Să rostim astăzi, 2 noiembrie, Canonul de rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Artemie, dulcele Alexandriei

Troparul Sfântului Mare Mucenic Artemie, glasul al 4-lea:

Mucenicul Tău, Doamne, Artemie, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

 

Troparul Sfântului Mare Mucenic Artemie, glasul 1:

Luptând, preafericite, cu chi­nurile cele de multe feluri, ca un tare diamant ai ruşinat pe Paravatul. Căci, de piatră mare zdrobindu-te pentru Piatra Hristos şi rănindu-te, ai primit cununa muceniciei, Sfinte Mare Mu­cenice Artemie. Slavă Celui Ce te-a întărit pe tine; Slavă Celui Ce te-a încununat; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

 

Cântarea 1, glasul al 2-lea.

Irmosul:

Întru adânc a aşternut de demult toată oastea lui Faraon puterea cea prea într-armată; iar Întrupându-Se Cuvântul, a pierdut păcatul cel prea rău; Domnul Cel Preamărit, căci cu Slavă S-a preamărit.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

După ce te-ai luptat cu nevoinţă bună, mucenice şi ai luat cununile cele luminoase, stai înaintea Luminii, luminându-te după împărtăşirea cea fără mate­rie; pentru aceea te rugăm: luminează-ne pe noi cu rugăciu­nile tale.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminatul tău praznic, mu­cenice, pe toţi ne-a chemat astăzi la ospăţ cu bucurie, punând înainte nevoinţele tale, luptele, bărbăţia, împotrivirea; întru care desfătându-ne, cu credinţă şi cu dragoste te fericim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cunoscând, fericite, pe Cel Ce a murit pe Cruce cu Trupul, pe Cel Necuprins cu mintea, pe Domnul, Pricinuitorul vieţii, de bunăvoie ai dorit moartea prin chinuri; pentru aceea ai aflat Slava Cea Nepieritoare.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Întrupându-Se din tine Cu­vântul Cel fără de trup, după Dumnezeiască cuviinţă, pentru mulţimea iubirii de oameni, Preacurată, a luat Patimă şi a izvorât oamenilor nepătimire, Domnul Cel Preamărit; căci cu Slavă S-a preamărit.

 

Cântarea a 3-a. Irmos: Înflorit-a pustiul…

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorind a te împodobi, mă­rite, cu cununile muceni­cilor, ai suferit durerile cele amare ale bătăilor şi ale chinui­rilor, cu harul cel Dumnezeiesc.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

N-a mişcat turnul inimii tale, preaînţelepte, pornirea cea iute a chinurilor; că a fost întărit pe piatra cea înţelegătoare, care este nemişcată.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Spânzurat fiind pe lemn şi fiind ocolit pretutindeni de mulţimea chinurilor, te uitai cu ochiul inimii întins către Acela Ce poate să mântuiască, vrednicule de laudă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Întrupatu-S-a Domnul de a Sa voie, din sângiurile tale, Stă­până Preacurată, ca să mân­tuiască omenirea şi a tras la Sine mulţimile mucenicilor.

Irmosul:

Înflorit-a pustiul ca şi cri­nul, Doamne, biserica păgânilor cea stearpă, prin venirea Ta; întru care s-a întărit inima mea.

 

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Venit-ai din Fecioară nu sol, nici înger, ci Tu Însuţi Domnul Te-ai Întrupat şi m-ai mântuit pe mine tot omul. Pentru aceasta cânt Ţie: Slavă Puterii Tale, Doamne!

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Asemănându-te Celui Ce S-a întins pe Lemn de a Sa voie, te-ai înălţat întinzându-te şi strujindu-te fără de milă şi dezbrăcându-te de hainele cele de pie­le ale morţii.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Durerile trupului tău şi răb­darea nevoinţelor ţi-au prici­nuit ţie, mucenice, odihna cea fără de durere; de care acum îndulcindu-te, uşurezi toată durerea sufletelor noastre.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Făcându-te întocmai ca un înger cu strălucirea nevoinţe­lor, prin mână de înger trimite ţie hrana cea cerească, pâinea care este viaţa noastră, întărindu-te, mucenice pururea pomenite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fecioară te-a păzit pe tine Dumnezeu după naştere, Ceea ce eşti Neîntinată şi Nestricată, Cel Ce bine a voit să mă ia pe mine tot omul din pântecele tău, pentru bunătatea Sa cea desăvârşită.

