cea deoființă și nedespărțită. Amin.

Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti cea mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita, fara de asemanare, decat Serafimii, care, fara stricaciune, pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.

Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

 Sfânta Muceniţă Lucia a trăit în Italia în mijlocul păgânătăţii şi al barbariei, deoarece oamenii din acea vreme erau, cei mai mulţi, închinători la zeii cei drăceşti şi trăiau fără a cunoaşte pe Adevăratul Dumnezeu. Ea însă era iubitoare de Dumnezeu şi de semeni, ceea ce s-a văzut din aceea că toate averile sale, şi nu erau puţine, le-a împărţit săracilor, după sfintele porunci evanghelice. Fiind logodită, n-a vrut să aleagă viaţa de familie, binecuvântată şi aceea, ci a socotit că este mult mai bine să trăiască în feciorie. Văzând aceasta, logodnicul a denunţat-o ca fiind creşină, astfel că Sfânta a ajuns în faţa ighemonului cetăţii, care voia să o facă să aducă jertfă idolilor spurcaţi. În aceste împrejurări, ea a mărturisit cu aceste cuvinte memorabile, care străbat istoria: ,,Jertfa cea vie, precum şi Credinţa cea curată, aceasta este înaintea lui Dumnezeu şi Părintelui, a cerceta pe cei săraci şi pe văduve în necazurile lor. Eu într-aceşti trei ani nimic altceva n-am făcut, decât numai am adus jertfă lui Dumnezeu Cel viu. Acum nemaiavând nimic ce să aduc din averea mea, pe mine mă jertfesc vie lui Dumnezeu şi ceea ce va fi cu plăcere Lui, aceea să facă cu jertfa Sa’’.

          Ighemonul i-a adus cea dintâi acuză, precum că ar fi risipit averea sa cu desfrânaţii. Iată ce a răspuns Sfânta Lucia: ,,Eu moştenirea mea la loc bun am aşezat-o, iar pe stricătorii sufletului şi ai trupului meu niciodată nu i-am primit’’.

          Ameninţată fiind că va fi dusă în casa de desfrânare pentru a fi batjocorită silnic, fecioara Lucia a răspuns cu înţelepciune de la Dumnezeu: ,,Niciodată nu se spurcă trupul de nu se va învoi cu mintea; pentru că chiar de vei pune tămâie în mâinile mele şi pe acea tămâie o voi arunca spre jertfă diavolească, Dumnezeu uitându-Se spre aceasta va râde, pentru că voia şi cugetul îl judecă, iar nu lucrul ce se face cu sila. Iar pe siluitorul şi stricătorul fecioriei îl socoteşte ca pe un balaur, ca pe un tâlhar şi ca pe un barbar. Deci dacă pe mine, care nu voiesc, vei porunci a mă silui, apoi atunci vei îndoi cununa fecioriei mele’’

          Barbarii au văzut că este cu neputinţă a o întoarce pe Sfânta de la calea lui Hristos şi atunci au lovit-o mişeleşte cu sabia. Cu toate că era rănită greu, nu şi-a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu până ce au venit preoţii şi au împărtăşit-o cu Preacuratele şi de viaţă făcătoarele Taine ale lui Hristos (După vieţile Sfinţilor pe decembrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 258-262).

          Pentru rugăciunile Sfintei Lucia, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi, păcătoşii.

 Rugăciunea este adevăratul medicament pentru suflet. Cu ajutorul rugăciunii reușim să ne apropiem mai mult de Dumnezeu și să ne confesăm Lui.

Rugăciunea, însă, nu trebuie privită ca și un colac de salvare miraculos. Înainte de a ne aștepta ca Dumnezeu să ne ajute necondiționat, nu ar trebui să uităm să facem Voia Lui.

Motivul pentru care rugăciunile nu ne sunt ascultate de multe ori, este acela că Dumnezeu știe ce este mai bine pentru fiecare, și nu omul. Dacă fiecare rugă ne-ar fi ascultată s-ar produce haos în lume.

Mai mult decât atât, rugăciunea trebuie făcută din toată inima, însoțită de fapte bune, de milostenie, de smerenie și în orice moment al zilei.

Ce sunt acatistele?

