ianuarie 20, 2023

PARTEA INTAI: O LISTA A PSALMILOR SPRE FOLOSINTA CA BINECUVANTARI, ORANDUITA DUPA ORDINEA DIN PSALTIRE:

 PARTEA INTAI: O LISTA A PSALMILOR SPRE FOLOSINTA CA BINECUVANTARI, ORANDUITA DUPA ORDINEA DIN PSALTIRE:


[NOTA IMPORTANTA: Primul numar este numarul psalmului in Biblia greaca - Septuaginta. Al doilea numar este numarul psalmului asa cum se gaseste in textul masoretic.] edit :psalmii din Biblia ortodoxa sunt dupa Septuaginta, iar cei din Biblia Cornilescu  sunt dupa textul masoretic

1 (1) Atunci cand un pom sau o vita-de-vie este plantata, ca sa poata aduce roada.

2 (2) Pentru ca Dumnezeu sa ii lumineze pe cei ce se duc la intalniri si soboare.

3 (3) Pentru ca rautatea sa iasa de la oameni, ca sa nu isi mai chinuiasca cu nedreptate semenii.

4 (4) Pentru ca Dumnezeu sa tamaduiasca pe oamenii cei simtitori, ce se imbolnavesc de deprimare din pricina purtarii oamenilor cu inima impietrita.

5 (5) Pentru ca Dumnezeu sa tamaduiasca ochii cei raniti, ce s-au muscat de catre o persoana rea.

6 (6) Pentru ca Dumnezeu sa dezlege persoana ce se afla sub o vraja.

7 (7) Pentru cei ce s-au pagubit din pricina fricii, a groazei si a amenintarii oamenilor celor rai.

8 (8 ) Pentru cei ce sunt raniti de diavoli sau de oameni stricati.

9 (9 si 10) Pentru ca diavolii sa inceteze a te chinui in somn, sau cu inchipuiri in timpul zilei.

10 (11) Pentru perechile cu inima impietrita care se cearta si divorteaza (cand barbatul sau femeia impietrita la inima isi chinuiesc sotia sau barbatul simtitor).

11 (12) Pentru oamenii bolnavi cu mintea, care au rautate si ii vatama pe altii.

12 (13) Pentru cei ce sufera din pricina ficatului

13 (14) Pentru un diavol infricosator; repetat de trei ori pe zi, vreme de trei zile.

14 (15) Pentru ca talharii sau hotii sa isi schimbe cugetul si sa plece nefacand vreo vatamare, si pocaindu-se.

15 (16) Pentru ca cheia sa se gaseasca, atunci cand se pierde.

16 (17) Pentru o acuzatie grava si nedreapta, de trei ori pe zi vreme de trei zile.

17 (18 ) Cand se petrece un cutremur sau alt dezastru al naturii, sau ploaie torentiala cu fulgere.

18 (19) Pentru ca femeile sa nasca cu bine.

19 (20) Pentru ca perechile ce din pricini medicale nu pot avea copii, ca Dumnezeu sa ii tamaduiasca si ca sa nu divorteze.

20 (21) Pentru ca Dumnezeu sa inmoaie inimile celor bogati si ei sa faca milostenie catre cei saraci.

21 (22) Pentru ca Dumnezeu sa opreasca focul, ca sa nu se petreaca vatamare mare.

22 (23) Pentru ca Dumnezeu sa-i imblanzeasca pe copii cei foarte neascultatori, care aduc intristare parintilor lor.

23 (24) Pentru ca sa se deschida usa cand s-a pierdut cheia.

24 (25) Pentru cei a caror ispita ii tulbura foarte si aduce astfel mereu necazuri in vietile lor, facandu-i sa isi piarda linistea si sa se planga.

25 (26) Cand cineva cere ceva bun de la Dumnezeu, ca El sa il daruiasca fara ca acela sa se vateme.

26 (27) Pentru ca Dumnezeu sa ii ocroteasca pe tarani de ostile vrajmase, ca ele sa nu vatame oamenii sau campurile lor.

27 (28 ) Pentru ca Dumnezeu sa tamaduiasca pe cei ce sufera din pricina bolilor de obarsie nervoasa sau mintala.

28 (29) Pentru cei carora marea le face rau si le este teama de marea aspra.

29 (30) Pentru cei ce se afla in primejdie departe, pe taramul oamenilor salbatici si necredinciosi, ca Dumnezeu sa ii pazeasca si sa ii lumineze pe oamenii de acolo sa devina pasnici si sa vina la cunostiinta lui Dumnezeu.

30 (31) Pentru ca Dumnezeu sa dea grane si roade indeajuns, atunci cand vremea nu este buna pentru agricultura.

