Minune mare: O icoană a început să izvorască mir sub ochii elevilor! Picături mari, care seamănă cu niște lacrimi! Ce sfânt arată semn mare!:

Minune mare: O icoană a început să izvorască mir sub ochii elevilor! Picături mari, care seamănă cu niște lacrimi! Ce sfânt arată semn mare!:

Pe 20 august 2014, în biserica Seminarului Teologic din Khabarovsk, icoana sfantului patron al acestei instituții de învățământ, a Sfântului Ierarh Inochentie al Moscovei (Veniaminov, 1797-1879, un mare misionar în Siberia și America de Nord, ulterior Mitropolit al Moscovei), a început sa izvorasca mir, rapoarteaza departamentul de informații al Eparhiei Khabarovsk.

Fenomenul neobișnuit a fost observat de către aspirantii la cursurile seminarului, care venisera sa dea examen de admitere.

„Izvorarea mirului a fost observata de către participanți nostri la examenul de inscriere la seminar, care au rămas la rugăciunile de seară. Când am fost informați despre acest lucru, am privit si noi icoana si am văzut picături pe ochii Sfântului Ierarh Inochentie al Moscovei și petele provocate de mir. Este o icoană a sfantului nostru patron, asa incat am oficiat o slujba speciala”, a marturisit pro-rectorul Seminarului Teologic Khabarovsk, Episcopul Efrem Bikin.

„Când icoana a fost deschisa pentru a ne asigura că într-adevăr izvorase mir, biserica s-a umplut dintr-o data de mirosul parfumat. Pentru a inregistra faptul că icoana a început sa izvorasca mir, seminarul a deschis un registru special”.

Mirul a continuat sa izvorasca si în ziua următoare. Picăturile mari, care seamănă cu niste lacrimi, curgeau in partea de jos a icoanei sfântului, acumulandu-se la marginea inferioara a sa.

Această icoana, care contine si o mica parte din moastele sfântului, a fost pictata in Lavra Sfânta Treime – Sfantul Serghie și a fost donata bisericii seminarului de către Patriarhul Alexei al II-lea al Moscovei și al Întregii Rusii.

Sursa: portalul lonews.ro
***
Sfântul Ierarh Inochentie, Mitropolitul Moscovei, luminător al Siberiei şi Americii
După ce a fost hirotonit preot, a petrecut un an ca paroh în Irkuţk, apoi s-a oferit să plece ca misionar în Alaska, deși mulţi alţi clerici se temeau să o facă, auzind că e vorba de un ţinut sălbatic, înţesat de locuitori periculoși.
Traducere și adaptare: Mihai-Alex Olteanu
Sursa: http://www.pravoslavie.ru/english
Sfântul Ierarh Inochentie, Mitropolitul Moscovei și Kolomnei este prăznuit de trei ori în an: pe 31 martie (ziua mutării sale la Domnul), pe 5 octombrie (de Soborul Sfinților Ierarhi ai Moscovei) şi pe 6 octombrie (ziua canonizării sale).

Sfântul Inochentie s-a născut în familia unui epitrop, pe 26 august 1797, în satul Anginsk din gubernia Irkuţk (Rusia), primind la Botez numele de Ioan.

A rămas orfan la vârsta de şase ani şi a intrat la Seminarul din Irkuţk la nouă ani. La scurtă vreme după ce a ajuns acolo, au fost descoperite moaştele Sfântului Inochentie de Irkuţk, ale cărui nume şi lucrare apostolească vor fi moştenite mai apoi de tânărul Ioan. Era un elev silitor, plin de smerenie şi blândeţe – pentru aceasta i s-a dat numele Veniaminov, după fostul episcop Veniamin al Irkuţkului, mult iubit de credincioşi.

Pe 13 mai 1817 a fost numit diacon al Bisericii Bunavestire din Irkuțk, iar în 18 mai 1821 a fost hirotonit preot.

După ce a fost hirotonit preot, a petrecut un an ca paroh în Irkuţk, apoi s-a oferit să plece ca misionar în Alaska, deși mulţi alţi clerici se temeau să o facă, auzind că e vorba de un ţinut sălbatic, înţesat de locuitori periculoși. Soţia sa a izbucnit în lacrimi când i-a auzit hotărârea, dar nu a izbutit să-l facă să se răzgândească. Aşa că, pe când avea 26 de ani, a purces împreună cu familia sa într-o călătorie obositoare de peste 2000 de mile, care a durat mai bine de un an, şi a ajuns în cele din urmă pe Insulele Aleutine în 1824.

A ridicat de unul singur o biserică, călătorind până departe cu ajutorul caiacului, al saniei trase de câini sau chiar de reni. A învăţat şase dialecte ale limbii băştinaşilor şi a fost autorul celui dintâi alfabet pentru aleuţi. A tradus Scriptura şi alte scrieri sfinte în graiul acestora. După mai mulţi ani, a tradus cărţile Scripturii şi în alte limbi ale băştinaşilor din Alaska. A studiat în amănunt ţinuturile şi a scris lucrări etnografice, geografice şi lingvistice, datorită cărora a fost ales mai apoi membru de onoare al Societăţii Geografice Ruse şi al Universităţii Imperiale din Moscova.

