Sărbătoare! Icoana făcătoare de minuni mari de la Ghighiu! 60 de ani de când e la noi! Vindecă boli incurabile, salvează de la moarte şi împlineşte dorinţe arzătoare!

Sărbătoare! Icoana făcătoare de minuni mari de la Ghighiu! 60 de ani de când e la noi! Vindecă boli incurabile, salvează de la moarte şi împlineşte dorinţe arzătoare!

Mănăstirea Ghighiu | 60 ani de la aducerea Icoanei Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului Siriaca

S-au împlinit duminică 60 ani de la aducerea Icoanei Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului Siriaca la Mănăstirea Ghighiu. Cu acest prilej, Sfânta Liturghie a fost săvârșită de PS Timotei Prahoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.
În timpul slujbei, ierarhul a citit Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la Duminica Ortodoxiei.

Mai departe, Părintele Episcop a rostit un cuvânt în care a vorbit despre Duminica Ortodoxiei, ‘pe care noi o considerăm o sărbătoare şi o victorie a Ortodoxiei în veacul al IX-lea’. Aceasta ‘este bucuria şi nădejdea celor care iubesc Biserica, a celor care Îl slujesc pe Mântuitorul Hristos şi Îl caută’.

Referindu-se la Icoana Maicii Domnului Siriaca, ce veghează timp de şase decenii în biserica aşezământului monahal, PS Timotei a explicat că ‘maicile din mănăstire, împreună cu un grup de credincioşi care vin permanent să aducă rugăciunile lor înaintea acestei sfinte icoane, au strâns numeroase mărturii ale minunilor pe care cinstita icoană a Maicii Domnului le-a săvârşit în acest timp’.

Printre minunile săvârşite se numără ‘foarte mulţi oameni bolnavi vindecaţi’. De asemenea, ‘foarte multe femei care nu au putut avea copii’ şi s-au rugat la Icoana Maicii Domnului ‘au primit de la Dumnezeu acest dar’.

‘Înălţăm şi noi smerită rugăciune pentru a ne ocroti şi a duce rugăciunile noastre înaintea Milostivului Dumnezeu, pentru a ajuta mănăstirea în care se află şi credincioşii pelerini care vin aici cu această dorinţă de a se apropia de Dumnezeu prin rugăciunile către Preacurata Sa Maică’, s-a rugat Preasfinţia Sa.

Sfântul Sinod, în şedinţa sa de lucru din 15 februarie, a luat hotărârea ca din 2019 Calendarul Bisericii Ortodoxe Române să fie îmbogățit cu o nouă sărbătoare: Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului – Siriaca de la Mănăstirea prahoveană Ghighiu, în ziua praznicului Izvorului Tămăduirii.

Icoana Maicii Domnului – Siriaca, pictată pe lemn de santal, datează din secolul al șaisprezecelea și a fost adusă la Mănăstirea Ghighiu în 1958 de PS Vasile Samaha de Serghiopolis din Patriarhia Antiohiei şi a Întregului Orient.

Mănăstirea Ghighiu se află la o distanţă de aproximativ 5 km de oraşul Ploieşti şi este una dintre puţinele vetre monahale care au ca hram Izvorul Tămăduirii.
***
Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Ghighiu – Siriaca

Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, renumita ca icoana facatoare de minuni, este o culme a artei sacre siriene, venita din partile crestinilor sirieni, in secolul al XVI-lea. Icoana a ajuns in Romania in anul 1958, ea fiind adusa de catre episcopul Vasilios Samaha si oferita Patriarhului Justinian Marina, in urma unui vis in care Maica Domnului i-a cerut sa ii duca icoana in acest loc. Icoana a fost adusa din Siria si depusa in Catedrala Patriarhala din Bucuresti.

Se spune ca Maica Domnului i-a cerut Preafericitului Patriarh, in vis, sa ii duca icoana siriaca la Manastirea Ghighiu. Parintii au hotarat ca icoana sa fie dusa la Manastirea Ghighiu, unde a inceput sa faca minuni.

Sfanta icoana a fost adusa la Manastirea Ghighiu in data de 25 februarie 1958, de o delegatie condusa de catre vrednicul de pomenire Parinte Patriarh Teoctist, pe atunci episcop vicar patriarhal.

Manastirea Ghighiu – icoana cu Maica Domnului Siriaca

Asezand icoana in biserica mare, brusc, oaspetele sirian, episcopul Samaha, a izbucnit in plans. Cu lacrimile siroind pe obraz, a cazut in fata icoanei si a inceput sa-si ceara iertare Maicii Domnului ca a luat-o de la locul ei, ca necredinta oamenilor a alungat-o din Siria.