Prin intermediul acatistelor, rugile ne sunt ascultate de către Dumnezeu prin mijlocirea unor sfinți. De aceea, cu toții ar trebui să avem un sfânt ocrotitor (cel al cărui nume îl purtăm ori de care ne simțim mai apropiat) și un acatist (preferabil recomandat de către părinte) pe care să îl citim la diferite trebuințe, și nu numai.

Acatistul, prin semnificația sa, ne duce cu gândul la o rugăciune făcută în picioare. De aceea, creștinii trebuie să citească acatistele fie în picioare, fie în genunchi, ca și semn de smerenie. Acatistele cuprind mai multe paragrafe (icos, condac) de mulțumire, de laudă și de rugăminte.

Acatist pentru iertarea păcatelor

Pentru iertarea păcatelor, se citește Acatistul Domnului Iisus Hristos, iar petru întoarcerea la credință, Acatistul Sf. Andrei, după o spovedanie în prealabil.

De asemenea, Acatistul Bunei Vestiri se citește pentru îndeplinirea dorințelor (atenție însă ce înțelegem prin dorințe) iar cei necăjiți, aflați în necazuri, pot citi Acatistul Maicii Domnului. Sf. Pantelimon este ocrotitorul celor bolnavi, iar acatistul acestuia îi poate ajuta să învingă boala.

Acatist pentru vindecarea cancerului

Sfântul Ierarh Nectarie din Eghina este mare făcător de minuni, și mărturii cutremurătoare pot fi găsite pe site-uri de specialitate, ale bolnavilor de cancer vindecați după citirea acatistului, ale mamelor ce au avut o naștere ușoară, ale celor ce s-au însănătoșit, ale celor ce și-au găsit loc de muncă după ce au citit acatistul vreme de 40 de zile.

Acatiste pentru păgubiti şi pentru înţelegere cu soacra

Dacă ați pierdut un obiect, sau vi s-au furat bani, ori dacă aveți datorii sau altcineva are datorii la dvs., Acatistul Sfântului Mina vă va fi de mare folos. Pentru persoanele ce nu pot avea copii, acatistul Sfinților Părinți Ioachim și Ana citit vreme de 40 de zile, cu post și fapte bune, poate face minuni. Iar tinerii ce au necazuri cu părinții ori socrii își pot găsi alinarea cu ajutorul Acatistului Sfintei Filofteia.

Acatist contra farmecelor

Îndepărtarea farmecelor (pentru cei ce cred că au „făcături„) se realizează citind Acatistul Sf. Vasile, în vreme ce îndepărtarea duhurilor rele ce ne dau târcoale se poate realiza cu ajutorul Acatistului Sf. Ștefan. Pentru copiii bolnavi, citirea Acatistului Sf. Stelian și a Sf. Nectarie aduc binecuvântare și tămăduire, iar Sf. Nicolae ajută tinerii să reușească la examene și să se căsătorească. Acatistul Sf. Ioan Botezatorul se adresează celor ce merg în instanță li se judecă, iar Acatistul Sf. Ierarh Vasile, Grigorie și Ioan este pentru îndepărtarea vrăjitorilor.

Ce acatist să citeşti dacă vrei să renunţi la ţigări şi băutură

Lupta cu patimile grele (băutură, țigară, desfrânare) se poate câștiga citind Acatistul Potirului Nesecat, iar Paraclisul Maicii Domnului se citește la vreme de mare necaz. Acatistele însă nu se spun oricum.

Acestea se citesc cu sau fără binecuvântare de la preot, dar cu gând curat și litere de aur în mintea și în sufletul nostru. Acatistele se citesc vreme de 40 de zile, însoțite de spovedanie, post (măcar miercurea și vinerea dacă nu ne aflăm în perioada unuia din cele patru posturi mari) și fapte bune. Degeaba cerem de la Dumnezeu sănătate dacă noi continuăm cu patimile, degeaba cerem bani dacă noi nu muncim, degeaba cerem înțelegere dacă nu iertăm.

 

Acatistul Sfintei Mucenițe Sira, fecioara din Persia – Izbăvitoare de vrăji, blesteme și de toată lucrarea diavolească (24 august)

dec.17

Condacul 1

Celei ce mai întâi a fost mare vrăjitoare și care mai apoi, venind la cunoștința Adevărului lui Dumnezeu, s-a îmbrăcat în haină de nuntă cerească și pentru Mirele ei Iisus Hristos a primit moarte mucenicească, Sfinte Sira îi aducem aceste cinstiri. Iar tu, Sfântă Muceniță și fecioară, roagă-te pentru noi care te strigăm: Bucură-te, Sfântă Muceniță Sira, izbăvește-ne de toate ispitele diavolești!

