Minune la Icoana Maicii Domnului de la Ghighiu: „Vreau să vă relatez cea mai mare minune din viața mea! Mi-a schimbat viața” Rugăciunea disperată a unui tată necredincios:

Mă numesc Ninel I. și sunt din Ploiești. Vreau să vă relatez cea mai mare minune din viața mea care s-a petrecut la Mănăstirea Ghighiu și care mi-a schimbat viața.

S-a întâmplat în anul 1996. Trăiam fără nici o grijă. Aveam casă, maşină, o familie minunată şi, ca fotograf, câştigam destui bani. Era vară. Împreună cu soția trebăluiam prin curte. Băiatul nostru de 9 ani, Dănuț-Nicolae dormea într-un hamac. Între timp eu am plecat în oraș să fac ceva cumpărături. Când m-am întors acasă soția era neliniștită. L-a găsit pe Dănuț căzut din hamac. Se lovise cu capul de ciment şi, chiar dacă mai respira încă, copilul era inert, ca o legumă. Nu mai avea memorie, nu mai recunoştea pe nimeni.

L-am dus urgent la Spitalul Județean unde i s-au făcut primele investigații. La prima întâlnire cu doctorul, acesta a ridicat din umeri şi m-a întrebat ce meserie am. Când a auzit că sunt fotograf mi-a arătat radiografia. Am văzut numeroase clișee negative și puteam observa cel mai mic detaliu. Craniul prezenta o fisură longitudinală, prelungă de aproximativ 10 cm. Semăna cu un pepene plesnit. Doctorul a continuat spunându-mi: „Numai Dumnezeu ţi-l mai poate salva. Oricum, chiar dacă trăieşte, va fi un handicapat toată viaţa.”

Pe vremea aceea, nu ştiam prea multe nici despre Biserică, nici despre Hristos. Împins de disperare, m-am suit în maşină şi am pornit spre Mănăstirea Ghighiu. Mai fusesem la mănăstire, ocazie cu care mi se întâmplase ceva ciudat. Pentru că intrasem în biserică să fotografiez o nuntă, maica Lavrentia m-a rugat să fotografiez şi icoana Preasfintei Fecioare. Am fost avertizat că icoana nu se lasă fotografiată, dar eu mi-am văzut de meserie cum ştiam mai bine. Spre surprinderea mea, la developare, nunta a ieşit perfect dar chipul Maicii Domnului nu se putea distinge. Apărea ca o pată de lumină. Pentru faptul că i-am promis maicii Lavrentia că-i voi aduce fotografii cu Icoana Maicii Domnului, am venit în zilele următoare cu toată aparatura necesară pentru a realiza o fotografie profesională. Am consumat două filme fotografiind icoana din toate unghiurile posibile. Rezultatul a fost același.

Din 72 de poziții nu mi-a ieșit nici una. Am venit din nou dezamăgit la mănăstire și am întâlnit-o pe maica Lavrentia pe scările bisericii. I-am arătat pozele spunându-i că este tot ceea ce pot să fac. Atunci maica mi-a zis: „Fă ce fac eu” şi a început să meargă în genunchi, bătând metanii, de la pridvorul bisericii până în faţa icoanei. Maica a zis iar: ” Acum fotografiază!”Am făcut cum mi-a spus dar cu convigerea că rezultatul va fi același. La developarea filmului am rămas impresionat că abia acum am reuşit să redau chipul Preasfintei Fecioare pe peliculă.

Cu tulburarea acestei amintiri și cu gândul la ce se va întâmpla cu fiul meu am intrat în biserică şi, ajuns în dreptul icoanei, în sufletul meu s-a produs un vârtej teribil. Am început să plâng. Boceam fără ruşine. Din ochi ţâşneau lacrimile iar din piept răbufneau toate strigătele mele de disperare, încât şi preotul şi-a întrerupt slujba şi, ieşind din altar, a întrebat speriat: „Ce-i aici? Cine-a murit?”

Impresionate, măicuţele au făcut cerc în jurul meu şi, aşezându-se în genunchi, potopite şi ele de lacrimi, au început să se roage cu toatele, cerând milostivirea Maicii Domnului şi vindecarea copilului, care se zbătea între viaţă şi moarte la spital.

Vă mărturisesc că atunci, în faţa icoanei, am simţit la modul cel mai palpabil cum se săvârşea minunea. Brusc, un clopot uriaş şi transparent m-a acoperit, iar din toate părţile mă învăluia o căldură ca de forjă, de ziceam că din clipă-n clipă mă voi topi. Apoi, la fel de inexplicabil, clopotul s-a ridicat şi am simţit pe cap o mângâiere pe care nu o voi uita toată viaţa, mângâiere însoţită de o voce caldă, învăluitoare: „Du-te acasă, omule. Copilul tău se va face bine.” M-am ridicat şi am privit în jur. Nu era nimeni decât maica Lavrentia, care se ruga la câţiva metri distanţă, în genunchi, cu mâinile împreunate și soția mea potopită de durere.

