Din cele mai vechi timpuri, omul a cautat sa inteleaga sensul Vietii sale, rostul intamplarilor din Viata sa, a cautat sa-si aline suferintele prin felurite mijloace. A parcurs cale lunga, incercand sa inteleaga de unde vin suferintele sale: a cautat mai intaii in Lumea din jurul sau, a cautat la semenii sai, a cautat in cele din urma in interiorul sufletului sau. A inteles tarziu ca starea de bine, de sanatate, de implinire, vine de fapt, din implinirea profunda a relatiei sale cu Dumnezeu iar starea de boala, de suferinta, vine din alterarea sau intreruperea relatiei sale cu Cel de Sus. Manifestarea in plan fizic a implinirii acestei relatii cu Dumnezeu a omului simplu, inseamna de fapt, cautarea, stradania permanenta a sa de a trai in armonie si respect cu Dumnezeu, cu Natura si cu semenii din jurul sau.
     Ar fi minunat sa putem atinge aceste trepte in evolutia noastra simplu si usor. Din pacate, noi, oamenii parcurgem de cele mai multe ori, un drum greu, presarat cu suferinte, de noi generate, tocmai pentru ca nu reusim sa intelegem ca de fapt suferintele noastre le avem ca urmare a ceea ce tot noi am faptuit, a ceea ce nu am inteles sa facem mai bine intr-un anume moment al drumului nostru, desi am fi putut alege o varianta mai buna, care ne-ar fi scutit de suferintele prin care am trecut sau inca mai trecem.
Liberul arbitru ne este dat de la venirea pe Lume. Depinde de noi cat si cum intelegem rostul sau.
     Sacroterapia- vine din sacru-sfant si terapie-ajutor, tratament.
     Istoria sacroterapiei are radacini in timpuri stravechi. Terapie de tip initiatic, a fost transmisa pe cale orala, din generatie in generatie. Nu are un popor anume, nu are o tara anume de origine, nu are granite de timp sau loc. A fost practicata peste tot in Lume, modul de aplicare al ei fiind amprentat de specificitatea fiecarui grup uman in mijlocul caruia a fost aplicata si de caracteristicile si profilul personal al celui care o practica.
Sacroterapia – puterea care vindeca sufletul si trupul. TV-H

La Taifas Medicina sufletului Rugăciune pentru liniștirea sufletului și trupului Rugăciune pentru liniștirea sufletului și trupului luni, 26 septembrie 2022 // Postolache Ana Maria // Adaugă comentariu De multe ori, suntem atât de agitați și tulburați încât simțim nevoia să citim o rugăciune pentru liniștirea sufletului și trupului. Rugăciunea este foarte folositoare. Însă la dobândirea liniștii contribuie foarte mult cugetarea smerită și plină de credință. Rugaciune pentru linistirea sufletului si trupului Liniștirea sufletului prin înlăturarea grijilor Mântuitorul ne lasă să înțelegem că îngrijorarea peste măsură nu are nici rost, nici folos. Dumnezeu-Tatăl se îngrijește de noi în cele mai mici detalii. Pentru ce să ne facem griji

 https://au-quiz.buzz/36657358560705715/ Ce se întâmplă dacă ai o șansă de un milion de lire? Poate vrei să știi cât de puternic ești și câți bani poți câștiga. Vino și participă! ! !

Ai trimis

castiga banii din intrebari cultura generala inscris 30 depersoane apoi scoti banii pe urma numai este nevoie sa aduci 30de inscrisi

 Arsenie Boca a devenit în ultimii ani un adevărat fenomen, o figură emblematică în istoria recentă a poporului român. Preotul care a slujit la mănăstirile Prislop şi Brâncoveanu şi a fost deţinut politic în anii 1950 este considerat un sfânt de tot mai mulţi dintre cei care ajung să se roage la mormântul lui din cimitirul mănăstirii Prislop. Cugetările sale au ajuns şi ele cuvinte de căpătâi pentru credincioşi.

 Dumitru Stăniloae a fost un preot al Bisericii din România, renumit ca teolog ortodox, academician și profesor. Pe lângă comentariile asupra lucrărilor Părinților Bisericii și o traducere românească a Filocaliei, capodopera sa din 1978 Teologia dogmatică ortodoxă l-a consacrat ca unul dintre cei mai importanți teologi creștini din ultima jumătate a secolului al XX-lea.

Viață

Dumitru s-a născut la 16 noiembrie 1903, în Vladeni, județul Brașov, România, în familia lui Irimie și Rebecca Stăniloae. Mama sa, Rebecca, era nepoata unui preot. Era cel mai mic dintre cei cinci copii ai lor. La vârsta de treisprezece ani a început studiile la Liceul Umanist Confesional Andrei Șaguna. În anul următor a primit o bursă de la Fundația Gojdu. În 1922, a primit o bursă de la Universitatea Cernăuți, dar a constatat că cursul de studiu este nesatisfăcător și s-a retras după un an. În perioada 1923-1924 a urmat cursurile Facultății de Litere a Universității din București.

După ce s-a întors la Universitatea din Cernăuți, a absolvit în 1927, completând o teză intitulată Botezul copiilor sub îndrumarea profesorului Vasile Loiciiță. În toamna anului 1928, Dumitru a primit titlul de doctor după ce și-a terminat teza de viață și lucrare a Dosoftei din Ierusalim și legăturile sale cu Principatele Române. În următorii câțiva ani a studiat Bizantologia și Dogmatica în cadrul unei burse de la Centrul Mitropolitan din Sibiu și a urmat cursuri predate de profesorul August Heisenberg la München. În 1929 și 1930, a cercetat documente despre Gregory Palamas din Berlin, Paris și Constantinopol.