Icosul 1

Te-ai arătat în Persia ca un mărgăritar mare și curat, căci Făcătorul Cerului și al pământului, Tatăl celor văzute și nevăzute nu te-a lăsat să te pierzi în întunericul slujirii idolești, iar Îngerii s-au minunat văzând iubirea ta pentru Hristos, preafericită Sfântă Sira. Primește te rugăm aceste umile cuvinte de laudă:

Bucură-te, că ai cunoscut toate meșteșugurile vrăjitorești;

Bucură-te, că știai și a citi în stele;

Bucură-te, că Dumnezeu te-a învățat a citi Cuvântul Lui;

Bucură-te, că Hristos a scris slove de aur în inima ta;

Bucură-te, că întoarcerea ta la mântuire a fost pentru totdeauna;

Bucură-te, că ai stat nemișcată în fața chinurilor;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Sira, izbăvește-ne de toate ispitele diavolești!

Condacul 2

Te-ai născut într-o cetate din neam păgânesc din care izvorau multe roduri ale diavolului, iar tatăl tău era vrăjitor vestit și mare slujitor idolesc știind bine învățăturile lui Zoroastru mai marele vrăjitorilor și întâiul învățător în citirea stelelor din Persia. Pe tine, Sfântă Sira, te-a dat să fii crescută în altă cetate de o femeie vrăjitoare ca să crești în deprinderea vrăjitoriei păgânești, căci el nu știa a se închina lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 2

Când ai început a veni în înțelegere de îndată ai învățat vrăjitoria, fiind dată la slujirea cea necurată a jertfelor, știind foarte bine toată știința vrăjitorească. Dar Dumnezeu, care cunoștea inima ta, nu te-a lăsat să te pierzi, ci ți-a rânduit luminarea.

Bucură-te, că ai cunoscut niște femei creștine;

Bucură-te, că ai ales credința creștinească;

Bucură-te, că ai început a merge în taină la biserică;

Bucură-te, că trăiai în rugăciune, post și înfrânare;

Bucură-te, că fugeai de petrecerile lumești ale păgânilor;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Sira, izbăvește-ne de toate ispitele diavolești!

Condacul 3

Deseori te întâlneai cu fecioarele creștine, crezând toate cele se propovăduiau fără șovăire și le scriai în inima ta cu umilință, arzând de dragostea către Hristos. Ba chiar odată fiind bolnavă, te-ai atins cu credință de haina preotului care te alungase din biserică și Dumnezeu te-a tămăduit de îndată iar tu Îi strigai în ascunsul sufletului tău: Aliluia!

Icosul 3

Diavolul, văzând buna începere a credinței în tine, ți s-a arătat noaptea și te-a ocărât dar tu ai citit Psalmul 90 alungându-l cu rugăciune fierbinte, iar Dumnezeu ți-a descoperit noaptea următoare că vei primi mucenicia pentru El.

Bucură-te, că ai visat că stăteai pe o treaptă mai înaltă decât preoții;

Bucură-te, că în mâini țineai Sfântul Potir, plin de sângele lui Hristos;

Bucură-te, că cei doi diaconi ce erau lângă tine cădeau cu tămâie;

Bucură-te, că însemna că vei bea paharul pătimirii pentru Mirele tău;

Bucură-te, că tămâia era jertfa bineprimită de Dumnezeu;

Bucură-te, că moartea mucenicească covârșește toate rânduielile sfinților;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Sira, izbăvește-ne de toate ispitele diavolești!

Condacul 4

Văzând toate acestea, te-ai dat în vileag la rude că ești creștină dar mama ta vitregă ce pretindea că este și ea creștină în ascuns, cu viclenie te-a convins să duci jertfe diavolești ca mai înainte și să te rogi lui Dumnezeu în taină, și inima ta s-a plecat la aceste cuvinte căci erai tânără cu mintea și nu știai încă a te încredița cu totul Domnului Hristos: Aliluia!

Icosul 4

Însă Domnul nu te-a lăsat să te scufunzi adânc în acea amăgire, căci sosind Postul cel Mare ai avut o vedenie în care frații tăi erau aruncați în gunoi, tatăl tău stătea pe un pat pângărit, iar tu ai vrut să intri în cămara mult luminoasă atătată de îngeri unde era un pat înalt și frumos, și venindu-ți în fire ai alergat de îndată la episcop să îți dea Sfântul Botez.

