A început pelerinajul la Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi

Manifestările religioase dedicate hramului Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iaşi au debutat ieri, 10 octombrie 2017, când moaştele ocrotitoarei spirituale a Iaşilor şi a Moldovei au fost aşezate spre cinstire pe platoul din faţa Căminului preoţesc „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din vecinătatea Catedralei Mitropolitane. Anul acesta, pelerinii care se vor închina la moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva se vor putea închina şi la moaştele Sfintei întâi Muceniţe şi întocmai cu Apostolii Tecla, sfinte odoare aduse de la Mănăstirea Neamţ, informează Biroul de presă al Arhiepiscopiei Iaşilor.
Pelerinajul la moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva a început de ieri-dimineaţă, când credincioși din întreaga ţară au luat parte la procesiunea de scoatere a moaştelor Sfintei Cuvioase din Catedrala Mitropolitană de la Iaşi. Ziua a început cu Acatistul Sfintei Parascheva, oficiat la racla Sfintei de Preasfinţitul Părinte Calinic Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, împreună cu soborul de slujitori ai catedralei. În continuare, sfintele odoare (ale Sfintei Cuvioase Parascheva şi ale Sfintei întâi Muceniţe şi întocmai cu Apostolii Tecla) au fost purtate în procesiune în jurul Catedralei Mitropolitane, apoi au fost aşezate spre închinare în baldachinul împodobit cu flori, amenajat în apropierea sfântului locaş de cult. Au urmat apoi slujba de Sfinţire a apei (Agheasma mică), Taina Sfântului Maslu, Utrenia şi Sfânta Liturghie. Seara, a fost oficiată în Catedrala Mitropolitană slujba Privegherii în cinstea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corul „Byzantion”.
Astăzi, începând cu orele dimineţii, s-au oficiat Miezonoptica, Acatistul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Ceasurile şi Sfânta Liturghie (în Catedrala Mitropolitană). Răspunsurile la strană au fost date de Corul „Iosif Naniescu” de la Facultatea de la Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași. De la ora 17:00 se oficiaza Paraclisul Sfintei Cuvioase Parascheva, iar de la ora 21:00, slujba Privegherii în cinstea Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului (în Catedrala Mitropolitană). Răspunsurile la strană sunt date de Corul „Chivotul”.
Mâine, 12 octombrie, de la ora 7:00 se vor oficia Miezonoptica, Acatistul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Ceasurile şi Sfânta Liturghie (în Catedrala Mitropolitană). Răspunsurile la strană vor fi oferite de Corul „Chivotul”. Între orele 17:00 şi 18:00 va fi săvârşit Paraclisul Sfintei Cuvioase Parascheva, iar între orele 19:00 şi 20:30 se va desfăşura Pelerinajul „Calea Sfinţilor” – procesiune cu moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva și moaștele Sfintei Mari Mucenițe Tecla. (Se va ieși pe poarta de lângă Casa Nicodim, pe traseul: strada I. C. Brătianu – strada Cuza Vodă, Strada Armeană – Biserica „Sfântul Sava cel Sfinţit” – strada Costache Negri – Mănăstirea „Sfinţii Trei Ierarhi” – Catedrala Mitropolitană). De la ora 21:00 va fi oficiată slujba Privegherii în cinstea Sfântului Apostol Andrei (în Catedrala Mitropolitană). Răspunsurile la strană vor fi oferite de Corul „Basileus” al Seminarului „Sfântul Vasile cel Mare” din Iași.
Vineri, 13 octombrie, în intervalul orar 7:00-12:00 vor fi oficiate: Miezonoptica, Acatistul Sfântului Apostol Andrei, Ceasurile şi Sfânta Liturghie (în Catedrala Mitropolitană). Răspunsurile la strană vor fi date de Corul „Apostolii” al preoților din cadrul protopopiatelor Iași 1, Iași 2 și Iași 3. Între orele 17:00 şi 18:00 va fi oficiat în Catedrala Mitropolitană Paraclisul Sfintei Cuvioase Parascheva, iar de la ora 19:00 se va desfăşura Concertul Corului „Acapella”. În intervalul orar 21:00-3:00 se vor săvârşi în Catedrala Mitropolitană slujba Privegherii în cinstea Sfintei Cuvioase Parascheva combinată cu cea a Sfintei Mari Mucenițe Tecla, apoi Sfânta Liturghie. Răspunsurile la strană vor fi date de Corul „Basileus”.
Sâmbătă, 14 octombrie, în ziua pomenirii Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iaşi, de la ora 9:00 va fi săvârşită Sfânta Liturghie arhierească, pe podiumul din bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt. Răspunsurile liturgice vor fi oferite de Corul „Chivotul”. Între orele 17:00 şi 18:00 va fi oficiat Paraclisul Sfintei Cuvioase Parascheva, iar de la ora 21:00, în Catedrala Mitropolitană, slujba de Priveghere în cinstea Învierii. Duminică, 15 octombrie, de la ora 7:00 vor fi oficiate: Miezonoptica, Acatistul Mântuitorului, Ceasurile şi Sfânta Liturghie (în Catedrala Mitropolitană). Răspunsurile la strană vor fi date de Corul „Sanctus”. La ora 8:30 va avea loc sfințirea picturii Bisericii Parohiei „Sfântul Nectarie” din Iași, iar în continuare va fi săvârşită Sfânta Liturghie la această bise¬ri¬că. De la ora 17:00 va fi oficiat Pa¬raclisul Sfintei Cuvioase Parascheva, iar de la ora 21:00, slujba Privegherii în cinstea Sfintei Mari Mucenițe Tecla. Răspunsurile liturgice vor fi oferite de Corul „Chivotul”. Luni, 16 octombrie, de la ora 19:00 va avea loc Oratoriul „Chemări spre mân¬tuire. Pelerini la Sfânta Parascheva”, închinat Sfintei Cuvioase Parascheva, la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași.
Viaţa Sfintei întâi Muceniţe şi întocmai cu Apostolii, Tecla
Sfânta Tecla este cea dintâi muceniţă care a pătimit pentru credinţa în Hristos. S-a născut în Iconia şi a fost ucenica Sfântului Apostol Pavel. Pe la anul 45, când marele Apostol predica Evanghelia în Iconia, Tecla, ascultându-l vorbind în casa lui Onisifor, a îmbrăţişat creştinismul şi s-a hotărât să trăiască în feciorie, cu toate că era logodită cu un tânăr de neam bun, Tamir. Părinţii ei aflând de hotărârea pe care o luase au bătut-o cumplit, iar Tamir a mers la dregătorul cetăţii şi i-a cerut să-l prindă pe Sfântul Apostol Pavel şi să-l întemniţeze. Fiind în primejdie, Sfânta Tecla a plecat în Antiohia Pisidiei, unde era şi Apostolul neamurilor, iar acolo, un tânăr desfrânat, Alexandru, văzând frumuseţea Teclei, a încercat prin daruri şi ademeniri să o tragă la păcat. Neizbutind, a pârât-o dregătorului cetăţii că este creştină, iar acela a aruncat-o la fiarele sălbatice, dar fiarele nu i-au făcut nimic. Văzând acestea, poporul a strigat ca fericita să fie eliberată din legături şi din temniţă. Propovăduind în multe locuri şi făcând multe minuni, Sfânta Tecla şi-a încredinţat sufletul în mâinile Domnului, la vârsta de 90 de ani. În România, moaştele Sfintei Tecla se găsesc la Mănăstirea Neamţ, la Mănăstirea „Sfânta Tecla” din Predeşti, Dolj, dar şi la Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reşedinţa Patriarhală.
Arhid. Ştefan Sfarghie
Sursa: Ziarul Lumina.ro.

