De ce trebuie să poarte femeia batic în biserică iar bărbatul să aibă capul descoperit:

Cand femeia intra in biserica, i se cere sa-si acopere capul. Dimpotriva, barbatului i se spune ca nu trebuie sa aiba ceva pe cap in biserica. In acest sens, Sfantul Apostol Pavel spune: „Orice barbat care se roaga sau proroceste, avand capul acoperit, necinsteste capul sau (pe Hristos), iar orice femeie care se roaga sau proroceste, cu capul neacoperit, isi necinsteste capul” (I Cor. 11, 4-5).

Basmaua sau valul cu care femeia isi acopera capul, a dat nastere la multe controverse. Si acest lucru s-a intamplat pentru ca pe de o parte nu au fost intelese cuvintele Sfantului Apostol Pavel, iar pe de alta parte, chiar fara sa cunoastem cuvintele Apostolului Pavel, vedem ca in biserica unele femei au capul acoperit, iar altele nu.

Cand vezi ca Sfanta Liturghie poate incepe si se poate sfarsi in conditiile in care nu toate femeile au capul acoperit, nu poti sa nu-ti spui: nu e ceva obligatoriu purtarea baticului, altfel, preotul nu ar fi inceput Liturghia, iar daca in timpul desfasurarii ei si-ar fi facut aparitia vreo femeie fara a avea capul acoperit, parintele ar fi trebuit sa intrerupa Liturghia.

Pe usa de la intrarea in unele biserici sta scris: nu intrati decat in tinuta decenta. Si se mentioneaza in ce consta tinuta decenta: sa nu intri in pantaloni scurti, in maiou, etc, dar nu se spune ca femeile trebuie sa aiba capul acoperit. Deci, nu poti sa nu te intrebi: trebuie sa poarte femeia capul acoperit in biserica?

Pentru a intelege cum trebuie cuvintele Sfantului Apostol Pavel, trebuie sa afirmam dintru inceput ca locul din biserica nu este identic cu orice loc public, este unul sfintit. Iar in acest loc cu totul special, tinuta exprima in mod tainic modul de comuniune cu Dumnezeu.

Daca pentru antici, a vorbi cu capul descoperit era semn ca vorbesti fara a ascunde ceva, de aici si vorba „a spune adevarul gol-golut”, pentru crestini, descoperirea capului inseamna deschiderea fata de Dumnezeu sincer, fara viclenie. Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca descoperirea capului simbolizeaza mintea care, in vremea rugaciunii, trebuie sa fie locuita de Logos, de Cuvantul lui Dumnezeu. Adica nu trebuie sa mai aiba in ea alte ganduri lumesti. Nu in zadar se cere in „Imnul Heruvic” ca toata grija cea lumeasca sa o lepadam.

Biserica vesteste ca barbatul este cap femeii si ca “femeile trebuie sa se supuna barbatilor” (Efeseni 5, 22). Ce inseamna asta? Ca odata ce mintea (capul) a fost luminata de Logos, ea trebuie acoperita, adica nu trebuie sa mai punem in ea ceva mai presus de Cuvantul primit, caci altfel se intuneca. Iata motivul pentru care femeia trebuie sa-si acopere capul.

Asadar, faptul ca barbatii au capul descoperit, iar femeile il au acoperit, nu tine de traditia populara, ci de randuiala Bisericii, dupa cum se poate observa si din iconografie.

 

De ce să nu credem în horoscop? Iată ce ascunde horoscopul și ce rău face celor care se încred în el!