 

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Mijlocitor te-ai făcut lui Dumnezeu şi oamenilor, Hristoase Dumnezeule. Că prin Tine, Stăpâne, am aflat întoarcerea către Părintele Tău, Începătorul luminii, din noaptea necunoştinţei.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Făclie luminoasă te-ai arătat Duhului, Sfinte Artemie, luminând pe credincioşi şi alungând duhuri­le cele rele şi pline de întuneric.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel Ce ţi-ai întărit paşii sufle­tului de piatra vieţii, strângându-te între pietre şi fiind încon­jurat de chinuri, ai rămas adevăr răbdător de chinuri nemişcat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind într-armat cu Puterea Duhului, cinstite, n-ai luat în seama spinii cei ascuţiţi, mu­cenice, înţelepte viteazule, cu dânsa călcând la pământ boldurile vrăjmaşului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Răbdând pentru noi Cruce şi îngropare, Cel Ce din voia Sa S-a născut din tine, Stăpână, ca un Puternic, a făcut pe Sfântul Mucenic Artemie tare mărturisitor al Patimilor Sale.

 

Cântarea a 6-a. Irmos: Întru adâncul greşelilor…

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin jertfă şi junghiere deplin te-ai adus pe tine, Muceni­ce Artemie, Celui Ce a primit Răstignire de bună voie spre înnoirea noastră.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Zdruncinându-se trupul cel răbdător cu bătăi necontenite, Sfinte Artemie, bunătatea sufletului ai păzit-o nevătămată întru credinţă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Izbăveşte-ne de boli, mu­cenice, de supărări, de patimi şi de scârbe, pe noi, cei ce aler­găm către tine, următorule al Mântuitorului, Mare Mucenice Artemie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fiind înviforat de valurile supărărilor şi înecându-mă în năpădirile întreitelor valuri, miluieşte-mă, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, pe mine robul tău.

Irmosul:

Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; scoate-mă din stricăciune, Dumnezeule.

 

CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Pe propovăduitorii cei tari…

Pe mucenicul cel cu dreaptă credinţă şi purtătorul de cunu­nă, care a ridicat semn de biru­inţă împotriva vrăjmaşilor, adunându-ne toţi, să-l lăudăm cu cântări după vrednicie, pe marele între mucenici, Sfântul Artemie, care este bogat dătător de mi­nuni. Căci se roagă Domnului pentru noi toţi.

 

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui călcător de lege, înaltă văpaie a ridicat, iar Hristos a întins cinstitorilor de Dumnezeu tineri, Roua Duhului; Cel Ce este Binecuvântat şi Preaproslăvit.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Câştigând, Sfinte Artemie, cuget nebiruit, prin întărirea cea ne­mişcată a sufletului, ai stricat, mucenice, viclenirile vrăjmaşi­lor, cântând cu înţelegere: Cel Ce eşti Binecuvântat şi Preaproslăvit.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu curgerile sângiurilor tale, ai stins focul chinurilor cel înalt, de Dumnezeu fericite. Şi fiind rourat cu Roua Duhului, bucurându-te, strigai: Cel Ce eşti Binecuvântat şi Preaproslăvit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Izvorând daruri de tămă­duiri, stingi aprinderile patimi­lor cu harul cel Dumnezeiesc; şi cu rugăciunea ta cea neîncetată alungi duhurile; pentru aceasta cu mare glas te fericim, Mărite Mucenice Artemie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Născut-ai Fecioară cu totul fără prihană, pe Cel Ce a izvo­rât morţilor nemurire, cu Dum­nezeiască cuviinţă. Roagă-te dar, către Dânsul, Curată, să omoare patimile sufletelor şi ale trupurilor noastre şi să ne învrednicească de Viaţa Cea Veşnică.