 Mâna caldă a Sfintei care izvorăște minuni mari! Ca mâna unui om viu! Cutremurător ….

Cinstitele ei moaşte au fost proslăvite de Dumnezeu cu darul minunilor şi cu mireasma cerească. Astăzi, cinstitele ei moaşte sunt răspândite în toată lumea. Cea mai mare bucată este la Mănăstirea Simon Petra din Sfântul Munte Athos, unde se află mâna stângă. Toţi spun că -.
Pentru dragostea ei cea nemărginită pe care o avea către Mântuitorul, Sfânta Maria Magdalena s-a învrednicit să vadă ea mai întâi Învierea Lui, făcându-se vestitoarea bucuriei pentru toată lumea, până la sfârşitul veacului. Nu încape îndoială că Maica Domnului a cunoscut înainte de toţi Sfânta Înviere a Prea Iubitului Său Fiu. Dar aceasta nu s-a făcut arătat prin Sfânta Evanghelie.

A iconomisit Dumnezeu să se propovăduiască Sfânta Lui Înviere prin cinstita Mironosiţă care nu era rudenie cu Domnul (căci celelalte Mironosiţe mai toate erau rudenii).

Aceasta s-a făcut pentru a nu da motiv de necrezare sau de îndoială (despre Sfânta Înviere) la cei slabi şi, mai ales, pentru cei necredincioşi să nu fie motiv de luptă contra adevărului.

Multe minuni s-au făcut în vremea cât a trăit Sfânta Maria Magdalena, care, după tradiţie, a ajuns până la Roma cu propovăduirea. Acolo s-a împrietenit cu soţia împăratului Neron, povestindu-i despre răutatea Arhiereilor jidovi şi despre judecata cea nedreaptă a lui Pilat. Pentru aceasta a fost chemat la Roma nelegiuitul Guvernator al Iudeei (adică Pilat) şi, după multe pedepse, a fost ucis de însuşi împăratul Neron.

La urmă, Sfânta Maria a petrecut în Efes, unde s-a şi săvârşit. Cinstitele ei moaşte au fost proslăvite de Dumnezeu cu darul minunilor şi cu mireasma cerească. Astăzi, cinstitele ei moaşte sunt răspândite în toată lumea. Cea mai mare bucată este la Mănăstirea Simon Petra din Sfântul Munte Athos, unde se află mâna stângă.

Toţi spun că atât vara, cât şi iarna, mâna ei este caldă ca şi mâna omului viu şi lucrează minuni mai presus de fire. Odinioară fiind dusă prin Rusia, mâna ei a lucrat atâtea minuni, încât s-a uimit lumea întreagă.

Pentru rugăciunile Sfintei Maria Magdalena, să ne miluiască şi să ne mântuiască şi pe noi, păcătoşii, Milostivul Dumnezeu! Amin.

***
Rugăciune către Sfânta Mironosiţă Maria Magdalena

O, Sfântă Mironosiţă, întocmai cu Apostolii, Maria Magdalena! Tu, cu căldura dragostei tale pentru Hristos Dumnezeu, ai călcat sub picioare măiestriile cele rele ale vrăjmaşului şi L-ai aflat pe Hristos, Mărgăritarul cel fără de preţ, şi ai dobândit Împărăţia cerurilor. Pentru aceasta cădem către tine şi cu suflet umilit şi cu inima înfrântă strigăm ţie noi, nevrednicii: Caută dintru înălţimea cerului spre noi, cei ce suntem în luptă cu ispitele păcatelor; vezi cu cât de multe păcate şi nevoi vrăjmaşul în toată ziua ne împiedică, căutând pieirea noastră. Slăvită şi întru tot lăudată ucenică a lui Hristos Maria Magdalena, roagă-L pe Cel iubit de tine, Cel ce şi El pe tine te-a iubit, pe Hristos Dumnezeu, ca să ne dăruiască lăsarea greşelilor noastre celor multe, să ne întărească cu darul Său, cu trezvie şi vitejeşte să umblăm pe calea sfintelor Lui porunci şi să ne facă pe noi lăcaş binemirositor al Sfântului Duh, ca aşa, în pace, neruşinaţi să sfârşim viaţa noastră cea cu multe osteneli pe pământ şi să ne sălăşluim în lăcaşurile raiului ceresc cele luminate şi fericite, unde cu toţi sfinţii totdeauna cu bucurie preamăreşti Treimea cea de o fiinţă, pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh. Amin.
Sursa: Sfântul Ioan Iacob de la Neamț – Hozevitul, ”Pentru cei cu sufletul nevoiaș ca mine… Opere

 

Rugăciunea care mută și munții din loc. Minunea mutării prin rugăciune a muntelui Adar

Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă.