La 4 octombrie 1930 s-a căsătorit cu Maria Mihu, care l-a prezentat în anul următor cu gemeni, Maria și Dumitru. Fiul său, Dumitru, a murit la scurt timp după naștere. Fiica sa Maria a supraviețuit până în aprilie 1946. La 8 octombrie 1931, Dumitru a fost hirotonit diacon, urmat de rânduirea sa la preoție la 25 septembrie 1932. La 8 octombrie 1933, o altă fiică, Lidia, s-a născut în cuplu.

La 1 ianuarie 1934, Părintele Dumitru a devenit director al ziarului Romanian Telegraph, funcție pe care a deținut-o până în 1945. În iunie 1936 a fost numit rector al Academiei Teologice din Sibiu.

Odată cu sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, guvernul României a fost preluat de comuniști și a început să asuprească Biserica Ortodoxă de acolo. Sub presiune politică, părintele Dumitru a fost nevoit în 1946 să demisioneze din funcția de rector al academiei, deși a continuat să predea ca profesor până în anul următor, 1947. Apoi s-a transferat la Universitatea din București, preluând catedra de Asceți și Mistici ca membru al Facultății de Teologie. Cu toate acestea, în 1949, acest scaun a fost desființat. Cu toate acestea, părintele Dumitru a continuat să predea studenților absolvenți ca profesor de dogmatică.

In anul 1950 Pr. Dumitru a inceput sa participe la intalnirile grupului Rugul Aprins. Acesta a fost un grup format în 1940 de mai mulți academicieni, printre care ieromonicii Ivan Kulighin, Benedict Ghuis și Sofian Boghiu și preoții Andrei Scrima și Ion Marin Sadoveanu. Grupul s-a intalnit la Manastirile Cernica si Antim si a fost un centru de intinerire a vietii crestine ortodoxe din Bucuresti. În 1958, care a coincis cu retragerea Armatei Sovietice din România, s-a făcut un val de arestări politice, inclusiv membri ai grupului Rugul Aprins. Părintele Dumitru s-a numărat printre cei arestați. La 5 septembrie 1958, a fost închis la închisoare pentru a-și aștepta procesul, care a început la 4 noiembrie 1958.

În următorii câțiva ani, Părintele Dumitru a fost mutat în mai multe închisori. A fost ținut în izolare luni de zile până când a fost eliberat în 1963. Apoi a început să lucreze pentru Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. În 1965 i s-a cerut de către Departamentul de Stat al Cultelor din România să scrie articole și să ia parte la studii, în timp ce guvernul a încercat să proiecteze o imagine a libertății religioase în România. Părintele Dumitru avea voie să călătorească și să participe la conferințele din întreaga lume.

În 1968 i s-a permis să participe la conferințe în Freiberg și Heidelberg. În același an a predat la Universitatea Oxford din Marea Britanie. Apoi, în 1973, s-a pensionat, dar a continuat ca profesor consultant pentru studii doctorale. În anii următori a fost onorat de multe ori, inclusiv primind diplome de doctorat onorifice de la Universitatea din Salonic în 1976; Institutul Ortodox Sf. Sergiu din Paris, Franța, în 1981; de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Belgrad în 1982; de la Universitatea de Teologie din Atena în 1991; și de la Universitatea din București în 1992.

La 5 octombrie 1993, părintele Dumitru Stăniloae a murit la vârsta de 90 de ani.

 

Despre ecumenism

Marturii

• Pr. Dumitru Staniloaie: „Eu nu sunt pentru ecumenism! A avut dreptate un sarb, Iustin Popovici, care l-a numit panerezia timpurilor noastre”
• Pr. Gheorge Calciu Dumitreasa: „Eu sunt impotriva ecumenismului! O socot cea mai mare erezie a secolului nostru”
• Pr. Arsenie Papacioc: „Sunt impotriva! Pe viata si pe moarte impotriva! Ce ecumenism?”
• Pr. Ardian Fageteanu: „Ecumenismul este o erezie, erezia secolului XX”
• Pr. Ilie Cleopa: „Noi ortodocsii suntem putini dar suntem Biserica intreaga. Noua nu ne lipseste nimic! Noi n-avem ce imprumuta de la protestanti dar nici de la catolici!”
• Pr. Iustin Parvu: „Ecumenismul nu e nascut din parerile bisericilor, ci din gandirea proprie a unor pastori ce nu au nimic profund crestin si religios in ei ci doar o viata politica”
• Cuv. Paisie Aghioratul: „Cu durere in suflet marturisesc ca, dintre toti filounionistii (ecumenistii n.e.) pe care i-am cunoscut, nu am vazut pe nici unul sa aiba nu miez, dar nici macar coaja duhovniceasca. Cu toate acestea, stiu sa vorbeasca despre dragoste si unire, desi ei insisi nu sunt uniti cu Dumnezeu, fiindca nu L-au iubit.„
• Sf. Efrem Sirul: „Vai acelora care se intineaza cu blasfemiatorii eretici! Vai acelora care batjocoresc Dumnezeiestile Scripturi! Vai de cei citi murdaresc sfinta credinta cu eresuri sau incheie vreo intelegere cu ereticii!„

 https://youtu.be/m-RdNeKlFs8https://youtu.be/m-RdNeKlFs8