Această plantă calmează agitaţia bolnavilor de Alzheimer, fiind, în acelaşi timp, antivirală, antibacteriană şi antifungică!

Roiniţa este o plantă cu un parfum delicat, asemănător cu cel al lămâii, întânită mai ales în zonele sălbatice. Această plantă stimulează capacitatea mentală, concentrarea, memoria şi ţine sub control agitaţia persoanelor care suferă de Alzheimer.

CITEȘTE ȘI

Medicii din Bucuresti sunt stupefiați! Omoară ciuperca în 5 zile

More...

370

93

123

Ucigașul de riduri găsit! O metodă simplă de întinerire acasă

More...

444

111

148

Metoda chinezească de învățat engleza rapid datorită undelor

More...

222

56

74

De secole, oamenii aflaţi pe drum îşi potoleau setea cu roiniţă, considerând-o un dar de la Dumnezeu pentru cei osteniţi. Dar, deşi este cunoscută încă din Antichitate, planta este mai puţin răspâdită, pentru că tufele sale înalte se dezvoltă doar pe un teren foarte fertil.

La noi în ţară, Banatul este zona cu arii imense de Roiniţă…

Pentru a-şi păstra proprietăţile, această plantă se culege după ce trece roua. Părţile sale aeriene conţin uleiuri volatile, dar şi vitamina C, saponine, principii amare, săruri, tanin, acid cafeic, acid oleanoic.

Roiniţa are un puternic efect calmant, uşor sedativ şi induce o stare de relaxare.

De asemenea, ceaiurile de Roniţă, cu gust acrişor, ce pot fi savurate în orice împrejurare, au efect laxativ, diuretic, antiseptic, fiind, în acelaşi timp, un bun hidratant şi ajută la detensionarea muşchilor.

Cum se prepară?

– Infuzia se obţine prin adăugarea a două linguriţe de plantă uscată la 250 ml apă caldă.

– Se lasă la infuzat 15 minute, apoi se strecoară şi se bea călduţă, efectele fiind, de obicei, imediate.

Vara, se pot adăuga opt linguriţe de plantă la un litru de apă, iar după răcire se păstrează la frigider. Se consumă rece, cu ramuri proaspete de Roiniţă adăugate, iar efectul răcoritor va fi maxim.

Siropul de Roiniţă este un adevărat ajutor în tulburările hormonale la orice vârstă. Siropul presat la rece păstrează intacte proprietăţile acestei plante.

Cum se prepară siropul?

Se curăţă şi se spală bine un kilogram de frunze proaspete de Roiniţă, se lasă să se usuce aproximativ o jumătate de oră.

Se zdobesc frunzele cu un sucitor, pe o planşetă, apoi se toarnă totul într-un borcan mai mare, împreună cu un litru de apă filrată, un kilogram de miere de mană şi sucul de la o lămâie

Se lasă la macerat timp de două săptămâni, într-un loc întunecos şi rece. Se amestecă timp de câteva minute, de două ori pe zi.

Apoi, se strecoară printr-un tifon dublu şi se păstrează în sticle închise ermetic, la frigider.

Pe lângă tulburările hormonale, siropul este benefic în afecţiuni digestive, secretorii, colici, hepatită, litiază biliară şi renală, dismenoree.

Vinul de Roiniţă este de ajutor în calmarea spasmelor intestinale şi eliminarea gazelor (este suficient să se consume 30 ml, iar efectul este imediat)

Cum se prepară?

Se toarnă o sută de grame plantă uscată peste un litru de vin de ţară roşu, sec.

Se lasă la macerat timp de două săptămâni, la temperatura camerei, undeva în bucătărie. Se agită bine, o dată pe zi.

Apoi, se filtrează şi se depozitează la rece.

Se consumă la nevoie, cu atenţie, să nu depăşim doza recomandată.

Vinul de Roiniţă nu este recomandat femeilor însărcinate.

Săpunul natural de Roiniţă este recomandat pentru calmarea pielii sensibile şi echilibrarea secreţiei de sebum, ameliorează durerile de cap şi pe cele reumatice.

 

O nouă minune înfăptuită de icoana Maicii Domnului „Grabnic Ajutătoarea”

În oraşul Arta este păstrată o icoană a Maicii Domnului „Grabnic Ajutătoarea”, adusă de la Muntele Athos. Anume în faţa acestei icoane Ecaterina aprindea întotdeauna lumânări și se ruga pentru mijlocirea Prea Sfintei Fecioare.

