MANTRA SUFLETULUI

Eu sunt Monada,
Eu sunt Lumina,
Eu sunt Iubirea,
Eu sunt Voinţa,
Eu sunt Planul Stabilit.
Eu sunt tot ceea ce SUNT!
AUM! AUM! AUM!

 R U G Ă C I U N E A    C E L O R    T R E I    B U C U R I I

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

Maica Domnului

La cine să mă plâng, Stăpână?!
La cine să alerg în durerea mea, dacă nu la tine, Împărăteasă Cerească?!
Cine va primi plânsul meu şi oftarea mea, dacă nu tu, Preacurată, nădejdea creştinilor şi scăpare pentru noi păcătoşii?
Cine, dacă nu Tu, ne va apăra mai bine în nevoi? Ascultă oftarea mea şi apleacă urechea Ta la rugăciunea mea!
Stăpână, Maica Dumnezeului meu, nu mă trece cu vederea pe mine, care cer ajutorul Tău, şi nu mă respinge pe mine, păcătosul/a! Luminează-mi mintea şi învaţă-mă, Împărăteasă Cerească!
Nu mă lepăda, Stăpână, pe mine, robul tău/roaba ta (numele…..) pentru nemulţumirea mea. Fii pentru mine Maică şi Protectoare!
Mă încredinţez acoperământului Tău milostiv, dacă nu o să vrei să mă mai ajuţi, du-mă pe mine păcătosul/a (numele…..) la o viaţă liniştită şi fără de necazuri, ca să plâng de păcatele mele!
Vai, mie! La cine să alerg eu, vinovatul/a, (numele…..) dacă nu la Tine, la care toţi păcătoşii caută nădejdea şi scăparea, aşteptând mila Ta cea nespusă şi darurile Tale! Ce cuvânt, pentru păcatul meu, voi putea spune la slava Ta cea prea mare?
O, Stăpână, Împărăteasă Cerească, Tu îmi eşti Maica şi nădejdea, Tu îmi eşti speranţa şi scăparea mea, acoperământul, apărarea şi ajutorul meu!
Împărăteasa mea cea prea bună şi grabnic apărătoare, acoperă-mă cu rugăciunea Ta pe mine care am călcat poruncile Fiului şi Dumnezeului Tău!
Apără-mă de duşmanii văzuţi şi nevăzuţi, îmblănzeşte inimile oamenilor răi, care se ridică asupra mea.
O, Maica Domnului şi a Făcătorului meu! Tu eşti rădăcina Fecioriei şi floarea care nu se vestejeşte a curăţeniei.
O, Născătoare de Dumnezeu! Ajută-mă pe mine, (numele…..) care sunt stăpânit/ă de patimile trupeşti şi de durerile inimii! Numai de la Tine şi împreună cu Tine, a Fiului Tău şi a Dumnezeului nostru, voi avea apărarea şi, prin apărarea Ta cea prea mare, voi fi ajutat/ă şi voi scăpa de orice nenorociri şi necazuri, cu rugăciunile Tale cele mai puternice, Prea Curată, fără de păcat şi Prea Slăvită Maria, Maica lui Dumnezeu.
Bucură-te, Cea plină de dar!
Bucură-te, Cea îmbucurată!
Bucură-te, Prea Blagoslovită
Domnul este cu Tine!

 

 

Sfântul Nectarie: „Va avea serviciu înainte să ajungi tu în ţară”

Spre dimineaţa unei nopţi de toamnă am avut un vis. Mă frământau unele probleme și căzusem în deznădejde. Din senin, un moșneguţ, îmbrăcat în haine preoţești, negre, pășește în camera mea, zâmbind și emanând o bunătate nespusă. I-am recunoscut chipul dintr-o fotografie dragă mie. Am început să plâng. „Fugi de la mine, nu sunt eu vrednic să văd sfinţii lui Dumnezeu”, iam spus. A zâmbit. S-a apropiat și m-a întrebat: „Ia spune, ce te apasă?”.

Am prins curaj. I-am spus tot ce aveam pe suflet și, în genunchi, i-am îmbrăţișat picioarele, plângând. A urmat un dialog pe care îl voi păstra pentru mine. A apărut și bunica mea, care i-a strigat: „Eu știu cine sunteţi, părinte. Sunteţi Sfântul Nectarie”. „Da, eu sunt”, a răspuns zâmbind. L-am rugat să mă mai lase să-l îmbrăţișez. Plângeam. M-am trezit plângând. Ce bucurie am trăit atunci.