Că vom încheia o afacere profitabilă, că ne vom găsi perechea, că vom petrece o vacanţă de vis, că vom avea succes… În general, vrem să credem că ni se vor întâmpla lucruri minunate. De aceea, dăm cu atât de multă uşurinţă şi naivitate crezare horoscopului, fără să ne gândim că ne închinăm unui idol mincinos şi perfid. Căci horoscopul împarte artificial toţi oamenii de pe pământ în 12 grupe, iar toate persoanele dintr-o grupă trebuie să treacă obligatoriu prin aceleaşi întâmplări…

Scriitorul britanic David McRaney observă, în cartea sa „You are not so smart“ („Nu eşti chiar atât de deştept”), că afirmaţiile pe care le găsim adesea în horoscop se potrivesc, de fapt, tuturor. Fraze de genul „Simţi nevoia să fii admirat de cei din jurul tău şi ai tendinţa să fii critic cu tine însuţi” sau „Uneori eşti extrovertit şi vesel, alteori eşti introvertit şi trist” sunt tipice horoscopului zilnic, iar oamenii şi le însuşesc în totalitate. Pentru a-şi susţine afirmaţiile, scriitorul invocă un experiment realizat de psihologul Bertram Forer. Acesta le-a spus studenţilor săi că fiecare în parte a fost obiectul unei analize psihologice temeinice, apoi le-a înmânat câte o „fişă individuală“ care conţinea concluziile analizei respective. 85% din studenţi au declarat că afirmaţiile din fişă se potrivesc perfect cu personalitatea lor, lăudând acurateţea analizei. Totuşi, Bertram Forer nu făcuse altceva decât să amestece la întâmplare fraze din mai multe horoscoape şi zodii. În plus, fiecare „fişă personală“ conţinea acelaşi text. „Se pare că atunci când vrem ca ceva să fie real, creierul nostru caută un tipar, ignoră anomaliile şi se concentrează pe coincidenţe“, mai scrie McRaney.

Cu toate că horoscoapele conţin informaţii contradictorii, confirmând faptul că nu sunt decât un amestec de şarlatanie şi superstiţie, credinţa în astre a cuprins azi omenirea întreagă. În Anglia, potrivit statisticilor, două treimi din adulţi citesc sau răsfoiesc horoscoapele, în timp ce în Germania 28% din populaţie consultă previziunile astrologice. Nici în ţara noastră lucrurile nu stau mai bine. Rezultatele unui sondaj IRES realizat recent arată că 45% dintre români îşi consultă horoscopul. Dintre aceştia, 16% chiar ţin cont în activitatea zilnică de ceea ce le spun astrele, în timp ce 20% dintre români au un talisman norocos.

Iată cum aproape jumătate dintre români îşi pun nădejdea în horoscop, ca şi cum stelele de pe cer i-ar scoate din necaz, şi nu Dumnezeu cel Atotputernic! Ca şi cum în previziunile astrologice ar găsi cheia pentru a-şi recăpăta serviciul pierdut, a-şi plăti datoriile la bănci sau a-şi salva familia de la dezastru. Horoscopul apare ca o oază de speranţă şi binefacere. În el ne vedem aşa cum ne-am dori să fim: frumoşi, deştepţi, bogaţi şi iubiţi. De fapt, prin el ne hrănim patimile sufleteşti: slava deşartă, mândria, iubirea de arginţi etc. Cercetarea acestui oracol nu reprezintă decât o închinare la puterile întunericului şi un afront adus lui Dumnezeu. Căci cei ce-şi pun nădejdea în horoscop (sau în alte credinţe oculte, de tipul ghicitului în cărţi, chiromanţiei etc.) pornesc pe un drum ce duce, încet-încet, la pierderea sufletului. Pe fondul lipsei de credinţă (dublată de curiozitate, prostie sau naivitate), ajungem să trăim ca şi cum Dumnezeu n-ar exista, vrem să fim independenţi, iar lucrurile să decurgă aşa cum ne dorim noi. Horoscopul ne dǎ falsa impresie cǎ putem deţine controlul deplin asupra propriei vieţi şi cǎ ne putem cunoaşte destinul. În realitate, ne îndreptăm spre o altă credinţă, şi anume superstiţia, care reprezintă închinare la Satana.

