Acatistul Sfintei Mucenițe Cecilia a Romei (22 noiembrie)

nov.20

Sfântă Cecilia, soțul tău a dorit să-l vadă pe înger, iar tu i-ai spus că numai cei curați cu inima pot vedea îngerii și că el trebuie să fie botezat în Numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt. Atunci el a fost curios să afle despre Adevăratul Dumnezeu, iar curând avea să spună: Aliluia.

Icos 3

Soțul tău, pe nume Valerian, care urma să fie botezat cu apă și de asemenea martirizat cu sânge, a ascultat îndemnurile tale de a-l căuta pe episcopul Urban în scopul de a renunța la diavol și de a-l urma pe Iisus Hristos. Te lăudăm, Sfântă Cecilia, pentru convertirea prin tine a sufletelor prețioase:

Bucură-te, speranța noastră de renaștere duhovnicească;

Bucură-te, că noi fugim la tine pentru hrănire sfântă;

Bucură-te, lumina înțelepciunii veșnice;

Bucură-te, căci ne grăbim către tine pentru o îndrumare sfântă;

Bucură-te, bogăția neprihănirii din belșug;

Bucură-te, căci te rugăm să ne dai binecuvântări zilnice;

Bucură-te, portul nostru de liniște binevenită;

Bucură-te, căci noi te implorăm pentru milostivire;

Bucură-te, adâncul nostru de regrete sincere;

Bucură-te, căci te chemăm pentru noi începuturi;

Bucură-te, cetatea noastră de ocrotire iubitoare;

Bucură-te, căci ne încredem în tine pentru a primi bunătățile Cerului;

Bucură-te, Sfântă Cecilia, căci Dumnezeu a fost puterea și cântecul tău!

Condacul 4

Sfântul Valerian a parcurs drumul roman cunoscut sub numele de Via Appia, așa cum l-a îndrumat Sfânta Cecilia. Apoi, i-a văzut pe săracii care o iubeau pe Sfânta Cecilia pentru milostenia față de ei și l-au însoțit la locuința tainică a episcopului Urban și, bucurându-se de botezul unui păgân, au spus cu caraj: Aliluia.

Icos 4

Episcopul Urban care se ascundea de persecutorii cruzi ai creștinilor L-a lăudat imediat pe Dumnezeu pentru influența sfântă a Sfintei Cecilia asupra sufletului soțului ei. Sfântă Cecilia, te lăudăm și astăzi, încercând să imităm viața ta de rugăciune și ajutor:

Bucură-te, suflet frumos care ai căutat Împărăția Cerurilor înainte de toate;

Bucură-te, că ai dobândit frumusețea lăuntrică prin credință și închinare;

Bucură-te, tânără soție care ți-ai pus soțul pe drumul mântuirii;

Bucură-te, că ai practicat virtuțile în cuvinte și fapte;

Bucură-te, milostivă care i-ai înțeles pe cei săraci;

Reclame

RAPORTEAZĂ ACEASTĂ RECLAMĂCONFIDENȚIALITATE

Bucură-te, căci tu ai dăruit cu bucurie și nu ai ținut nimic pentru tine din egoism;

Bucură-te, muncitoare sârguincioasă care te-ai bucurat să fii printre cei săraci;

Bucură-te, că ai trăit fiecare zi pe pământ cu un scop de sus;

Bucură-te, ființă reînnoită care răspândești vestea bună într-un oraș plin de primejdii;

Bucură-te, căci în tine a murit omul cel vechi și ai trăit în smerenie și răbdare;

Bucură-te, cuceritoare recunoscătoare care ai biruit forțele răului;

Bucură-te, căci ți-ai întins bunăvoința către cel mai mic dintre oameni;

Bucură-te, Sfântă Cecilia, căci Dumnezeu a fost puterea și cântecul tău!

Condacul 5

După ce Episcopul I-a mulțumit lui Dumnezeu pentru truda Sfintei Cecilia și l-a botezat pe Sfântul Valerian, un bătrân i s-a arătat acestuia într-o viziune. Bătrânul, îmbrăcat într-o haină albă, i-a spus să citească din cartea pe care o ținea în mână, iar Sfântul Valerian a spus: Aliluia.