Icoana a sporit faima manastirii, fiind inca o marturie despre indurarea lui Dumnezeu si demonstrand inca o data ca in acest loc „si-a facut biserica pentru a locui intr-insa”. La icoana, dupa o straveche moda athonita, se insiruie puzderie de lantisoare aurite – in semn de multumire si recunostinta pentru toate minunile savarsite prin mila si rugaciunile si mijlocirea Maicii Domnului la Fiul ei si Dumnezeu nostru.

Icoana este zugravita pe lemn de santal. Icoana isi pastreaza numele de „Siriaca” datorita provenientei sale, ea fiind renumita mai ales pentru ajutor in nastere de prunci si tamaduirea unor boli.

In anul 2008, cu ocazia implinirii a 50 de ani de prezenta a icoanei Maicii Domnului Siriaca in biserica Manastirii Ghighiu, dupa Sfanta Liturghie, Preasfintirul Varsanufie Prahoveanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor, spunea:

„Unul dintre cele mai de pret odoare pe care le are manastirea aceasta si Arhiepiscopia Bucurestilor este icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, numita Siriaca. Se implinesc 50 de ani de cand aceasta sfanta icoana a fost adusa la Manastirea Ghighiu de catre episcopul vicar al Patriarhiei de Antiohia, PS Vasile Samaha, impreuna cu episcopul vicar de Bucuresti de atunci, PS Teoctist Botosaneanul, viitorul patriarh al Romaniei. In mai multe randuri s-a aratat Maica Domnului, in vis, episcopului vicar al Patriarhiei de Antiohia indemnandu-l sa duca aceasta icoana in Romania si sa o aseze in aceasta manastire. In ziua de 25 februarie 1958 a fost adusa icoana la Manastirea Ghighiu, unde a fost asezata cu mare cinste in Biserica Sfantul Lazar, in cimitir, iar in anul 1992, icoana a fost adusa in biserica mare.”
***
Cum i-a fost salvat de la moarte copilul lui Ninel Toma din Ploieşti

Aşa l-am cunoscut, îngenuncheat şi cu ochii în lacrimi. Încă tânăr, abia trecut de 40 de ani, Ninel Toma stătea ghemuit în faţa icoanei şi plângea cu suspine. Într-un târziu, când s-a ridicat, un zâmbet îi strălucea discret pe buze. Din durerea lui de altă dată nu-i mai rămăsese decât o cută adâncă pe mijlocul frunţii şi părul albit într-o singură noapte. La început, când l-am întrebat ce i se întâmplase, de ce plângea, a refuzat să vorbească. Apoi, privind din nou la icoană, s-a răzgândit, grăbindu-se să adauge că toată mărturia lui e dată doar spre mărirea Maicii Domnului şi spre întărirea celor aflaţi în disperare şi nevoi.