În Biblie, concepţia potrivit căreia viaţa omului este dependentă de conjunctura în care se află corpurile cereşti la un moment dat este considerată idolatrie: „Deşerţi sunt din fire toţi oamenii care nu cunosc pe Dumnezeu şi care n-au ştiut, plecând de la bunătăţile văzute, să vadă pe Cel care este, nici din cercetarea lucrurilor Sale să înţeleagă pe meşter; ci au socotit că sunt dumnezei cârmuitori ai lumii: sau focul, sau vântul sau arcul cel iute, sau mersul stelelor, sau apa năvalnică sau luminătorii cerului“ (Înţelepciunea lui Sirah 13:1-2).

Dacă planetele ne influenţează viaţa înseamnă că toate deciziile noastre sunt premeditate. Atunci unde este voinţa noastră liberă? „Căci noi am fost făcuţi liberi de Creator şi suntem stăpânii faptelor noastre.” (Sf. Ioan Damaschin)

Sfinţii Părinţi ne învaţă că nu există nicio legătură între naşterea omului şi zodia de pe cer, iar necazurile şi răutăţile sunt rodul păcatelor noastre, şi nu al constelaţiilor.

„Omule nebun, ce legătură poate să aibă zodia de pe cer, cu naşterea ta pe pămînt? Niciodată nu are legătură steaua ta de pe cer cu naşterea ta. Ne-am făcut răi din cauza răutăţii noastre. Am dat voinţa noastră în mâna satanei, ne-am făcut răi de bunăvoie, nu de silă. Nu ne-a silit nici luna la rău, nici zodiile, nici constelaţiile cerului, ci răutatea noastră şi voia noastră proprie, iar aceasta aduce munca veşnică.”(Sfântul Vasile cel Mare)

Potrivit învăţăturii creştine, suntem mai presus de astre. Dumnezeu ne-a înzestrat cu demnitate, însă noi preferăm adesea să renunţăm la acest dar divin, recurgând la tot felul de practici oculte, de dragul cărora suntem în stare să ne vindem bunul cel mai de preţ: sufletul.

„Mai sunt şi astăzi oameni care dau vina pe lună şi pe zodii. Ei zic: eu n-aş fi aşa de rău dacă aş fi fost născut într-o zodie bună. Sau: e zodia mea, m-am născut în zodia Racului, trebuie să merg înapoi ca racul. Iar altul: m-am născut în zodia Taurului şi trebuie să fiu bătăuş. Sau altul: M-am născut în zodia Scorpiei şi trebuie să fiu viclean ca ea, şi să înţep pe alţii cu cuvântul. În sfârşit alţii: eu m-am născut în martie, sau zodia Peştelui, sau a Vărsătorului, Cumpenei şi de aceea sunt nehotărât. Ce nebunie!“(Părintele Cleopa).

 

Cărui sfânt e bine să ne rugăm când suntem bolnavi! Aceștia sunt sfinții vindecători care se ocupă de fiecare boală în parte! Rugăciunea lor e ocrotitoare și grabnic-ajutătoare!

Creştinul se roagă pentru sănătatea trupească şi pentru randuială în această viaţă, ca să poată să placă şi mai mult Domnului şi să-şi afierosească viaţa slujirii lui Dumnezeu şi aproapelui. Sănătatea trupului îşi are rostul doar atunci când este folosită pentru veşnica mântuire a sufletului, pentru întărirea în credinţă şi pentru bunele moravuri evanghelice, pentru adânca şi necontenita pocăinţă. Bunăstarea scurtelor noastre zile pământeşti aduce folos duhovnicesc doar atunci când se împlinesc dumnezeieştile porunci şi avem ca ţel dobândirea împărăţiei cerurilor. Insuşi Hristos ne spune: Intraţi prin poarta cea strâmtă.

Strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă (Mt. 7, 13, 14), adică drumul către viaţa cea veşnică şi fericită a împărăţiei lui Dumnezeu trece prin multe necazuri şi ispite în această scurtă viaţă. Iar noi avem nevoie de ajutor în aceste necazuri şi ispite, ajutor pe care nici un om nu poate să ni-l dea. De aceea ne întoarcem către Dumnezeu, către Maica Domnului şi către sfinţi. Şi cele pe care nu întotdeauna putem de unii singuri să le înfăptuim, acelea întru care nu întotdeauna pot să ne ajute medicii cei pământeşti şi mai-marii zilei, pot întotdeauna să ni le dea sfinţii lui Dumnezeu. Să alergăm deci către rugăciunea lor cea ocrotitoare.
In orice fel de boală să ne rugăm Sfântului Mare Mucenic şi tămăduitor Pantelimon (27 iulie), către Sfinţii Doctori fără de arginţi şi mari făcători de minuni Cosma şi Damian (1 noiembrie) şi la icoana Maicii Domnului „Tămăduitoarea” (18 septembrie).

Dintre cetele îngereşti, mare tămăduitor se dovedeşte a fi Sfântul Arhanghel Rafail (8 noiembrie).

* In durerile de cap ne sunt de folos rugăciunile către Sfântul Ioan Botezătorul (7 ianuarie), iar în alte boli – vezi cele de mai jos:

* Bolile de ochi, orbirea – Sfântul Mare Mucenic Dimitrie (26 octombrie), Sfântul Mare Mucenic Mina (11 noiembrie), Sfântul Mucenic Longhin Sutaşul (26 octombrie) şi Sfânta Muceniţă Paraschevi (28 octombrie); rugăciune la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „de la Kazan” (22 octombrie).

* Durerile de dinţi – Sfântul Mucenic Antipa, episcopul Pergamului (11 aprilie).

* Bolile de urechi (pierderea auzului) – icoana Maicii Domnului „Bucurie neaşteptată” (25 ianuarie).

* Muţenia (pierderea vorbirii, gângăveala) – Sfântul Ioan de Rila (19 octombrie).

* Bolile de gât – Sfântul Vlasie (11 februarie).

* Bolile de piept (inimă, plămâni) – Sfântul Dimitrie al Rostovului (28 octombrie); cancer la sân (femeile) -Sfântul Teodosie cel Mare (11 ianuarie); puţinătatea laptelui la mamele cu prunci – Sfântul Ipatie, tămăduitorul de la Pecerska (31 martie).

* Bolile stomacului şi ale intestinelor – Sfântul Teodor Studitul (11 noiembrie), Sfântul Serafim de Sarov (2 ianuarie); hernie – Sfântul Mare Mucenic Artemie (20 octombrie).

* Boli ale mâinilor – Sfântul Ioan Damaschin (4 decembrie) şi rugăciune la icoana Maicii Domnului „Trihe-rusa” (28 iulie).

* Boli de mijloc (lumbago, sciatică) -Sfântul Serafim de Sarov (2 ianuarie).

* Boli ale femeilor – Sfântul Mucenic Ipatie al Gangrei (31 martie); ne-rodire (nenaşterea de prunci) – Sfinţii şi dumnezeieştii Părinţi Ioachim şi Ana (9 septembrie) şi Sfântul Proroc Zaharia şi Dreapta Elisabeta (5 septembrie); naştere grea – Sfânta Me-lania Romana (31 decembrie), Sfânta Mare Muceniţă Anastasia izbăvitoa-rea de otravă (22 decembrie) şi rugăciune la icoana Maicii Domnului „Ajutătoarea la naştere” (26 decembrie); stări de rău, convulsii (la femeile însărcinate şi la copii mici) – Sfântul Mucenic Nichita (15 septembrie) şi Sfântul Mare Mucenic Pantelimon (27 iulie).

* Boli ale picioarelor – Sfântul Serafim de Sarov (2 ianuarie), Sfinţii patimitori Boris şi Gleb (24 iulie) şi Sfântul Dimitrie cel Nou din Basarabi (27 octombrie).

* Pierderea memoriei (aterosclero-za şi altele) – Fericitul Andrei cel nebun pentru Hristos (2 octombrie).

* Friguri, temperatură – Sfântul Apostol Petru (29 iunie).

* Lepră – Sfântul Antonie cel Mare (17 ianuarie) şi Sfântul şi Dreptul Iov, mult pătimi torul (6 mai).