Bucură-te, că episcopul s-a bucurat de cererea ta, însă nu te-a botezat;

Bucură-te, că se teme de puterea tatălui tău;

Bucură-te, că ți-a spus mai întâi să mărturisești public că ești creștină;

Bucură-te, că îngerul Domnului ți s-a arătat noaptea;

Bucură-te, că te-a mustrat că nu îți împlinești făgăduințele;

Bucură-te, că te-ai înspăimântat;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Sira, izbăvește-ne de toate ispitele diavolești!

Condacul 5

A doua zi te-ai dus la templul lui Zoroastru și, văzând strălucind asupra ta lumina dumnezeiească și întărindu-te cu inima, ai sfărâmat înaintea tuturor uneltele vrăjitorești și ai scuipat asupra focului pe care perșii îl aveau în loc de zeu. Ai răsturnat pe jos altarul idolesc și ai strigat că ești creștină și crezi în adevăratul Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 5

Frații tăi te-au încuiat repede într-o cămară, și venind tatăl tău și auzind că Îl mărturisești pe Hristos s-a umplut de mânie și te-a bătut fără milă, până a ostenit, apoi a încercat în fel și chip să te amăgească să te întorci la zei.

Bucură-te, că te-a chinuit cu foamea și cu setea;

Bucură-te, că erai ca un diamant tare;

Bucură-te, turn neclintit în credință;

Bucură-te, că ai lepădat dragostea față de părintele tău pentru iubirea lui Hristos;

Bucură-te, că tatăl tău te-a dat pe mâna lui Mavit, mai marele vrăjitorilor;

Bucură-te, că acesta a făcut adunare de vrăjitori la judecată;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Sira, izbăvește-ne de toate ispitele diavolești!

Condacul 6

Adunându-se popor mult în capiștea zeului focului, Sfântă Sira, ai dat răspuns bun la toate cele ce te ispitea slujitorul diavolului, și l-ai chemat și pe episcop să dea mărturie de cuvintele tale, că sunt creștinești, și deși te-au bătut peste gură și te-au îngrozit cu chinurile, ai rămas credincioasă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 6

Mavit te-a dat înapoi tatălui tău în casa căruia te-ai învrednicit de minunate arătări îngerești care te învățau cum să răspunzi păgânilor judecători, și uneori te cercetau Sfinții Moise, Ilie, Apostolul Petru și alți sfinți. Văzând dregătorul Dagu că nu te poate răzgândi, te-a aruncat în închisoare legându-te cu fiare, iar noi ne rugăm așa:

Bucură-te, te-au aruncat într-o groapă strâmtă;

Bucură-te, că ai stat acolo cinsprezece zile fără apă și hrană;

Bucură-te, că mirosul greu al temniței s-a tranformat în mireamă cerească;

Bucură-te, că te-au legat cu capul înspre picioare;

Bucură-te, că legăturile de fier de la mâini și de picioare se desfăceau singure;

Bucură-te, că Dumnezeu a trimis în popor secetă și foamete;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Sira, izbăvește-ne de toate ispitele diavolești!

Condacul 7

În ziua când te-au scos nevătămată din groapă chinuirii, din cer a căzut ploaie bogată, udând țarinile și aducând recoltă bună, iar Dumnezeu ți-a dat darul de a face minuni ca să tămăduiești bolile și să izgonești diavolii iar tu Îi mulțumeai Domnului Hristos: Aliluia!

Icosul 7

Mulți veneau la tine în temniță pentru tămăduire, Sfântă Sira, și câți se atingeau de hainele tale sau de legăturile tale primeau vindecare de neputințele lor iar diavolii nu sufereau aproprierea ta.

Bucură-te, că unul din creștini a plătit ca să poți ieși noaptea din temniță;

Bucură-te, că te-ai dus pe ascuns la slujba în biserică;

Bucură-te, că acolo era o femeie îndrăcită;

Bucură-te, că atingându-se de tine, diavolul din ea a fugit;

Bucură-te, că diavolii se temeau de tine;

Bucură-te, că le știai toate uneltirile, de aceea îi biruiai ușor;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Sira, izbăvește-ne de toate ispitele diavolești!