Tulburătoarea lui poveste începe cu ani în urmă, pe timpul comuniştilor, când, în ciuda vremurilor grele, Ninel Toma era deja un om aranjat. Avea casă la curte, maşină, o familie minunată şi, ca fotograf profesionist, câştiga destui bani ca să trăiască liniştit şi fără probleme. Peste toate, socrul său, marinar de cursă lungă, îi răsfăţa familia cu toate bunătăţile pământului, ajutându-l financiar ori de câte ori era nevoie. „Trăiam fără nici o grijă, îşi aminteşte Ninel Toma. Nimic, dar absolut nimic nu anunţa ce urma să se întâmple. În ziua aceea, stăteam cuminte cu soţia în grădină, când, deodată, am auzit o bufnitură cumplită, care m-a scrijelit parcă pe creier. Când m-am dus să văd ce se întâmplase, am înlemnit. Adormit într-un hamac, Dănuţ, copilul meu de 6 ani, căzuse izbindu-se cu capul de ciment. A fost ceva cumplit, era plin de sânge, capul îi crăpase ca un pepene şi chiar dacă mai respira încă, Dănuţ îşi pierduse cunoştinţa, era inert, era o legumă, nu mai avea memorie, nu mai recunoştea pe nimeni. Când l-am dus la Urgenţe, doctorul a ridicat din umeri şi, arătându-mi radiografiile în care se vedea o fisură prelungă de un centimetru, mi-a zis fără nici un ocol: „Numai Dumnezeu ţi-l poate salva! Oricum, chiar dacă trăieşte, va fi un handicapat toată viaţa”. Pe vremea aceea nu ştiam prea multe despre biserică, nici despre Hristos. Împins de disperare, m-am suit în maşină, am demarat şi, fără să ştiu unde merg, m-am trezit în faţa Mănăstirii Ghighiu. Atunci mi-am adus aminte că mai fusesem o dată la mănăstire, ocazie cu care mi s-a întâmplat ceva ciudat. Pentru că intrasem în biserică să fotografiez o nuntă, maica Lavrentia (ghidul mănăstirii) m-a rugat să pozez şi Icoana Preasfintei Fecioare. Chiar dacă maica m-a avertizat: „Ai grijă, cei necredincioşi nu o pot fotografia”, eu mi-am văzut de meserie cum ştiam mai bine. Spre surprinderea mea, la developare, nunta a ieşit perfect, dar chipul Maicii Domnului nu era nicăieri. Am mai încercat o dată. Am consumat două filme (72 de imagini) din toate unghiurile posibile, dar rezultatul a fost acelaşi. Abia a treia oară, când maica mi-a zis: „Fă ce fac eu”, şi a început să meargă în genunchi din pridvorul bisericii până la icoană, abia atunci am reuşit să-i redau chipul Maicii Domnului pe peliculă. Cu tulburarea acestei amintiri, am intrat în biserică şi, ajuns în dreptul icoanei, am simţit că în sufletul meu se produce un vârtej teribil. Am început să plâng. Boceam fără ruşine. Din ochi ţâşneau lacrimile, iar din piept răbufneau toate strigătele mele de disperare, încât până şi părintele a întrerupt slujba şi, ieşind din altar, a întrebat speriat: „Ce-i aici ? Cine a murit?”. Impresionate cu totul, măicuţele au făcut cerc în jurul meu şi aşezându-se în genunchi, potopite şi ele de lacrimi, au început să se roage într-un singur glas, cerând milostivirea Maicii Domnului şi vindecarea copilului, care se zbătea între viaţă şi moarte la spital, urlând de durere la cea mai mică atingere. Vă mărturisesc că în acea clipă, în faţa icoanei, am simţit că minunea începe să lucreze. Brusc, nişte palme uriaşe s-au aşezat asupra mea, iar din toate părţile mă învăluia o căldură ca de forjă, de ziceam că mi se vor lichefia şi părul, şi hainele. Apoi, la fel de inexplicabil, mâinile s-au ridicat şi am simţit pe cap o mângâiere pe care nu o voi uita toată viaţa, mângâiere însoţită de o voce caldă, învăluitoare: „Du-te acasă, omule… Copilul tău se va face bine”. M-am ridicat şi am privit în jur. Nu era nimeni, doar maicile care se rugau la câţiva metri distanţă în genunchi, cu mâinile împreunate. Glasul şi rostirea erau doar pentru mine, învăluindu-mă într-o linişte de necuprins. Senin şi luminat la faţă, ca şi cum nimic nu i s-ar fi întâmplat copilului, mi-am luat soţia de mână şi am mers direct la spital, spunându-i: Aurelia, Dănuţ al nostru va fi bine – fără să ştiu că minunea se săvârşise deja, că Dănuţ al nostru ne aştepta însănătoşit să-l luăm acasă. Se dăduse jos din pat, alerga prin salon, cerea de mâncare, se juca vesel cu asistentele. Nimeni nu ştia ce anume se petrecuse – nici medicii de salon, nici specialiştii în neurologie, care l-au consultat imediat cu mare uimire. Dănuţ se vindecase de la sine, fără medicaţie, fără nici o intervenţie chirurgicală. Când l-am dus pe copil la Bucureşti, pentru un consult mai aprofundat, la tomografie rezultatul a ieşit perfect. Fisura prelungă din craniu dispăruse, ca şi cum n-ar fi fost vreodată. Aşa, m-am întors acasă cu copilul sănătos, bucurându-mă şi strângându-l în braţe ca un nebun. În acelaşi timp, am căzut uşor pe gânduri şi mi-am amintit că, atunci când am dus băiatul la spital, în salon mai era o femeie uşor lovită la cap, ce se internase pentru nişte analize simple, de rutină. Câteva zile mai târziu, în timp ce completam hârtiile de externare a copilului, rudele femeii tocmai îi ţineau lumânarea. Cu o leziune minoră la cap, femeia murise, în timp ce copilul meu, considerat de doctori irecuperabil şi fără şansă, trăia.”
Surse: CrestinOrtodox.ro; Basilica.ro; ZiarulLumina.ro.

teologia nu costa in diplome ,medicina este taina vindecari ,nasteti copii sfiinti sa fie sfiiinti vindecatori fara de arginti amin

 sunt medic naturist  teolog  ortodox  amin 

 La toate păcatele ne-a smerit şi ne-a supus diavolul, ca să ne cunoaştem robia noastră. Deci, câţi se cunosc pe sine şi starea lor aceia biruiesc pe satana cel ce i-a zdruncinat. Şi, precum au zis Părinţii: „Când smerenia se va pogorî în iad, atunci se suie la cer”; aşa şi mândria, când se înalță până la cer, atunci cade în iad.