31 (32) Pentru ca cei ce calatoresc sa isi gaseasca drumul atunci cand s-au ratacit si sufera din pricina aceasta.

32 (33) Pentru ca Dumnezeu sa descopere adevarul celor ce sunt intemnitati pe nedrept, si ca sa fie eliberati.

33 (34) Pentru cei pe patul de moarte, cand sunt chinuiti de diavoli. Sau, pentru oastea vrajmasa cand aduce primejdie si trece granitele cu scopuri rele.

34 (35) Pentru ca Dumnezeu sa ii libereze pe oamenii buni din cursele oamenilor rai, care profita de norodul lui Dumnezeu.

35 (36) Pentru ca vrajmasia sa piara cu desavarsire dupa certuri si neintelegeri.

36 (37) Pentru oameni raniti grav de ucigasi.

37 (38 ) Cand falcile dor din pricina dintilor stricati.

38 (39) Pentru ca oamenii ce sunt parasiti si abatuti sa gaseasca de lucru, ca sa inceteze a se mai necaji.

39 (40) Pentru ca dragostea intre patron si lucrator sa se intoarca, atunci cand s-au schimbat vorbe grele.

40 (41) Pentru ca femeile sa nasca cu bine, atunci cand copilul vine inainte de vreme in lume.

41 (42) Pentru cei tineri atunci cand se imbolnavesc din pricina dragostei, si unul este ranit si sufera.

42 (43) Pentru ca oamenii sa se libereze din temnitele unui neam vrajmas.

43 (44) Pentru ca Dumnezeu sa descopere adevarul perechilor, cand s-a petrecut o neintelegere, ca sa vina iarasi la pace si dragoste unul fata de altul.

44 (45) Pentru cei ce sufera din pricina inimii sau a rinichilor.

45 (46) Pentru tinerii ce sunt impiedicati de vrajmas din pricina pizmei sa intemeieze o familie (sa se casatoreasca).

46 (47) Pentru ca patronul sau lucratorul sa gaseasca pace, cand lucratorul pleaca suparat pe patron, si ca lucratorul sa gaseasca de munca.

47 (48 ) Cand bande de talhari jefuiesc si se petrec mari nenorociri; sa se citesca repetat vreme de 40 de zile.

48 (49) Pentru cei ce au o slujba primejdioasa.

49 (50) Pentru ca oamenii ce sunt departe de Dumnezeu sa se pocaiasca si sa se intoarca la Dumnezeu si sa se mantuiasca.

50 (51) Cand, din pricina pacatelor noastre si spre a ne indrepta, vine pedeapsa de la Dumnezeu (epidemie si moarte pentru oameni sau animale).

51 (52) Pentru ca stapanii cu inima impietrita sa se pocaiasca si sa devina milosi si sa nu chinuiasca oamenii.

52 (53) Pentru ca Dumnezeu sa binecuvinteze plasele si sa se umple de peste.

53 (54) Pentru ca Dumnezeu sa lumineze pe oamenii cei bogati care au cumparat robi, ca sa ii elibereze.

54 (55) Pentru ca numele unei familii care a fost acuzata pe nedrept sa se refaca.

55 (56) Pentru oamenii simtitori, ale caror suflete s-au ranit de catre semenii lor.

56 (57) Pentru acei oameni ce sufera dureri de cap din pricina unei mari suparari.

57 (58 ) Pentru ca lucrurile sa se aseze pe o cale folositoare celor ce lucreaza cu intentie buna, ca Dumnezeu sa impiedice orice actiune indaratnica a diavolilor sau a oamenilor necinstiti.

58 (59) Pentru cei ce nu pot grai, ca Dumnezeu sa le daruiasca putinta de a grai.

59 (60) Pentru ca Dumnezeu sa descopere adevarul atunci cand un intreg grup de oameni este acuzat pe nedrept.

60 (61) Pentru cei ce au necazuri in lucrarea lor, fie din pricina trandaviei ori din cea a fricii.

61 (62) Pentru ca Dumnezeu sa usureze de necazuri pe cel ce este slab, ca sa nu fie stapanit de nevoia de a se plange.

62 (63) Pentru ca pomii si campurile sa dea roada atunci cand apa este putina.

63 (64) Cand cineva este muscat de un caine sau un lup ce are turbare. (Sfantul le dadea si sa bea apa sfintita).

64 (65) Pentru ca negutatorii sa prospere, ca sa nu vorbeasca prea mult si sa profite de oamenii simpli.

65 (66) Pentru ca cel rau sa nu puna piedici in camine si sa provoace intristare familiilor.

66 (67) Pentru ca locurile unde cresc clostile sa fie binecuvantate.

67 (68 ) Pentru ca femeile a caror sarcina s-a pierdut sa izbuteasca sa indure si sa fie sanatoase.