Condacul 8

Mavit și ceilalți judecători și vrăjitori te-au trimis apoi la împărat și au pus un sigiliu pe grumazul tău ca să nu poți fi înlocuită de alta, iar pecetea aceasta nu se putea sterge decât numai împreună cu cap cu tot. Te-ai bucurat, Sfântă Muceniță, că pătimirile tale nu s-au sfârșit și te rugai lui Dumnezeu să te întărească: Aliluia!

Icosul 8

Împăratul te-a predat evreilor care aveau închisoarea lor, știind că ei îi dușmănesc cel mai mult pe creștini, iar aceștia te-au dezbăcat de haine și te-au aruncat în temniță, fiind legată cu lanțuri grele.

Bucură-te, că mult te-au chinuit evreii;

Bucură-te, că iar te-au trimis la mai marele vrăjitorilor;

Bucură-te, că ai rămas statornică în credință;

Bucură-te, că iar te-au dat la evrei spre chinuire;

Bucură-te, că ei te loveau fără milă;

Bucură-te, că aveai privirea mereu în sus, la Hristos Biruitorul morții;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Sira, izbăvește-ne de toate ispitele diavolești!

Condacul 9

De multe ori legăturile de la mâini și de la picioare ți s-au desfăcut, Sfântă Muceniță, fiindcă te rugai adânc lui Dumnezeu să le dea evreilor semn că El este Dumnezeu cel Adevărat, dar ei zăceau în aceeași orbire cu care s-au osândit pe ei înșiși în ziua răstignirii Domnului, și nu vroiau să se închine Celui care a Înviat: Aliluia!

Icosul 9

Un dregător peste toate temnițele perșilor te-a luat de la evrei și te-a dus la închisoarea lui, Sfântă Sira, știind că era obicei la creștini să își răscumpere cu aur și argint intrarea în temniță la cei legați. Când au intrat la tine creștinii și te-au văzut fără haine, zăcând pe pământ fără așternut, ți-au adus așternut dar păzitorii te-au aruncat și te-au rănit, iar noi ne rugăm așa:

Bucură-te, că mare durere aveai de la greutatea fiarelor ce erau pe tine;

Bucură-te, că mintea ta era adâncită la picioarele Mântuitorului pe Golgota;

Bucură-te, că nu simțeai nici frig, nici umilință;

Bucură-te, că din nou lanțurile ți s-au desfăcut;

Bucură-te, roaba lui Hristos;

Bucură-te, că pe El L-ai iubit, Lui i-ai slujit și pentru El ai murit;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Sira, izbăvește-ne de toate ispitele diavolești!

Condacul 10

Ai fost apoi dusă pe drum la noul loc de judecată și soldații nu te puteau opri din a cânta psalmii, și cu cât puneau lanțuri mai grele pe tine cu atât cântai mai tare. Ajungând la cetate, mai marele vrăjitorilor și ceilalți judecători te-au condamnat la moarte și te-au însemnat cu o altă pecete pe grumaji, ca nu cumva să se jerfească altă fecioară în locul tău, spre slava numelui lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10

Temându-se să te scoată spre ucidere în aceeși zi, păgânii ți-au mutat moartea pentru altă dată, ca să nu se ridice ceartă și gâlceavă între creștini. Ducându-te ei în temniță, te-ai îmbolnăvit, Sfântă Sira, și te rugai cu lacrimi Domnului să nu te lipsească de cununa mucenicească iar Dumnezeu te-a ascultat și ți-a dat sănătate.

Bucură-te, că unul din păzitori s-a aprins de păcatul trupesc;

Bucură-te, că Dumnezeu l-a lovit de orbire, surzire și muțire;

Bucură-te, că mai marele închisorii s-a pornit și el să te necinstească;

Bucură-te, că a căzut jos ca mort;

Bucură-te, abia după multă vreme și-a venit în simțiri;

Bucură-te, că Domnul Hristos și-a apărat mireasa;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Sira, izbăvește-ne de toate ispitele diavolești!

Condacul 11

După o pedeapsă ca aceea, robul satanei s-a umplut de mânie și a hotărât să te omoare, Sfântă Muceniță, și a chemat fierarii să desfacă lanțurile de fier de pe tine, dar tu i-ai spus că nu e nevoie și rugându-te, ele s-au desprins singure, iar tu așteptai să te întâlnești în Ceruri cu Mirele tău: Aliluia!

