Introducere
Lucian Apopei: Bun găsit, oameni buni, la o nouă ediție, una cu totul și cu totul specială a emisiunii noastre de suflet, Ferestre către suflet. Dar oare care pentru suflet, care discuție pentru suflet nu este specială?
Ne aflăm astăzi în Sfântul Munte Athos, la Schitul Lacul și îl avem împreună cu noi pe părintele Teologos. Doamne ajută, părinte!
Părintele Teologos: Doamne ajută!
Lucian Apopei: Mulțumim că ne ați primit! Vă mulțumim pentru că ați acceptat acest dialog pe care ni-l dorim așa cum am spus și la început – este unul de suflet.
Părintele Teologos: Plăcerea este de partea noastră și încercăm pe cât posibil să fim la măsura așteptărilor. Nu o să reușim, dar pe cât posibil, încercăm să facem tot posibilul.
Colindatul
Lucian Apopei: Părinte, suntem în lumina sărbătorii de Crăciun, primiți cu colinda?
Părintele Teologos: Primim. Acuma, bine, dacă este la la Crăciun e cam târziu, e cam târziu, dar totuși primim cu colinda, da.
Lucian Apopei: Dar o altă întrebare: umblați cu colinda?
Părintele Teologos: Nu. Deci monahii nu umblă cu colinda. Un monah adevărat stă locului. De ce? Pentru că în clipa în care omul stă locului, în clipa respectivă omul se obișnuiește cu locuri respectiv și atenția lui nu mai este către locul respectiv sau către lucrurile noi pe care le vede în jurul său, ci atenția lui se îndreaptă către sineși și din sineși către Dumnezeu. Din cauza asta monahii stau locului și nu este absolut deloc bine – știu că în România există acest obicei, dar nu este absolut deloc bine pentru monah sau, mă rog, pentru omul duhovnicesc să umble din loc în loc. Și asta vorbesc în general.
Noi mergem, plecăm undeva numai din motive stricte necesare, adică avem de cumpărat ceva de la Kareia sau din motive de sănătate. Mai demult mai ales și astăzi, dar mai demult mai ales, era o întreagă tevatură, un lucru foarte complicat ca să iasă cineva din Sfântul Munte tocmai datorită acestor considerente ascetice, de ordin ascetic acre au o influență foarte mare asupra clarității minții omului duhovnicesc.
Lucian Apopei: Ați spus bine – noi avem în România acest obicei, copiii în mod deosebit, dar și cete de oameni mai în vârstă merg cu colinda. Cum vedeți această tradiție?
Părintele Teologos: Da, asta este foarte bine pentru copii și pentru pentru tineri, în general, pentru că este o formă a iubirii și o formă a comuniunii interpersonale care astăzi din păcate are de suferit foarte mult, foarte mult, este total distrusă, am spus în foarte multe clipuri de-ale noastre despre efectul distructiv al electronicii… Toată electronica asta și toate aplicațiile pe celular fac pentru distrugerea societății și a relațiilor umane și mai ales, ceea ce pe mine oarecum mă pune într-o postură pentru că eu toată viața m-am ocupat așa ceva. Deci în cunoștință de cauză spun oamenilor că nu e bine. Deci efectiv nu este bine.
Din cauza asta chiar recomand tinerilor și recomand oamenilor să meargă cu colinda, să meargă să colinde! E foarte important treaba asta, astfel încât să fac relații interumane, dar iarăși mă adresez oamenilor, oameni buni nu mergeți să colindați pentru bani! Banul să fie efectul secundar al dragostei voastre față de gazdă. Da, pentru că din păcate există și partea asta pe care trebuie s-o menționăm – că se face o afacere din colindat. Nu, ci trebuie să mergem ca și o revărsare a dragostei noastre față de ceilalți și ca o refacere a societății noastre care este atât de îmbucățită de tot acest tot acest amalgam cu centrul electronica, mass-media și așa mai departe și care este de sorginte neortodoxă, aș spune de foarte multe ori, de sorginte vestică, dar la ora asta, vezi, chinezii se ridică și sunt mult mai agresivi decât vesticii.
Bucuria
Lucian Apopei: Sărbătoarea Crăciunului este fără dar și poate o sărbătoare a bucuriei. Cum să facem să regăsim această bucurie dacă cumva, Doamne ferește, am pierdut-o?
Părintele Teologos: Da. Bună, eu o să spun ceva la care nu te aștepți foarte probabil. Deci întâi de toate, trebuie să știți că diavolul care este cineva foarte concret și foarte activ este un tip de minte. Îngerii sunt tipuri de minți. El va acționa foarte puternic în apropierea perioadei Crăciunului sau în apropierea oricărei mari sărbători, astfel încât omul să trăiască această sărbătoare cu tristețe sau dacă nu reușește să-l facă să se întristeze înainte de sărbătoare. Atunci o să-i aducă ispită în cadrul sărbătorii sau dacă nu după.
Deci din cauza asta recomand oamenilor, oameni buni, mai ales în preajma Crăciunului, faceți lucrurile din timp, nu vă certați – țineți apă în gură, cum spune părintele stareț Pimen sau cum spun eu, nu deschideți gura când sunteți mânioși, urlați în pungă, vă ascundeți în baie undeva – să nu escaladați mânia, ura. Și mai ales nu ultima clipă să se facă toate pregătirile și toate alea și mai departe. Mai bine mai puțin și cu pace decât mult și cu tulburare. Nu, fraților!
Bineînțeles după toate aceste pregătiri care trebuie să fie foarte simple să zic așa, astfel încât să nu ne încărcăm și să nu avem mari așteptări materiale, așteptări lumești de familie și așa mai departe.