(Matei 17, 20)

In Alexandria Egiptului era un argintar slavit foarte in toata cetatea acea, pentru mestesugul mainilor lui. La acesta a venit o femeie, rugandu-l pe el sa-i faca o podoaba pe cap, spre infrumusetarea trupului ei. Si, facandu-se intre dansii intrebare si vorba, a inceput femeia a grai cele necuviincioase, spre desfranare si tulbura pe argintar cu ganduri asupra ei.

Si, intrucat s-a facut draceasca robie spre pacat, si-a adus aminte argintarul de cuvantul Evangheliei, mai inainte de a se porni spre pacat, la acel loc ce zice: “De te sminteste pe tine mana ta cea dreapta, tai-o pe ea, sau ochiul, scoate-l pe el. Ca mai bine iti este tie cu un madular ciung sa intri intru imparatia Cerului decat, intregi madulare avand, sa fii aruncat in iazul cel de foc.”

Si, cautand spre femeie i-a zis: “Indeparteaza-ma putin de mine, ca vreau sa fac cele poruncite noua.” Si scotandu-si cutitul, s-a lovit pe sine in ochiul drept si a zis: “Vezi, Doamne, ca pazitor poruncii Tale sunt. Ca daca imi va trebui candva ajutor de la Tine, sa nu te departezi de la robul tau.” Si, vazand femeia fapta faurarului, a fugit de frica si s-a dus la casa sa, prin rana faurarului mantuindu-se de pacat.

Deci cel ce stapanea Alexandria atunci, era un prigonitor cumplit asupra crestinilor. Caci, cu ingaduirea lui Dumnezeu, turcii stapaneau Egiptul si in tot chipul chinuiau pe crestini, poruncindu-le lor sa se lepede de Hristos si sa primeasca credinta lor.

Deci, asa a socotit acel rau stapanitor: a chemat pe episcopul, care era invatatorul crestinilor, si i-a zis lui: “Asculta, o, episcope, intre cuvintele Hristosului tau, s-au zis si acestea: De aveti dreapta credinta in voi si in Mine, veti zice muntelui acestuia ridica-te, de te arunca in mare; si va fi voua. Iata, dar, este aici muntele, cel de toti vazut langa cetatea aceasta, al carui nume este Adar.

Deci, acum, de este Dumnezeu acel Hristos, Caruia voi Ii slujiti, si, credinta pe care voi o tineti, o socotiti, a fi mai buna decat toate, iesiti la muntele Adar si ziceti cuvantul Domnului Dumnezeului vostrul; si de va va asculta pe voi si se va arunca in raul Nilului, atunci, in slobozenie veti fi si veti sluji lui Hristos al vostru si, afara de acesta, inca si noi vom crede, iar de nu, apoi toata bogatia crestineasca se va lua la visteria imparateasca, iar voi toti veti curati gunoaiele din cetatea aceasta”.

Atunci, episcopul, a raspuns: “Cuvantul pe care l-ai grait covarseste cu totul neputinta noastra. Insa nu pentru noi, ca toti suntem nevrednici de un lucru ca acesta, ci pentru hulirile tale, pe care le graiesti asupra Domnului nostru Iisus Hristos, lasa-ne noua opt zile ca sa ne rugam Domnului si credem ca nu ne va trece cu vederea, pentru rugaciunile robilor Sai.

Ca scris este, ca voia celor ce se tem de El o va face si rugaciunea lor o va auzi si-i va mantui pe dansii (Ps. 144, 19), ca au nadajduit spre Dansul.” Acestea auzindu-le, barbarul cel fara lege a ras, zicand: “Eu am socotit ca veti arata tulburare si o parte din averea voastra o veti da la visteria imparateasca, dar voi indrazniti lucrul acesta, pe care nici Mahomed al nostru nu-l poate face, el care este solul lui Dumnezeu si in care cred toti arabii si i se inchina.” Si i-a slobozit pe ei cu manie, scriind zilele cele hotarate pe care le-au cerut.

Iar episcopul, adunand pe toti crestinii din cetati si din toate hotarele, pana la trei mii de barbati, afara de femei si de copii, le-a vestit lor incercarea cea cu rau mestesug a stapanitorului prigonitor, precum ca a poftit nu numai averea, ci si viata tuturor crestinilor voieste sa o risipeasca. Si, spunandu-le lor si cele despre munte degraba le-a poruncit lor sa se intristeze si toti impreuna sa se roage si privegheri de toata noaptea sa faca inaintea lui Dumnezeu.

Deci, s-a apropiat de episcop femeia aceea si i-a spus lui de faurarul cel mai sus zis, marturisindu-si lui cea mai inainte pomenita a ei ispitire si credinta cea tare in Hristos a aceluia, ca, adica, nu s-a lasat inselat de cuvintele ei cele desfranate si inselatoare si nu s-a crutat pe sine, ci ochiul sau cel drept si-a scos. Acestea auzindu-le, episcopul s-a minunat si nu l-a aflat pe el cu cei ce venisera la sobor si a trimis dupa dansul, la casa in care traia.

Deci, venind el, i-a zis lui episcopul: Frate, o ispita mare a venit asupra noastra de la cei ce ne urasc pe noi.” Si i-a spus lui pe rand toata incercarea prigonitorului. Iar el a zis: “Stapane, noi datori suntem sa ne rugam, ca la oameni aceasta este cu neputinta, dar la Dumnezeu toate sunt cu putinta.” Deci, a treia zi, s-au suit la muntele Adar si l-au inconjurat pe el de trei ori, purtand cruci.

Si, stand ei in preajma muntelui, a chemat episcopul pe acel mai inainte zis faurar si i-a zis lui: “O, fiule, acum ti se cade tie sa arati puterea credintei tale, ca sa se rusineze prigonitorul cel ce se lauda cu idolii sau, ca sa intareasca stalpii Bisericii lui Hristos si sa se potoleasca tanguirea crestinilor.