S-a întors în Rusia să caute mai mult sprijin pentru misiunea din Alaska. Aici, după ce i-a murit soţia, a depus voturile monahale, luându-și numele de Inochentie, după Sfântul Ierarh Inochentie al Irkuţkului. Mai târziu a fost hirotonit episcop al noului scaun arhieresc al Kamciatka-Kurilelor şi Insulelor Aleutine. S-a întors în acele ţinuturi, ridicând neobosit noi biserici, îndrumând preoţii şi căutând să aducă Evanghelia şi Sfânta Biserică Ortodoxă tuturor băştinaşilor Alaskăi. Încuraja în această lucrare folosirea limbii engleze şi a preoţilor din rândul indigenilor.

După o vreme a fost hirotonit Arhiepiscop, iar la întoarcerea sa în Rusia a ajuns în cele din urmă Mitropolit al Moscovei, unde şi-a urmat lucrarea misionară plină de râvnă, întemeind şi îndrumând Societatea Misionară Ortodoxă.

A rămas cunoscut până astăzi pentru râvna în propovăduirea Evangheliei către întreaga lume. Propovăduirea învățăturilor apostolice de Mitropolitului Inochentie s-a întins peste un teritoriu uriaş, ce cuprindea Alaska şi Ciukotka, Insulele Aleutine, Kurile şi Komandorski, Siberia de Est, regiunea Amurului, Kamceatka şi Orientul Îndepărtat. Mitropolitul Inochentie a adus lumina credinţei creştine în insulele: aleutinilor, koloşilor, kurililor, eschimoşilor, kenailor, ciugacilor, kamciadalilor, oliutorilor, neghidalilor, mongolilor, samoghirilor, goldilor, guliakilor, koriakilor, tunguşilor, ciukcilor, iakuţilor şi kitienilor.

Propovăduirea Evangheliei a fost izbânda vieţii Mitropolitului Inochentie, ocupând un loc aparte în slujirea sa apostolească. Mitropolitul avea darul ţinerii de omilii şi era un predicator strălucit. Nu scăpa niciun prilej de a propovădui şi vorbi oamenilor, învăţându-i necontenit şi pe preoţii săi să facă același lucru.

Sfântul Inochentie s-a mutat la Domnul în 31 martie 1879, în zi de duminică, fiind înmormântat la Biserica Sfântului Duh al Sfintei Treimi – Lavra Sfântului Serghie de Radonej.

Biserica Ortodoxă Rusă l-a canonizat pe Sfântul Ierarh Inochentie pe 6 octombrie 1977.

În anul 1994, în timpul unor săpături lângă Biserica Sfântului Duh al Sfintei Treimi – Lavra Sfântului Serghie, au fost descoperite moaștele Sfântului Ierarh Inochentie, care sunt cinstite acum de credincioșii din Rușia și America.

 

Acum 3 săptămâni Sfântul acesta mare a înviat un copil mort de 24 de ore!

E uluitor ce s-a întâmplat în Belgia acum 3 săptămâni! Sfântul acesta mare a înviat un copil mort de 24 de ore! Când mama fetiței s-a întors la spital pentru pregătirile de înmormântare, a găsit-o în viață, așezată în pătuțul ei
Pe 31 ianuarie, este prăznuit Sfântul Arsenie din Paros.

Acest sfânt făcător de minuni a săvârșit o mare minune cu doar câteva zile în urmă, după cum ne-a spus Părintele Dionysios Tambakis în ziua de 22 ianuarie 2018.

Această întâmplare cutremurătoare care arată că „minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi”, a fost relatată de Maica Arsenia, Egumena Mănăstirii Schimbării la Față a Mântuitorului din Insula Paros, mănăstirea unde s-a nevoit și este cinstit în chip deosebit Sfântul Arsenie.

Prezentăm și noi această minune, spre slava lui Dumnezeu, spre cinstirea Sfântului Arsenie, și spre folosul sufletelor noastre:

„Sora mea după trup trăiește în Belgia de mulți ani împreună cu familia ei. Acum 5 luni, nepoata ei s-a învrednicit să nască o fetiță frumoasă. A botezat-o chiar de Bobotează cu numele de Arsenia, spre cinstirea Cuviosului nostru Părinte Arsenie. Pe neașteptate, însă, copila s-a îmbolnăvit și, abia respirând, a fost dusă în mare grabă la spital. Din păcate, după două zile, pe 8 ianuarie 2018, copila a părăsit această viață, lăsându-și părinții nemângâiați. Chiar atunci, un doctor grec care lucra în acel spital, a primit vizita unui bătrân care se sprijinea în baston, și care i-a povestit de copila ce tocmai murise.

Bătrânul l-a îndemnat pe doctor să-i facă masaj toracic și respirație gură la gură, deși trecuseră mai mult de 24 de ore de la moartea copilului, medicii făcând între timp și constatarea decesului. I-a spus că dacă îl va asculta, copilul va trăi. Profund impresionat de cele auzite, doctorul a urmat întru totul sfaturile bătrânului, micuța Arsenia, spre slava lui Dumnezeu, revenind la viață! Când mama fetiței s-a întors la spital pentru pregătirile de înmormântare, a găsit-o în viață, așezată în pătuțul ei.