Nu ştiu de ce n-am mai putut plânge. Secase izvorul lacrimilor. O linişte de necuprins și o bucurie imensă mă învăluia şi, senin, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, mi-am luat soţia de mână, spunându-i: „Aurelia, copilul va fi bine.” Am mers direct la spital. Într-adevăr, minunea se săvârşise. Copilul ne aştepta. Se dăduse jos din pat. Evoluția lui în timp a fost favorabilă spre mirarea medicilor. După o săptămână l-am luat acasă. Mergea, mânca, se juca, alerga. După o lună, la insistențele unor prieteni medici l-am dus la Bucureşti pentru a face un tomograf. Nu voiam să merg, dar pentru insistemța lor am pornit la drum. Tot timpul m-am rugat la Maica Domnului să mă ierte și să nu considere acest lucru ca o neîncredere în puterea ei. Rezultatul la tomograf a ieşit perfect. Doctorița care l-a examinat pe Dănuț nu a putut crede că a avut craniul fisurat. Nu era nici o urmă de calcificare. Fisura prelungă dispăruse ca şi cum nici n-ar fi fost. Dincolo de minunea vindecării în sine, a mai fost ceva care m-a impresionat profund. Când am adus băiatul la spital, în salon mai era o bătrână lovită uşor la cap. Se internase pentru nişte analize de rutină. Câteva zile mai târziu, în timp ce externam copilul, rudele bătrânei îi ţineau lumânarea. Murise, în timp ce copilul meu (considerat fără şansă) trăia.

Consider că minunea constă nu numai în vindecarea miraculoasă a fiului meu dar și în faptul că viața familiei noastre a devenit una religioasă, apropiată de Dumnezeu și Biserică. Astăzi Dănuț-Nicolae are 27 de ani și este student la a doua facultate. După ce a terminat Facultatea de Informatică urmeză Dreptul la Iași.

Maica Domnului Apărătoarea Noastră, Editura Ortodoxia

 

Prăjitura Sfântului Mucenic Fanurie

Ziua de pomenire: 27 AUGUST 2016

L-am cunoscut pentru prima dată pe Sfântul Fanurie pe când eram adolescent. Mă aflam într-o călătorie și mi-am pierdut mai multe lucruri, bijuterii, chei și altele. Mama ne-a povestit despre sfânt și ne-am rugat cu toții. Rugăciunile ne-au fost ascultate și de atunci am început să am evlavie la el.

Credincioșii ortodocși au o varietate de tradiții atunci când vine vorba să mulțumească unui sfânt care le-a mijlocit sau a făcut o minune ca răspuns al unei rugăciuni. Unii fac donații în bani bisericilor care au drept ocrotitor sfântul respectiv. Alții călătoresc pe întreg globul pământesc ca să se închine la moaștele sfântului. Alții își botează copiii cu numele sfântului. Însă atunci când pierd ceva și se roagă Sfântului Fanurie ca să le fie mijlocitor, precum se roagă și pentru mama lui, credincioșii fac o prăjitură și o împart prietenilor drept mărturie sau în semn de mulțumire pentru răspunsul primit la rugăciune.

L-am cunoscut pentru prima dată pe Sfântul Fanurie pe când eram adolescent. Mă aflam într-o călătorie și mi-am pierdut mai multe lucruri, bijuterii, chei și altele. Mama ne-a povestit despre sfânt și ne-am rugat cu toții. Rugăciunile ne-au fost ascultate și de atunci am început să am evlavie la el. Știu oameni care au găsit o lentilă de contact pe un teren de fotbal, un diamant într-un coș de grâu sau, cel mai recent, eu mi-am găsit cheile după ce am cerut ajutor Sfântului.

Prăjitura este, de obicei, o prăjitură simplă și aromată, de post, fără lapte sau ouă. Deși există mai multe varietăți cu nuci, stafide și afine uscate, sau cu unt, ouă și coniac, am ales varianta de post, luând în considerare faptul că prăjitura mea este o jertfă de mulțumire.

Pentru început, se preîncălzește cuptorul la 180 de grade. Se unge cu puțin ulei o tavă rotundă, se presară puțină făină și se lasă deoparte.

Într-un bol de mărime medie, se amestecă 4 căni de făină, o linguriță și jumătate de bicarbonat de sodiu, o linguriță și jumătate de praf de copt, o linguriță de scorțișoară.

Într-un bol mai mare, se amestecă o cană de ulei, o cană de suc de portocale, un sfert de cană de apă, coniac sau whisky și o cană de zahăr, până când acesta se topește.

Se adaugă o cană de nuci măcinate și o cană de stafide.

Se toarnă aluatul puțin câte puțin în preparatul cu suc de portocale, amestecând până la omogenizare. Tradiția spune să se amestece manual timp de 7-9 minute pentru ca făina să se incorporeze, timp potrivit pentru a mulțumi Sfântului Fanurie pentru ajutorul primit. De asemenea, este și timpul necesar ca reacția chimică să aibă loc în aluat pentru ca prăjitura să crească.

Atenție: Aluatul va fi foarte gros și lipicios.

Se adaugă aluatul în tava pregătită.