Atunci, plecandu-se faurarul inaintea episcopului, s-a apropiat de munte si s-a rugat lui Dumnezeu, zicand: “Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, asculta rugaciunea robilor Tai, si nu da pierzarii turma Ta, in mainile vrajmasilor Tai urasc pe noi, zicand: Unde este Dumnezeul vostru? Tu esti Dumnezeul nostru, Care ai poruncit Apostolilor Tai, zicand: De aveti credinta ca un graunte de mustar, nu va indoiti a zice muntelui acestuia, Ridica-te si te arunca in mare, si va fi voua. Si, acum nu pentru noi, Doamne, nici noua, ci numelui Tau celui sfant da-i slava.” Si acestea zicand el, s-a cutremurat locul si s-a miscat muntele si au cazut cu fata la pamant toti oamenii si s-a facut mult tipat in cetate, ca se sfaramau palatele si cadeau zidurile.

Si au iesit oamenii si au vazut minunea cea infricosatoare, cum muntele se ducea de la locul sau in raul Nilului si toti, cazand, se rugau crestinilor sa potoleasca muntele din mersul sau, ca sa nu se strice palatele si cealalta parte a cetatii. Si raspunzand episcopul a zis: “Nu, fratilor, nu s-ar cuveni. Ca nu este lucrul nostru, ci a voastra voire, ca sa ne ingreuiati pe noi cu certarile voastre. Dar, in incercarea noastra, ne-a cercetat pe noi Domnul. Si, iata, se apropie muntele de raul Nilului”. Si atunci au fagaduit toti ca se vor boteza. Deci, s-a rugat episcopul lui Dumnezeu si a statut muntele si a incetat cutremurul pamantului.

Si multi barbari au crezut in Sfanta Treime si s-au botezat. Iar cei necredinciosi au dat legamant in scris ca, de atunci si pana in veac, sa nu faca prigoana crestinilor, ca ei sa poata trai in credinta lui Hristos. Si s-au scris acestea spre folosul crestinilor precum ca celui ce crede, i se dau de la Dumnezeu toate cererile, dand har credinciosilor intru slava Lui, a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii

 

Chiftelele mănăstireşti din fasole

Tot mai multe persoane cauta beneficiile sanatoase ale unei diete bogate in alimente bazate pe plante. Si desi multe dintre noi nici nu ne inchipuim renuntand la meniurile cu carne, poate ca din cand in cand ar trebui sa incercam si fara. Specialistii spun ca poate face minuni!

Chiar dacă nu suntem în perioada unuia dintre posturile importante ţinute de creştini, ţinând însă cont că regimul vegetarian a căpătat, în ultimii ani, o răspândire semnificativă, ne-am gândit să vă prezentăm o reţetă specială, fără carne, dar deosebit de gustoasă.

Reţeta este mai puţin întâlnită în cărţile de bucate (care rămân preponderent axate pe ingredientele de origine animală), dar este des preparată în mănăstiri şi în familiile ortodoxe din nordul Moldovei. Este vorba despre preparatul numit „chiftele din fasole boabe cu garnitură din orez”, aşa cum se regăseşte el în volumul „Mâncăruri şi dulciuri de post”, publicat de prezbitera Garoafa Coman în anul 1994, la Editura Bizantină. Este de adăugat că volumul are binecuvântarea arhimandritului Sofian Boghiu, egumenul mănăstirii Antim din Bucureşti, aşa că reţeta nu este doar în măsură a fi pe placul vegetarienilor, ci poate satisface, cu siguranţă, şi exigenţele creştinilor-ortodocşi practicanţi, deprinşi cu asprimea posturilor. Mai mult decât atât, îndrăznim să spunem că preparatul este şi pe gustul carnivorilor, căci are o savoarea aparte (numai cine a gustat poate să înţeleagă cu adevărat), de nici nu zici că mâncarea este făcută doar din legume şi cereale.

Ingrediente (pentru patru porţii)

Două căni de fasole boabe

2-3 felii de franzelă

O cană de orez

O ceaşcă de ulei

Două cepe

5-6 căţei de usturoi

Un morcov

Un păstârnac

Două frunze de dafin

O legătură de mărar

O legătură de pătrunjel

50 grame de făină

Sare, cimbru (după gust)

Mod de preparare

Se fierbe fasole după procedura obişnuită. După ce se schimbă prima apă, se pun morcovul, păstârnacul şi ceapa, evident tocate. Se adaugă cele două frunze de dafin şi se sărează după gust. Când fasolea este bine fiartă se scurge de zeamă (Atenţie! Nu aruncaţi zeama, pentru că o să vă trebuiască) şi, într-un bol, se adaugă pâinea (înmuitată cu ceva zeamă de la fasole), usturoiul pisat, un pic de cimbru, dar şi mărarul şi pătrunjelul tocate. Se amestecă bine compoziţia, apoi se dă totul prin maşina de tocat (sau la un blender, cine are). Compoziţia se modelează apoi sub formă de bile (chiftele), diametrul ideal fiind de circa 3 centimetri (pentru bile) sau de 5 centimetri (dacă le faceţi plate, caz în care grosimea trebuie sa fie de cam un centimetru). Chiftelele se dau prin făină şi se prăjesc în uleiul foarte bine încins. Din restul de zeamă rămasă de la fiertul fasolei se prepară o garnitură din orez. Proporţia ar fi de trei căni de zeamă la o cană de orez. Modul de preparare al orezului este cel standard, cu specificaţia că, după ce s-a fiert (nu uitaţi de sare!) este recomandat să-i puneţi mărar din belşug. Cel puţin aşa susţine prezbitera Garoafa Coman, care indică şi faptul că mâncarea este infinit mai bună dacă orezul este servit rece.

 

„Până seara, am avut banii de care aveam neapărată nevoie” ‒ O minune a Maicii Domnului

Maica stareță Ierusalima Ghibu povestește:

„Era sfârșit de săptămână, vineri. A doua zi, sâmbătă, trebuia să plătim lucrătorii care lucrau la repararea clădirilor mănăstirii. Ne trebuia suma de 5100 lei.