 

Cântarea a 8-a. Irmos: Cuptorul cel cu foc…

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Topindu-ţi-se trupul, Sfinte Artemie, cu bătăi iuţi, ai răb­dat uitându-te la răsplătirea ce va să fie, pe care a dat-o ţie, mărite, Stăpânul, Celui Ce grăieşti: toate lucrurile, lăudaţi pe Domnul!

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu sângiurile tale s-a sfinţit pământul şi trupul tău cel mult chinuit s-a arătat doctorie, go­nind pururea toată boala şi toa­tă răutatea şi toată vătămarea demonilor, de la cei ce năzuiesc către tine, Sfinte Mare Mucenice Artemie.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Podoabă pătimirilor te-ai ară­tat, lepădând cele din lume cu cuget binecredincios şi cum­părând cele mai presus de lume cu cel puţin cinstit sânge al tău, Sfinte Artemie şi strigând: toate lucrurile, lăudaţi pe Domnul!

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Liman fără de valuri te-ai ară­tat celor înviforaţi şi celor ce umblă pe mare în primejdii şi în scârbe şi în patimi, Sfinte Mare Mucenice Artemie; întru care, fiind păziţi cu harul Duhului Sfânt, strigăm totdeauna: toate lu­crurile, lăudaţi pe Domnul!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Căzând noi pentru mâncarea cea amară a lemnului şi din neluare aminte surpaţi fiind, ne-ai zidit din nou, Fecioară, născând pe Ziditorul şi Cuvântul Cel Ipostatic, Preacurată; Căruia cântăm: toate lucrurile, lău­daţi pe Domnul!

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon, lucrările şi-a despărţit cu Dumneze­iasca Poruncă; pe haldei arzând, iar pe credincioşi răcorind, pe cei ce cântau: Binecu­vântaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

 

Cântarea a 9-a. Irmos: Fiul Părintelui Cel…

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorind a vedea Frumu­seţile Cele Cereşti, ai tre­cut frumuseţile cele văzute ale lumii şi înfrumuseţându-te cu podoaba nevoinţelor, Mucenice Artemie, veselindu-te ai câşti­gat Bunătatea Cea Desăvârşită.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca zorile, ca soarele a răsărit pomenirea ta, luminând inimile credincioşilor, fericite. Căci tu te-ai arătat luminat moştenitor luminii şi zilei, risipind negura sufletelor noastre, Sfinte Mucenice Artemie.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Să săltăm astăzi duhovniceşte, dănţuindîntru pomenirea Dumnezeiescului Mucenic Arte­mie; să cântăm lui Dumnezeu cu laudă, Cel Ce este Minunat întru Sfinţi şi sfinţeşte pe cei ce-L cinstesc cu dreaptă credinţă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sicriul tău, care izvorăşte neîncetat tămăduiri, cheamă pe credincioşi să ia cu dragoste mântuire, spre sănătatea tru­pească şi spre mântuirea sufletească, cu adevărat, Preafericite Artemie, rugătorule pentru cei ce te laudă pe tine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Luminează-mă cu Lumina Feţei Tale, Doamne, pe mine care sunt acoperit cu întuneri­cul lenevirii, având Rugătoare către tine, Cuvinte, pe cea cu adevărat Curată Maica Ta, Pu­terile îngereşti şi pe Lăudatul Mucenic Artemie.

Irmosul:

Fiul Părintelui Celui fără de început, Dumnezeu şi Domnul, Întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea Prealăudată o mărim.

 

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…

Împăratului veacurilor bine plăcând, ai lepădat, mărite, tot sfatul nelegiuitului împărat şi celor ciopliţi n-ai jertfit; pentru aceasta, jertfă pe sine-ţi te-ai adus Cuvântului Celui Ce S-a jertfit, nevoindu-te cu mare tărie. Drept aceea şi izvorăşti râuri de minuni, vindecând patimile celor ce cu credinţă se apropie de tine, purtătorule de lupte, Mare Mucenice Artemie; roagă-te lui Hristos Dumnezeu iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă po­menirea ta.