M-am temut să nu fie un vis de la diavol, de aceea iam povestit unui stareţ de mănăstire. „Măi, măi, câte mai face Sfântul Nectarie”, a spus cu lacrimi în ochi. De atunci am știut că trebuie să ajung în Grecia, la el acasă. Nu știu cum m-am trezit pe feribotul de Eghina, „Aghios Nektarios”.

Am pășit în curtea mănăstirii seara, exact la începutul privegherii dinaintea hramului. Ce atmosferă tainică, păream a fi pe altă lume. Inima părea că-mi sparge pieptul. Sfintele moaște, sfântul mormânt, chilia „bunicuţului”, mănăstirea cu florile atât de dragi lui, toate care mai înainte doar visam să le văd. Eram ca un copil într-un magazin cu dulciuri. Și ce „dulciuri” am găsit la mănăstirea sfântului… Ne-am întors a doua zi la Sfânta Liturghie. Catedrala plină. Mulţi arhierei. Păreau desprinși din icoane. M-am ascuns într-un colţ și am simţit nevoia să plâng. Nu puteam îndura atâta bucurie. „–Sfântul meu, ajută-mi! Ascultă-mi rugăminţile!”

M-am rugat și pentru o cunoștinţă care tocmai rămăsese fără serviciu și care avea o situaţie extrem de dificilă. La un moment dat, o voce lăuntrică mi-a spus scurt: „Va avea serviciu înainte să ajungi tu în ţară”. Am uitat repede, am pus totul pe seama dorinţei de miracol, care nu dă pace oamenilor mândri. Am părăsit Eghina a doua zi. O parte din suflet a rămas acolo. Până mă voi reîntoarce. Seara, la o tavernă, serveam cina. Am primit un sms. „Nu-mi vine să cred. M-am angajat. M-au sunat niște foști prieteni de care nu mai știam nimic de multă vreme. E un miracol”. Mi-au dat lacrimile instantaneu. „Măi, măi, câte mai face Sfântul Nectarie…”

(

 

Icoana făcătoare de Minuni a Sfântului Ierarh Nicolae! Roagă-te la ea azi! Are puteri mari!

Icoana făcătoare de Minuni a Sfântului Ierarh Nicolae! Roagă-te la ea azi! Are puteri mari!

Icoana Sfântului Ierarh Nicolae ‒ Streidas

Icoana Sfântului Ierarh Nicolae ‒ Streidas („cu scoică”) este o icoană făcătoare de minuni ce se află în Mănăstirea Stavronikita din Muntele Athos.

În perioada iconoclastă, călugării din Sfântul Munte obișnuiau să arunce în mare sfintele icoane, încredințându-le voii lui Dumnezeu. Ei motivau că măcar în valurile mării icoanele mai au o șansă de supraviețuire, pe când dacă ajung în mâinile prigonitorilor, vor fi distruse complet.

Odată, când mănăstirea a fost atacată de corsari, pentru a salva o parte din odoarele mănăstirii, călugării au mers și le-au aruncat în mare după vechiul obicei. Printre aceste odoare sfinte s-a aflat și o icoană rară a Sfântului Ierarh Nicolae.

Icoana este rară nu doar prin vechimea pe care o are, dar și datorită faptului că a fost realizată într-o tehnică foarte veche, mozaic pe lemn.

În anul 1589, icoana Sfântului Nicolae a fost descoperită în mreje de niște călugări Mănăstirea Stavronikita, ce ieșiseră la pescuit. Ridicând icoana din mreajă, monahii au constatat că de fruntea sfântului era prinsă o scoică. Când au desprins scoica din locul unde era prinsă, a început să sângereze, lucru care este încă vizibil pe sfânta icoană. În locul scoicii, pe icoană a rămas o crăpătură de 8 cm.

Învelișul scoicii este păstrat ca mărturie a minunii. O jumătate se află în mănăstire, iar cealaltă jumătate a fost dăruită Patriarhului Iov al Rusiei. Jumătatea de scoică dăruită Patriarhului Iov a fost folosită pentru confecționarea unui engolpion cu Maica Domnului, care se află în prezent în Muzeul Patriarhiei Moscovei.