‒ Ce facem, Prea Cuvioase? mă tânguiam eu. Mâine este zi pentru plata lucrătorilor și noi nu avem nici un ban în casă.

‒ Nu fi necredincioasă, îmi zise Părintele Dometie. Maica Domnului, care ne-a ajutat de atâtea ori, nu ne va lăsa nici acum!

Sâmbătă dimineața, Părintele Dometie pleca la târgul din apropiere, pentru unele treburi. La plecare, l-am întrebat iarăși, îngrijorată:

‒ Ce facem, Prea Cuvioase? Astăzi trebuie să plătim lucrătorii.

‒ Mergi la Maica Domnului în biserică, îmi zise Părintele Dometie, plecând. Roagă-te ei cu credință și nu ne va lăsa.

Am mers la icoană și m-am închinat. Apoi, am mers la treburi cu sufletul apăsat. La prânz, când Părintele Dometie s-a întors la mănăstire, i-am ieșit înainte mâhnită.

‒ Te-ai închinat la Maica Domnului? mă întrebă el venind spre mine.

‒ M-am închinat, îi răspund eu cu jumătate de gură, dar rugăciunea mea este slabă și nu s-a întâmplat nimic.

Cum stăteam noi de vorbă în drum, peste râu, în fața mănăstirii, se oprește o mașină mică roșie. Părintele zise bucuros:

‒ Ne-au sosit banii!

Din mașină, a coborât o doamnă și a venit spre noi. Am făcut cunoștință. Era o doamnă din București, care ne-a spus următoarele:

‒ Am avut mari greutăți în familie. M-am rugat lui Dumnezeu cum am putut, ca să-mi ajute, făgăduind să dau o sumă de bani unei biserici, dacă voi scăpa din necaz. Dumnezeu a fost bun și m-a ajutat, și lucrurile s-au aranjat bine. Mă gândeam ca suma făgăduită să o dau Mănăstirii Cernica, din preajma Bucureștilor. Noaptea, însă, mi s-a arătat în vis o Doamnă frumos îmbrăcată și mi-a zis: „Nu la Cernica, ci la Râmeț să dai banii, că acolo au nevoie de ei!”. Nu auzisem de Râmeț până atunci, dar m-am interesat unde sunt Râmeții și am venit să-mi împlinesc făgăduința!

A scos apoi un plic și ni l-a dat zicând:

‒ Să-l deschideți după plecarea mea!

Am luat plicul și am mulțumit doamnei, care s-a urcat în mașină și a plecat. Am întins plicul Părintelui Dometie, dar el nu l-a primit.

‒ Mergi și-l pune la Maica Domnului, că ea ni l-a trimis.

Am mers împreună în biserică, am pus plicul la icoană și ne-am închinat, apoi, l-am deschis. Erau în el 5000 de lei!

Cu lacrimi am mulțumit Maicii Domnului pentru ajutorul trimis. Aveam cu ce plăti lucrătorii. Ne mai trebuiau doar 100 de lei. Nu după mult timp însă, a venit un credincios din sat și a adus un pomelnic cu 100 de lei și, până seara, am avut în casă suma de 5100 lei, adică exact cât ne trebuia pentru plata lucrătorilor.

Bunul Dumnezeu a făcut minunea pentru credința cea mare a Părintelui Dometie și pentru adânca lui evlavie către Maica Domnului.”

(Mari duhovnici români despre Maica Domnului, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2003, pp. 139-141)

 

Minunile Sfântului Nectarie și rugăciunea Lui puternică care ajută pe orice credincios! Te vindecă de boli grave și te apără de toată lucrarea cea rea!

Pentru viaţa sa înaltă, Dumnezeu l-a învrednicit pe Cuviosul Nectarie de harul Duhului Sfânt. Pentru aceasta mulţi bolnavi şi săraci alergau la biserica mănăstirii din Eghina şi cereau ajutorul lui. Mai ales după primul război mondial, numeroşi săraci şi bolnavi, lipsiţi de orice ajutor, veneau la el ca la părintele lor sufletesc. Iar Sfântul Nectarie a dat poruncă maicilor ce se nevoiau în mănăstirea sa să împartă la cei lipsiţi orice fel de alimente şi să nu păstreze nimic pentru ele, căci Dumnezeu, prin mila Sa, îi hrănea şi pe unii şi pe alţii. Dar şi cei bolnavi se vindecau cu rugăciunile fericitului Nectarie, căci se învrednicise de darul facerii de minuni.

Minuni ale Sf. Nectarie

Prima a fost chiar când a păşit pe insula Eghina. A vindecat un tânăr posedat de un duh rău. Diavolul care-l poseda începuse să strige de venirea sa înainte ca acesta să coboare pe insulă”. Practic l-a exorcizat! O a doua minune, spune ieromonahul, a făcut-o când a pornit ploaia, după o secetă lungă, cu o rugăciune: „A plouat o săptămână fără oprire, că se îngrijoraseră oamenii, dar tot el i-a liniştit, spunându-le că pâmântul este însetat şi Dumnezeu va opri ploaia când trebuie”. Tot în Eghina a mai vindecat o femeie de „scurgere de sânge”, cu o hemoragie gravă: „Printr-o simplă atingere de Sf. Nectarie, s-a tămăduit pe loc.

Rugăciunea puternică către Sfântul Părinte Ierarh Nectarie

O, preasfinte și întru tot lăudate, mare făcătorule de minuni Nectarie, pri­mește a­ceastă puțină rugăciune de la noi, nevred­nicii robii tăi, căci către tine, ca la un ade­vărat izvor de tămăduiri și grabnic fo­lo­sitor și ajutător prea­minunat scăpând și către sfânt chipul icoanei tale privind, cu la­crimi fier­binți ne rugăm ție: vezi, sfinte, durerile noastre, vezi sărăcia și ticăloșia noastră. Vezi rănile sufletelor și ale trupurilor noastre. Ne rugăm ție, Sfinte Ierarhe Nectarie, grăbește de ne ajută cu neîncetatele și sfintele tale rugăciuni și ne sprijinește pe noi, robii tăi. Ia aminte la sus­pinele noastre și nu ne trece cu ve­derea pe noi, ticăloșii și scârbiții, că știm, sfinte al lui Dumnezeu, că și după mutarea ta din viața aceasta trecătoare cine a năzuit la ajutorul tău și cu credință ți s-a rugat nu a rămas nea­jutat. Că cine te-a chemat întru ajutor și nu l-ai auzit? Sau cine, în dureri fiind și alergând spre ajutorul tău, nu i-ai ușurat suferința?