Bătrânul care i-a vorbit doctorului avea chipul identic cu cel al Sfântului Arsenie, pe care doctorul l-a văzut în icoană după cele întâmplate.

Sfinții lui Dumnezeu niciodată nu încetează să săvârșească minuni și să alerge în ajutorul nostru atunci când îi chemăm cu credință, așa cum a făcut și Cuviosul Arsenie pentru micuța care îi poartă numele.”

Dr. Charalambis M. Bouzias, imnograf al Bisericii Alexandriei

(Sursa: Romfea.gr; Asociația Triadikon Triadikon.ro, Traducere de Ionuţ Vasile; ortodoxiatinerilor.ro)
***
Rugăciune pentru copilul bolnav

Te rugăm, Doamne, vindecă durerea acestui copil, robul Tău (numele). Alungă de la el toată boala şi toată neputinţa. Tu, Care eşti doctor al sufletelor şi al trupurilor, arată şi acum puterea milostivirii Tale. Vindecă-l pe el, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, cu rugăciunile pe care le înalţi înaintea Fiului tău şi Dumnezeului nostru. Vindecaţi-l pe el, Sfinţilor care aţi primit de la Dumnezeu darul tămăduirii şi aţi vindecat mulţime de bolnavi. O, Doamne Iisuse Hristoase, primeşte puţina noastră rugăciune pentru copilul acesta (numele), stinge-i focul ce l-a cuprins, încetează-i boala, ridică-l din patul durerii, întru slava Numelui Tău. Că Tu eşti Cel care vindeci neputinţele, Hristoase Dumnezeule, şi Ţie slavă Îţi înălţăm în vecii vecilor. Amin.

(Sfantul) Ludovic, prin harul lui Dumnezeu, Regele Francezilor, pentru dragii si credinciosii nostri prelati, baroni, soldati, cetateni, burghezi si toti cei pe care ii vor vedea aceste scrisori prezente.

 (Sfantul) Ludovic, prin harul lui Dumnezeu, Regele Francezilor, pentru dragii si credinciosii nostri prelati, baroni, soldati, cetateni, burghezi si toti cei pe care ii vor vedea aceste scrisori prezente.

Bună ziua.

Spre cinstea si slava numelui lui Dumnezeu, dorind sa implinim juramantul pe care l-am facut la ridicarea Crucii, ne-am gandit ca este necesar sa lasati pe toti sa cunosti urmatoarele. După capturarea Damietei pe care Domnul nostru Iisus Hristos, prin mila Sa infinită, ne-a dat-o ca prin minune, am pornit în a douăzecea parte a lunii noiembrie a anului trecut și am mărșăluit pe uscat și pe mare spre armata sarazină în tabără la Massoure : ne-au atacat de mai multe ori pe drum și au fost întotdeauna învinși.

Am aflat că Sudanul Babilonului murise, că înainte de a muri, îl instruise pe fiul său cel mare, care locuia în Mesopotamia, să vină în Egipt, că îi obligase pe toți amiralii să-i jure credință și că armata sarazină era comandată de un emir pe nume Facardin.

Am ajuns marți la Liturghie, înainte de Nașterea Domnului nostru, și nu am putut ataca sarazinii, pentru că între cele două armate era un râu mare numit Tanis, care este unul dintre brațele Nilului.

Am campat pe malurile râului și am avut câteva întâlniri cu sarazinii, dintre care câțiva au fost uciși și mulți s-au înecat. Dar pentru că Tanis nu a fost fordable din cauza adâncimii sale și înălțimea marginilor sale, am început să avanseze o în râu cu multă dificultate, pericol și cheltuieli pentru a facilita trecerea armatei creștine.

Am ridicat mașini, dar sarazinii au ridicat de partea lor un număr din ce în ce mai mare și l-au ruinat pe al nostru cu pietre, iar cu focul lor grecesc i-a ars cu totul. Acest lucru ne-a privat de orice speranță de a traversa râul prin intermediul, un dezertor din armata Egiptului ne-a învățat un guai, prin care întreaga armată ar putea trece cu ușurință.

Astfel, în opinia baronilor și a șefilor principali, s-a decis luni, înainte de Ziua Cenușii, ca a doua zi întreaga armată să mărșăluiască spre guai, lăsând doar câteva trupe în custodia taberei. Când a venit ziua, am intrat în luptă până la locul marcat și am traversat râul, nu fără primejdie, apa fiind mai adâncă, decât ni se spusese, caii noștri au fost obligați să înoate, iar ieșirea din râu s-a trezit nefericită și dificilă din cauza marginilor abrupte și furioase.

După ce am traversat râul, am ajuns la locul unde mașinile sarazine erau vizavi de noi, iar cei care aveau avangarda i-au ucis pe mulți dintre ei cu săbii, fără să economisească vârsta sau sexul, generalul dușmanilor și câțiva amirali au fost uciși acolo. Apoi Ostașii noștri s-au desființat, unii au jefuit tabăra vrăjmașă, iar alții au împins la Liturghie, făcând ca totul să treacă pe lângă sabie.