Icosul 11

Mai marele păzitor a poruncit să îți lege mâinile, dar i-ai spus că de bună voie te dai la moarte și nu vei mișca mâinile, iar el punând o funie pe grumajii tăi a început a te sugruma.

Bucură-te, că slăbeau funia doar ca să te ispitească să te întorci la zei;

Bucură-te, că iar strângeau de capete;

Bucură-te, că apoi slăbeau strânsoarea, ca să te lepezi de credință;

Bucură-te, că le-ai poruncit să își săvârșească porunca;

Bucură-te, că astfel te-ai sfârșit, Sfântă Sira;

Bucură-te, că ai învins vrăjitorii și uneltirile satanei;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Sira, izbăvește-ne de toate ispitele diavolești!

Condacul 12

Cintitul tău trup l-au aruncat chinuitorii să fie mâncat de câini dar ei nu s-au atins de tine, și niște creștini l-au luat și l-au îngropat cu cinste, slăvindu-L pe Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12

Dobândind Cerul ca răsplată că ai părăsit citirea în stele și tot meșteșugul diavolesc, stai acum în ceata Sfintelor Fecioare și te veselești de bunătățile cele mult strălucitoare ale Raiului, Sfântă Sira. Caută și spre noi care cu umilință te lăudăm:

Bucură-te, cea ce distrugi pecețile diavolești;

Bucură-te, cea ce cunoști toată lucrarea vrăjmașului;

Bucură-te, salvatoarea noastră din ghearele vrăjitorilor și fermecătorilor;

Bucură-te, cea ce dezlegi blesteme și scoți la iveală adevărul din pământ;

Bucură-te, apărătoare de sufocarea adusă de lupta duhovnicească;

Bucură-te, dezlegând și lanțurile cu care demonii ne leagă simțurile și trupul;

Bucură-te, cea ce scoți diavolii din oameni;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Sira, izbăvește-ne de toate ispitele diavolești!

Condacul 13

Sfântă Muceniță Sira cea mult minunată, îți aducem aceste cuvinte de rugăciune și cerem cu smerenie ajutorul tău în războiul duhovnicesc, să ne salvezi de vrăji, blesteme, farmece, de ispite, de întunecarea minții, de orbire sufletească și de rătăcire, ca mântuiți să ne bucurăm cu tine de Împărăția lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).

Icosul 1

Te-ai arătat în Persia ca un mărgăritar mare și curat, căci Făcătorul Cerului și al pământului, Tatăl celor văzute și nevăzute nu te-a lăsat să te pierzi în întunericul slujirii idolești, iar Îngerii s-au minunat văzând iubirea ta pentru Hristos, preafericită Sfântă Sira. Primește te rugăm aceste umile cuvinte de laudă:

Bucură-te, că ai cunoscut toate meșteșugurile vrăjitorești;

Bucură-te, că știai și a citi în stele;

Bucură-te, că Dumnezeu te-a învățat a citi Cuvântul Lui;

Bucură-te, că Hristos a scris slove de aur în inima ta;

Bucură-te, că întoarcerea ta la mântuire a fost pentru totdeauna;

Bucură-te, că ai stat nemișcată în fața chinurilor;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Sira, izbăvește-ne de toate ispitele diavolești!

Condacul 1

Celei ce mai întâi a fost mare vrăjitoare și care mai apoi, venind la cunoștința Adevărului lui Dumnezeu, s-a îmbrăcat în haină de nuntă cerească și pentru Mirele ei Iisus Hristos a primit moarte mucenicească, Sfinte Sira îi aducem aceste cinstiri. Iar tu, Sfântă Muceniță și fecioară, roagă-te pentru noi care te strigăm: Bucură-te, Sfântă Muceniță Sira, izbăvește-ne de toate ispitele diavolești!

Rugăciune:

Mult încercatei Sfintei Mucenițe Sira fecioara îi aducem laude și cinstiri căci ea a fost vlăstar crescut în meșteșugul vrăjitoresc dar ajungând la vârsta înțelegerii, L-a primit pe Domnul Hristos în inima ei și pentru El a suferit moarte mucenicească.

Sfântă Sira, cădem în genunchi și te rugăm: vino degrabă și ne ajută, dezleagă-ne pentru totdeauna de toate legăturile pe care diavolul cu slujitorii lui le-au aruncat asupra noastră, alungă blestemele și eliberează-ne de suferință și de nenorociri.