Prăjitura se lasă la cuptor până când partea de sus se rumenește, iar o scobitoare introdusă în mijlocul ei iese curată – aproximativ 40 de minute. Se scoate prăjitura din cuptor și se lasă 5 minte la răcit în tavă.

Se scoate apoi prăjitura din tavă și se lasă la răcit complet.

Când se răcește, se presară zahăr pudră. Prăjitura se va usca repede, așa că asigurați-vă că o veți pune într-un vas etanș sau acoperit bine cu folie de plastic.

Sursa: doxologia.ro

 

Părintele Arsenie Boca: Să vă spun acum câteva feluri, în care simţiţi voi sabia lui Dumnezeu asupra voastră

Să vedem cum stau lucrurile în latura în care se mai pot îndrepta. Şi vom pleca de la cuvintele unui prooroc împărat. Iată ce zice Dumnezeu prin gura proorocului David: „Ziua şi noaptea mă apasă mâna Ta şi se usucă vlaga mea, ca de arşiţa verii. Mi-am mărturisit însă păcatul şi greşeala mea n-am ascuns-o şi am zis: „Mărturisi-voi Domnului fărădelegea mea” şi îndată a ridicat pedeapsa păcatului meu. De aceea toată sluga credincioasă să se roage Ţie la vreme cuvenită şi chiar potop de s-ar stârni, pe acela nu l-ar potopi’ (Ps. 31,4-7).

Aşa a păţit şi David, cum păţeşte tot cel ce păcătuieşte. Simte o uscăciune a vieţii, o tânjire a lui şi a tuturor lucrurilor sale. Simte sabia lui Dumnezeu atârnată asupra sa, pentru păcatele sale.

Ce e de făcut?

Astea-s şi necazurile care apasă pe toţi şi care vă aduc pe voi la mănăstire. Pentru necazurile voastre osteniţi. Căci numai prin necazuri scoate Dumnezeu pe oameni din înţepeneală, din uscăciunea vieţii. Iar necazurile te vor ustura tot mai tare, până când vei căuta să te tămăduieşti.

Căci iată ce pricină are cu noi Dumnezeu. Nu cu noi, că doar suntem fiii Lui, ci cu relele noastre. Asupra relelor, a păcatelor, a fărădelegilor noastre atârnă sabia lui Dumnezeu. Necazurile acestea vă ustură şi din pricina lor vine apoi şi uscăciunea vieţii voastre.

Dacă necazurile sunt pricina pentru care veniţi aici, apoi pricina pentru care vi le trimite Dumnezeu sunt fărădelegile voastre.

Cum să scăpăm de sabia lui Dumnezeu care atârnă asupra noastră sau de păcatele nemărturisite, căci pe acestea le urmăreşte sabia lui Dumnezeu? Proorocul şi împăratul David zice: «Mărturisi-voi Domnului fărădelegea mea şi pe dată a ridicat – a înlăturat – pedeapsa păcatului meu» (Ps. 31,6). Ce trebuie să facem? Să ne mărturisim toate fărădelegile noastre fără nici o ascundere şi îndată va înlătura Dumnezeu osânda, şi îndată sabia nu va mai atinge viaţa ta.

Însă luaţi seama, că pentru aceea atinge Dumnezeu viaţa ta cu necazuri, pentru că nu te-ai mărturisit. Dacă zici că-ţi merg în curte şi-n viaţă toate rău, apoi înseamnă că ai păcate, de care Dumnezeu vrea să te desfacă. De aceea să vrei şi tu, ce vrea Dumnezeu, să te desfaci de rele, căci Dumnezeu nu vrea ca să atârne în veac sabia Sa asupra ta.

Să vă spun acum câteva feluri, în care simţiţi voi sabia lui Dumnezeu asupra voastră.

Să zicem că cineva îţi face vreo nedreptate. Tu în toate privinţele eşti cinstit, şi o vecină, soţul, soţia sau unul din copii, se va răzvrăti împotriva ta şi-ţi va zice cuvinte de ocară: desfrânat, desfrânată, cuvinte grele, care-ţi pătrund inima ca o sabie, şi nu pricepi ce poate fi, ba te şi mânii şi dai şi tu cu o sabie asupra lui, şi aşa se ajunge la vrajbă şi la lucruri slabe.

Şi vii aici ca să afli de ce păţeşti asemenea lucruri. Şi afli aici că necazurile acelea, nedreptatea aceea totuşi nu e o nedreptate, ci este o nuia cu care Dumnezeu îţi aduce aminte de păcatele tale pe care tu nu le-ai mărturisit. Şi păcatul e acel cuvânt zis de vecina, de soţul sau de propriul copil, cuvânt care te-a săgetat la inimă. Pentru că tu ai uitat să mărturiseşti preotului unul din păcatele tale din tinereţe. Şi Dumnezeu îţi aduce aminte. Tu poate ai uitat că ai început căsătoria cu stângul şi apoi te-ai cununat, sau ai lepădat vreun copil şi aceasta e fărădelege înaintea lui Dumnezeu. E o ispravă a curviei, chiar dacă eşti cununată după lege. Sau ai uitat să spui că numai ai osândit, sau ai gândit despre cineva acelaşi cuvânt, şi ai uitat să-l spui la mărturisire. Dumnezeu însă n-a uitat greşalele tale sau cuvintele tale. De aceea vrea ca să te spele, să te cureţe de toate relele tale.