68 (69) Cand este ploaie puternica si raurile se revarsa, luand cu ele oameni si case.

69 (70) Pentru oamenii simtitori care se intristeaza din pricina unor lucruri marunte si deznadajduiesc, ca Dumnezeu sa le daruiasca tarie.

70 (71) Pentru oamenii desertati care au ajuns neinteresanti pentru ceilalti [lit. „plictisitori"] din pricina invidiei diavolului si au ajuns la deznadejde, ca sa poate gasi mila si tamaduire de la Dumnezeu.

71 (72) Pentru ca Dumnezeu sa binecuvinteze strangerea noii roade a campului, pe care taranii o aduc acasa.

72 (73) Pentru ca criminalii sa se pocaiasca.

73 (74) Pentru ca Dumnezeu sa ii ocroteasca pe taranii ce isi lucreaza campul, cand vrajmasul a imprejmuit satul.

74 (75) Pentru ca patronul cel salbatic sa devina pasnic si sa nu-si chinuie semenii oameni, lucratorii.

75 (76) Pentru o mama ce este speriata in vreme ce da nastere, ca Dumnezeu sa ii dea neinfricare si sa o ocroteasca.

76 (77) Cand nu exista intelegere reciproca intre parinti si copii, ca Dumnezeu sa-i lumineze, ca astfel copii sa asculte de parinti si parintii sa arate dragoste.

77 (78 ) Pentru ca Dumnezeu sa ii lumineze pe cei ce imprumuta, ca sa nu ii apese pe semenii lor pentru datorie, si ca sa fie milostivi.

78 (79) Pentru ca Dumnezeu sa ocroteasca satele de pradarea si furaciunea ostirii vrajmase.

79 (80) Pentru ca Dumnezeu sa tamaduiasca pe cel al carui chip se umfla si il doare tot capul.

80 (81) Pentru ca Dumnezeu sa aiba grija de cei saraci ce sunt in nevoie si necaz si sunt abatuti din pricina saraciei.

81 (82) Pentru ca oamenii sa cumpere produsele taranilor, ca taranii sa nu fie tristi si abatuti.

82 (83) Pentru ca Dumnezeu sa ii impiedice pe oamenii cei rai ce vor sa ucida.

83 (84) Pentru ca Dumnezeu sa pastreze tot ce se tine in casa, si animalele, si produsele celor ce le produc.

84 (85) Pentru ca Dumnezeu sa tamaduiasca pe cei ce s-au ranit de catre talhari si pe deasupra s-au vatamat sufleteste din pricina groazei.

85 (86) Pentru ca Dumnezeu sa izbaveasca lumea cand vine epidemia si oamenii mor.

86 (87) Pentru ca Dumnezeu sa lungeasca vietile acelor membri ai familiei de care are inca mare trebuinta restul familiei.

87 (88 ) Pentru ca Dumnezeu sa ocroteasca pe toti cei ce nu au un ocrotitor si sufera din pricina semenilor lor cu inima impietrita.

88 (89) Pentru ca Dumnezeu sa dea tarie celor ce cad cu usurinta bolnavi si sunt slabi trupeste, ca sa poata lucra fara sa oboseasca si sa se deprime.

89 (90) Pentru ca Dumnezeu sa aduca ploaie cand este seceta, sau ca fantanile sa dea iar apa daca au incetat sa o faca.

90 (91) Pentru ca diavolul sa piara, atunci cand apare in fata unei persoane si o ingrozeste.

91 (92) Pentru ca Dumnezeu sa daruiasca prudenta oamenilor, ca sa sporeasca duhovniceste.

92 (93) Pentru ca Dumnezeu sa ocroteasca corabia cand se afla in mare primejdie pe mare. (Sfantul sfatuia si aruncarea de apa sfintita in cele patru colturi ale corabiei).

93 (94) Pentru ca Dumnezeu sa ii lumineze pe oamenii turbulenti care pricinuiesc probleme neamului si aduc tulburare oamenilor, provocand necaz prin neoranduiala si dezbinare.

94 (95) Pentru ca nici o vraja sa nu pricinuiasca perechilor a incepe sa gaseasca motive de cearta si bataie.

95 (96) Pentru ca Dumnezeu sa daruiasca oamenilor fara de auz, putinta de auzi.

96 (97) Pentru ca vrajile sa plece de la oameni.

97 (98 ) Pentru ca Dumnezeu sa daruiasca alinare celor ce sunt in necaz, ca sa inceteze a fi abatuti.

98 (99) Ca Dumnezeu sa binecuvinteze si sa dea har acelor tineri ce doresc sa lase toate si sa ii urmeze lui Dumnezeu. [Nu stiu cat de reusita este aici traducerea. In greaca, fraza precisa folosita ma face sa ma gandesc la cei care doresc sa urmeze viata monahala, dar nu sunt sigur. - n. trad. gr.]