Timp de unsprezece ani ea nu a reuşit să devină mamă, şi a decis să se roage Maicii Domnului ca să rămână însărcinată. Femeia a promis că dacă se va naşte o fetiţă, o va numi – Maria. Rugăciunea ei a fost auzită, însă a născut un băiat, pe care l-a numit Gheorghe, în cinstea tatălui său. Iar după 19 luni pe lume a venit şi o fetiţă, şi deşi mama nu-și uitase promisiunea făcută, a numit-o pe fiică Vassiliki – în cinstea soacrei sale.

Însă, dacă primul copil s-a născut ușor și fără complicații, fetiţa a venit pe lume prin cezariană la un spital din Salonic, unde a suferit o infecţie şi a ajuns în curând la reanimare, fiind pe moarte. Frații duhovniceşti ai Ecaterinei au luat legătura cu mănăstirile Arhanghelului Mihail de pe insula Thassos și Dochiariu din Muntele Athos și i-au transmis să o boteze singură pe micuţă cât mai urgent posibil.

Femeia i s-a adresat după ajutor Maicii Domnului „Grabnic Ajutătoarea” şi a rugat-o să-i vindece copila, apoi a însemnat-o de trei ori cu semnul crucii şi a spus: „Se botează roaba lui Dumnezeu, Maria, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh”. Din moment ce fetiţa era foarte bolnavă, ea nu o putea ridica.

De atunci, lucrurile s-au schimbat. Peste o săptămână femeia şi fetiţa erau deja acasă. Acum fata este în afara oricărui pericol, este sănătoasă datorită ajutorului Maicii Domnului. Medicii spun şi ei că într-adevăr s-a întâmplat un miracol.

Într-o discuţie cu egumenul mănăstirii Dochiariu, Ecaterina și-a exprimat recunoștința față de ajutorul grabnic al Maicii Domnului, şi le-a mulţumit totodată călugărilor mănăstirii rugăciunile lor. La rândul său, părintele i-a spus că este foarte important acum să o boteze pe micuţă cu numele Maria.

 

Sute de mii de români merg să se roage la mormântul părintelui Arsenie de la Prislop

Sute de mii de români nu au un loc de muncă, iar foarte mulți dintre aceștia se chinuie zilnic să își plătească datoriile, fie că este vorba de bănci sau întreținerea locuinței. Povestea uneia dintre femeile amărâte din țara noastră poate fi considerată un miracol. Totul s-a întâmplat după ce s-a rugat la Sfântul Ardealului, părintele Arsenie Boca.

Dora a trecut prin cel mai greu moment din viata ei: a rămas fără un loc de muncă, a ajuns să aibă datorii foarte mari și a fost cât pe ce să rămână fără locuință.

„După moartea rudelor apropiate, am rămas cu multe datorii și eram restanțieră la întreținere la bloc”, scrie fanatik.ro. „Am ajuns în fruntea listei de restanțieri la bloc iar între timp a murit și mama, în mod neașteptat. Numai operația bunicii de fractură de șold și decesul ei m-au costat enorm de mulți bani. Eram practic a nimănui, eram pe drumuri”, mai adaugă femeia.

„M-am rugat cu înfrigurare la părintele Arsenie Boca, în speranța ca doar el mă mai poate salva. Mai erau doar patru săptămâni până la procesul de evacuare din bloc. Într-o zi, vineri seara, cand ieșeam de la slujba de la Biserica Sfântul Elefterie, am primit un telefon de la o vecină.

Aceasta mi-a zis să vin repede acasă pentru ca m-a căutat o rudă. Când am ajuns acasă, mare surpriză! În cutia poștală am găsit o scrisoare de la o verișoară, plecată la muncă în Italia. Nu mai știam absolut nimic de Lena, de ani de zile.

Apoi ne-am văzut după ce am discutat la telefon și mi-a povestit necazurile ei, și eu pe ale mele. Lena m-a ajutat cu bani pentru a-mi plăti toate datoriile la asociație și mi-a zis că vrea să deschidă o afacere în țară, oferindu-mi astfel si un loc de munca.”, isi incheie Dora povestea.

Există numeroase mărturii ale celor care l-au cunoscut pe Arsenie Boca, în care era prezentat ca un om care avea darul vindecării. De la bolnavi de cancer la orbi şi persoane suferinde de paralizie, „pacienţii” părintelui erau vindecaţi, potrivit relatărilor, prin puterea credinţei.