Te rugăm dezleagă vraja cu stele, vraja care oprește timpul, vraja cu foc, vraja legăturilor de orice fel și distruge toate căile diavolești cunoscute sau necunoscute prin care este rănit cel credincios, scoate demonii din trupurile mult chinuite și adu-ne bucurie duhovnicească.

Binecuvântează pântece femeilor să fie roditoare, deschide-ne mintea și inima să ne putem ruga curat lui Dumnezeu, pune pe fugă cetele demonilor trimise să ne aducă boală, nenorociri, pagubă, întristare și moarte fulgerătoare și nu mai lăsa răul să se întoarcă la noi.

Fii apărătoarea noastră și a caselor unde trăim cu cei dragi ai noștri iar la ceasul cel din urmă păzește-ne de duhurile întunericului să ajungem în Raiul mult dorit, acolo unde Îngerii Îi cântă slavă Sfintei Treimi: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și în vecii vecilor. Amin.

Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile PreaCuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!

 Există cu adevărat blestem? Biserica acordă importanță chestiunii? Molitfelnicul amintește în destule rugăciuni de posibilitatea ca omul să se găsească sub blestem: „rupe legătura blestemului cu care s-a legat”, glăsuiește una din ele. Cartea conține o rugăciune numită exact aşa: „rugăciune de dezlegare de blestem”. Una din dezlegările rostite de preot la slujba înmormântării ori a parastasului ne lămurește că omul poate ajunge sub blestemul tatălui, al mamei ori chiar sub propriul său blestem.

Cu puțină vreme în urmă, deși o zi nu prea prietenoasă și îmbietoare pelerinajelor, a sosit la schit o bătrână însoțită de încă patru persoane care, din discuția avută, se dovediră a fi chiar odraslele ei. Din fericire, am mai văzut astfel de imagini emoționante. Copiii, întorși acasă din zări îndepărtate, își iau părinții și fac împreună frumoase pelerinaje. De astă dată, bunica m-a abordat direct, rugându-mă să zăbovesc ca să-și spună oful prezenței sale la mănăstire. Dorea în mod explicit să se spovedească, iar apoi să le citesc tutor câteva rugăciuni de dezlegare de blestem, lămurindu-mă: „Părinte, cât au fost mici m-au înădușit că erau mulți, iar eu văduvă, crescându-i greu. Când îmi ajungea cuțitul la os, scăpam câte un blestem. Foarte târziu am auzit că tare-i păcat să blestemi. Nu vreau să închid ochii până nu îmi iau povara de pe suflet”. M-am conformat întru totul dorinței bătrânei, dar vă mărturisesc că am rămas surprins plăcut de atitudinea conștiincioasă a vârstnicei mame, de a nu-și încheia socotelile cu lumea noastră, până nu a făcut tot posibilul pentru ca urmașii ei să nu sufere din pricina vorbelor grele aruncate asupra lor cu mult timp în urmă. Întâmplarea cu pricina mă determină să zăbovesc în articolul de faţă asupra încâlcitelor probleme legate de blestem: este păcat să blestemi? De ce totuși în Sfânta Scriptură întâlnim adesea împrejurări în care se recurge la blestem? Cum să procedăm dacă am fost blestemați sau, mai ales, dacă noi înșine am blestemat?

Așadar, există cu adevărat blestem? Biserica acordă importanță chestiunii? Molitfelnicul amintește în destule rugăciuni de posibilitatea ca omul să se găsească sub blestem: „rupe legătura blestemului cu care s-a legat”, glăsuiește una din ele. Cartea conține o rugăciune numită exact aşa: „rugăciune de dezlegare de blestem”. Una din dezlegările rostite de preot la slujba înmormântării ori a parastasului ne lămurește că omul poate ajunge sub blestemul tatălui, al mamei ori chiar sub propriul său blestem: „și de a căzut robul tău acesta sub blestemul tatălui său sau al maicii sale, sau sub blestemul său; de a amărât pe vreun preot și a luat de la el legătură nedezlegată; de a căzut în grea afurisanie de la arhiereu și din nepăsare sau din lenevie n-a dobândit iertare”.