Dar sarazinii, văzând că au de-a face doar cu o mână de oameni, s-au adunat, i-au înconjurat și i-au ucis pe toți. Au murit mulți baroni, soldați, religioși, care ne-au atins și încă ne ating sensibil, am pierdut pentru această lume pe fratele nostru cel mai drag, contele de Artois, încă mai avem durerea vie și prezentă, deși era mai potrivit să ne bucurăm, de vreme ce credem cu siguranță, că s-a dus în Rai pentru a primi cununa martiriului.

Apoi a trebuit să sprijinim întreaga armată a sarazinilor, fără mașini, fără cai, dintre care majoritatea fuseseră uciși, și aproape toți soldații noștri acoperiți cu răni; și totuși, cu ajutorul lui Dumnezeu, am rămas stăpâni ai câmpului de luptă și am campat lângă mașinile sarazinilor, făcând fără să pierdem timpul un pod de bărci, la care am folosit coarnele mașinilor, pentru a trece de partea noastră restul poporului nostru.

A doua zi, vineri, o mulțime nenumărată de sarazini a venit să ne atace, dar prin puterea pe care ne-a dat-o Dumnezeu, ne-am împotrivit lor și i-am alungat cu mari pierderi de partea lor. Câteva zile mai târziu, a sosit fiul Sudanului, pe care egiptenii cu mare bucurie l-au recunoscut pentru Stăpânul lor, ceea ce le-a sporit curajul, în timp ce printr-o judecată tainică a lui Dumnezeu totul ne-a întors greșit.

Ciuma a venit printre noi și au fost puțini oameni în armată care nu și-au plâns rudele moarte sau pe moarte. Pe de altă parte, ne lipsea mâncarea, mulți dintre oamenii noștri erau înfometați, corăbiile noastre nu mai puteau veni din Damietta, sarazinii erau cei mai puternici pe mare și pe râu și toți Convoaiele trimise la noi au căzut în mâinile lor.

Grăbiți-vă până acum, am văzut o necesitate absolută de a ieși de acolo și de a ne retrage la Damietta, Dumnezeu ar fi voit. Dar cum voința Sa suverană este cea care ne reglează căile, s-a întâmplat ca în a cincea parte a lunii aprilie întreaga oaste a sarazinilor să ne atace în retragerea noastră și, cu permisiunea lui Dumnezeu care voia să ne pedepsească păcatele, am căzut în mâinile vrăjmașilor noștri, noi și frații noștri dragi, coții de Poitiers și Anjou și toți cei care s-au întors cu noi pe pământ, fără ca cineva să fugă.

Cei mai mulți dintre cei care au fugit de râu au fost, de asemenea, luați, mulți uciși și toți bolnavii și răniții au fost masacrați. Sudanul, după capturarea noastră, ne-a făcut să propunem un armistițiu și a cerut, cu amenințări, ca Damietta să i se restituie fără întârziere, cu toate cheltuielile războiului. În cele din urmă, după mai multe dificultăți, am făcut un armistițiu de zece ani în următoarele condiții.

Că Sudanul va elibera, noi și toți creștinii am luat prizonier de la armistițiul încheiat între împărat și Sudan, Camel, strămoșul său, și că, de partea noastră, îi vom întoarce Damietta și i-am plăti pentru cheltuielile războiului opt cen mii de bezani (monedă) de aur, din care am plătit deja patru sute. Că toate mobilierul, mașinile și proviziile pe care le aveam la Damietta vor rămâne acolo sub protecția Sudanului până când vor putea fi transportate în țara creștinilor: ca bolnavii să poată rămâne în Damietta și să o lase ori de câte ori doreau cu un pașaport bun.

Tratatul făcut și jurat, Sudanul era deja în drum spre Damietta, când a fost asasinat în ochii întregii sale armate. Ucigașii, furioși și toți acoperiți de sângele Lui, au venit la cortul nostru, dar prin mila lui Dumnezeu care le-a potolit furia, ne-au cerut doar să executăm tratatul. Am fost de acord cu ei după ce am primit mai multe indignări, dar Dumnezeu ne-a susținut în nenorocirile noastre și am jurat armistițiul, pe care l-au făcut și ei de partea lor, determinând ziua execuției și, în opinia baronilor Franței, am făcut Damietta, bine avertizată că orașul nu era într-un stat care să se apere, dacă ar fi fost atacat.

Amiralii au intrat în ziua marcată și, în același timp, ne-au eliberat pe noi și pe frații noștri, împreună cu conții de Bretania, Flandra și Soissons, și mai mulți baroni și soldați ai regatelor Franței, Ierusalimului și Ciprului, ceea ce ne-a făcut să sperăm că vor preda și toți ceilalți prizonieri. După care am plecat din Egipt și, la scurt timp după aceea, am trimis înapoi ambasadori pentru a ne lua înapoi prizonierii, mașinile, armele, corturile și, în general, tot ceea ce nu am putut transporta, lipsa navelor.