„În lucrarea părintelui Arsenie avem şi cazuri de vindecări miraculoase. A vindecat un orb pe care mai întâi l-a spovedit şi l-a împărtăşit şi apoi i-a zis să iasă din biserică. Cei prezenţi au zis să-l ajute fiind orb, dar părintele i-a oprit zicându-le să-l lase să meargă singur. Ajungând la uşă bolnavul a zis: „Măi fraţilor, eu văs”. În acel moment i-a revenit vederea pentru toată viaţa. Un om paralizat la par a fost dus cu căruţa la mănăstire şi părintele i-a zis să coboare din căruţă. El a coborât şi de atunci a mers normal”, scriau autorii cărţii „Alte mărturii despre Părintele Arsenie Boca”, apărută în Colecţia „Ortopraxia”, în 2008, cu binecuvântarea IPS Dr. Laurenţiu Streza, mitropolitul Ardealului. „Un orb a stat o lună de zile la mănăstire şi cânta mereu o cântare despre pace. Într-o zi, după vecernie, după ce au ieşit toţi din biserică, părintele Arsenie l-a luat pe orb afară şi i-a zis să se uite în sus şi să-i spună dacă vede ceva şi i-a răspuns că parcă zăreşte ceva. A doua zi, după vecernie, din nou l-a luat şi i-a zis să privească spre cer, iar orbul i-a zis că vede mai bine. În a treia zi orbul a văzut şi mai bine. În circa o săptămână orbul s-a vindecat”, scriau autorii cărţii Sfântul părinte Arsenie Boca.

 Unele chakre nu se deschid niciodată, în timp ce altele sunt foarte active, iar acest dezechilibru ne face neliniștiți. Muladhara: Chakra Radacină. Chakra Rădăcină te va ajuta să te simți echilibrată, sensibilă și sigură pe tine. Este important să devii conștientă de corpul tău. 

 STEAUA SUFLETULUI

Chakra a 12-a este numită “Soul Star”, STEAUA SUFLETULUI. În cea de-a şaptea lună de sarcină, sufletul încarnat se află deja fixat pe cea de-a 12-a chakră a fătului. A 12-a chakră este situată cam la 12 -15 cm deasupra capului şi seamănă cu o stea de aur. Pe măsură ce o persoană obţine o maturitate spirituală mai mare, steaua se dezvoltă într-o perlă de aur, apoi o minge de aur, un mugur de aur şi printr-o continuă activare şi evoluţie spirituală, devine o flacără puternică aurie. Această chakră a 12-a, evoluată şi activată, este ceea ce se numeşte în filosofiile religioase creştine „Focul Pentacostal”.

Dar ce validează conceptul de 12 chakre? Scripturile religioase sunt adesea surse de mare înţelepciune, dar o astfel de informaţie privind existenţa şi a unei a 12-a chakre majore era, de obicei, ascunsă.

Referinţe ascunse

Din vechime, se credea că există doar 11 chakre majore. Cu toate acestea, în Cartea Apocalipsei, un segment al Sfintei Biblii menţionează pomul vieţii care poartă 12 fructe (Apocalipsa 22:22). Deşi în învăţăturile Cabaliste există 10 Sephiroth şi 11 Sephirah ascunse, învăţăturile de vindecare pranică şi Yoga Arhatică au propus conceptul/sistemul de 12 chakre. În timp ce în corp există 11 chakre majore, a 12-a chakră este în afara corpului, la 12 cm deasupra capului.

Cartea Apocalipsei, de asemenea, vorbeşte despre un oraş care a fost mare “… şi avea douăsprezece porţi, iar la porţi doisprezece îngeri…” (Apocalipsa 21:12) Toate aceste revelaţii corespund faptului că există 12 chakre majore. Sufletul Încarnat radiază afară din cea de-a 12-a chakră, formând astfel Aura Sufletului. Esenţa sufletului sau energia “sufletului” pătrunde în corpul fizic, în corpul energetic, în corpul astral, precum şi în corpul mental. Sufletul este atât în ​​interiorul, cât şi în afara corpului fizic.

În Tao, a 12- a chakră este numită “Fătul Spiritual”. Învăţăturile Tao privind evoluţia spirituală a chakrei a 12-a constituie baza învăţăturilor interioare ale Yoga Arhatică.