Minunile și ajutorul tău ne-au făcut și pe noi, ticăloșii și scârbiții, să te chemăm să ne vii în ajutor. Știm, o, alesule ierarh, de mulți­mea tă­mă­duirilor pe care le-ai făcut, nou doc­tor fără-de-arginți arătându-te. Nu cu­noaș­tem nici sufe­rință și nici durere pe care să nu le poți alina.

Nu cunoaștem nici o boală căreia tu să nu îi poți aduce tămăduire, dar mai mult decât atât, nu numai că ai tămăduit boli despre care doctorii ziceau că nu pot fi tămăduite, ci și pe mulți bol­navi i-ai ajutat să se întărească în credință și în răbdare, și să ia plată de la Dumnezeu pentru osteneala lor.

Îngenunchind, ne rugăm ție, Sfinte Ie­rarhe Nectarie, ca să te rogi pentru noi lui Hristos, Cel Ce n-a trecut cu vederea rugă­ciunile tale cele jertfelnice, ci te-a întărit și te-a primit în cereștile locașuri.

Către Acela roagă-te, ca să fim și noi ajutați și miluiți cu rugăciunile tale, și din pagube și necazuri izbăviți, ca să binecu­vântăm pe Dum­nezeu Cel în Treime lăudat, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

 

Mergi la aceste 7 icoane mari făcătoare de minuni din Ținutul Neamțului și ți se vor rezolva toate problemele și îndeplini dorințele!

Mergi la aceste 7 icoane mari făcătoare de minuni din Ținutul Neamțului și ți se vor rezolva toate problemele și îndeplini dorințele! Au puteri nebănuite!

Marturii ale credintei in Dumnezeu si in sfintii Sai, icoanele au constituit, timp de aproape doua milenii, speranta tuturor celor care s-au rugat pentru rezolvarea sutelor de nevoi aparute in timpul trairii pamantesti. Prin insasi natura lor, toate icoanele sunt binefacatoare si datatoare de ajutor crestinilor inchinatori. Unele icoane au dat insa, de-a lungul timpului, semne miraculoase ale puterii lor, vindecand boli care pareau de nevindecat, aducand ploi in vremuri de cumplita seceta sau curmand nenorociri ce amenintau sa nu se mai sfarseasca. La sfarsitul secolului al XIX-lea, episcopul si carturarul Melchisedec Stefanescu a intocmit o lista cuprinzand cele mai valoroase icoane facatoare de minuni aflate pe teritoriul tarii noastre. Dintre acestea, sapte se gaseau – si inca se mai gasesc – adapostite si cinstite in sfintele locasuri din judetul Neamt.

Manastirea Neamt este renumita nu numai prin frumusetea si incarcatura ei istorica, ci mai ales prin faptul ca adaposteste cea mai veche si mai de pret icoana din Romania. Este vorba de icoana Maicii Domnului cu trei maini – Tricheirousa, sau Lidianca, ultimul supranume fiindu-i dat dupa tara ei de origine. Istoria spune ca icoana, infatisand-o pe Nascatoarea de Dumnezeu tinandu-si Pruncul in brate, iar pe spate avandu-l pictat pe Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, a fost facuta in anul 665, in Lida, ca reproducere a unei alte icoane aparute in mod miraculos pe un stalp de lemn, in anul 35 dupa Hristos. Se mai spune ca, prin anii 700, Sfantul Ioan Damaschin, aflat in timpul vietii pamantesti, a cazut prada unei intrigi, iar califul Damascului, Ualid, i-a taiat mana dreapta. „Atunci Sfantul, tiind mana sa taiata, a cazut inaintea acestei icoane a Maicii Domnului, cerand sa-l vindece, si Maica Domnului intr-adevar a vindecat mana Sfantului, care s-a alipit in chip minunat la locul ei”, spun cronicile vremii. In amintirea minunii, Ioan Damaschin a pus sa se aseze in josul icoanei o mana din argint, iar de atunci, aceasta a purtat denumirea de Maica Domnului cu trei maini. In anul 1401, icoana a fost daruita de catre imparatul bizantin Manuel Paleologu domnitorului moldav Alexandru cel Bun. Ea a fost asezata cu mare cinste in Biserica Mirauti, din Suceava, iar in anul 1415 a fost mutata si a ramas pana azi in Manastirea Neamtului. Sfantul odor nu a scapat de incercari de-a lungul vremii. In timpul unei invazii pagane, un turc a intrat in manastire si a lovit icoana cu iataganul, vrand s-o despice in doua. Hrisoavele spun ca mana turcului a paralizat pe loc, iar taisul armei s-a facut bucatele. Marturie a veridicitatii acestei intamplari sta varful iataganului, care a ramas infipt, pana astazi, in lemnul icoanei. Secole la rand, Maica Domnului cu trei maini de la Neamt a infaptuit miracole care i-au uluit pe credinciosi. Sute de bolnavi fara scapare s-au vindecat ca prin minune, iar multi dintre monahii care s-au rugat fierbinte in fata ei au fost canonizati dupa moarte si au devenit sfinti. Ca dovada a puterii dumnezeiesti, mai trebuie mentionat si faptul ca icoana lacrimeaza de fiecare data in preajma unor mari tulburari sau nenorociri abatute asupra omenirii.