* Furuncul (abces) – Sfinţii doctori fără de arginţi Chir şi Ioan (31 ianuarie).

* Boli de piele şi felurite răni (cancer de piele) – Sfântul Artemie făcătorul de minuni (20 octombrie).

* Vărsat de vânt (variolă) – Sfântul Mucenic Conon (5 martie).

* Lovituri (mâini, picioare şi altele) – Sfântul împărat Constantin cel Mare, cel întocmai cu apostolii (21 mai).

* Boli de sânge (hemofilie, leucemie şi altele) – Sfântul Mucenic Ioan Ostaşul (30 iulie).

* Boli de nervi – Sfântul Efrem Şirul (28 ianuarie), icoana Maicii Domnului „Rugul aprins” (4 septembrie).

* Tulburări ale somnului (dormitul mult) – Sfântul Marcel, întemeietorul „Mănăstirii fraţilor Achimiţi” (29 decembrie).

* Insomnie – Sfinţii cei 7 tineri din Efes (4 august).

* Paralizie – Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi (14 octombrie).

* Reţinere de apă în organism, edem, umflături – Sfântul Ipatie (31 martie).

* Cancer – Sfântul Nectarie din Eghina (9 noiembrie).

* Epilepsie (stare de leşin) – Sfântul Mucenic Vit (15 iunie). * Boli psihice – Sfântul Mucenic Trifon (1 februarie), Sfântul Mucenic Ciprian şi Sfânta Muceniţă Iustina (2 octombrie), Preacuviosul Nifon (23 decembrie), Preacuviosul Naum al Ohridei (23 decembrie).

* Răceală, febră – Sfinţii 40 de Mucenici din Sevasta (9 martie).

* Tuse puternică – Sfântul Roman de Târnovo (17 februarie).

* Muşcătură (de şarpe), înţepături (de insecte) – Sfântul Apostol Filip (14 noiembrie), Sfântul Apostol Pavel (29 iunie) şi Sfântul Alexie, omul lui Dumnezeu (17 martie).

* Pierderea poftei de mâncare, greaţă, vomat – Sfântul Alexandru din Svir (30 august).

* In nevroze puternice şi felurite forme de „fobie” – Sfinţii Mucenici Ciprian şi Iustina (2 octombrie) şi Sfântul înger păzitor (8 noiembrie).

* Otrăvire – Sfântul Chirii cel întocmai cu Apostolii (14 februarie).

* Alcoolism, narcomanie, fumat (şi orice alt chip asemănător) – Sfântul Mucenic Bonifatie (19 decembrie), Sfântul Cuvios Moise Arapul (28 august).

* In bolile în care nu mai este nădejde de tămăduire, cei care pătimesc greu şi nu pot să moară – Sfântul Atanasie Athonitul (5 iulie).

 SĂNĂTATE

Părintele Arsenie Boca: Motivele pentru care se îmbolnăvește trupul

Dumnezeu a pedepsit până şi cu lepră. Deci lepra şi orice lepră, urmărite la obârşiile ei, arată că păcatul sufletului atrage după sine pedeapsa trupului, dar îi aduce sufletului smerenia, sănătatea minţii.
Boala apare întâi în psihic. Aceasta este o propoziţie a medicinii moderne. Scriptura vedem că întregeşte cu lămuriri ceea ce spune medicina. Este o retragere a lui Dumnezeu din susţinerea sănătăţii omului. Poate chiar o izgonire a Lui.

Cei bolnavi să ţină regimul bolii în loc de post.

La boli grave aleargă la cel mai bun doctor.

Din trei pricini se îmbolnăveşte trupul:

– de otrăvuri din lipsa postului. Carnea este o otravă şi se mistuie tot cu ajutorul unei otrăvi care este fierea.

– din naştere, pentru că fie mama sau tata nu a fost treaz când s-a zămislit copilul. Fugiţi de bărbaţi când sunt ameţiţi de băutură, ca de foc.