 

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat…

Pe ostaşul lui Hristos cel ne­biruit şi surpătorul vrăjmaşu­lui cel preaviteaz, care a stră­lucit în minuni mari, să-l lău­dăm credincioşii, pe Marele Mucenic Artemie; că izvorăşte tămăduiri celor ce aleargă către el cu dragoste, conteneşte patimi cumplite şi ajută oamenilor celor ce sunt în nevoi.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat…

Cel Ce şade pe Scaun de Heru­vimi şi se poartă în Sânurile Părintelui, ca pe un Scaun Sfânt al Său şade, Stăpână, în sânu­rile tale; căci cu adevărat a Împărăţit Dumnezeu Trupeşte peste toate neamurile; pentru aceea cu înţelegere cântăm Lui acum: pe Acesta roagă-L să mântuiască pe robii tăi.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat…

Văzându-Te spânzurat pe Cruce pe Tine, Hristoase, Care eşti Născut din Tatăl Cel fără de început, Ceea ce te-a născut mai pe urmă cu Trup, grăia: vai mie, Preaiubite Iisuse! Cum Tu, Cel Ce eşti Cântat de îngeri ca un Dumnezeu, acum voieşti a Te răstigni de cei fărădelege! Te laud pe Tine, Îndelung Răbdătorule.

 

• Catedrala Mitropolitană „Nașterea Domnului”, or. Chişinău
• Catedrala „Sf. Împărați Constantin și Elena” din orașul Bălți
• Bijuteria lui Șciusev – Biserica Sfânta Treime din Cuhureștii de Sus
• Biserica „Sf. Ierarh Spiridon al Trimitundei”, or. Chișinău (Spitalul de Urgență)
• File din istoria Bisericii Arhanghelului Mihail din s. Hrustovaia, r. Camenca, Transnistria
• Catedrala „Sf. Alexandru Nevski” din Ungheni – Istorie și actualitate
• Scurt istoric a construcției Bisericii din Lucășeuca
• Crâmpeie din istoria bisericii cu hramul ,,Sf. Mare Mucenic Dumitru’’ din s. Izbişte, r. Criuleni
• Biserica Sfinții Arhangheli Mihail şi Gavriil din Căinari, r. Căușeni
• Biserica de lemn din s. Măcăreuca, r. Drochia
• Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Căuşeni, una din cele mai vechi biserici din spaţiul pruto-nistrean
• Biserica „Sfântul Dumitru” din Orhei, ctitoria domnitorului Vasile Lupu
• Biserica „Sf. Arh. Mihail și Gavriil”, s. Răzeni, r. Ialoveni
• Mănăstirea Doina din Chișinău – Istorie și actualitate
• Biserica “Învierea Domnului”, or. Chișinău (cimitirul Sf. Lazăr)
• Biserica „Sf. M. Mc. Teodor Tiron – Ciuflea”, or. Chișinău
• Biserica „Duminica Tuturor Sfinţilor”, or. Chișinău
• Biserica „Buna Vestire” din mun. Chişinău
• Biserica “Sfânta Cuvioasa Parascheva” din mun. Chișinău
• Biserica „Sf. Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava” din Chişinău
• Biserica „Chipul Domnului Nefăcut de mînă”, or. Chişinău
• Biserica din Dumbrava, unica instituţie ce uneşte localnicii
• Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, or. Chişinău
• Biserica „Sfânta Treime”, or. Chişinău
• Biserica „Sf. Mare Mucenic Pantelimon”, or. Chişinău
• Biserica „Sf. Mucenic Valeriu”, or. Chişinău
• Biserica „Sf. Apostol Andrei”, or. Chişinău
• Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, or. Chişinău
• Biserica “Sf. Apostol şi Evanghelist Luca”, or. Chişinău
• Biserica „Sf. Mare Mucenic Haralambie”, or. Chişinău
• Biserica „Sf. Mare Mucenic Gheorghe”, or. Chişinău
• Biserica „Sf. Ierarh Nicolae”, or.Chişinău
• Biserica „Naşterea Sf. Ioan Botezătorul”, or. Chişinău
• Biserica „Schimbarea la Faţă a Mântuitorului”, or. Chişinău
• Biserica „Înălţarea Domnului”- „Sfânta Vinere”, or. Chişinău
• Biserica „Întâmpinarea Domnului”, or. Chişinău
• Biserica „Sf. Mare Mucenic Dumitru”, or. Chişinău
• Biserica „Naşterea Maicii Domnului”, or. Chișinău
• Biserica „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil”, atestată documentar în anul 1773
• Biserica „Sfinţii Trei Ierarhi”, or. Chişinău
• Biserica „Tuturor Sfinților care s-au proslăvit pe pământul Moldovei”, or. Chișinău
• Biserica „Sf. Cneaz Vladimir”, or. Chișinău
• Biserica medievală „Adormirea Maicii Domnului”, Muzeul Satului, or. Chișinău
• Biserica „Sf. Ierarh Nicolaie”, or. Durleşti (mun. Chişinău)
• Biserica „Sfinţii Voievozi”, or. Durleşti (mun. Chișinău)
• Biserica „Sf. Arhanghel Mihail”, com. Budeşti (mun. Chișinău)
• Biserica „Sf. Cuvioasa Parascheva”, com. Dobrogea (mun. Chișinău)
• Biserica „Sf. Cuvioasa Parascheva”, com. Ciorescu (mun. Chişinău)
• Biserica „Sf. Dumitru”, or. Vadul lui Vodă (mun. Chișinău)
• Biserica „Sf. Ierarh Nicolae”, or. Cricova (mun. Chișinău)
• Biserica „Naşterea Maicii Domnului” , s. Coloniţa (mun. Chișinău)
• Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, or. Sîngera (mun. Chișinău)
• Biserica Acoperământul Maicii Domnului, s. Ghidighici (mun. Chişinău)
• Biserica „Sfinţii Voievozi”, com. Băcioi (mun. Chișinău)
• Biserica „Sf. Treime”, comuna Grătieşti (mun. Chișinău)
• Biserica „Adormirea Maicii Domnului” com. Goianii Vechi (mun. Chișinău)