Dar amiralii, după ce i-au amuzat pe ambasadorii noștri, s-au întors la ei dintre toți prizonierii, care numărau aproape douăsprezece mii, doar patru sute, care încă mai plătiseră răscumpărarea lor, nedorind să dea înapoi absolut nimic din toate celelalte. Și ceea ce este și mai detestabil, după armistițiul făcut și jurat, am aflat de la ambasadorii noștri și de la câțiva prizonieri vrednici, că amiralii i-au ales pe cei mai tineri dintre prizonieri și i-au forțat punând sabia la gât, să renunțe la credința lui Isus Hristos, să o îmbrățișeze pe cea a lui Mahomed, ceea ce mulți au făcut din slăbiciune, dar și alții mai curajoși și mai întăriți în credință au rezistat constant amenințărilor și chinurilor, dându-și viața pentru Isus Hristos, și sperăm că acești Sfinți Mucenici ne vor implora în Cer în fața Judecătorului Suveran și că ne vor fi mai utili în Patria Cerească decât dacă ar mai fi printre noi.

Barbarii i-au masacrat și pe toți bolnavii, care rămăseseră în Damietta, deși de partea noastră am respectat toate condițiile tratatului. Am sperat că, după armistițiul făcut și toți prizonierii eliberați, Țara Sfântă va fi zece în pace și am decis să ne întoarcem în Franța, toate lucrurile fiind deja dispuse pentru trecerea noastră. Dar văzând clar din tot ceea ce tocmai am raportat, că amiralii fără a se opri la jurămintele lor, nu doresc să respecte armistițiul, am luat sfatul baronilor francezi, prelaților, cavalerilor templieri, spitalului și cavalerilor teutoni și baronilor Regatului Ierusalimului; cei mai mulți au protestat că a-i lăsa în conjunctura prezentă, în slăbiciunea în care sunt, înseamnă a-i elibera în mâinile sarazinilor și a-i abandona pe prizonieri pentru totdeauna, în schimb că, dacă rămânem, ar fi posibil, cu ajutorul lui Dumnezeu, să sosească bunuri mari, siguranța Locurilor care rămân creștinilor, eliberarea prizonierilor și poate ceva mai mult din cauza războiului recent dintre Sudan din Alep și egipteni, Sudanul luând deja Damascul și pregătindu-se să treacă în Egipt pentru a răzbuna moartea lui Moadan.

Toate aceste lucruri au fost atent analizate, având în vedere starea jalnică a Țării Sfinte pe care venisem să o salvăm și pătrunse de durerea prizonierilor, care, văzându-ne plecând, ar putea renunța la credință, am decis împotriva sfatului multora de a rămâne o perioadă în Siria, până când am pus lucrurile într-o anumită siguranță și ne-am îndepărtat toți prizonierii. Îi trimitem înapoi în Franța pe dragii noștri frați conții de Poitiers și Anjou, pentru consolarea celei mai dragi doamne și mame și a întregului regat al Franței.

Toti crestinii trebuie sa aiba zel pentru intreprinderea noastra si tu in primul rand, Clerici, Ecleziastici, care au succedat acestui popor ales pe care Dumnezeu l-a consacrat in mod special in Tara Sfanta, va invitam sa veniti sa-L slujiti pe Cel care, pentru a va mantui, a fost dispus sa-si verse sangele pe pomul Crucii, aceasta Cruce sfanta pe care necredinciosii indraznesc in fiecare zi sa calce in picioare oprobriul numelui crestin.

Curaj, prin urmare, soldați ai lui Isus Hristos, vin și răzbuna insultele aduse Mântuitorului vostru, urmați exemplul Strămoșilor voștri, care, printre toate celelalte popoare, arătând pentru adevărata Religie și pentru slujirea Împăraților lor, au umplut Universul cu zgomotul faptelor lor frumoase.

A se vedea, de asemenea| Rugăciune pentru patrie și pentru Biserică

Ne-am dus înaintea voastră, veniți, urmați-ne și, cu mila lui Dumnezeu, veți primi răsplata pe care Tatăl familiei Evangheliei o distribuie și celor care au venit ultimii să lucreze, precum și celor mai harnici. Pe lângă indulgențele generale acordate cruciaților, dacă veniți voi înșivă sau trimiteți trupe la noi, vă veți face lăudabili atât înaintea lui Dumnezeu, cât și înaintea oamenilor.

Grăbiți-vă, așadar, pentru ca cei cărora Dumnezeu să-i inspire să vină în ajutorul nostru, să fie gata să plece în aprilie sau mai anul viitor, sau cel târziu, de Ziua Sfântului Ioan, problema merită sârguință. Iar voi, Prelații și alți credincioși ai lui Isus Hristos, rugați-vă pentru noi și pentru Țara Sfântă și în locurile care sunt supuse, acordați ca Domnul să dea rugăciunilor voastre și celor ale oamenilor buni, ceea ce mulțimea păcatelor noastre îl împiedică să le dea nouă.

Dat la Acra, anul Domnului nostru o mie două sute cincizeci în luna august.

rugaciune scurta

 O, Iisuse Hristoase

Când totul este
întuneric Și simțim slăbiciunea și neputința noastră, dă-ne sentimentul Prezenței Tale,

al Iubirii Tale și al tăriei Tale.
Ajută-ne să avem încredere perfectă
în iubirea
ta protectoare și în puterea ta de întărire, astfel încât nimic să nu ne înspăimânte sau să ne îngrijoreze, pentru că trăind lângă Tine, Vom vedea Mâna Ta, scopul Tău, voia Ta,



prin toate lucrurile.