– din desfrânare, pentru că trec măsura cuvenită şi începe să-i doară spatele, spinarea, şalele, slăbesc nervii, devin iuţi şi nerăbdători. Toate acestea, pentru că nu şi-au înfrânat poftele (puterile). Este tocmai ca bogatul care sărăceşte. Aşa şi trupul care şi-a mâncat toată vlaga.

Sursa: ”Părintele Arsenie Boca mare îndrumător de suflete din secolul XX”, Ed. Teognost, Cluj-Napoca, 2002.

***

Sfaturi şi îndemnuri ale Părintele Arsenie:

– Bolile încep de la suflet, de la minte, de la concepţia despre lume, de la dezechilibrul mintal.
– Paralizia loveşte de obicei pe cei nesătui de avere şi poate fi moştenită.
– De obicei pătimesc de cancer cei care nu postesc niciodată. Cancerul încă nu are leac şi apare fără alte explicaţii, decât ca o frână pedepsitoare a desfrânării stomacului. Se vede că prin el se pedepseşte lăcomia mâncărilor şi obârşia desfrânării.
– Bătrâneţea-i un cavou ajutător… Să nu cârtim la necazuri.
– Fumatul slăbeşte nu numai plămânii, ci şi mintea omului, încât credinţa nu o mai vezi atât de curat.
– Cei bolnavi să ţină regimul bolii în loc de post.

***

Cine-i ingust la minte, nu are leac nicaieri.
Daca impiedici un guturai prin medicamente il transformi in alte primejdii. Lasa fazele obisnuite ale bolii ca-i cel mai bun leac al ei(al bolii). Ferirea de frig ajunge.
Parca toate lucrurile unui om seamana cu stapanul lor.

Mersese la Părintele o femeie din Făgăraş (d-na Burlea) destul de în vârstă, care avea probleme cu ochii (cataractă), dar ajunsă în faţa lui, femeia a uitat pentru ce a venit la dânsul. Părintele o întreabă: “Care-i baiu’ mă femeie?”, iar ea îi răspunde: “Păi Părinte, am venit aşa, ca să vă văd,”. Părintele o întreabă : “N-ai venit pentru asta, mă! Nu ai venit pentru ochi?”. Bătrânica îi răspunse: “Vai Părinte, mă iertaţi, dar chiar pentru asta am venit la sfinţia voastră”. Părintele Arsenie îi spune: “Mă, şi ce ţi-au spus doctorii? Să te duci şi să te operezi. Aşa-i?”. “Da, Părinte”. “Mă, îi spune Părintele, să nu te duci la operaţie, că o să rămâi oarbă. Să faci ce-ţi spun eu. Primăvara, să pui o sticluţă la viţa de vie, şi din seva pe care o aduni în sticluţă, să iei câteva picături cu pipeta şi să-ţi pui în ochi şi nu o să mai ai nevoie de operaţie”. După un timp m-am întâlnit cu femeia şi cu adevărat nu a mai fost nevoie de intervenţie chirurgicală, pentru că îi trecuse cataracta cu seva de la viţa de vie, precum îi spusese Părintele.

Odata Parintele a spus: „Cand imi dati „telefon” sa staruiti, ca vin „telefoane” din mai multe parti si nu stiu de unde vine „telefonul””. Dar nu era vorba de telefonul propriu-zis. Daca te gandeai la Parintele, Parintele simtea ca cineva ii cere ajutor.(Ierod. Ieronim Coldea).

Când eram copil locuiam în Lisa, nu departe de Mânăstirea Brâncoveanu. Eram 10 fraţi (5 băieţi şi 5 fete). Numele de fată îl aveam Andreiaş. Aveam 13 ani când sora mea cea mare, Elena, de 23 de ani, era bolnavă de ochi (o dureau ochii, îi curgeau lacrimile şi îi scădea vederea). Se gândea să meargă la Bucureşti pentru operaţie. Dar într-o duminică, fiind la mănăstire, a ieşit Părintele Arsenie din biserică şi a strigat (era multă lume): „Leana din Lisa, vino-ncoace”. Când s-a apropiat i-a spus: „Tu eşti bolnavă cu ochii. Să nu te duci la medic la Bucureşti să faci operaţie”. I-a adus apă sfinţită: „Cu ea să te speli pe ochi“. Aşa a făcut şi boala i-a trecut imediat. De atunci a mers tot timpul la mănăstire şi ne-a luat şi pe noi, surorile. Aşa am ajuns să merg şi eu în fiecare duminică. (Bălan Silvica – Făgăraş)

 

Puterea lui Dumnezeu îţi repară mintea şi-ţi scoate obsesiile din cap. Iată ce trebuie să faci!