Divorturi rezolvate de Sfanta Ana de la Manastirea Bistrita

Manastirea Bistrita are o vechime de peste 600 de ani, inaltandu-se pe locul unei biserici de lemn ce fusese construita de Petru Musat in jurul anului 1380. Ctitor al sfantului locas este considerat a fi domnitorul Alexandru cel Bun, care, de altfel, a si fost inmormantat aici, alaturi de sotia sa. In anul 1401, domnitorul a primit in dar de la imparatul bizantin Manuel Paleologu doua icoane de mare pret, considerate a fi facatoare de minuni. Una din ele este cea a Maicii Domnului cu trei maini, pomenita anterior. Cealalta, infatisand-o pe Sfanta Ana cu Maica Domnului in brate, a fost asezata la Manastirea Bistrita, unde a si ramas nestramutata pana astazi. Icoana Sfintei Ana de la Bistrita s-a facut renumita prin darul ei de a rezolva in mod miraculos pana si cele mai grele probleme pe care credinciosii le-au avut in familie. Marturiile consemnate de-a lungul anilor vorbesc despre copii vindecati de boli grele, precum si de sute de persoane aflate in pragul unor divorturi iremediabile, care s-au rugat plangand Sfintei si ale caror familii s-au refacut si si-au continuat mai apoi existenta, intr-o armonie fara seaman. Unul din cazurile mai recente este cel al Elenei Baciu, din localitatea ieseana Tomesti. „Eram in situatia de a ma desparti, fiindca sotul ma batea in fiecare zi si vindea lucrurile din casa pentru bautura. Am venit la sfanta icoana si m-am rugat plangand, cu inima grea, fiindca aveam trei copii si nu as fi vrut totusi sa creasca fara tata. Am stat la manastire o zi si, cand am plecat, am ramas fara grai vazandu-l la poarta pe sotul meu. Nu stiu de unde aflase unde eram, caci eu nu-i spusesem, dar alergase intr-un suflet sa ma gaseasca, facand autostopul la nu stiu cate masini si carute. A inceput sa planga, mi-a spus ca ceva s-a rascolit in sufletul lui si m-a rugat sa-l iert pentru toate relele pe care le facuse. A trecut aproape un an de atunci, iar sotul meu nu mai pune strop de bautura in gura. Si-a gasit de lucru, ne iubeste pe mine si pe copii ca pe ochii din cap si parca nici mie nu-mi vine sa cred ce viata fericita ducem acum impreuna”, a povestit femeia.

Icoana Sfintei Marii de la Trifesti tarpeste hotia

Biserica din Trifesti, cu hramul in binecuvantata zi a Inaltarii Sfintei Cruci, a fost zidita in urma cu aproape 300 de ani de boierii locului. La inceputul secolului trecut, un cioban din zona, aflat cu oile pe malul Moldovei, a vazut plutind pe rau o icoana si a scos-o din apa, agatand-o cu un carlig din fier. Istoria spune ca lemnul icoanei a sangerat in locul in care fusese strapunsa de carlig. Speriat, ciobanul s-a rugat de iertare in fata icoanei si a dus-o initial acasa. Noaptea, el a visat-o pe Maica Domnului, care i-a spus sa duca icoana gasita la biserica din Trifesti, fiindca acolo e locul ei. De-a lungul timpului, s-au facut nu mai putin de opt incercari de a muta respectiva icoana in alte manastiri sau biserici mai importante din tara. De fiecare data insa, aceasta s-a intors in mod miraculos, peste noapte, in biserica din Trifesti. Aceasta icoana a Maicii Domnului are in primul rand darul de a aduce ploaia in vremuri de seceta. Apoi, ea si-a demonstrat puterea dovedindu-i pe hotii nedescoperiti. Sunt consemnate zeci de cazuri in care hotii s-au predat de bunavoie politiei dupa ce persoanele pe care le pradasera s-au rugat in fata icoanei din Trifesti. In fiecare an, pe 14 septembrie, in ziua de hram a bisericii, locuitorii din zona obisnuiesc sa mearga in pelerinaj la icoana facatoare de minuni. Traditia cere insa ca pelerinajul sa se faca neaparat pe jos, indiferent cat de mare ar fi distanta dintre locurile de domiciliu ale credinciosilor si biserica din Trifesti.

Mutii vorbesc in fata Icoanei de la Giurgeni

In anul 1724, la cativa kilometri de targul Romanului, boierul Giurgiu a intemeiat o asezare care avea sa-i poarte numele si a inaltat, in acelasi timp, o manastire de maici. Manastirea de la Giurgeni a fost desfiintata de comunisti in 1959, fiind reinfiintata si redata inchinaciunii imediat dupa revolutia din decembrie ’89, insa ca manastire de calugari. Sfantul locas adaposteste o icoana de o valoare inestimabila, atat prin infatisarea ei neobisnuita, cat si prin miracolele pe care le-a infaptuit si le infaptuieste. Aceasta, pictata si daruita manastirii in ziua de 6 august 1831, o infatiseaza pe Maica Domnului avand trei ochi si doua guri. Se spune ca cel de-al treilea ochi si cea de a doua gura au aparut peste noapte, prin voie dumnezeiasca, pe icoana deja pictata. Icoana s-a dovedit a fi facatoare de minuni inca de la inceput si nenumarate sunt povestirile ramase din strabuni care adeveresc infaptuirea de miracole dumnezeiesti asupra celor care s-au rugat cu credinta in fata ei. Maica Domnului cu trei ochi si doua guri, de la Giurgeni, vindeca in primul rand bolile trupesti, multe din ele considerate a fi fara leac. Parintele staret a fost martor al minunii divine, chiar din anul venirii sale la manastire, in 1995. „Era un copil de vreo 6 ani, din Vaslui, mut din nastere. L-au adus parintii la manastire si, la un moment dat, dupa sfanta slujba de maslu pe care am oficiat-o, copilul a rostit limpede primele cuvinte din viata lui, cerandu-i mamei sale sa-l ia in brate si sa-l ridice pana la icoana, ca s-o poata saruta. Zeci de credinciosi prezenti atunci in manastire au ramas inmarmuriti, dupa cum am ramas si eu”, a povestit parintele Antonie.