Etapele de creştere spirituală

Există diferite etape de creştere pe care chakra a 12 – a le are. La o persoană obişnuită, a 12 – a chakră se află într-o prima etapă şi seamănă cu un punct de lumină albă. Pe măsură ce persoana începe ascensionarea pe calea spirituală, a 12 – a chakră se dezvoltă şi poate fi văzută prin clar-vedere ca fiind o sămânţă de lumină aurie. Aceasta corespunde celei de-a doua etape. Cu o evoluţie continuă, în a treia etapă, sămânţa de lumină se dezvoltă într-o minge de aur sau un mugur de aur. Lama-şii şi yoghinii evoluaţi din punct de vedere spiritual au chakrele a 12-a evoluate, iar ele se rotesc foarte rapid alternând ca rotaţie în sensul acelor de ceasornic şi în sens invers acestora. Mugurele de aur al celei de-a 12-a chakre înfloreşte într-un lotus de aur care măreşte din ce în ce mai mult capacitatea persoanei de a se descurca şi dă o putere spirituală mai puternică, pe măsură ce persoana se maturizează spiritual.

Acest proces de dezvoltare spirituală poate fi accelerat prin practicarea celor Cinci Virtuţi. Crearea de relaţii sănătoase cu ceilalţi, susţinerea oamenilor pentru a evolua spiritual pot duce la creşterea Stelei Sufletului. Practica obişnuită a meditaţiei accelerează procesul de activare optimă a celei de-a 12-a chakre.

 

Ai auzit de icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Boian? În Nordul Bucovinei! Face minuni mai presus de fire …

Ai auzit de icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Boian? În Nordul Bucovinei! Face minuni mai presus de fire …
Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Boian (Bucovina)

– Într-o noapte de decembrie înfrigurată, când toată lumea îl aştepta pe Moş Neculai, în biserica din Boian, ochii Fecioarei Maria cu Pruncul în braţe dintr-o icoană de pe catapeteasmă au început a vărsa lacrimi amare. Ochii Fecioarei au plâns pentru toţi românii din Bucovina, rămaşi fără de ţară, fără de casă, pentru cei cărora le-au degerat mâinile şi picioarele prin Siberia, pentru ciungi, ologi, orfani, pentru cei ucişi în măcelul de la Fântâna Albă sau la Lunca; pentru cei îngropaţi de vii la Frunza, ori din alte sate de români rase de pe faţa pământului pentru totdeauna –

Pentru românii minoritari din nordul Bucovinei, aflaţi acum în componenţa Ucrainei, Biserica Ortodoxă a reprezentat de-a lungul anilor singura speranţă. Altarul a fost singurul loc în care românii aflaţi sub ocupaţie rusească au putut să-şi verse amarul. Din 1940, bisericile românilor din regiunea Cernăuţi au fost dărâmate. Unele au fost transformate în arhive, altora li s-au luat acoperişurile pentru a se construi colhozurile. Preoţii români au fost deportaţi, împuşcaţi, iar cei care au scăpat de prigoa­na comunistă s-au aciuat pe aiurea.

Însă, în pofida a tot ceea ce s-a în­tâm­plat de-a lungul a 50 de ani, românii de dincolo au rămas cu credinţa lor ne­stră­mutată. Din 1989, în regiunea Cernăuţi au început să se înalţe biserici după biserici şi mânăstiri. Oame­nii, din toată sărăcia lor, au pus mână de la mână şi şi-au zidit biserici în care să se roage, să-şi plângă bucuriile ori neca­zu­rile, să aibă unde-şi încreştina copiii şi unde preoţii să poată binecuvânta că­să­toriile tinerilor. În Boian, unul din cele mai mari sate de români din regiu­nea Cernăuţi, există o mâ­năs­tire între ale cărei ziduri, în urmă cu patru ani, chiar în ajun de Moş Neculai, cu una din icoanele din catape­teas­mă s-a petrecut o minune. Călugării şi stareţul mâ­năs­tirii au observat, la vecernie, cum din ochii Fecioa­rei Maria cu Pruncul în braţe au început să picure lacrimi mari, ca boabele de rouă. Obra­jii Fecioarei au rămas de-a pururi plânşi. O dâră maronie coboară din ochii blânzi şi trişti ai Fecioarei până înspre colţurile gurii. După ce s-a petrecut această minune, oa­menii au început să vină pu­hoi la mânăstire. Lacrimile Fecioarei Maria au vindecat copii bolnavi, năpăstuiţi de soartă. Copiii schilozi au prins a merge, cei orbi au în­ceput să vadă. Pentru ca toţi cei nevoiaşi să poată atinge icoana făcătoare de minuni, preoţii au hotărât ca aceasta să fie plimbată din biserică în biserică. Aşa a ajuns icoana făcătoare de minuni în mâ­năstirea din Bănceni, unde am avut norocul s-o văd şi eu. Aşezată în faţa altarului, pro­tejată de un geam de sticlă, Fecioara Maria cu Pruncul lă­crima.