Dumnezeu e pretutindeni doar că trebuie rugat. Uneori chiar o rugăciune scurtă făcută însă din tot sufletul şi cu toată inima te ajută dacă o zici cu putere.

Chiar numai primele cuvinte din Tatăl nostru, dar cu adevărat înţelegând şi crezând pe Dumnezeu ca Tată, te pot ajuta. Pute­rea lui Dumnezeu îţi repară mintea şi-ţi scoate obsesiile din cap, te scapă din necaz, numai că trebuie să-L chemi, să-L rogi.

Apoi trebuie timp ca să-ţi alimentezi mintea cu cele bune, cu cele religioase, prin rugăciune, meditaţie şi citirea cărţilor de suflet ziditoare.

Extras din „Din învățăturile Părintelui Arsenie Boca, Tinerii, Familia și copiii născuți în lanțuri”, Ed. Credința Strămoșescă, 2009, pag. 21

Suntem mai răi decât fariseul

Să ne gândim la vameș și la fariseu. Intrăm ușor în biserică, ne așezăm ușor la rugăciune și începem să-I cerem lui Dumnezeu: întrucât noi ne-am pus în fața Lui, să răspundă, să stea și El în fața noastră!

Ne plângem că ne-am așezat la rugăciune și nu ne-a atins nici umilința, nici luminarea – unde a fost Dumnezeu? Cum de-a îndrăznit să nu vină atunci când L-am chemat? Sau oare nu El a promis să îndeplinească rugăciunile celor păcătoși? Eu L-am crezut, iar El nu a îndeplinit nimic, ce fel de Dumnezeu este acesta? Oare nu așa vorbim? Poate nu într-atât de obraznic, însă oare sentimentele noastre nu sunt aceleași?

Suntem mai răi decât fariseul, întrucât fariseul era neîngăduitor față de sine; el făcea dreptatea după cum o știa și după cum o văzuse. Iar noi? – nu facem dreptatea, trăim nedemni chiar și față de poruncile izbitoare, pe care le cunoaștem pe dinafară, cele care alcătuiesc baza primitivă a vieții.

Intrăm în biserică, ne însemnăm degajați cu semnul crucii, privim la dreapta, la stânga, fără a băga de seamă măcar că suntem în casa lui Dumnezeu, că aici este locul în care îngerii se înfățișează lui Dumnezeu în cea mai profundă pietate, tăcere contemplativă, unde cu frică și cu cutremur privesc la prezența Dumnezeiască. Iar noi „avem dreptul” la tot ceea ce ne oferă Biserica; avem „dreptul” să primi iertarea păcatelor, pe care nu le mai îndreptăm; avem „dreptul” de a ne împărtăși cu Sfintele Daruri doar pentru că am arătat regretul nostru că nu suntem desăvârșiți. Ce rușine! Să ne judece fariseul…Și adevărat este spus în Canonul lui Andrei Criteanul că înaintea noastră vor intra în Împărăție nu doar vameșii și desfrânatele, ci și fariseii ce se căiesc!

Cine dintre noi este câtuși de puțin asemănător vameșului ce nu îndrăznește să intre în biserica lui Dumnezeu, pentru că acesta este un loc sfânt și el nu are – cel puțin după judecata conștiinței sale – voie să calce acolo? Ce conștiință sensibilă! Câtă onestitate interioară! Da, era vameș, dar avea conștiința vie, și știa cine este Dumnezeu, cine este aproapele său și cine este el însuși.