Ce face cu tine? Doar îţi aduce aminte de relele pe care le-ai făcut. De aceea toate relele care îţi vor fi împroşcate în obraz, şi care te vor săgeta la inimă, nu le socotiţi ca necazuri, ci staţi locului şi cugetaţi: n-am şi eu oare vreo greşeală ca asta? Pentru că vă spun că aşa lucrează Dumnezeu: îngăduie ca bărbatul tău, vecina ta, copilul tău să-ţl spună cuvinte de ocară, ca astfel să-ţi aduci aminte de păcatul tău şi să te îndrepţi. Şi dacă tu ai uitat, sau ţi-a fost ruşine să-l mărturiseşti preotului – (şi nu trebuia să-ţi fie ruşine, ci ruşine de păcatul tău numai) – pentru aceasta a îngăduit Dumnezeu ca să-l auzi din gura altuia şi cu toate că tu juri că nu eşti vinovată de aşa ceva, şi acum nici nu eşti – dar ai acel păcat în tinereţe, şi nu l-ai mărturisit. Asta e pricina vrajbei, păcatele nemărturisite.

Şi când pricepi vrajba, cu rostul ei, trimisă fiind de la Dumnezeu, atunci ia aminte, recunoaşte-ţi păcatul tău şi spune-l sub patrafir la preot, ca să nu mai atârne pedeapsa lui Dumnezeu asupra ta. Mărturisi-voi păcatul meu, şl îndată va înlătura pedeapsa păcatului meu. Căci zice în alt loc: „Multe sunt bătăile care ajung pe păcătos; iar pe cel ce se teme de Domnul mila îl va întâmpina” (Ps. 31,11). Da, necazurile sunt mila lui Dumnezeu cu noi oamenii.

Cum te-ai teme de un şarpe pe care l-ai avea în buzunar, şi ai face tot ce ai putea numai să scapi de el, ai arunca şi haina de pe tine cu el cu tot, numai să scapi, căci poate găuri buzunarul şi să te muşte, tot aşa să faceţi şi cu păcatele.

De aceea vă spun să faceţi spovedanie curată, cum n-aţi făcut în viaţa voastră. Iar de vă veţi aduce aminte şi de păcatele pe care vi le-a adus aminte soţul, vecina, propriul copil, apoi rugaţi-vă şi pentru gura slabă, care v-a atras luarea aminte, căci prin aceea s-a făcut lucrarea lui Dumnezeu.

Credeţi voi lucrul acesta!? Apoi ţineţi-l minte. Pentru cel care te ocărăşte roagă-te ca pentru un binefăcător, întoarce-te cu bunătate spre el, şi-Şi va întoarce şi Dumnezeu faţa cea luminoasă spre tine. Biruiţi răul cu binele, căci de partea binelui este Dumnezeu. Şi oare nu e mai tare Dumnezeu ca răul?

Lipiţi-vă inima de lucrul lui Dumnezeu, căci zice Domnul: „Cheamă-mă pe Mine în ziua necazului tău şi te voi scoate şi Mă vei proslăvf’ (Ps. 49,16). nu mai chemaţi pe dracul, pe bată-l crucea, căci dacă tot pe el îl chemaţi, el vă va ajuta, şi tot el vă va aduce risipă şi moarte.

Deci lipiti-vă de cele ale lui Dumnezeu. Şi chiar de vă va trimite necazuri, apoi vi le trimite cu rost (spre îndreptare). Şi de îndată ce vei mărturisi păcatul tău, Domnul va ridica pedeapsa păcatului tău.

Şi chiar de vor mai veni necazuri asupra ta, tu nu le vei mai socoti necazuri, ci mila lui Dumnezeu cu tine şi aşa vei ieşi biruitor asupra lor. De aceea: binecuvântaţi pe cei care vă blestemă, faceţi bine celor care vă urăsc pe vor şi rugaţi-vă pentru cei ce vă supără şi vă prigonesc pe voi. (Matei 5,44). Şi asta stă scris! Căci lucru bun fac ei, dar nu vedeţi voi.

Cum v-am mai spus, toţi cei ce vreţi să coboare mila lui Dumnezeu peste casa voastră şi peste osteneala mâinilor voastre, curăţiţi-vă sufletele voastre cu rugăciuni, cu spovedanie curată şi cu post. Şi veţi vedea cum are să vină mila lui Dumnezeu şi ocrotirea Lui asupra ta şi asupra a tot lucrul mâinilor tale. Amin.

La spovedanie nu trebuie să spui păcatele de care te-ai căit mai înainte, de care ai fost dezlegat şi pe care nu le-ai mai repetat. Altfel ar însemna că nu ai încredere în puterea Tainei săvârşite prin Spovedanie.

Nu trebuie să-ţi aminteşti de persoanele cu care ai fost în clipa săvârşirii păcatului, ci, să te osândeşti numai pe tine.