 

5 Leacuri pomenite în Biblie fac minuni în combaterea bolilor actuale ale omenirii!

5 Leacuri pomenite în Biblie fac minuni în combaterea bolilor actuale ale omenirii!

Dar pretios al naturii si remediu recunoscut inca din antichitate, rodia are o putere antioxidanta de trei ori mai mare decat cea a vinului rosu sau a ceaiului verde. Rodia este supranumită și “Super Antioxidantul”. Radacinile de rodie erau preparate si intrebuintate pentru a elimina parazitii intestinali iar florile de rodie serveau drept remediu pentru afte si dizenterie.

Stiinta moderna arata ca rodiile contin o paleta bogata si diversa de substante protective si benefice, incluzand fitoestrogeni, polifenolitanin, elagicantocianina. Toate aceste substante sunt in mod natural antioxidanti puternici.

In plus, sucul de rodie are abilitatea uimitoare de a anula ateroscleroza existenta. In plus, un studiu efectuat in Israel arata ca sucul de rodie distruge celulele canceroase, lasandu-le in schimb intacte pe cele sanatoase. Semintele de rodie actioneaza precum o aspirina, prevenind formarea de cheaguri de sange.

Tarhonul

Cu o aroma deosebita, ce il recomanda drept un pretios condiment, tarhonul era utilizat in vremurile lui Iisus ca un remediu important in medicina traditionala. Se credea ca tarhonul stimuleaza apetitul si este util in tratarea sughitului, a indigestiei si a meteorismului.

Ceaiul de tarhon era folosit pentru tratarea insomniilor, iar frunzele de tarhon erau pur si simplu mestecate, pentru ameliorarea durerilor de dinti. Cunoscut ca “rege al plantelor”, tarhonul are proprietati antioxidante si contribuie la stimularea creierului, a sistemului nervos, a sistemului circulator, al sistemului endocrin si digestiv.

Conform cercetarilor recente componentele sale polifenolice contribuie la scaderea nivelului de glucoza din sange.

Varza

In Naturalis Historia, Plinius mentiona cel putin 87 de remedii atribuite verzei. Tamaduitorii din timpurile lui Iisus considerau ca, prin consumul frecvent de varza cruda, te protejezi impotriva durerilor de cap si iti intaresti vederea.

De asemenea, consumul de varza cruda era indicat si pentru mentinerea starii generale de sanatate, iar compresele de varza inmuiata in apa calduta erau folosite in tratarea ranilor si a luxatiilor si chiar a diverselor forma de cancer, chiar daca termenul nu era cunoscut in acele timpuri.

Astazi se cunoaste faptul ca varza este un bun antioxidant, continand chiar mai multa vitamina C decat portocalele. Este totodata o sursa bogata de iod, ceea ce ajuta la functionarea optima a creierului si a sistemului nervos, dar si la mentinerea unei bune functionari a glandelor endocrine.

Varza mai contine si vitamina E, calciu, magneziu, potasiu, vitamina B, fibre.

Murele

Tamaduitorii antichitatii considerau murele ca fiind eficiente in bolile gingiilor si amigdalelor, ca pot chiar neutraliza efectele veninului de sarpe si excelente remedii in tratarea ranilor pielii.

Cercetatorii moderni dezvaluie calitatea murelor de a fi printre fructele cu cel mai mare nivel de antioxidanti. Dintre legume, doar spanacul si varza Kale mai prezinta o cantitate similara de antioxidanti. Murele sunt o sursa excelenta de vitamina C (100 g de mure contin 35% din doza zilnica recomandata) , au putine calorii, contin acid elagic, cu efect de protectie impotriva cancerului (cervical in special), a bolilor psihice si a celor cardiace.

Isopul – planta sfanta

“Curata-ma cu isop si voi fi curat”, spune Proorocul David in psalmul 51:7…

Considerat a fi planta purificatoare, isopul era folosit de vechii egipteni in curatarea templelor, iar in timpurile lui Iisus pentru curatarea ritualica a leprosilor. Isopului i se mai spune si “planta sfanta” si este considerata a fi vindecatoare, inca din timpurile biblice.

Atunci cand Domnul Iisus a fost rastignit pe cruce, cei din preajma s-au folosit de un lujer de isop, pentru a ridica buretele inmuiat in otet, menit sa-i “stinga” setea… In timpul Pastelui evreiesc, isopul era utilizat spre a picta casele israelitilor. Romanii au folosit si ei aceasta planta, pentru a se proteja impotriva ciumei.

Vremurile moderne recunosc isopului calitati in tratarea problemelor respiratorii, in tratarea tusei si decongestionant nazal. Durerile reumatice si cele artritice, febra, dar si ranile si taieturile sunt deasemenea tratate cu aceasta planta.

Atentie insa a nu se consuma in mai mult de 2 cure anual si intr-o concentratie potrivita.

 

Un lucru e cert: trebuie să reduci aciditatea din organism dacă dorești să previi cancerul! Lămâie și bicarbonat de sodiu: combinația ce salvează vieți! Cum se prepară și ce minuni face!