 

Acest ulei simplu protejează rinichii, tratează diabetul și depresia

Fiecare dintre noi poate prepara acest ulei acasă, deoarece avem nevoie doar de două ingrediente foarte simple: ulei de masline si scortisoara.

Dupa ce le veti combina, veti obtine un ulei esential de scortisoara! Acest ulei va avea efecte atat de benefice asupra organismului incat nu veti mai putea trai fara el dupa ce veti incepe sa-l folositi, scrie secretele.com.

Mod de Preparare:

Veti avea nevoie de:

8-10 batoane de scortisoara

400 de ml de ulei de masline

Pași:

1 – Luați un borcan de 400 de ml in care trebuie sa asezati batoanele de scortisoara.

2 – Turnati uleiul de masline pana cand veti acoperi batoanele de scortisoara.

3 – Asezati borcanul intr-un loc luminos , de preferat langa fereastra. Lasati-l sa stea timp de 3 saptamani.

4 – Nu uitati sa agitati borcanul in fiecare zi. Acest lucru va elibera uleiul din scortisoara in uleiul de baza.

5 – Dupa trei saptamani, uleiul din batoanele de scortisoara va fi complet eliberat, si astfel, veti obtine uleiul esential de scortisoara. Folosind o bucata de tifon, strecurati uleiul pentru a-l separa de scortisoara.

6 – Puneti uleiul de scortisoara intr-un recipient de culoare bruna si depozitati-l intr-un loc racoros si uscat.

Iata beneficiile uleiului de scortisoara!

Pentru diabet

Adauga 3-4 picaturi de ulei esential de scortisoara la fiecare farfurie de mancare consumata. O buna metoda de consum este adaugarea lui la orice salata. Consumul acetor picaturi de ulei ofera toti nutrientii din scortisoara. Consumand zilnic acest ulei de scortisoara, nivelul de glucoza din sange se va stabiliza iar functiile pancreasului se vor imbunatati. Uleiul esential din scortisoara contine cinamaldehida care exercita un puternic efect de scadere a glucozei din sange.

Protejeaza Rinichii

Uleiul esential de scortisoara are un efect protector asupra rinichilor. S-a constatat, faptul ca acest ulei poate preveni deteriorarea rinichilor indusa de alimentatia precara.

Infectiile tractului urinar

Femeile sunt in special cele predispuse la infectii ale tractului genito-urinar genital, desi aceste infectii afecteaza marea majoritate a oamenilor. Aceste infectii sunt, in general, bacteriene sau fungice. Aceste infectii pot fi tratate cu o baie fierbinte in care ati adaugat 20 de picaturi de ulei esential de scortisoara, sau daca adaugati 2-3 picaturi la un pahar cu apa pe care il veti consuma dimineata pe stomacul gol.

Artrita

Uleiul esential de scortisoara folosit direct pe zonele afectate va calma inflamatia si te va scuti de durerile asociate artritei. Masajul regulat, o data pe zi , calmeaza si trateaza cu succes artrita.

Depresia

Aroma uleiului esential de scortisoara va trezi si cele mai fine simturi. Inspirati direct din flaconul de ulei esential de scortisoara timp de aproximativ 1 minut. Aroma acestui ulei iti calmeaza mintea si te ajuta sa depasesti usor sentimentele negative.

Notă importantă: Materialele de sănătate prezente pe acest site au caracter pur informativ. Înainte de a începe un tratament naturist, trebuie să faceți un test de alergie la tipurile respective de produse. Plantele sunt, în general, un mod sigur de a consolida și tonifia organismul, remediile naturiste sau nutriționale sunt alternative viabile, dar ar trebui sa discutați cu medicul dumneavoastră înainte de a începe orice fel de tratament.

 Sfântul Mucenic Trifon este numit făcător de minuni, deoarece cu puterea rugăciunii sale alunga bolile și duhurile necurate. El este ocrotitorul Moscovei și totodată protectorul grădinarilor, florarilor și păsărilor, fiind cel ce poate îndepărta insectele dăunătoare și păzi lanurile de secetă și grindină. ⬇