Sfinţii Părinţi îi opresc pe credincioşi să-şi spună păcatele în toate amănuntele, ci să le recunoască în general, pentru ca nu cumva luându-le pe toate în parte, să dea prilej de sminteală sufletului său, cât şi duhovnicului.

Tu ai venit să te pocăieşti şi totuşi nu te căieşti de păcate fiindcă nu ştii să te pocăieşti cum trebuie, adică nu-ţi aduci aminte de pocăinţă decât în chip rece şi indiferent.

Tu ai înşirat toate mărunţişurile, iar ceea ce este mai important ai scăpat din vedere. Nu ţi-ai mărturisit cele mai grele

Parintele Arsenie Boca

Extras din ”Despre durerile oamenilor”, vol. 2, Ed. Credința Strămoșească, 2012, pag. 13-18

 

Minunile Sfântului Nectarie și rugăciunea Lui puternică care ajută pe orice credincios! Te vindecă de boli grave și te apără de toată lucrarea cea rea!

Pentru viaţa sa înaltă, Dumnezeu l-a învrednicit pe Cuviosul Nectarie de harul Duhului Sfânt. Pentru aceasta mulţi bolnavi şi săraci alergau la biserica mănăstirii din Eghina şi cereau ajutorul lui. Mai ales după primul război mondial, numeroşi săraci şi bolnavi, lipsiţi de orice ajutor, veneau la el ca la părintele lor sufletesc. Iar Sfântul Nectarie a dat poruncă maicilor ce se nevoiau în mănăstirea sa să împartă la cei lipsiţi orice fel de alimente şi să nu păstreze nimic pentru ele, căci Dumnezeu, prin mila Sa, îi hrănea şi pe unii şi pe alţii. Dar şi cei bolnavi se vindecau cu rugăciunile fericitului Nectarie, căci se învrednicise de darul facerii de minuni.

Minuni ale Sf. Nectarie

Prima a fost chiar când a păşit pe insula Eghina. A vindecat un tânăr posedat de un duh rău. Diavolul care-l poseda începuse să strige de venirea sa înainte ca acesta să coboare pe insulă”. Practic l-a exorcizat! O a doua minune, spune ieromonahul, a făcut-o când a pornit ploaia, după o secetă lungă, cu o rugăciune: „A plouat o săptămână fără oprire, că se îngrijoraseră oamenii, dar tot el i-a liniştit, spunându-le că pâmântul este însetat şi Dumnezeu va opri ploaia când trebuie”. Tot în Eghina a mai vindecat o femeie de „scurgere de sânge”, cu o hemoragie gravă: „Printr-o simplă atingere de Sf. Nectarie, s-a tămăduit pe loc.

Rugăciunea puternică către Sfântul Părinte Ierarh Nectarie

O, preasfinte și întru tot lăudate, mare făcătorule de minuni Nectarie, pri­mește a­ceastă puțină rugăciune de la noi, nevred­nicii robii tăi, căci către tine, ca la un ade­vărat izvor de tămăduiri și grabnic fo­lo­sitor și ajutător prea­minunat scăpând și către sfânt chipul icoanei tale privind, cu la­crimi fier­binți ne rugăm ție: vezi, sfinte, durerile noastre, vezi sărăcia și ticăloșia noastră. Vezi rănile sufletelor și ale trupurilor noastre. Ne rugăm ție, Sfinte Ierarhe Nectarie, grăbește de ne ajută cu neîncetatele și sfintele tale rugăciuni și ne sprijinește pe noi, robii tăi. Ia aminte la sus­pinele noastre și nu ne trece cu ve­derea pe noi, ticăloșii și scârbiții, că știm, sfinte al lui Dumnezeu, că și după mutarea ta din viața aceasta trecătoare cine a năzuit la ajutorul tău și cu credință ți s-a rugat nu a rămas nea­jutat. Că cine te-a chemat întru ajutor și nu l-ai auzit? Sau cine, în dureri fiind și alergând spre ajutorul tău, nu i-ai ușurat suferința?

Minunile și ajutorul tău ne-au făcut și pe noi, ticăloșii și scârbiții, să te chemăm să ne vii în ajutor. Știm, o, alesule ierarh, de mulți­mea tă­mă­duirilor pe care le-ai făcut, nou doc­tor fără-de-arginți arătându-te. Nu cu­noaș­tem nici sufe­rință și nici durere pe care să nu le poți alina.

Nu cunoaștem nici o boală căreia tu să nu îi poți aduce tămăduire, dar mai mult decât atât, nu numai că ai tămăduit boli despre care doctorii ziceau că nu pot fi tămăduite, ci și pe mulți bol­navi i-ai ajutat să se întărească în credință și în răbdare, și să ia plată de la Dumnezeu pentru osteneala lor.

Îngenunchind, ne rugăm ție, Sfinte Ie­rarhe Nectarie, ca să te rogi pentru noi lui Hristos, Cel Ce n-a trecut cu vederea rugă­ciunile tale cele jertfelnice, ci te-a întărit și te-a primit în cereștile locașuri.