Se crede că icoana a fost aruncată în mare în anul 1306, stând în apele mării până în anul 1589, adică vreme de 283 de ani.
***
Sinaxar 6 Decembrie

În această lună, în ziua şasea, pomenirea celui între sfinţi Părintelui nostru Nicolae, arhiepiscopul Mirei Lichiei, făcătorul de minuni.

Sfantul ierarh NicolaeCel între sfinţi Părintele nostru Nicolae a trăit pe vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian. Mai întâi a strălucit prin vieţuire călugărească; iar pentru viaţa lui îmbunătăţită a fost făcut arhiereu. Dar pentru că sfântul propovăduia cu îndrăzneală credinţa în Hristos a fost prins de mai-marii cetăţii, a fost bătut şi chinuit, apoi aruncat în temniţă, împreună cu alţi creştini. Când marele şi binecredinciosul împărat Constantin a ajuns, cu voia lui Dumnezeu, împărat al romanilor, au fost eliberaţi din legături toţi cei închişi şi, odată cu aceştia, şi Sfântul Nicolae, care s-a dus în Mira. Nu după multă vreme a fost adunat de marele Constantin cel dintâi sinod de la Niceea, la care a luat parte şi minunatul Nicolae.

Sfântul Nicolae a făcut multe minuni aşa cum arată Istoria vieţii sale. A izbăvit de la moarte pe trei bărbaţi năpăstuiţi pe nedrept. Pe când aceştia erau în închisoare au aflat de timpul când aveau să fie omorâţi şi au chemat pe sfânt în ajutor; i-au pomenit şi de binefacerile ce le făcuse cu alţii, cum izbăvise de moarte pe alţi trei bărbaţi din Lichia. Iar Sfântul Nicolae, cel grabnic spre ajutor şi gata spre apărare, s-a arătat în vis împăratului şi eparhului; pe eparh l-a mustrat pentru că a defăimat împăratului pe cei trei bărbaţi, iar împăratului i-a arătat şi i-a dovedit ca bărbaţii aceia sunt nevinovaţi şi că din pizmă au fost pârâţi că au uneltit împotriva lui. Şi aşa i-a izbăvit Sfântul Nicolae de la moarte.

Pe lângă acestea a făcut încă şi alte minuni. A păstorit dumnezeieşte poporul ortodox şi ajungând la adânci bătrâneţi, s-a mutat către Domnul.

Dar Sfântul Nicolae nici după moarte nu şi-a uitat turma sa. Că în fiecare zi face cu îmbelşugare bine celor ce au nevoie şi-i izbăveşte de tot felul de primejdii şi nevoi, Căci şi acum, ca şi atunci, Acelaşi Dumnezeu lucrează prin sfântul Său minunile Sale cele fără de număr.

Tot în această zi, pomenirea înfricoşătoarei ameninţări a cutremurului, ce a fost adus peste noi cu iubirea de oameni.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului noului Mucenic Nicolae Caraman, care a suferit mucenicia la Smirna, în anul 1657.

 

 

Ce schimbări poate aduce în viața ta o vizită la mormântul de la Prislop!:

Cutremurător! „Tu ai văzut ceva deasupra mormântului Părintelui Arsenie Boca?” “Doar eu şi Loredana l-am văzut!” Ce schimbări poate aduce în viața ta o vizită până la Prislop…
O întâmplare din zilele noastre cu Părintele Arsenie Boca, povestita de o fosta necredincioasa
Mă numesc Georgiana Mitea, am 30 de ani, sunt căsătorită, am o fetiţă de 2 ani şi 10 luni şi un băieţel de 5 luni (astăzi, 24 noiembrie 2012). Am simţit nevoia să împărtăşesc cu cât mai multă lume minunea săvârşită de Părintele Arsenie Boca cu mine în anul 2009. Venise vara şi am plecat în concediu, în Munţii Retezat, cu un grup de prieteni, la una din pensiunile de lângă Haţeg. Eram căsătorită de doi ani şi eram însărcinată în 4 luni cu fetiţa mea. Nu eram credincioasă practicantă, mer­geam la biserică când aveam necazuri, de Paşte şi, foar­te rar, cu alte ocazii, de cele mai multe ori la nunţi şi botezuri. Nu ştiam nici o rugăciune, cu excepţia „Tată­lui nostru” şi nu mă rugam. Nu ţineam posturile de pes­te an, poate 1-2 săptămâni de Paşte şi nu aveam preot duhovnic. Nu auzisem de Părintele Arsenie Boca şi nici de Mânăstirea Prislop.