Calendar Creștin Ortodox

Promo

Mitropolia Chişinăului şi a Întregii Moldove

• ÎPS Mitropolit Vladimir, a târnosit biserica „Sf. Împ. Constantin și Elena” din cadrul Penitenciarului nr. 10 – Goian
• Pelerinaj! Săptămâna Patimilor în Țara Sfântă: Întâmpinarea Luminii Sfinte
• ÎPS Mitropolit Vladimir a liturghisit în duminica Vameșului și Fariseului, la catedrala mitropolitană „Nașterea Domnului” din capitală
• Opinia Bisericii Ortodoxe din Moldova referitor la decizia CEDO din 17 ianuarie 2023 privind legiferarea cuplurilor LGBT
• Mesajul Înaltpreasfințitului Mitropolit Vladimir adresat arhimandritului Filaret (Cuzmin), starețul mănăstirii Căpriana cu ocazia aniversării celor 45 de ani
• ÎPS Mitropolit Vladimir a liturghisit în duminica a XXXIII-a după Cincizecime, la catedrala mitropolitană „Nașterea Domnului” din Chișinău
• Preasfințitul Ioan, Episcop de Soroca, Vicar al Mitropoliei Chișinăului și a Întregii Moldove îşi aniversează ziua de naştere

Buchet de Acatiste şi Paraclise

Ce trebuie să cunoască un bun creştin?

Ghid biserici din Republica Moldova

Mănăstiri şi schituri

Noi pe Facebook

 Rugăciune pentru călăuzire și ocrotire

Psalmul 5:3, „Doamne, auzi-mi glasul, dimineața !” – un psalm al lui David.

1. „Pleacă-Ţi urechea la cuvintele mele, Doamne! Ascultă suspinele mele!

2. Ia aminte la strigătele mele, Împăratul meu şi Dumnezeul meu, căci către Tine mă rog!

3. Doamne, auzi-mi glasul dimineaţa! Dimineaţa eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine şi aştept.

4. Căci Tu nu eşti un Dumnezeu căruia să-I placă răul; cel rău nu poate locui lângă Tine.

5. Nebunii nu pot să stea în preajma ochilor Tăi; Tu urăşti pe cei ce fac fărădelegea

6. şi pierzi pe cei mincinoşi; Domnul urăşte pe oamenii care varsă sânge şi înşală.