Către Acela roagă-te, ca să fim și noi ajutați și miluiți cu rugăciunile tale, și din pagube și necazuri izbăviți, ca să binecu­vântăm pe Dum­nezeu Cel în Treime lăudat, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

 

Noi minuni ale Sfântului mare făcător de minuni. Nu a lăsat pe nimeni neajutat! Are puteri mari!

Mărturisesc că nici nu terminasem de citit 40 de zile acatistul şi paraclisul Sfântului Efrem şi m-a ajutat să mă angajez.

Mulţumim din tot sufletul Sfântului Mucenic Efrem cel Nou pentru minunile pe care le-a făcut pentru noi! Mărturisesc că nici nu terminasem de citit 40 de zile acatistul şi paraclisul Sfântului Efrem şi m-a ajutat să mă angajez. Îţi mulţumesc, Sfinte Mucenice Efrem, pentru tot binele pe care îl arăţi oamenilor care ţi se roagă ţie! Amin! (o credincioasă din România, 13 februarie 2014)

Cântec dumnezeiesc şi de necuprins cu mintea este vieţuirea ta pământească, Mare Mucenice Efrem, căci întru revărsările sângelui tău ai potopit nebunia celor care te ucideau, slăvind pe Domnul pentru toate cele rânduite ţie. Fă să izvorască şi întru noi susurul cel dulce al iertării păcatelor, ca primind împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului să fim curăţaţi de toate tainiţele morţii.

***

Sfântul Efrem cel Nou – mereu gata să vină în ajutor

Sfântul Efrem cel Nou i-a salvat într-un mod cu totul miraculos, doarece el este mereu gata să vină în ajutorul celor care i-l cer cu mare credinţă.

O tânără a relatat maicilor de la Mănăstirea Sfântului Efrem cel Nou din Nea Makri, cum a fost salvată de Marele Mucenic dintr-un accident de maşină.

Tânăra se afla, împreună cu doi colegi, în maşina care îi ducea la şcoală, într-un sat din afară Kalamatei. La un moment dat, maşina a căzut într-o prăpastie adâncă de 35 de metri, după care s-a izbit de trunchiul unui copac. În timp ce se rostogoleau, tânăra a cerut ajutorul Sfântului Efrem cel Nou şi minunea s-a petrecut: elevii au fost salvaţi de la o moarte sigură; mai mult decât atât, nu s-a spart niciun geam şi nimeni nu a fost rănit! Sfântul Efrem cel Nou i-a salvat într-un mod cu totul miraculos, doarece el este mereu gata să vină în ajutorul celor care i-l cer cu mare credinţă.
***

Mărturia unei tinere

Doamne, ajută!

Acum câteva luni eram foarte deznădăjduită, nu de mântuire, ci pentru că nu puteam scăpa de patimile pe care le aveam. Și căzând în genunchi și în lacrimi am strigat la Hristos Domnul spunându-I că nu mai pot, că nu mai pot continua așa, că nu mă pot schimba de ani de zile. I-am spus că nu mi-a trimis niciun om care să mă ajute să mă schimb, să nu mai fiu singură, un om care să-mi semene, care să mă ajute să scap de patimi, cu care să mă înțeleg foarte bine, că nu am primit niciun mire până acum. Apoi am strigat în acea cădere la Sfântul Efrem cel Nou, la icoană, spunându-i: ”O, Sfinte Efrem, te rog, ajută-mă!”. Apoi am strigat iarăși la Hristos Domnul să mă ierte și să facă în așa fel încât să nu-L pierd. Atunci L-am mai rugat ceva care s-a îndeplinit întocmai.

Am dat uitării această rugăciune pentru că nu a fost o cerere, ci o rugăciune deznădăjduită, din cauza patimilor. Dar după foarte puțin timp a intrat în viața mea un om care într-adevăr îmi seamănă în extraordinar de multe lucruri, foarte mult în cele duhovnicești ca aspirație, cu care mă înțeleg foarte bine. Mărturisesc că sigur acesta este răspunsul Sfântului Efrem cel Nou. De când îl cunosc, am scăpat de niște patimi, am primit mai multă putere, sunt mult mai bine. Și simt că eu și acest om suntem ”suflete pereche”; desigur, nu trebuie să credem în existența sufletelor pereche (în Ortodoxie nu există așa ceva), dar aceasta este sintagma pe care se cuvine să o folosesc, alta nu am găsit.

Slavă Domnului pentru toate!

Mulțumesc din inimă Sfântului Efrem cel Nou care mi-a devenit Sfânt ocrotitor, alături de Sfânta Xenia din Sankt Petersburg!

Surse: Doxologia.ro; Marturieathonita.ro

 Icoana cu trei ochi și două guri, făcătoare de minuni

Mănăstirea de la Giurgeni adăpostește o icoană veche, recunoscută pentru numeroasele miracole săvârșite.

Lăcașul sfânt din Giurgeni, așezat pe coama unui deal, nu a fost dintotdeauna un punct de atracție pentru credincioșii români. „Odată cu venirea la mănăstire a părintelui Antonie, acest loc a ajuns în atenția oamenilor. Până atunci, mănăstirea s-a aflat într-un total anonimat. Părintele Antonie a fost omul care a sfințit locul. A reușit, în scurtă vreme, să polarizeze atenția celor care au trecut pragul mănăstirii și i-a determinat să revină”, spune Viorel Smeria, primarul comunei Valea Ursului.