Un lucru e cert: trebuie să reduci aciditatea din organism dacă dorești să previi cancerul Lămâie și bicarbonat de sodiu: combinația ce îți poate salva viața! Cum se prepară și ce minuni face!
Este important să rețineți că înainte să dezvoltați celule canceroase, există o deteriorare a sistemului imunitar, precum și un număr crescut de toxine în celule. Lipsa de suplimente adecvate este, de asemenea o mare problemă care ar putea duce la cancer. Atunci când apare cancerul, există, de obicei, mai mult de o metodă de combatere a bolii în mod eficient. Un lucru rămâne cert, trebuie să reduceți aciditatea din organism dacă doriți să preveniți cancerul. Putem face acest lucru prin alcalinizarea corpului cu ajutorul acestui remediu, care conține lămâie și bicarbonat de sodiu.

Studiile au arătat că lămâia poate fi foarte utilă în lupta împotriva cancerului. Dar, în afară de capacitățile sale anti-cancer, lămâia poate de asemenea, fi utilizată în lupta împotriva chisturilor și tumorilor. Medicina a fost în stare să dovedească, prin teste de laborator că această plantă poate vindeca în mod eficient cancerul. Cercetările au arătat că lămâia distruge celulele canceroase în douăsprezece tipuri diferite de cancer. Lămâia împiedică răspândirea celulelor canceroase și ar putea fi de 10.000 de ori mai eficientă decât chimioterapia și medicamentele. Lămâia de asemenea, luptă cu microbii, bacteriile și bolile ce pot fi contagioase.

Efectele benefice pe care le are lămâia sunt multe, luptă cu paraziții și viermii din organism și ajută, de asemenea, la scăderea tensiunii arteriale. Lămâia vă poate ajuta, de asemenea, să depășiți depresia, stresul și nervozitatea. Ea conține, de asemenea, vitamina C, vitamina B, riboflavină, potasiu, magneziu, calciu, fosfor, proteine și carbohidrați. Când adăugați bicarbonat de sodiu la lămâie, beneficiile cresc, deoarece nivelul pH-ului din corpul vostru va reveni la normal, reducând aciditatea. Atunci când organismul este alcalin, este foarte dificil pentru boli să se dezvolte.

De ce această rețetă este atât de eficientă? Deoarece, lămâia și bicarbonatul de sodiu se completează reciproc. În timp ce lămâia luptă împotriva cancerului, bicarbonatul de sodiu reglementează nivelul PH-ului la unul care nu este potrivit pentru progresarea bolii.

Ingrediente

240 ml de apă distilată
1 linguriță de bicarbonat de sodiu
suc de lămâie dintr-o lămâie

Instrucțiuni și dozare

Pur și simplu amestecați toate ingredientele împreună și luați mixtura de trei ori pe zi, atunci când vă este foame, înainte de mese.

De asemenea, luați sucul de lămâie cu o linguriță de bicarbonat de sodiu. Această rețetă nu are efecte secundare teribile, spre deosebire de chimioterapia. Pentru a vă asigura că lămâile pe care le folosiți nu sunt tratate cu îngrășăminte și alte substanțe chimice, puteți planta un lămâi într-un ghiveci și să-l creșteți organic. Lămâiul organic crescut de voi are proprietăți mult mai eficiente, decât acei care au fost tratați cu diferite tipuri de substanțe chimice.

Sursa: portalul sanatos-online.tk
***
Rugăciune către Mântuitorul Iisus Hristos pentru izbăvire de boală

Preaputernice şi slăvite Doamne, Iisuse Hris­toase! Tu, Care ai venit în lume să tămăduieşti neputinţele oamenilor, Care nu ai venit să chemi la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi, şi ai pri­mit moarte pe cruce pentru mântuirea noas­tră! Din adâncul inimii Te rog să primeşti sme­rita mea nevoinţă şi această mică rugăciune a mea pentru cel încercat de boală! Mântuieşte-l, Doamne, precum ştii, ca un bun şi iubitor de oameni, şi rânduieşte Tu toate spre fo­losul său. Că noi neputincioşi suntem şi nu îl pu­tem ajuta, dacă nu ne vei lumina cu harul Tău.

De e voia Ta, îl poţi pedepsi precum se cade pentru păcatele sale, tămăduindu-l cu ierburile amare ale durerii, ca un Doctor priceput, pre­cum vei vrea. Dar căzând înaintea Ta, Te rog îndură-Te de robul Tău, potoleşte-i fierbinţeala, alină-i suferinţa, ridică-l din patul durerii. Să îi fie această încercare prin care trece spre îndreptarea vieţii, spre început bun mântuirii şi spre iertarea păcatelor. Şi dacă îi este de folos să ducă mai departe cru­cea bolii, fie, Doamne, după voia Ta, nu după voia noastră. Dăruieşte-i lui răbdare şi linişte, alungând de la el toată frica şi toată deznădej­dea, ca să nu fie îngenuncheat de durere şi să cârtească sau să cadă în patima mâniei. Ajută-l, Iubitorule de oameni, ca văzând el mila Ta să cadă la picioarele Tale cu lacrimi de po­căinţă şi de mulţumire, ca să se învredni­cească să audă glasul Tău cel sfânt: „Iertate îţi sunt păcatele!”. Amin.