99 (100) Pentru ca Dumnezeu sa binecuvinteze si sa faca adevarate dorintele oamenilor, care sunt pe potriva voii Sale.

100 (101) Pentru ca Dumnezeu sa daruiasca haruri si inzestrari oamenilor buni si simpli.

101 (102) Pentru ca Dumnezeu sa binecuvinteze pe oamenii ce au functii de putere, ca sa ii ajute pe oameni, cu bunatate si intelegere.

102 (103) Pentru ca curgerea de sange lunara sa ii vina unei femei cand este intarziata.

103 (104) Pentru ca Dumnezeu sa binecuvinteze avutiile oamenilor, ca sa nu fie tristi si abatutit, ci sa Il slaveasca pe Dumnezeu.

104 (105) Pentru ca oamenii sa se pocaiasca si sa-si marturiseasca pacatele.

105 (106) Pentru ca Dumnezeu sa ii lumineze pe oameni ca sa nu se indeparteze de la calea mantuirii.

106 (107) Pentru ca Dumnezeu sa ii dea femeii ce nu poate da nastere, putinta sa o faca.

107 (108 ) Pentru ca Dumnezeu sa ii smereasca pe vrajmasi, ca sa isi schimbe scoprile cele rele.

108 (109) Pentru ca Dumnezeu sa-i tamaduiasca pe cei suferinzi de epilepsie. Sau, pentru ca Dumnezeu sa se milostiveasca de cei ce acuza pe nedrept si sa se pocaiasca.

109 (110) Pentru ca tinerii sa ii cinsteasca pe cei batrani.

110 (111) Pentru ca judecatorii cei nedrepti sa se pocaiasca si sa judece cu dreptate norodul lui Dumnezeu.

111 (112) Pentru ca Dumnezeu sa ii ocroteasca pe ostasii ce merg la lupta.

112 (113) Pentru ca Dumnezeu sa o binecuvinteze pe vaduva cea saraca, ca sa isi poata plati datoriile si sa se izbaveasca de temnita.

113 (114 si 115) Pentru ca Dumnezeu sa tamaduiasca pe copii cei inapoiati cu mintea.

114 (116:1-9) Pentru ca Dumnezue sa binecuvinteze si sa aline pe copilasii cei saraci, ca sa nu fie priviti de sus de copiii celor bogati si astfel sa se deprime.

115 (116:10-19) Pentru ca Dumnezeu sa tamaduiasca groaznica patima a minciunii.

116 (117) Pentru ca familiile sa fie unite si cu dragoste si sa il slaveasca pe Dumnezeu.

117 (118 ) Pentru ca Dumnezeu sa ii smereasca pe barbari cand imprejmuiesc satul si aduc teama, si ca sa intoarca scopurile lor cele rele.

118 (119) Pentru ca Dumnezeu sa ii zdrobeasca pe barbari si sa smereasca lucrul lor cand ucid femei si copii nevinovati.

119 (120) Pentru ca Dumnezeu sa daruiasca rabdare si stapanire de sine celor ce trebuie sa vietuiasca cu oameni necinstiti si nedrepti.

120 (121) Pentru ca Dumnezeu sa ocroteasca pe cei robiti de manile vrajmasului, ca sa nu fie schiloditi inainte de a fi liberati.

121 (122) Pentru ca Dumnezeu sa ii tamaduiasca pe cei ce sufera din pricina „ochiului celui rau”.

122 (123) Pentru ca Dumnezeu sa daruiasca vedere orbilor si sa tamaduiasca ochii ce sunt intru durere.

123 (124) Pentru ca Dumnezeu sa ocroteasca oamenii de serpi, ca sa nu muste.

124 (125) Pentru ca Dumnezeu sa ocroteasca campurile celor drepti de oamenii cei rai.

125 (126) Pentru ca Dumnezeu sa tamaduiasca pe oamenii ce sufera din pricina unor dureri de cap fara de sfarsit.

126 (127) Pentru ca Dumnezeu sa aduca pace unei familii cand se petrec certuri.

127 (128 ) Pentru ca rautatea vrajmasului sa nu se apropie nicicand de camine, si ca sa fie pacea si binecuvantarea lui Dumnezeu in familie.

128 (129) Pentru ca Dumnezeu sa tamaduiasca oamenii suferinzi de migrene, ori, pentru ca Dumnezeu sa se milotiveasca de oamenii nesimtitori si indiscreti ce aduc intristare celor sensibili.

129 (130) Pentru ca Dumnezeu sa daruiasca neinfricare si nadejde celor ce incep o slujba noua si nu o cunosc bine inca, ca sa nu afle mari greutati in lucrul lor.