Va să zică, uneori omul se leagă pe sine însuși cu blestem ori poate fi legat de către părinții trupești, dar și de preot sau de arhiereu. Să ne amintim de copilărie: cu câtă ușurință ne juram ori ne blestemam, în joacă, spre a ne convinge amicii despre un lucru: „să mor eu”, „să nu mai ajung” și altele asemenea! Dacă la vârstele mici se rostesc astfel de cuvinte adeseori fără discernământ, deosebit de grav este că numeroşi adulți recurg la asemenea expresii fără să-şi dea seama că le pot face rău. Dacă am privi, chiar succint, în Sfânta Scriptură, dintru început întâlnim cuvântul „blestem”: Dumnezeu i-a binecuvântat pe Adam și Eva după ce i-a creat, iar în urma căderii lor în păcat l-a blestemat pe șarpe, dar și pământul unde aveau să își ducă existența oamenii. De remarcat faptul că Domnul nu a aruncat blestem pe oameni atunci. Mai târziu însă, Cain este realmente primul om blestemat de Dumnezeu. În cazul lui Adam, blestemat este doar pământul, omul însă nu. Distincția a remarcat-o Sfântul Ioan Gură de Aur; el demonstrează că abia uciderea semenului, păcatul împotriva lui, aduce blestemul, iar nu direct păcatul împotriva lui Dumnezeu, ca în cazul neascultării protopărinţilor; aceasta arată limpede marea iubire a lui Dumnezeu, Care iartă păcatul îndreptat împotriva Sa însă, pe de altă parte, evidențiază şi efectul păcatului împotriva semenului. Dar Hristos Mântuitorul, modelul nostru suprem de viețuire pe pământ, a blestemat? Da, dar nu pe vreun om, ci un smochin care nu adusese rod, deci nu-și împlinise menirea.

În zilele noastre folosim adesea cuvinte de blam, de blestem, fie la adresa noastră, fie la cea a aproapelui nostru, uitând de spusele Domnului: „vă spun că pentru orice cuvânt deșert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecații. Căci din cuvintele tale vei fi găsit drept și din cuvintele tale vei fi osândit” (Luca 12, 36-37). Folosirea cu ușurătate a blestemului, ne învață părinții Bisericii, arată o intenție rea, o stare de răzvrătire, de răzbunare, în fond de înstrăinare de Dumnezeu. Dar, oare atunci când blestemul este aruncat din motive reale are efecte asupra noastră, mai ales cele rostite de părinți ori de preoți? Sfântul Paisie Aghioritul afirmă fără echivoc: „blestemul prinde atunci când există la mijloc nedreptatea”. La rândul său, marele nostru duhovnic, părintele Cleopa, ne atenționează: „blestemul de mamă este ca blestemul de preot, se prinde. Nu blestemați copiii, că se prinde. Nu spuneți la supărare, într-o încercare, anumite cuvinte grele, pentru că ele se prind”. Reținem așadar că nedreptatea, supărarea, mâhnirea provocate celor din jurul nostru pot atrage după ele blestemul. Dar, ce face Dumnezeu în acest caz? Tot părinții spun că Domnul îngăduie acest lucru, fiindcă respectă libertatea tuturora.

Ca atare, Biserica a statornicit în mod expres rugăciuni de dezlegare de blestem. Când am blestemat pe cineva, să nu uităm niciodată să mărturisim duhovnicului la spovedanie, rugându-l să ne citească rugăciunile potrivite, iar când am fost blestemați, la fel, să apelăm la slujitorul Domnului, ca să ne dezlege de răul venit asupra noastră. Deopotrivă, marii duhovnici ne arată că și cei care aruncă cu blesteme în dreapta și stânga fără motiv vor da socoteală. În plus, blestemul rostit cu ușurătate ori fără temei se poate întoarce asupra celui ce l-a pronunțat. Aceste rânduieli sunt valabile și în cazul preoților. Nimeni nu are dreptul să abuzeze de poziția sa de sacerdot, înspăimântându-i pe oameni cu blesteme.

Concluzionând, problema blestemului rostit ori primit nu este o joacă. Consecințele apar nu doar aici, ci îndeosebi în veșnicie. De aceea, după cum am arătat, Biserica a prevăzut în chip expres rugăciunile și dezlegările la care am făcut referire.

În ambele situații, căința sinceră, lacrimile, spovedania, ascultarea de duhovnic, împlinirea canonului rânduit, ne vor dezlega sufletele de chingile ucigătoare ale păcatului