 

Efectele tămăduitoare ale tămâiei

In primul rand, ca fumigatie. Tamaia are un rol important in aromaterapie, avand un puternic efect de relaxare. Se spune ca inhalarea fumului de tamaie ajuta la limpezirea mintii, substanta fiind folosita frecvent pentru rugaciuni.

In acest scop, se poate folosi si uleiul esential de tamaie. Acesta are efecte favorabile in afectiuni ale cailor respiratorii superioare (bronsite, laringite, tuse), fiind utilizat sub forma de inhalatii, comprese sau in candela. Este tonifiant pentru piele, avand in acelasi timp proprietati antiinflamatoare si astringente. Inhalarea aburilor de tamaie este recomandata in anxietate, stres, stari tensionale. În stari de anxietate, se face in dormitor o fumigatie cu tamaie, inainte de culcare. Somnul va fi foarte linistitor. Tamaia sub forma de fumigatii este adjuvant in psihozele si nevrozele grave. Extractul de tamaie se foloseste si in industria parfumurilor, datorita calitatii sale de se evapora incet.

Tamaia sub forma de tablete care se sug ajuta la inflamatii cronice ale gatului. Specialistii in medicina si farmaceutica cauta de mult timp un inlocuitor pentru cortizon care este folosit in aceste inflamatii cronice, se pare ca tamaia este un leac foarte eficient. Pietrele la rinichi pot fi eliminate cu bobite mici de tamaie si ulei de masline. Este un leac vechi care da mereu rezultate bune. Tratamentul se tine 23 zile. in prima zi, se incepe cu un bob de tamaie invelit in miez de paine, care se inghite cu o lingurita de ulei de masline. A doua zi se iau doua boabe, si tot asa, pana la 12 bobite, cantitatea de ulei ramanand aceeasi. In a 13-a zi, numarul bobitelor scade. Este bine sa inghitim tamaia fara a o tine in gura, deoarece daca atinge dintii ataca smaltul. Pentru a nu aparea accidente din cauza contrafacerilor, nu va fi folosita intern decat tamaia procurata din magazinele si farmaciile naturiste, pe ambalajul careia se mentioneaza explicit ca poate fi administrata pe cale orala.

Smirna este si ea un ingredient sfint cu puteri medicinale. Are actiune antiinflamatoare a cailor respiratorii. Este intrebuintata si ca antioxidant, antiseptic, astringent, carminativ, deodorant, sedativ si expectorant. Smirna ajuta la curatarea ranilor si tratarea racelilor si a infectiilor fungice. pana la aparitia morfinei si a altor calmante de acest gen, smirna era cel mai utilizat analgezic. in prezent, gasim aceasta rasina in componenta unor paste de dinti si a unguentelor pentru tratarea problemelor dermatologice. Uleiul esential de smirna are efect puternic de relaxare asupra corpului, dar poate fi folosit cu succes si in tratarea multor probme ale pielii: eczeme, dermatite, sau chiar rani usoare, precum si pentru indepartarea infectiilor fungice. Pentru indigestie si balonare, se iau 2-3 lingurite de infuzie, cu un sfert de ora inainte de a manca si la cateva minute dupa ce am mancat. Acest preparat are efecte stimulente puternice asupra digestiei, pe care o normalizeaza. Pentru maini si picioare reci, se vor face frictionari energice ale mainilor si picioarelor, cu infuzie concentrata de smirna (obtinuta din 3-4 bobite din aceasta rasina, la o jumatate de pahar de apa). Tinctura se prepara astfel: 10 grame de smirna se lasa vreme de sapte zile sa se dizolve in 100 de ml de alcool alimentar de 90 de grade, intr-un borcan inchis ermetic. Dupa trecerea acestui interval de timp, preparatul se poate utiliza, administrandu-se intern o lingurita diluata in jumatate de pahar de apa, de 2-3 ori pe zi. Nu folositi decat smirna din magazinele naturiste.

Tamaierea este asa de insemnata, incat ea se face la toate rugaciunile mai de seama pe care le rosteste preotul. in vremea Sfintei Liturghii ea se face de patru ori:

1. Cea dintai tamaiere e cea din vremea cand se pregatesc painea si vinul pentru a fi prefacute apoi in Trupul si Sangele Domnului. Fumul acelei tamaieri inseamna intunericul ce s-a facut peste tot pamantul in timpul rastignirii Domnului.

2. A doua, se face in timpul citirii Apostolului. Prin ea se arata buna mireasma a invataturilor dumnezeiesti predate noua prin Sfintii Apostoli, in tot locul unde au predicat ei (2 Corinteni 2:14).

3. A treia tamaiere se face in timpul cantarii „Heruvicului”. Aceasta inchipuie norii pe care va veni Fiul lui Dumnezeu dupa cum zice El insusi: „Si atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu putere si cu slava multa” (Luca 21:27).

4. Cea de-a patra tamaiere se face la Axion, adica atunci cand preotul spune din altar: „Mai ales pe Preasfanta, Curata, Preabinecuvantata, Marita Stapana noastra de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria”.