130 (131) Pentru ca Dumnezeu sa daruiasca pocainta si sa aline cu nadejde oamenii, ca sa se mantuiasca.

131 (132) Pentru ca Dumnezeu sa arate mila lumii cand din pricina pacatelor noastre au loc necontenit razboaie.

132 (133) Pentru ca Dumnezeu sa lumineze neamurile si sa devina prietenoase si oamenii sa afle pace.

133 (134) Pentru ca Dumnezeu sa ii ocoteasca pe oameni de orice primejdie.

134 (135) Pentru ca oamenii sa se concentreze la vremea rugaciunii si cugetul lor sa se uneasca cu Dumnezeu.

135 (136) Pentru ca Dumnezeu sa ii ocroteasca pe emigranti cand isi lasa caminele si pleaca, ca sa fie izbaviti de salbatici.

136 (137) Pentru ca Dumnezeu sa aduca statornicie persoanei cu o fire nestatornica.

137 (138 ) Pentru ca Dumnezeu sa lumineze pe stapanii locului ca cererile oamenilor sa fie tratate cu intelegere.

138 (139) Pentru ca Dumnezeu sa opreasca ispitirea oamenilor simtitori cu ganduri de hula.

139 (140) Pentru ca Dumnezeu sa il faca pasnic pe capul familiei care are o fire foarte dificila si aduce suferinta intregii familii.

140 (141) Pentru ca Dumnezeu sa il faca pasnic pe stapanul salbatic al unui loc, ce isi chinuie semenii.

141 (142) Pentru ca Dumnezeu sa il faca pasnic pe razvratitul ce face rau; apoi, chiar daca este kurd, devine un miel. [Sf. Arsenie vietuia in Asia Mica. Kurzii, ce erau adesea soldati, aveau o reputatie printre alte grupuri etnice de a fi luptatori violenti. - n. trad. gr.]

142 (143) Pentru ca Dumnezeu sa ocoteasca mama de-a lungul sarcinii, ca sa nu piarda copilul.

143 (144) Pentru ca Dumnezeu sa ii impace pe oameni cand sunt nelinistiti, ca sa nu se petreaca un razboi civil.

144 (145) Pentru ca Dumnezeu sa binecuvinteze lucrul oamenilor, ca sa fie bine primit de catre Dansul.

145 (146) Pentru ca Dumnezeu sa opreasca curgerea sangelui, la oamenii ce sufera de ea.

146 (147:1-11) Pentru ca Dumnezeu sa ii tamaduiasca pe oamenii ce au fost muscati si raniti la falci de oameni rai.

147 (147:12-20) Pentru ca Dumnezeu sa aduca pace animalelor salbatice, ca sa nu vateme oamenii sau roada campului.

148 (148 ) Pentru ca Dumnezeu sa faca apa potrivita, ca oamenii sa aiba din belsug si sa Ii dea slava lui Dumnezeu.

[Acestea au fost ale Sf. Arsenie. Urmatoarele doua sunt ale cuviosului Paisie Aghioritul.]

149 (149) Din recunostiinta si multumire lui Dumnezeu pentru multele Sale bunatati si pentru prea plinul dragostei Sale, ce nu cunoaste limita si ingaduinta cu noi.

150 (150) Pentru ca Dumnezeu sa daruiasca fericire si alinare celor intristati, frati si surori ale noastre, ce sunt in locuri departate, si acelora dintre fratii si surorile noastre ce sunt adormiti si sunt si mai departe. Amin.


dulce casa psaltirea

https://www.plantextrakt.ro/

 407059 Rădaia fn

jud. Cluj, România

  +40 264 260 688

  Telefonul consumatorului:
+40 770 448 064

  contact@plantextrakt.ro

rugaciune speciala

 Doamne, Tu ești în înălțimile cerului și-n adâncimile pământului, auzi-mă și pe mine cel ce zac în adâncuri de prăpastie; Doamne, Tu ești știutorul a toate, ia aminte și la smerita mea rugăciune; Doamne, Tu Tată și Mântuitor al lumii, primește și strigătele noastre din triste suferințe; Doamne, Tu ai milă de creația Ta, apropie-Te și de mine 

Doamne, Tu ești adâncul iertării, iartă-mă și pe mine păcătosul; Doamne, Tu ești iubirea cea nemărginită, arată-mi și mie dragostea bunătății Tale; Doamne, Tu ești mult milostiv, miluiește-mă și pe mine asupritul; Doamne, Tu sigur ești Bun, arată-mi și mie dulceața bunătății Tale; Doamne, Tu ești, sănătatea tuturor, dăruiește-mi-o și mie nevrednicul; Doamne, Tu ești Atotputernic în cer și pe pământ, dăruiește și mie putere în necazuri;