7. Dar eu, prin îndurarea Ta cea mare, pot să intru în Casa Ta şi să mă închin cu frică în Templul Tău cel sfânt.

8. Doamne, călăuzeşte-mă pe calea plăcută Ţie, din pricina vrăjmaşilor mei! Netezeşte calea Ta sub paşii mei.

9. Căci nu este nimic adevărat în gura lor; inima le este plină de răutate, gâtlejul le este un mormânt deschis, şi pe limbă au vorbe linguşitoare.

10. Loveşte-i ca pe nişte vinovaţi, Dumnezeule! Fă-i să cadă prin înseşi sfaturile lor. Prăbuşeşte-i în mijlocul păcatelor lor fără număr! Căci se răzvrătesc împotriva Ta.

11. Atunci toţi cei ce se încred în Tine se vor bucura, se vor înveseli totdeauna, căci Tu îi vei ocroti. Tu vei fi bucuria celor ce iubesc Numele Tău.

12. Căci Tu binecuvântezi pe cel neprihănit, Doamne, şi-l înconjori cu bunăvoinţa Ta, cum l-ai înconjura cu un scut”.

Ziua evreiască avea trei momente rezervate pentru rugăciune: seara, dimineața și la amiază. Rugăciunile de seară și de dimineață coincideau cu jertfele de seară și de dimineață. David a preluat această practică, asemenea evlaviosului Daniel. În mai mulți psalmi, David accentuează importanță trezitului dis-de-dimineață, pentru a se ruga (Ps. 57:8; 63:1; 108:2). Exemplul suprem pentru noi îl reprezintă Domnul Iisus.

 

Ne amintim câteva texte din Scriptură care vorbesc despre momente rezervate rugăciunii:

• 1 – Dimineața – Ps. 5:3; Marcu 1:35. Domnul Iisus Însuși a arătat importanța rugăciunii dis-de-dimineața, înaintea celorlalte activități ale zilei.
• 2 – La amiază – Ps. 55:17; Dan :10; Fapt. Ap. 10:9.
• 3 – Seara – Ps. 141:2; Fapt. Ap. 3:1; 10:3, 30.
• 4 – La miezul nopții – Ps. 119:62; Fapt. Ap. 16:25.
• 5 -În orice vreme – 1 Tes. 5:17 – „Rugați-vă neâncetat.”

Rugăciunea este, trebuie să fie, practica obișnuită a unei vieți creștine normale, a vieții adevăratului urmaș al lui Hristos (Luca 18:1). „Doamne, auzi-mi glasul, dimineata.” David își începe ziua cu Dumnezeu (Ps.55:17; 59:16; 88:13; 92:2). O lume vrăjmașă lui Dumnezeu ne așteaptă (vers.8-9), și asemenea lui David trebuie să ne începem ziua cerând călăuzirea Domnului (vers.8) și bucurându-ne de protecția divină (vers.11-12). David înțelegea caracterul echilibrat al Dumnezeului său care era atât drept (vers.4-6), cât și iubitor (vers.7). De aceea, el putea să vină dimineața cu toate problemele sale și să le pună în mâinile Celui care aude rugăciunile și răspunde, în mâinile Celui care este și Dreptate și Dragoste. În dreptatea Sa, păcatul nostru trebuia plătit-pedepsit, dar în dragostea Sa, a plătit El Însuși la Golgota, în locul nostru, căci, „plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu, este viață veșnică, în Iisus Hristos, Domnul nostru”, și „Pe Cel care n-a cunoscut nici un păcat, Dumnezeu L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihânirea lui Dumnezeu în El.” „El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înțelepciune, neprihănire, sfințire și răscumpărare.” Mare și minunat Dumnezeu avem. Mare și minunat este Fiul Său, Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Pot să zic și eu, că David, în dimineața aceasta, cu toata încrederea: „Doamne, auzi-mi glasul dimineața. Dimineața eu îmi îndrept rugăciunea către tine, și aștept.” Eu pot să rostesc această rugăciune, dimineața. Tu, cel care citești, faci lucrul cesta ? Dacă-l faci, se va vedea în viața ta pe parcursul zilei. „Cine citește, să înțeleagă” (Mat. 24:15).