Crăciunul e pe primul plan, este bineînțeles rugăciunea și fraților rugăciunea se face mai ales la sărbătorile mari în biserică. Deci nu acasă, fraților, că eu mă rog în inima mea lui Dumnezeu și așa mai departe…. Fraților, nu ați ajuns la măsurile pustnicilor să vă rugați în inima voastră. Eu nu vreau să jignesc pe nimeni, vă iubesc foarte mult pe toți și vedeți că fac foarte multe clipuri. Chiar mă străduiesc foarte mult pe tema asta, dar fraților, nu sunteți pustnici și din cauza mergeți la biserică să ascultați slujba!
Timpul
Lucian Apopei: Ați menționat în cuvântul sfinției voastre despre pregătiri, despre rugăciune, toate astea necesită timp.
Părintele Teologos: Așa este.
Lucian Apopei: Ce facem cu în timpul nostru? Care este din ce în ce mai mic, el este același, dar nu știu cum…
Părintele Teologos: Nu știi cum… îți spun eu cum. Timpul este o mare dar după cum spune Sfântul Sofronie, timpul este un mare dar pe care ni l-a dat Dumnezeu. Timp nu a existat și nici nu o să mai fie. Timpul este dat spre mântuire. Datorită faptului că omul nu mai folosește astăzi timpul spre mântuire, timpul pentru el nu mai există. După cum aici jos, în spatele nostru este apă, da, dar pentru noi nu există pentru că noi nu avem experiența apei respective sau voi nu știți treaba asta. Ei, la fel și pentru omul care nu-l folosește spre mântuire, timpul este ca o apă care curge pe lângă el, dar nu-l folosește.
Asta este una. Doi, pentru că sunt toți acești mari centri de plăcere, mari centri de atenție, omul este cu o minte foarte răsfirată, foarte răspândită în toți acești centri de plăcere – să facă aia, să facă aia, să trimit mesaj acolo, să fac cealaltă și așa mai departe.
Oameni buni, liniștiți-vă! Liniștiți-vă! Stați puțin, să o ia omul încet și să taie din griji, să taie din griji! Nu trebuie să facă lucrări la maximum. Trebuie să fie simplu, să-și simplifice viața oamenii. Asta e foarte important. Adică mai lăsați-o baltă!
Simplitatea
Lucian Apopei: Simplitatea…
Părintele Teologos: La simplitate și mai ales mă adresez aici doamnelor, femeilor pe care cu tot tot respectul și toate considerația, ele din foarte multă dragoste și foarte mult sentiment matern vor să fie totul bine. Dragelor, totul vă va fi bine în clipa care va fi cu pace. Adică să nu strângem și să nu ne strofocăm și să ne stresăm că trebuie să fie bine și atunci se naște un întreg efect de domino pe tema asta.
Bineînțeles, cum spuneam, trebuie tăiați toate știrile și toate astea și doi, să avem grijă să nu avem griji. Să nu avem griji adică să tăiem din ele și să mergem mai încet și pentru asta este nevoie ca de aer de program. Am spus asta de foarte multe ori. Adică lucrez până la ora cutare, după care mă retrag, mai citesc o carte, mai aud un podcast, mai stau mai ales cu familia – asta este foarte important. Adică oamenii astăzi nu mai stau împreună sau dacă stau împreună e fiecare pe celularul lui. Este este groaznic. Trebuie să vedem învățăm să relaționăm cu persoanele, cu ceilalți – asta e foarte important. Dacă asta nu se întâmplă, unde e familia, unde este unitatea familiei, unitatea bisericii?
În loc să fie o familie formată din trei persoane, astăzi sunt trei persoane singure – fiecare cu celularul lui, fiecare cu viața lui. E groaznic. Deci trebuie refăcută toată treaba asta și pentru asta e nevoie de timp și pentru asta este nevoie să cunoaștem unde suntem, ca să știm ce să facem.
Lucian Apopei: Părinte, folosim aceste zile de sărbătoare sau ar trebui să le folosim pentru a pune început bun vieții noastre. E și această trecere calendaristică dintre ani. Cum să punem început vieții noastre?
Părintele Teologos: Cum să punem început bun?
Lucian Apopei: Repede? Ușor? Mai încet?
Părintele Teologos: Da, cu simplitate. Deci ce se întâmplă? Astăzi, pentru că oamenii sunt departe, cum spuneam, pentru că nu mai există această relație interpersonală, înseamnă că nu mai există dragoste între oameni. Omul, persoana este un focar de iubire în clipa în care eu sunt cu ecranul, cu celularul și așa mai departe sau cu grijile mele, nu mai am iubirea respectivă și atunci cad în depresie.
Dacă eu cad în depresie, primul lucru pe care mi-l spune diavolul este „lasă-te, nu o să reușești, nu o să mai poți, gata ești!” Atunci omul nu trebuie să se gândească cum o să fac, cum o să fie, dar vai, dar să încep… Pur și simplu începi! Pur și simplu pui început bun! Deci s-a întâmplat ceva zici „Doamne, iartă-mă! Maica lui Dumnezeu, iartă-mă!” și te pui și începi de la început cu simplitate. Bineînțeles, dacă ai greșit cuiva, îți ceri iertare – adică: „te rog să mă ierți! Lucian, te rog să mă ierți!”
Deci efectiv cu simplitate, fraților, nu vă gândiți dar cum o să vă vadă, ce o să se întâmple că sunt terminat și așa mai departe. Astea sunt toate de la vrăjmașul, de diavol sunt să vă ducă în deznădejde.