Doamne, Tu ești înțelepciunea și apărarea, binecuvintează-ne și pe noi, cei aflați sub urgisirea Ta; Doamne, Tu ești gloria strălucirii, dăruiește-ne și nouă frumusețea biruinței; Doamne, Tu ești Păstorul cel Bun, primește-mă și pe mine în turma ta; Doamne, Tu ești Calea, Adevărul și Viața, călăuzește-mă și pe mine pe calea adevăratei vieți; Doamne, Tu ești Pâinea vieții, satură-mă și pe mine flămândul; Doamne, Tu ești Apa cea Vie, adapă-mă și pe mine însetatul;


Doamne, Tu ești Cuvântul vieții, dă-mi și mie graiurile înțelepciunii Tale; Doamne, Tu ești cel ce ne aperi de vrăjmași, ocrotește-mă și pe mine prigonitul; Doamne, Tu ești ușa vieții, deschide și mie ușa milosteniei; Doamne, Tu ești eliberarea celor robiți, scoate-ne și pe noi din lanțurile sclaviei; Doamne, Tu ești cel ce ai suferit prigoana oamenilor, scoate-ne și pe noi cei căzuți în mâna oamenilor ce nu cred; Doamne, Tu ești Cel atotputernic în cer si pe pământ, risipește întunericul urii din inimile prigonitorilor noștri;


Doamne, Tu ești știutorul a toate, Tu mă cunoști pe mine, scoate-mă din mâna vrăjmașilor mei; Doamne, Tu ești lumina care călăuzești pe cei robiți la libertate, scoate-mă și pe mine din întunericul închisorii; Doamne, Tu ești pacea lumii, scoate-mă și pe mine din mâinile urgisitorilor; Doamne, Tu ești creatorul a toate, fie voia Ta și cu mine robul Tău; Doamne, Tu ești Lumina vieții, scoate-mă și pe mine de la întuneric la lumină; Doamne, Tu ești Bunul Samaritean, tămăduiește-mă și pe mine cel căzut între tâlhari;


Proorocul vorbește aici ca din partea Bisericii celei din neamuri, unul și același lucru însemnând diferitele ziceri de aceeași putere; căci cei ce se roagă din inimă obișnuiesc a zice aceleași, fie numind rugăciunea graiuri fiindcă aceasta prin cuvinte și graiuri se glăsuiește, fie strigare — ca una ce se face cu tărie și cu putere; iar glas o numește ca pe una ce este articulată și cu bună însemnare. Căci strigarea pare a fi neînsemnată și fără articulare, dar și celelalte ziceri potrivit s-au zis de Proorocul, că ia aminte, a zis, la rugăciunea mea, și nu numai atât, ci și înțelege, adică cunoaște ce vor să zică graiurile acestea, și încă ia aminte la ele și nu ca pe un lucru netrebnic să treci rugăciunea mea, fie că se face prin buze, fie prin inimă. Este o însușire a Scripturii a numi lucrările lui Dumnezeu din lucrările oamenilor, așa cum o face și

 Proorocul vorbește aici ca din partea Bisericii celei din neamuri, unul și același lucru însemnând diferitele ziceri de aceeași putere; căci cei ce se roagă din inimă obișnuiesc a zice aceleași, fie numind rugăciunea graiuri fiindcă aceasta prin cuvinte și graiuri se glăsuiește, fie strigare — ca una ce se face cu tărie și cu putere; iar glas o numește ca pe una ce este articulată și cu bună însemnare. Căci strigarea pare a fi neînsemnată și fără articulare, dar și celelalte ziceri potrivit s-au zis de Proorocul, că ia aminte, a zis, la rugăciunea mea, și nu numai atât, ci și înțelege, adică cunoaște ce vor să zică graiurile acestea, și încă ia aminte la ele și nu ca pe un lucru netrebnic să treci rugăciunea mea, fie că se face prin buze, fie prin inimă. Este o însușire a Scripturii a numi lucrările lui Dumnezeu din lucrările oamenilor, așa cum o face și aici.


Împăratul meu și Dumnezeul meu.


„Numai pe Tine, zice, Te am eu, Biserica cea din neamuri (ori din păgâni), și Împărat — ca Proniator pentru mine (ori purtător de grijă), și Dumnezeu — ca Făcător al meu, eu, ceea ce am lepădat slujirea idolilor". Iar Eusebie zice că prin zicerea Împăratul meu se înțelege Fiul, iar prin Dumnezeul meu, Duhul cel sfânt, pe care Biserica cea din păgâni și I-a apropiat, iar pe Tatăl, numit mai sus Domn, L-a numit libertate.


Căci către Tine mă voi ruga, Doamne.


