Taina Sfantului Botez la Biserica Ortodoxa Română din Straubing
2. Botezul este o Taină a Bisericii, prin care cel botezat devine membru al Bisericii şi ostaş al lui Hristos. Primind şi împlinind cuvântul lui Dumnezeu şi participând la viaţa Bisericii, creştinul se pregăteşte pentru Împărăţia lui Dumnezeu, a cărei poartă este botezul (cf. Ioan 3:5). Botezul nu oferă garanţii sau prosperitate în lumea aceasta, ci se săvârşeşte doar celor care „aşteaptă învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie” (după cum spune Crezul). Cei care nu sunt interesaţi de a trăi veşnic cu Dumnezeu şi cu sfinţii în Împărăţia Sa, nu au motive şi nici dreptul să se boteze, căci astfel batjocoresc Tainele lui Dumnezeu şi-şi iau mai mare osândă.
3. Botezul poate fi săvârşit doar asupra celor care cred în Dumnezeu şi doresc să fie membri activi ai Bisericii. În cazul copiilor care nu pot mărturisi ei înşişi credinţa, este nevoie ca părinţii şi naşii de botez să fie credincioşi, să ducă o viaţă creştinească, să fie membri ai unei parohii concrete şi să se împărtăşească sistematic cu Trupul şi Sângele lui Hristos. Cei care „cred (doar) în suflet”, dar nu participă la slujbele Bisericii, nu au decât „să se cunune în suflet”, „să boteze în suflet” şi „să-şi sfinţească pasca tot în suflet”. Biserica nu este o „agenţie de servicii religioase”, la care ne adresăm doar în anumite momente din viaţă, ci este corabia lui Hristos, în care trebuie să intrăm și să stăm benevol şi conștient, înţelegând că în afara ei nu există salvare!
4. Conform Canoanelor Bisericii, copilul trebuie să fie botezat în parohia din care urmează să facă parte şi din care deja fac parte părinţii şi naşii lui. Preotul are dreptul să refuze botezul pentru cei care nu participă la slujbele Bisericii şi nu se împărtăşesc cu Sfintele Taine. Părinţii şi naşii de botez care nu fac parte din nici o parohie şi nu se împărtăşesc, trebuie mai întâi să-şi îndrepte propria viaţă şi abia apoi pot cere botezul copilului lor. „Dacă un orb va călăuzi pe un alt orb, amândoi vor cădea în groapă” (Matei 15:14). De aceea, în mod normal, nu pot fi admişi la Tainele Bisericii părinţii sau naşii care trăiesc necununaţi sau continuă să săvârşească păcate grave, incompatibile cu statutul de creştin ortodox.
5. Poate fi botezat în Biserica Ortodoxă doar copilul care are cel puţin un părinte ortodox şi naşii de botez tot ortodocşi[2]. Părinţii trebuie să aleagă unul sau doi naşi[3], care sunt credincioşi şi pot contribui la educaţia duhovnicească a copilului lor. Conform obiceiului popular din Moldova, pot fi admişi chiar şi mai mulţi naşi de botez, cu condiţia ca ei toţi să fie prezenţi la slujba botezului, să mărturisească credinţa şi să-şi asume conştient responsabilitatea ce o au faţă de copil şi faţă de Biserică. La slujba botezului poate participa orice membru al Bisericii, dar nu oricine e capabil şi potrivit pentru a fi naş de botez. Dacă un copil botezat va rătăci de la credinţă sau se va rupe de Biserică, de starea lui vor răspunde la Judecata lui Dumnezeu atât părinţii, cât şi naşii. Naşii de botez nu sunt sponsori ai copilului, ci sunt reprezentanţii Bisericii şi ai preotului în familia copilului! Cei care se simt neprăgătiţi pentru a fi naşi de botez, mai bine să refuze rugămintea de a fi naş.
6. Conform Evangheliei (Matei 28:19-20) şi Canoanelor Bisericii, preotul este obligat ca înainte de botez să-l înveţe şi să-l pregătească pe candidat sau, în cazul pruncilor, pe părinţii şi naşii care se responsabilizează pentru prunc. În funcţie de gradul de pregătire şi îmbisericire al părinţilor şi al naşilor, preotul sau o altă persoană cu studii teologice va ţine mai multe lecţii despre credinţa în Dumnezeu, despre poruncile Vechiului şi Noului Testament, despre sensul şi importanţa Botezului, despre Simbolul de Credinţă (Crezul), despre participarea la viaţa şi Tainele Bisericii etc. (…) înainte de fiecare botez este nevoie să se organizeze obligatoriu cel puţin 2 lecţii pregătitoare, iar dacă este nevoie, numărul lecţiilor poate ajunge şi la 12 sau chiar mai multe. În cazul în care copilul este grav bolnav şi trebuie botezat de urgenţă, lecţiile pregătitoare vor continua după ce pruncul va fi botezat şi se va însănătoși.