 

mândrie 

Cum să înfruntăm gândurile de mândrie?

Meditează că toate lucrurile făcute de tine nu sunt tocmai în lumina și după darul dat ție să le cunoști și să le faci, ci multe sunt neîndeplinite și multe departe de scopul curat și sârguința obligatorie. De aceea, când vei înțelege bine acestea, vei vedea că se cuvine mai bine a te rușina de virtuțile tale, decât a fi satisfăcut în zadar și a te mândri cu ele.

citește mai mult +

Dragostea nu se înalță, nu se trufește!

Fariseul se mândrea cu dreptatea sa, se semețea asupra vameșului păcătos, ceea ce înseamnă că era lipsit de dragoste, iar cine este lipsit de dragoste stă departe de Dumnezeu.

citește mai mult +

Înaintea lui Dumnezeu trebuie să avem atitudinea vameșului

Sfânta Evanghelie care se va citi mâine dimineață în cadrul Sfintei Liturghii, ne introduce treptat în atmosfera duhovnicească din perioada Triodului, timp liturgic care ține de astăzi, din Duminica Vameșului și a Fariseului până în Sâmbăta Mare, adică 10 săptămâni.

citește mai mult +

Oare părerile și voile noastre sunt mai bune decât cele ale lui Dumnezeu?

Iar noi, pe lângă faptul că nu vom da niciun rod, dar ne vom răzvrăti mereu atât împotriva lui Dumnezeu cât și împotriva oamenilor, socotind că părerile și voile noastre sunt mai bune decât ale lui Dumnezeu și ale oamenilor. De aici pornesc toate ereziile și rebeliunile din Cer și de pe pământ.

 Și, dacă te-ai dus cu smerita cugetare în sufletul tău, să știi că atunci se pogoară harul Sfântului Duh spre mintea duhovnicului și o să spună așa niște cuvinte că și el o să se mire de unde i-a dat Dumnezeu mintea aceea, ca să te sfătuiască pentru salvarea sufletului tău.

Foto: Oana Nechifor

Dar oricum ar fi, duhovnicul are harul cel dumnezeiesc, prin punerea mâinilor arhiereului, ca să te sfătuiască cât îl duce mintea, cât are el darul de la Dumnezeu. Sub niciun motiv el nu te va sfătui spre răul tău. Măcar cât de simplu să fie el, o să te sfătuiască spre folosul tău.

Și, dacă te-ai dus cu smerita cugetare în sufletul tău, să știi că atunci se pogoară harul Sfântului Duh spre mintea duhovnicului și o să spună așa niște cuvinte că și el o să se mire de unde i-a dat Dumnezeu mintea aceea, ca să te sfătuiască pentru salvarea sufletului tău care e împotmolit în greutățile păcatului. Ăsta-i har dumnezeiesc, har dumnezeiesc, de aceea Sfinții Părinți ne poruncesc așa. Bine, sunt unii, duhovnici îndumnezeiți, apropiați de Dumnezeu cu totul, și sunt alții, simpli, dar harul acela al duhovniciei tot îl au. Că vezi, putea Dumnezeu să pună un înger să ne fie duhovnic, dar nu! A pus oameni ca să avem îndrăzneală, să nu ne rușinăm, să nu ne fie frică și să zicem: „Duhovnicul ăsta-i sfânt, cum să-i spun eu păcatele și fărădelegile mele unui sfânt așa de mare?”.

Dar așa, dacă duhovnicul e om, de-acuma tu îi spui ca unui om, dar el are harul acela dat de Dumnezeu, ca prin rugăciunea care ți-o spune deasupra capului să te binecuvânteze și ți se iartă tot ce ai spovedit cu smerita cugetare. De aceea trebuie luare aminte, pentru că mulți, când e vorba să-și aleagă duhovnicul, se gândesc așa: „Apoi nu mă duc la acesta, fiindcă numai în cutare loc, la atâtea zeci de kilometri, sute de kilometri distanță, este un duhovnic bun”. Măi, e bun acela, dar și celălalt care-i simplu, același har are!