„Auzi-mă, zice, Doamne, căci cu, Biserica cea din păgâni, către Tine, Dumnezeul Cel adevărat, mă voi ruga de acum înainte, iar nu către alt Dumnezeu, precum de demult mă rugam multor dumnezei și idolilor.”


3. Dimineața vei auzi glasul meu, dimineața voi sta înaintea Ta și mă vei vedea.


„Când, zice, va răsări Hristos, Soarele Dreptății, atunci și eu, Biserica, mă voi alcătui din iudei și din neamuri, și atunci Te voi chema, și mă voi înfățișa înaintea Ta, apropiindu-mă de Tine cu viețuire îmbunătățită, și mă vei vedea așa de aproape, încât ochii Domnului [vor fi] spre cei drepți”, precum tot David zice undeva (PS. 33: 15.); iar în alte scrieri (copii ale Scripturii)) se redă prin mă voi vedea, adică mă voi înfățișa înaintea Ta. Iar dimineața înseamnă vremea zorilor, ca și cum ar zice David către Dumnezeu: „Că mai înainte de orice alt lucru al meu, voiesc și mă sârguiesc a Te ruga". Iar aceasta o facem și noi, creștinii, că îndată ce ne sculăm din așternut, aducem slavă lui Dumnezeu și Îi mulțumim, nu pentru că nu se cuvine a ne ruga în toată vremea — căci totdeauna se cuvine a binecuvânta pe Domnul, după cum este scris: Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea (PS. 33: l) — ci pentru că dimineața mintea este mai adunată și mai liniștită.


4. Că Dumnezeu, Cel ce nu voiește fărădelegea, ești Tu.


„Idolii, zice, și mincinoșii dumnezei ai păgânilor, iubesc fărădelegea, dar nicidecum Tu, adevăratul Dumnezeu, căci Tu urăști fărădelegea, adică tot păcatul.''

Nu va locui lângă Tine cel ce viclenește.


„Nu numai, zice, că dumnezeii păgânilor sunt pătimași și necurați, precum scriu mitologiile elinilor, ci ei și iubesc și păzesc ca pe ai lor atât pe cei ce urmează patimile lor cele asemenea, cât și pe cei ce le zidesc capiști necurate"; iar apropierea și iubirea Ta, Doamne (că aceasta însemnează aici locuirea), nu o va dobândi nici un om rău și viclean, fiindcă, după același David, aproape este Domnul (nu de cei ce fac vicleșuguri), ci de cei zdrobiți cu inima (cf. PS. 33: 18) și de cei ce se tem de Dânsul. Iar zicând cel ce viclenește, l-a arătat pe tot omul păcătos.


5. Nici vor petrece călcătorii de Iege în preajma ochilor Tăi.


Aceasta, zic oarecari tâlcuitori, a proorocit-o David pentru iudei, care, atâta vreme cât au păzit dumnezeiasca lege, se învredniceau de Pronia și cercetarea lui Dumnezeu, iar după ce au călcat legea, cu dreptate au fost izgoniți de la ochii și cercetarea lui Dumnezeu.


Urât-ai pe toți cei ce lucrează fărădelegea.

Aceasta o zice David pentru neamurile cele necredincioase, care nu au legea lui Dumnezeu. Însă se înțelege și într-alt chip: că fărădelege este și fiecare om care, deși a învățat legea, o calcă pe ea. Deci nelegiuit este acela ce nu voiește a învăța cele ale legii, însă, de multe ori, și cel ce are lege se numește nelegiuit, fiindcă nici acela nu păzește legea. Iar după ce David a zis despre cei păcătoși, ne cheamă a lua aminte și la câteva păcate care i s-au părut a fi cele mai mari din acea vreme.


6. Pierde-vei pe toți cei ce grăiesc minciuna.


Aceasta o zice Proorocul mai întâi pentru păgâni, care cred în alt Dumnezeu, deosebit de Cel adevărat; asemenea și pentru ereticii cei rău credincioși și care slăvesc minciuna; precum și pentru oamenii aceia ce spun minciuni în tot chipul, fiindcă aceștia sunt slujitori ai diavolului, ai părintelui minciunii, fie ei iudei, fie păgâni. Însă, zicând pierde-vei, cu cuvântul acesta a arătat cât este de mare munca [pedeapsa] celor ce spun minciuni. A zis aceasta vrând să înfricoșeze pe cei ce sunt îndemânateci și gata spre a spune minciuni, și prin frică să-i oprească de la plecarea cea către acest rău. Încă, poate a zis să-i piardă Dumnezeu, deoarece unii ca aceștia se netrebnicesc nu numai pe ei prin spunerea minciunilor, ci și multora se fac pricinuitori de pieire. Iar Cuviosul Dorotei din Gaza zice, că sunt trei feluri de minciună. Este cel ce minte în cuget, este cel ce minte în cuvânt și mai este cel ce minte cu însăși viața lui, precum, de pildă, desfrânatul care se fățărnicește a fi înfrânat pentru ca să-și acopere desfrânarea sa, ori ca să amăgească pe cineva și să-l vatăme.