Părintele stareț Antonie Jeflea este un bănățean care și-a găsit liniștea în mănăstirile Moldovei. “Sufletul omului este o cameră din casă pe timpul iernii. Dacă afară e frig și cald în casă este bine, dar, dacă frigul de afară pătrunde în casă, nu putem trăi”, spunea cu câțiva ani în urmă părintele Antonie, starețul mănăstirii din Giurgeni.

O adevărată minune este faptul că Mănăstirea Giurgeni se află astăzi “în picioare”. Mănăstirea, cu hramul “Nașterea Maicii Domnului”, sărbătorit pe 8 septembrie, a fost desființată de comuniști în 1959. Decretul 410 din 1959 i-a forțat pe călugări să plece la alte mănăstiri, casele maicilor rămânând în paragină.

Mănăstirea Giurgeni s-a redeschis în aprilie 1995. Cererea credinicoșilor care au susținut reînființarea mănăstirii a fost acceptată de Episcopia Romanului și, la 1 iulie 1995, părintele Antonie Jeflea a fost trimis ca preot slujitor. Chiar din anul sosirii la mănăstire, părintele Antonie a început lucrările de restaurare și reconstrucție a mănăstirii.

Pacea din suflet și aerul curat, la care se adaugă pitorescul locurilor, sunt elemente care fac parte dintr-o călătorie spirituală, a credinței, pelerinaj pe care oamenii îl fac măcar o dată în viață.

Efectul slujbelor de la Sfântul Maslu ținute la Mănăstirea Giurgeni a fost resimțit de mulți pelerini care au trecut pragul lăcașului de cult. Cu lumânări aprinse în mâini, pelerinii înconjoară biserica de trei ori, după care se închină la icoana Maicii Domnului, în fața căreia cer ajutorul dumnezeiesc pentru vindecarea neputințelor.

Pelerinii vin să se roage la icoana Maicii Domnului cu trei ochi și două guri

Mănăstirea de la Giurgeni adăpostește o icoană veche, recunoscută pentru miracolele pe care le înfăptuiește. Icoana, aflată în mănăstire în fața altarului, o înfățișează pe Maica Domnului având trei ochi și două guri. Icoana este îmbrăcată în argint și a fost dăruită mănăstirii la data de 6 august 1831, dovedindu-se, după cum spun localnicii, făcătoare de minuni. Se spune că cel de-al treilea ochi și cea de-a doua gură au apărut peste noapte, prin voie dumnezeiască, pe icoana deja pictată.

Părintele Antonie a fost martor al minunii chiar în anul sosirii sale la mănăstire, în anul 1995. “Era un copil de vreo șase ani, din Vaslui, mut din naștere. Părinții l-au adus la mănăstire și, la un moment dat, după slujba de maslu pe care am oficiat-o, copilul a rostit limpede primele cuvinte din viața lui, cerându-i mamei sale să-l ia în brațe și să-l ridice până la icoană pentru a o săruta”, a povestit părintele Antonie.

Povestea a făcut înconjurul țării și oamenii au bătut drumul până la Giurgeni să ceară ajutor.

Icoana nu are o dată de prăznuire, dar pelerinii o cinstesc la 6 august, data intrării icoanei în posesia mănăstirii, la hramul lăcașului de cult și la toate sărbătorile închinate Maicii Domnului.

 

Minunea cutremurătoare a Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamț! S-a smuls sfânta icoană din mâinile norodului …

Minunea cutremurătoare a Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamț! S-a smuls sfânta icoană din mâinile norodului și răpindu-se s-a dus însăși în văzduh. Și mergând spre ușile împărătești, a intrat în altar și, înconjurând altarul, a ieșit pe ușile celelalte și s-a așezat la al său loc, acolo unde pururea stă!
Din minunile icoanei Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamţ

Într-o vreme, făcându-se această litanie cu sfânta icoană în jurul mănăstirii (precum am arătat în minunea cea dintâi), când o aducea în biserică, s-a smuls sfânta icoană din mâinile norodului și răpindu-se s-a dus însăși la văzduh, și a stat deasupra amvonului. Și de acolo mergând spre ușile împărătești, a intrat în altar și, înconjurând altarul, a ieșit pe ușile celelalte și s-a așezat la al său loc, acolo unde pururea stă.
Minuni făcute de sfânta icoană a Maicii Domnului din Mănăstirea Neamț – Minuni consemnate de duhovnicul Andronic din Mănăstirea Neamț

Minunea întâi

Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, s-a arătat făcătoare de minuni în anul 6999, ce este de la Hristos 1491, în pământul Moldovei, în Mănăstirea Înălțării Domnului ce se numește Neamțul. Și se află această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu zugrăvită pe o scândură de lemn, de o parte Maica Domnului, pe Hristos Domnul ținându-l pe mâini, iar pe cealaltă parte, Sfântul Marele Mucenic Gheorghe stând și pe balaur junghiind cu arma. Pe această icoană la Praznicul Înălțării Domnului, când cu cruci o duc arhierei și preoții cu mâinile ținându-o, de multe ori s-a întâmplat, fiind în mâinile arhiereilor și a preoților, de s-a ridicat ca și cum s-ar smulge din mâinile lor și ar voi să se răpească. Și de aici i s-a pus numele că se închină, pe care, văzându-o norodul se umilește și se roagă cu umilință lui Dumnezeu.