„Nimeni nu minte, decât numai cei ce mă laudă şi mă fericesc.” Şi nimeni nu grăieşte adevărul decât numai cei ce mă defaimă şi mă grăiesc de rău, cu toate că nu grăiesc tot adevărul, neştiind bine cele ale inimii mele. Iar de s-ar învrednici să le vadă, nu zic pe toate, ci numai o părticică din răutăţile mele, ar fugi de mine ca de un noroi şi ca de o putoare. Şi de s-ar face trupurile oamenilor numai limbi ca să-mi defaime răutăţile mele, cred că nici unul nu ar putea să spună cum este necinstea mea. Că dacă dreptul Iov a zis că este plin de necinste (şi când zice plin, vrea să arate că nu se poate mai multă necinste), ce să zic eu, care sunt adâncimea tuturor răutăţilor? La toate păcatele ne-a smerit şi ne-a supus diavolul, ca să ne cunoaştem robia noastră. Deci, câţi se cunosc pe sine şi starea lor aceia biruiesc pe satana cel ce i-a zdruncinat. Şi, precum au zis Părinţii: „Când smerenia se va pogorî în iad, atunci se suie la cer”; aşa şi mândria, când se înalță până la cer, atunci cade în iad.

(Sfântul Cuvios Zosima, Învăţături şi scrisori de suflet folositoare, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 159)

 a aminte la tine, dragul meu, totdeauna, și vezi ce parte au în lucrul tău de fiecare zi necazurile care te întâmpină, locul pustiu în care petreci, agerimea minții tale, împreună cu puterea cunoștinței tale, îndelunga ta liniște cu leacurile cele multe, cu ispitele adică, rânduite ție de adevăratul Doctor, spre tămăduirea omului celui dinlăuntru. Ispitele sunt câteodată de la draci, câteodată de la bolile și durerile cele trupești, câteodată de la spaima din gândurile sufletului, când îți aduce aminte de înspăimântările vremii de apoi, câteodată în altoirea și dobândirea darului fierbințelii și al lacrimilor celor dulci, și al Harului celui duhovnicesc împreună cu altele, ca să nu lungesc vorba.

Oare vezi tu că în toate acestea a început rana ta să se vindece și să se închidă? Adică patimile început-au să slăbească? Fă un semn și, intrând înlăuntrul tău, vezi ce anume patimi au slăbit inima ta, și care anume au pierit și s-au dus cu totul, și care au început să tacă din pricina însănătoșirii sufletului tău și nu fiindcă mai au teamă, și care patimi au învățat să se plece din pricina minții, și nu că le-ar lipsi patimilor pricini. Și iarăși ia aminte și vezi de nu cumva din lăuntrul ranei tale celei putrede a început să răsară trupul cel viu, adică pacea sufletului. Și care anume dintre patimi mereu întâmpină silă, și sunt ele trupești sau sufletești, sau amestecate; și se mișcă ele în întunericul uitării, ca niște neputincioase, sau cu putere se ridică ele împotriva sufletului; și vin ele ca niște stăpâni sau ca niște furi?

Și cum se poartă cu ele mintea, împărăteasa care domnește peste simțuri. Când i se ivesc patimile și încep vreun război, se luptă oare mintea împotriva lor? Și, ținându-se tare, le face oare de slăbesc, sau nici nu se uită la ele și nici nu le pune în socoteală?

Și care din patimile cele vechi s-au șters, și care sunt de curând alcătuite? Iară dintre patimi, unele ating fantezia, altele ating simțurile, fără fantezie, altele se mișcă în amintirea nepătimașă de gânduri și fără de ațâțare. Și iarăși din acestea putem afla măsura unui suflet.

Primele dintre aceste suflete, n-au ajuns încă la așezare. Fiindcă aceste suflete mai duc luptă, oricâtă tărie ar arăta în luptă. Iară aceasta o spune Scriptura în felul ei, zicând: „S-a așezat David în casa lui și l-a odihnit pe el Dumnezeu de toți cei din jurul lui” (II Regi 7, 1). Și aici nu e vorba numai de o singură patimă, ci împreună cu patimile firii să înțelegi și pofta si mânia și iubirea de slavă, cea care aduce în închipuirea noastră anumite obrazuri, și ne trezește pizma și pofta. La fel este și patima iubirii de argint, când sufletul în ascuns se împărtășește de dânsa, chiar dacă n-ar ajunge în faptă, dar închipuiește în minte obiectul patimei, ca pe un chip al strângerii de avuții, și îndeamnă sufletul să cugete în acel chip și îi strecoară și pofta să-l câștige pe el, împreună cu celelalte.

Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, pp. 59-60

 finte Preacuvioase Părinte Arsenie, îndreptător al sufletelor noastre și tămăduitorul bolilor sufletești și trupești, ca cel ce ai împodobit cu adânc de cunoaștere a făpturii omenești, te rugăm în vreme de durere și mâhnire, caută cu milă spre noi păcătoșii fiii tăi și mijlocește către Preabunul nostru Mântuitor, iertare de păcate și vindecare de toată neputința.

Părinte Sfinte care ai mare îndrăzneală în față Tronului Ceresc, te chemăm cu mare lacrimi, dar cu nădejde că cele spre vindecare sufletească și trupească, spre mântuire și sfințire, le vom dobândi prin tine, cel ce ne-ai încredințat prin aceste cuvinte:” Eu mă duc, dar de acolo de unde voi fi, am să vă ajut mai mult ca și până acum”.

 Sfantul Mucenic Pangratie ne ajuta intodeauna sa ne purificam karma financiara, deblocarea problemelor legate de mosteniri, bani dati si neprimiti inapoi. El intermediaza iertarea tuturor demersurilor negative pe care noi le-am avut in aceasta viata sau alte vieti si care ne-au blocat fluxul financiar.

Energia Sf. Pangratie este de culoare verde si purifica campul nostru cauzal la nivel de prosperitate si bani, astfel incat sa nu mai fim tinuti in loc de trecutul nostru, de gandurile, vorbele si actiunile noastre care au facut in asa fel incat sa apara anumite blocaje financiare.

Planta Sf. Pangratie este patrunjelul. Ziua pentru a incepe un ritualuri este ziua de joi. Patrunjelul este planta banilor, este cea care aduce bani.

Deci joi puteti aprinde o lumanare verde in fata unei icoane cu Sf. Pangratie, presarati pe o farfurie patrunjel verde si va rugati Sf. cu cuvintele voatre sau cu rugaciunea de mai jos pentru dorintele voastre.

Pune icoana Sf. Pamgratie in apropierea usii de la intrare si ai grija ca langa icoana sa arda in permanenta o lumanare verde sau aurie si pe o farfurioara sa pui putin zahar pe fund si pe deasupra patrunjel verde proaspat. Scrie dorinta ta pe o hartie alba si pune-o sub lumanare.

De cate ori treci pe langa acest mic altar inchina-te si cere-i Sf. mai multi bani sau ce ai tu nevoie. Ori de cate ori treci pe langa acest mic altar mai roaga-te Sf. pentru dorinta ta sau sa primesti mai multi bani.

Sfantul nu va intarzia sa-ti aduca bani zilnic in diferite moduri sau sa-ti indeplineasca dorintele tale.

Rugaciunea Sf. Pangratie pentru iertarea pacatelor si implinire dorintelor

“Si partas obiceiurilor si urmator scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele inalte. Pentru aceasta, cuvantul adevarului drept invatand si cu credinta rabdand pana la sange Sfintite Mucenice Pangratie, roaga-te lui Hristos Dumnezeu sa mantuiasca sufletele noastre si sa ne implineasca dorintele.

Preacinstita piatra te cunoaste pe tine Biserica, Sfinte Pangratie, intarindu-se pururea cu taria cuvintelor tale. Pentru aceea, cinsteste astazi pomenirea ta.

Cu plugul dumnezeiestilor tale cuvinte ogorand inimile cele intelenite mai inainte de uscaciunea relei credinte, le-ai aratat cu adevarat roditoare prin credinta, Mucenice Pangratie.

Intarit fiind de Duhul ai gonit duhurile cele viclene; si cu parghia rugaciunilor, ai surpat pana la pamant capistile idolilor, ridicand biserici, vrednicule de minuni.

Partinitor al dreptei credinte, purtator de biruinta te-ai aratat, Sfintite Pangratie, in ceruri, impreuna cu cei fara de trup, inainte stand. Pentru aceasta, roaga-te Domnului sa ne mantuiasca pe noi. Amin!” 

 Sf. Pangratie el ne ajuta sa ne purificam karma financiara, indeparteaza blocajele financiare. Puteti sa-i aprindeti o lumanare verde joi si sa va rugati pentru curatarea karmei financiare si indepartarea blocajelor financiare.

Rugaciune catre Ingerii Abundentei si ai Prosperitatii