Pe bărbatul sângiurilor și vicleanul urăște Domnul,


Vezi, iubitule, că aici David pe omul viclean îl unește cu cel ucigaș, fiindcă vicleanul, amăgind pe oameni cu cuvintele sale viclene și aruncându-i în primejdii și în pagube, se socotește că-i omoară. Iar Sfântul Clement zice că Proorocul îl socotește bărbat al sângiurilor pe ucigaș, ca pe un desăvârșit în răutate, căci numirea de bărbat arată cinstea desăvârșirii; iar altul zice: „Se cuvine a judeca nu numai după glăsuire, ci și din fapte, pe cel ce grăiește minciuni, ca să nu fie sub îngrozire cei ce oarecând au făcut aceasta iconomic, precum Raav, și nici să se numească bărbat al sângiurilor cel ce, după dumnezeiasca lege, omoară pe cei ce sunt vrednici să pătimească aceasta, că nu putem zice Samuel și Ilie sunt supuși vinovăției, cei mărturisiți ca mari bărbați, pentru că au omorât câțiva păgâni".


7. Iar eu întru mulțimea milei Tale voi intra în casa ta.


„Eu, zice, Biserica cea din păgâni, și fiecare suflet iubitor de Dumnezeu, fiindcă m-am slobozit prin multă mila Ta, Doamne, de rătăcirea slujirii idolilor și de păcat, voi intra în casa Ta pe care mai-nainte o prigoneam.'' Se mai înțelege și altfel: „Că eu m-am învrednicit de am luat această îndrăzneală, și am intrat în casa Ta, nu pentru bunătățile mele, ci numai pentru mila Ta". Iar unii numesc casă a lui Dumnezeu și viața cea îmbunătățită, fiindcă Dumnezeu locuiește și se odihnește în cei care duc o astfel de viețuire; precum și Domnul a zis în Evanghelie: Dacă Mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi, și vom veni la el și vom face locaș la el (In. 14: 23).


Închina-mă-voi spre Sfântă Biserica Ta, întru frica Ta.


„După ce, zice, eu, Biserica cea din păgâni, și fiecare suflet, voi intra în casa Ta cu toată evlavia și buna rânduială, mă voi închina cu frică atât către Biserica Ta cea pământească, cât și către cea cerească." Însă zice aceasta deoarece, atunci când păgânii intrau în capiștile mincinoșilor dumnezei, făceau multe urâciuni și necuviințe.


Dar pot a se lua acestea și ca din partea lui David care, după ce mai sus a vorbit cuprinzător despre felurile răutății, arătând că sunt urâte lui Dumnezeu, se întoarce apoi spre ființa sa, și zice că va intra în casa lui Dumnezeu, slujind Lui cu curăție și cu silință, nu ca un îndreptat pentru bunătățile sale, ci ca un miluit de Dumnezeu, măcar că și pe sine s-a împreună-numărat la păcatele acelea, pentru care a prihănit mai sus pe cei păcătoși.


Oare fecioria sau înțelepciunea sau sfințenia sau priceperea sau alte multe și nenumărate daruri pe care le avea?

 Oare fecioria sau înțelepciunea sau sfințenia sau priceperea sau alte multe și nenumărate daruri pe care le avea?


Da, frații mei! Într-adevăr, Preasfânta Fecioară Maria a fost împodobită de Dumnezeu cu toate darurile cele duhovnicești. Însă darul cel mai mare care i-a fost ei pricină de slavă și de cinste negrăită a fost darul smereniei. Fără acest dar, toate celelalte daruri nu i-ar fi fost de nici un folos.


Smerenia a fost pricină de slavă și de cinste Preacuratei Fecioare Maria, mai mult decât toate darurile pe care le avea. Pentru smerenia ei, după mărturia Sfântului Duh, Domnul a căutat spre smerenia roabei Sale și a ridicat-o la atâta slavă și cinste, spre a fi lăudată în cer de toate oștile cerești, și pe pământ fericită de toate neamurile.


Smerenia a fost cea dintâi pricină de înălțare și slavă pentru toți sfinții lui Dumnezeu. Smerenia a înălțat pe Avraam și l-a făcut pe el prieten al lui Dumnezeu și tată al multor neamuri, căci se socotea pe sine a fi pământ și cenușă. Smerenia l-a înălțat pe Iosif și l-a făcut pe el mai mare peste țara Egiptului.

https://medium.com/@andreuzamonogrina