Minunea a doua

[…] „Într-o vreme, făcându-se această litanie cu sfânta icoană în jurul mănăstirii (precum am arătat în minunea cea dintâi), când o aducea în biserică, s-a smuls sfânta icoană din mâinile norodului și răpindu-se s-a dus însăși la văzduh, și a stat deasupra amvonului. Și de acolo mergând spre ușile împărătești, a intrat în altar și, înconjurând altarul, a ieșit pe ușile celelalte și s-a așezat la al său loc, acolo unde pururea stă. Știut să fie și aceasta, cum că îngerii cei ce sunt pe lângă Născătoarea de Dumnezeu și îi slujesc ei, i-au purtat prin văzduh icoana ei. Aceasta s-a întâmplat pe vremea domniei lui Ștefan Gheorghiță al Moldovei (1655). […]
***

Rugăciune înaintea icoanei Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamț

Pe stâlpul minţii noastre închipuie, cuvintele înţelepciunii cereşti, Ceea Ce eşti Stâlpul rugăciunii care toată lumea o sprijineşti. Nu ne lispi pe noi de ocrotirea Ta de Maică, Ceea Ce eşti Mângâierea celor împovăraţi de păcate, Floarea tuturor darurilor cereşti, Oglinda îngerilor, Muntele Cel înalt al desăvârşirii, Rai tainic al fecioriei, Tabor înţelegător al tuturor virtuţilor, Corabia mântuirii păcătoşilor, Căruţa Cea de foc a Înţelepciunii, Psalmul Cel scris în cartea inimii, Izvorul rugăciunii neîncetate, Legătură a unirii noastre cu Dumnezeu.

Cu paşii gândurilor umilite ne apropiem de prea luminată icoana Ta, noi, cei ce nu ştim a ne ruga din pricina împietririi inimii noastre. Izvorul rugăciunii Tale să adape inima noastră cea lipsită de dulceaţa cuvântului dumnezeiesc. Ploaia milostivirii Tale să înmoaie pământul cel împietrit al inimii noastre. Laudele împletite Ţie de serafimi să întraripeze inima noastră cu dorul cel dumnezeiesc. Suspinurile heruvimilor coborâte în adâncul sufletului nostru să ne tragă pe noi spre înălţimea cugetării smerite. Nu avem inimă înfrântă ca să aducem tânguire vrednică pentru păcatele noastre, nu avem nici pocăinţa care întăreşte casa sufletului pe temelia răbdării. Norii patimilor au întunecat cu totul cerul sufletului nostru şi nu putem privi nici măcar spre strălucirea frumuseţii Tale. Purtaţi suntem de valurile ispitelor şi cu greu călătorim pe marea cea sărată a acestei vieţi. Îndulceşte necazurile noastre cu darul Tău şi scrie-ne pe noi în cartea vieţii, Ceea Ce eşti Carte Ce ai purtat pe Cuvântul vieţii, Cel Care, prin pătimirea Sa, a scos pe Adam din lanţurile durerilor.

Ridică mintea noastră deasupra grijilor lumeşti şi pe piatra răbdării ne aşează, Ceea Ce ai născut pe Piatra vieţii, Cea Care a sfărâmat pietrele slujirii idoleşti. Acoperă-ne cu acoperământul Tău cel luminat, Ceea Ce eşti Ocrotitoare creştinilor şi păzeşti totdeauna pe robii Tăi cu darul Tău. Ceea Ce lacrimi ai vărsat pentru Fiul Tău pe Care L-ai văzut pironit pe cruce, dă-ne nouă lacrimi de umilinţă pentru păcatele noastre, cu care în fiecare ceas mâhnim milostivirea Stăpânului nostru. Inima Ţi s-a rănit când suliţa a străpuns coasta Fiului Tău, deci nu trece cu vederea nici rănile sufletelor noastre, ci cu untdelemnul rugăciunii Tale ne întâmpină şi ne ridică la înălţimea pocăinţei.

Bucură-te, Rază a înţelepciunii Soarelui Hristos, Turn nebiruit al creştinilor, Cetatea Cea cerească a Luminii, Vasul Cel plin de mirul laudelor îngereşti, bucură-te, Maică a Domnului, Ceea Ce reverşi daruri de minuni celor ce cu inimă smerită cad înaintea sfintei Tale icoane, cerând alinarea suferinţelor şi mare milă. Nu ne uita şi pe noi, cei ce, măcar că nu ştim a-ți aduce cuvânt vrednic de laudă, nădăjduim la acoperământul milostivirii Tale. Amin!

Sursa: Arhimandrit Ioanichie Bălan, Sfintele icoane făcătoare de minuni din România.