7. Înainte de botez, părinţii şi naşii (sau chiar candidatul însuşi, dacă este matur), trebuie să se pregătească prin citirea Sfintei Scripturi, post, rugăciune şi spovedanie. De asemenea, este obligatorie cunoaşterea pe de rost şi fără greşeli a Simbolului de Credinţă (Crezul) şi a rugăciunii „Tatăl nostru”. De la această regulă fac excepție doar pruncii şi maturii bolnavi psihic!
8. Ziua săvârşii botezului depinde în primul rând de pregătirea teoretică şi duhovnicească a părinţilor şi naşilor. Nu există vreun termen fix la care cineva trebuie botezat! De regulă, botezul se face… după naştere, aşa încât la slujbă să poată participa şi mama copilului[4]…
9. Este de dorit ca slujba botezului să se facă împreună cu Liturghia (duminică sau într-o altă zi potrivită), aşa încât copilul nou-botezat, iar după caz părinţii şi naşii să se împărtăşească în aceeaşi zi. Dacă nu e posibil de a săvârşi botezul unit cu Liturghia, pruncul nou-botezat trebuie să fie adus în ziua sau săptămâna următoare pentru a se împărtăşi, împreună cu părinţii şi naşii. Odată cu botezul viaţa religioasă a copilului abia începe. Orice om botezat, indiferent de vârstă, trebuie să se împărtăşească sistematic cu Trupul şi Sângele lui Hristos. Canoanele Bisericii osândesc pe cei care, fără un motiv serios, lipsesc mai mult de 3 duminici de la Biserică şi de la împărtăşirea cu Trupul și Sângele Domnului. Împărtăşirea doar o dată sau de 3-4 ori pe an poate fi admisă doar în caz de prigoană sau dacă creştinii respectivi trăiesc la câteva sute de kilometri de o Biserică Ortodoxă.
10. Dacă părinţii doresc să organizeze o serbare („cumătrie”) în cinstea botezului copilului lor, aceasta nu poate să fie organizată în post şi nici în ajunul duminicilor sau sărbătorilor. Este inadmisibil ca să fixezi cumătria şi restaurantul, să inviţi oaspeţi şi muzica, şi abia apoi să vorbeşti cu preotul despre botez. La modul practic, dacă, de exemplu, copilul a fost botezat sâmbăta, serbarea se poate organiza duminică după slujbă sau chiar şi sâmbătă seara, dar până la miezul nopţii. Nu putem ca în biserică să spunem că „ne lepădăm de Satana şi ne unim cu Hristos”, apoi să călcăm în picioare rânduielile Bisericii, să mâncăm şi să bem până târziu, iar a doua zi să lipsim de la biserică. Atunci când botezăm (dar şi la cununie, înmormântare, sfinţirea casei etc.), noi trebuie să căutăm să plăcem lui Dumnezeu, nu oamenilor! Pe un creştin adevărat nu trebuie să-l intereseze ce va zice lumea despre cumătria sau nunta sa, ci doar ce va zice Dumnezeu. Îi place Lui sau nu ceea ce facem noi? Asta este preocuparea esenţială a creştinilor…
P.S. Pentru alte probleme şi nelămuriri întrebaţi preotul din parohia voastră!
___________________________
[1] În raport cu părinţii copilului, naşii de botez se numesc în popor „cumătri”. Dar Canoanele Bisericii nu folosesc acest termen, pentru că relaţia dintre cumătri nu este atât de importantă în comparaţie cu relaţia pe care naşii de botez trebuie să o aibă direct cu finul/fina de botez.
[2] Cu permisiunea preotului, la slujba botezului pot asista şi oameni de alte credinţe, dar aceștia nu pot participa la rânduielile legate de botez şi nu pot fi consideraţi naşi. Căci dacă ei nu sunt ortodocşi, ce credinţă îl vor învăţa pe copil?
[3] Nu este obligatoriu ca naşii de cununie ai părinţilor copilului să devină automat şi naşi de botez ai acelui copil, mai ales dacă naşii de cununie trăiesc departe sau nu corespund condiţiilor necesare pentru a fi şi naşi de botez.
[4] După Tradiţia Bisericii, în a 8-a zi de la naştere, preotul vine acasă şi citeşte primele rugăciuni asupra mamei şi copilului, binecuvântează numele pe care părinţii l-au dat pruncului şi stropeşte casa cu agheasmă. (Obiceiul de a veni cineva cu sticla cu apă la biserică pentru ca preotul să citească rugăciunile pentru mamă şi copil în absenţa lor, este greşit şi condamnabil.)
Sursa: Ierom. Petru Pruteanu, teologie.net
.png)