Sfanta Fecioara vindeca tuberculosii de la Bisericani

Pe la mijlocul veacului al XV-lea, un calugar pe nume Iosif, care dusese ani lungi de pustnicie in sfintele locuri de la Ierusalim, s-a intors pe meleagurile natale din Tinutul Neamtului si a ridicat un schit in dealul Bisericanilor. Dupa o navala a turcilor, in 1449, schitul a fost ars pana in temelii, iar Iosif si-a adunat cei noua calugari discipoli si a vrut sa plece la Muntele Athos, cunoscut drept „Gradina a Maicii Domnului”. Legenda spune ca, la prima raspantie, cei zece monahi au fost opriti de Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, care a coborat plina de lumina din crengile unui stejar si care le-a spus: „Ramaneti pe loc, caci si aici este Gradina Mea”. Calugarii au gasit apoi, in scorbura stejarului, o icoana a Maicii Domnului. Pe acel loc au inaltat o bisericuta din lemn, iar dupa cativa ani, prin ajutorul voievodului Stefan cel Mare si al urmasului sau Stefanita Voda, a fost zidita manastirea de la Bisericani, care dainuieste si astazi. Icoana Maicii Domnului, gasita in scorbura, s-a facut renumita prin puterea ei de a alunga duhurile necurate abatute asupra oamenilor. Icoana Maicii Domnului de la Bisericani are si darul de a curma suferintele celor care sufera de boli ale plamanilor. Localnicii si calugarii spun ca aerul din jurul manastirii este binecuvantat, avand o tarie si o putere miraculoase. Aici a fost construit si functioneaza unul din cele mai renumite sanatorii TBC din tara.

Maica Domnului de la Horaita, izbavitoarea de seceta

Manastirea Horaita este atestata documentar din luna iulie a anului 1428, printr-un hrisov emis de cancelaria domnitorului Alexandru cel Bun. Patru sute de ani mai tarziu, in 1824, sfantul locas a fost inzestrat cu o icoana a Maicii Domnului, pictata si mai apoi imbracata in argint de cativa artisti pelerini veniti din Ardeal. La doi ani dupa aceea, in timpul unei perioade de seceta, calugarii manastirii s-au trezit dimineata si au gasit icoana in poarta bisericii, avand pe ea stropi de apa. Prima minune, dintr-un lant de alte sute de minuni ulterioare, s-a savarsit, conform celor consemnate in cronicile vremii, in aceeasi zi. Calugarii au ingenuncheat si s-au rugat la icoana, iar seara, norii s-au adunat si au izvorat ploaie binefacatoare peste pamanturile uscate de arsita. De-a lungul vremii, icoana Maicii Domnului de la Horaita a fost dusa in procesiuni prin zonele afectate de lipsa apei si, in aproape 90 la suta din cazuri, a infaptuit minunea aducerii imediate si miraculoase a ploii. Din aceasta cauza, ea a fost denumita „izbavitoarea de seceta”, fiind considerata, ca valoare religioasa, a doua icoana aducatoare de ploaie din tara, dupa cea de la Trifesti.

La Manastirea Almas, s-au vindecat 16 bolnavi de cancer

In anul 1659, la poalele Muntilor Stanisoarei au poposit sotii Vasile si Maria Almas, ciobani fugiti din Tara Hategului din cauza unor conducatori maghiari care doreau sa-i converteasca fortat de la credinta ortodoxa la calvinism. Cei doi soti si-au intemeiat o gospodarie pe plaiurile nemtene, apoi au ridicat un paraclis din lemn, care, de-a lungul anilor, a fost transformat in manastire. Ctitorul oficial, consemnat in cronicile anului 1821, logofatul Bals, a dorit sa pastreze ca denumire a sfantului locas numele sotilor initial intemeietori. Manastirea Almas adaposteste o icoana a Sfintei Ana cu Prunca, realizata de autori ramasi anonimi in anul ctitoririi. Icoana si-a dovedit puterea dumnezeiasca chiar in acelasi an, cand manastirea a fost pradata de revolutionarii greci ai Eteriei, nemultumiti de faptul ca slujbele religioase tinute in sfantul locas nu se oficiau, potrivit obiceiului vremii, in limba greaca. Istoria spune ca eteristii s-au straduit fara succes, timp de doua zile la rand, sa clinteasca din loc icoana Sfintei Ana cu Prunca, pe care doreau sa o distruga. Icoana Facatoare de Minuni de la Manastirea Almas a ramas pe locul ei destinat de Dumnezeu si a infaptuit, de-a lungul a aproape 200 de ani, vindecari miraculoase ale bolilor trupesti incurabile. Cronicile manastirii consemneaza nu mai putin de 16 cazuri in care credinciosii bolnavi de cancer s-au vindecat, dupa ce s-au rugat la sfanta icoana. Calugarii mai spun ca unii dintre bolnavii vindecati recent traiesc si in ziua de azi, stand drept marturie vie si incontestabila a minunilor infaptuite asupra lor.
(Ciprian Predescu)
Mii de pelerini s-au inchinat la Icoana Facatoare de Minuni de la Manastirea Hadambu

Inalt Preasfintitul Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, impreuna cu un numeros sobor de preoti, a savarsit ieri slujba de sfintire a Manastirii Hadambu din judetul Iasi. Peste 5.000 de pelerini veniti din toata tara au fost prezenti la slujba. Manastirea a fost construita la jumatatea secolului al XVII-lea. In 2003 a fost lovita de un puternic incendiu si inauntru totul a ars, cu exceptia Icoanei Maicii Domnului, Facatoare de Minuni. Icoana era deja cunoscuta pentru puterile sale binefacatoare, iar parintele staret Nicodim Gheorghita spune ca, in ziua de Boboteaza din 1992, Icoana a lacrimat pentru prima oara. De fiecare data cand se intampla minunea, pelerinii veneau cu miile. Este vorba de oameni care s-au tamaduit de boli grele sau au scapat de blesteme dupa ce s-au inchinat la icoana. Dupa slujba de sfintire, pelerinii au fost invitati la o masa mare la care sateni si calugari au pregatit mii de sarmale, vin, placinte poale-n brau si alte bucate.