Gazda pensiunii din Retezat ne-a recomandat să mergem să vizităm Mânăstirea Prislop, pentru noi fiind mai degrabă un obiectiv turistic. Aş dori să repet că nu ştiam cine este Părintele Arsenie Boca, nici măcar gazda nu ne-a povestit despre minunile săvârşite de el. Am ajuns aproape de mânăstire, şi la mai puţin de un kilometru, am avut un gând, am auzit o voce: „Lăsaţi grijile deoparte”. Nu am dat o mare importanţă acestui gând, dar mi-a rămas clar întipă­rit în minte, ca o ciudăţenie. Am intrat în curtea mânăstirii şi am început să admir peisajul şi arhi­tectura bisericii, ca orice alt tu­rist. Una din prietenele mele mi-a spus să mergem să vizităm şi cimitirul. La început m-am îm­potrivit, argumentând că mie nu îmi plac cimitirele şi nu am ce să caut printre morminte.
Dar fiind mai mulţi prieteni care au vrut să meargă, am decis să îi însoţesc şi eu. Ajungând la mormântul Pă­rin­telui Arsenie Boca, m-am aşe­zat pe băncuţa de lângă mor­mânt şi am început să citesc pli­antul care descria istoria mânăstirii; aşteptam ca prie­tenii mei să ter­mine de vizitat locul şi să mer­gem mai departe. Şi atunci, cine­va m-a bătut pe umărul drept şi m-a întrebat: „Ce cauţi tu aici?”. Din acel moment, par­că am intrat în altă lume, într-o lume în care eram doar eu şi părintele Arsenie Boca, pe care eu l-am sesizat ca o energie aurie, având forma unui înger impunător ca sta­tură (bă­nuiesc că a fost o persoană înaltă şi impună­toare cât a trăit) şi stând exact lângă crucea de lemn de lân­gă mormânt. Aceeaşi voce ima­ginară a con­tinuat să îmi vor­bească tot timpul, chiar şi când am plecat de lângă mormânt şi m-am îndreptat către o peşteră din apropiere. În urma acestei în­tâmplări am reţinut cu certitudine două lucruri: 1. Cu toate că eu nu am vorbit, am simţit că m-am spo­vedit (o spoveda­nie completă, curată şi sinceră). 2. Îmi amintesc că Pă­rintele mi-a spus că voi naşte o fetiţă şi că va fi sănă­toasă.
Când m-am întors la maşină, uluită de ce mi s-a întâmplat, am întrebat-o pe una dintre prietenele care mă însoţea: „Tu ai văzut ceva deasupra mormântului?”. Spre mirarea mea, şi ea avusese exact aceeaşi trăire. Mi-a răspuns: „Da, l-am văzut pe Părintele Arsenie şi mulţi îngeri deasupra mormântului!”. Din cei opt prie­teni care fusesem la mânăstire, doar eu şi Loredana l-am văzut pe părintele Arsenie. Soţul meu nu a văzut nimic spectaculos, dar şi pe el, în mod miraculos, această expe­rienţă l-a schimbat. Ce schimbări ne-a adus această experienţă? Am conştientizat amândoi că Dumnezeu există, că există viaţă după moarte, că sufletul trăieşte veşnic, că Părintele Arsenie Boca este viu şi lucrează pen­tru mântuirea oamenilor. Ni s-a înfiripat în suflet setea de a-L descoperi şi de a-L cunoaşte pe Dumnezeu.
Îi mulţumesc Bunului Dumnezeu că a binevoit să ne deschidă ochii! Ziua în care l-am cunoscut pe Părintele Arsenie Boca mi-a schimbat viaţa din temelie. Îmi do­resc să aleg cele mai inspirate cuvinte pentru a descrie imensa bucurie pe care am simţit-o şi o simt în fiecare zi, odată cu descoperirea lui Dumnezeu, a bucuriei de a trăi, cu şi în Hristos!
Doamne ajută!