Părintele Calistrat Chifan: Cu rugăciune și credință Aghiazma Mare aduce vindecare

 Sfânta Evanghelie care se va citi mâine dimineață în cadrul Sfintei Liturghii, ne introduce treptat în atmosfera duhovnicească din perioada Triodului, timp liturgic care ține de astăzi, din Duminica Vameșului și a Fariseului până în Sâmbăta Mare, adică 10 săptămâni.

Foto: Ștefan Cojocariu

Nu întâmplător, Mântuitorul nostru Iisus Hristos a rostit această pildă, deoarece știa faptul că – întocmai cum se întâmplă și în zilele noastre – existau persoane care se credeau superioare celorlalte, care se lăudau și își așterneau înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor virtuțile sau calitățile lor. Din această categorie făceau parte în mod special fariseii, care erau considerate persoane cu atitudine arogantă și fățarnică.

Fariseul, a avut o atitudine greșită încă de la început și nu trebuia să se laude în fața lui Dumnezeu; biserica lui Hristos nu este o scenă a paradei ca noi să ne etalăm faptele noastre, ci biserica este locul unde oamenii se vindecă, este spital pentru toată lumea, bogați sau săraci, mai drepți sau mai păcătoși și așa mai departe. Fariseul, crezând faptul că enumeră în fața lui Dumnezeu tot ceea ce a trebuit să împlinească ca un credincios practicant, săvârșea un bine. Însă, de fapt era o mândrie, iar păcatul mândriei ne face asemenea diavolului.

Pe de altă parte, vameșul, în smerenia lui, în contrat cu fariseul, nici nu cuteza să ridice ochii de la pământ, micșorându-se pe sine. Vameșul este un om păcătos, dar pocăința lui este sinceră. Singurul lucru care contează pentru el este mila lui Dumnezeu. Dacă ne gândim puțin, din rugăciunea vameșului putem spune că s-a „născut” Liturghia. Cum se ruga vameșul? „Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!” Adică „Doamne miluiește!”. De câte ori cântăm „Doamne miluiește” cerem în mod stăruitor mila lui Dumnezeu, și tot ceea ce este de trebuință pentru mântuirea noastră.

Sfinții Părinți ne spun faptul că, în fiecare dintre noi există un vameș și un fariseu, și nu în două persoane diferite ci în unul și același om, aceeași persoană dar în ipostaze diferite.

Pentru a dobândi smerenia vameșului trebuie să deschidem ușile pocăinței sufletelor noastre, să ștergem colbul dinlăuntrul nostru, lăsând pe Dătătorul de Viață să lucreze cu noi și în noi, cum foarte frumos exprimă cântarea de la Utrenie: „Ușile pocăinței, deschide-mi mie, Dătătorule de viață...”.

Ne punem întrebarea: oare trebuie să vină cineva pentru a ne deschide ușile pocăinței? Este necesar să vină și să bată la porțile sufletului nostru pentru a le deschide? Răspunsul este pe măsură: dacă suntem amorțiți și slăbănogiți, da! Atunci când nu mai avem o conexiune cât mai bună cu Dumnezeu, cu Sfânta Biserică, cu Sfintele Taine și Sfintele Slujbe, da! Ce ne spune cartea Apocalipsei: „Iată, stau la ușă și bat; de va auzi cineva glasul Meu și va deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el și el cu Mine” (Apocalipsa 3, 20). Însă, chiar și atunci când frecventăm biserica mai pot apărea patologii în viața duhovnicească, și de aceea este nevoie, de multe ori, de medicamente potrivite pentru a ne însănătoși sufletul și trupul.

Este nevoie să dobândim în noi înșine viață duhovnicească înainte de Înviere. O viață înainte de Viață! Iar această viață începe cu siguranță atunci când ne îndreptăm pașii către biserică, deschizând ușa și intrând în casa lui Dumnezeu!