În biserică, îngenuncheate pe la colţuri, cu capetele acoperite şi plecate până la pământ, cu spatele încovoiat de smerenie sau numai Dumnezeu ştie de ce dureri ori necazuri, vreo câteva femei, cu câte un copil de mână, se rugau. Veniseră de departe. N-au vrut să spună câţi kilo­metri au străbătut până să ajungă să atingă icoana. Ne-au spus cu glas molcom şi chinuit, uşor rusificat, că „numai credinţa în Dumnezeu ne-a purtat paşii până aici. Am venit să vedem minunea, s-o rugăm pe Fecioara Maria să-i aibă în pază şi pe pruncii noştri, că sunt bolnavi, iar doctorii nu le-au găsit leac”.

Fruntea Fecioarei este străjuită de-o coroană de aur, la fel şi cea a Pruncului. De-a latul icoanei sunt înşirate lănţişoare cu cruciuliţe, lăsate de credincioşi. Bro­şe din aur, cu pietre preţioase, au fost puse de credin­cioa­se la icoană, s-o împodobească şi să le poarte noroc. Icoana făcătoare de minuni mai avea să rămână vreo 4-5 zile în mânăstirea din Bănceni, ca apoi să fie dusă într-o altă biserică, astfel încât toată suflarea românească din Bucovina să poată atinge şi vedea minunea: lacrimile Fecioarei Maria cu Pruncul în braţe.

 

O minune uimitoare confirmată de medici: Cuvioasa Parascheva a înviat un bărbat

Sunt profesor pensionar. Îmi amintesc de tatăl meu, care după 18 luni de spitalizare din cauza cancerului de ficat, a ajuns în moarte clinică. Familia mea a fost chemată să-l ia acasă de urgenţă, cu câteva clipe înainte de a ajunge la morgă.

În timp ce tatăl meu era plâns de familie, în salon intră bunicul meu (socrul celui aflat între viaţă şi moarte), cu o bucată de vată sfinţită de la Cuvioasa Parascheva şi, fără să se jeneze de prezenţa doctoriţei, îl mângâie pe creștet, punând vata în buzunarul pijamalei, spunându-i că se va face bine şi că îl aşteaptă pe 8 septembrie la onomastica soacrei. Înainte de acest gest, m-a mustrat, fiindcă am cheltuit averea pe medi­camente, uitând-o pe Sfânta Parascheva „care te scoate din morţi”.

Apoi bunicul ne-a certat pe toţi, nonverbal, cu degetul arătător, după care ne-a iertat cu o invitaţie pe 8 septembrie şi s-a grăbit să nu piardă trenul. Uluiţi de gesturile, cuvintele şi mai ales de credinţa bunicului, toţi au meditat la faptul că bătrânului i s-a întâmplat ceva.

Brusc, toţi s-au dezmeticit auzind o voce slabă: „Mi-e sete!”. Era tatăl meu. Doamna doctor ne-a îndemnat să-i dăm orice: „O fi ultima dorinţă… şi nu mă mai întrerupeţi”, deoarece lucra la biletul de externare.

Toţi erau speriaţi, pentru că se ştia de ultima lună de perfuzii, de abdomenul lui putred, de chipul ca de cadavru, îmbrăcat cu o foiţă subţire de piele. Totuşi, i-au dat să bea, apoi a cerut să mănânce, să se plimbe la aer. După 5-6 minute, când erau în uşă, doamna doctor, care terminase biletul de externare (ultimul cuvânt fiind: agravant), a sărit speriată, întrebând: „Ce-aţi făcut?… cum l-aţi luat?… ce-a mâncat?… ce-a băut?… dar, bătrânul acela… ce-a făcut, ce i-a dat?”.

După ce a aflat de vata sfinţită de la Cuvioasa, doamna doctor a constatat că „este o minune dumnezeiască” şi a propus reluarea analizelor. Apoi s-au adunat medici din Iaşi, Bucureşti, Cluj, Timişoara şi au recunoscut minunea. „A venit acasă cu timol 2 – de nou-născut –, după care a mai trăit 22 de ani, murind spovedit, împărtăşit, cu lumânare aprinsă şi cu cei dragi în jur”.

Doamna Eugenia menţionează, în finalul acestei evocări, vorbele marelui arhimandrit Cleopa Ilie: „Ştiţi cât de mare poate fi minunea de care aţi putea avea parte?… cât de mare vă este credinţa! Spune-mi cum ai murit, ca să-ţi spun cum ai trăit”. De admirat credinţa puter­nică, adevărată, în puterea şi dragostea lui Dumnezeu şi a sfinţilor, pe care a avut-o bunicul meu”.