Icos 5

Cartea a fost deschisă la cuvintele Apostolului Pavel: „Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez. Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi.” Sfântul Valerian a crezut aceste cuvinte de adevăr iar noi o lăudăm din nou pe Sfânta Cecilia:

Bucură-te, cea ce ai adus suflete din belșug la Împărăția Cerească;

Bucură-te, căci Împărăția Cerească te-a făcut să îi imiți pe sfinți;

Bucură-te, că ai adus mulți credincioși la Dumnezeu prin fapte de milostenie;  

Bucură-te, că Dumnezeul mucenicilor a lucrat prin tine pentru cei nevoiași;

Bucură-te, minunată ziditoare a Bisericii care nu poate fi nimicită;

Bucură-te, căci Biserica te-a umplut cu înțelegerea creației;

Bucură-te, minunat vas al iubirii lui Hristos Mântuitorul nostru;

Bucură-te, căci Mântuitorul Hristos S-a jertfit pe Sine însuși din cea mai mare iubire;

Bucură-te, mlădița roditoare a bunătății și a milei;

Bucură-te, că Vița vieții te-a pătruns cu binecuvântarea veșnică;

Bucură-te, vrednic templu al Duhului Sfânt de când ai primit Botezul;

Bucură-te, că Duhul Sfânt te-a însoțit până la mucenicie;

Bucură-te, Sfântă Cecilia, căci Dumnezeu a fost puterea și cântecul tău!

Condacul 6

Episcopul Urban l-a botezat pe Sfântul Valerian care apoi a plecat acasă unde se afla Sfânta Cecilia în rugăciune. Acolo, Sfântul Valerian a văzut un înger după dorința lui, căci un înger stătea lângă Sfânta Cecilia și ținea două coroane de trandafiri roșii și crini albi, iar îngerul a spus: Aliluia.

Reclame

RAPORTEAZĂ ACEASTĂ RECLAMĂCONFIDENȚIALITATE

Icos 6

Îngerul le-a spus celor doi sfinți să păzească cele două coroane care au venit din Rai, și să trăiască în rugăciune ca frate și soră. Așa au făcut, iar Sfântul Valerian avea un frate, Tivurtie, pe care dorea să-l mântuiască, așa cum îl mântuise pe el Sfânta Cecilia, și noi continuăm să o lăudăm:

Bucură-te, lumina noastră călăuzitoare în cele mai întunecate vremuri;

Bucură-te, căci vedem strălucirea purității tale;

Bucură-te, cântecul nostru trainic în cele mai lungi nopți;

Bucură-te, că auzim sfințenia conștiinței tale;

Bucură-te, sora noastră plină de milă în viața de rugăciune;

Bucură-te, căci noi urmăm sfaturile tale pentru mântuire;

Bucură-te, ajutătoarea noastră bună în luptele cu patimile;

Bucură-te, căci noi căutăm dragostea bogățiilor tale duhovnicești;

Bucură-te, pasul nostru însuflețitor în oboseala zilei de muncă;

Bucură-te, căci noi mergem pe calea virtuților tale;

Bucură-te, izvorul nostru purificator în lumea coruptă de păcat;

Bucură-te, că ne adăpăm din izvorul bunătății tale;

Bucură-te, Sfântă Cecilia, căci Dumnezeu a fost puterea și cântecul tău!

Condacul 7

S-a întâmplat că Sfântul Tivurtie să îl viziteze pe Sfântul Valerian și s-a simțit împrospătat de parfumul trandafirilor și a crinilor. Sfântul Valerian i-a spus că numai prin harul Adevăratului Dumnezeu poate vedea această minune. Sfântul Tivurtie, ca și fratele său, a dorit să vadă un înger și a spus: Aliluia.

Icos 7

Sfântă Cecilia, l-ai învățat pe Sfântul Tivurtie despre Credința Creștină: despre Dumnezeu Tatăl și Fiul Său Unul Născut Care a fost trimis în lume să îndepărteze păcatele, făcând multele minuni, despre Răstignirea și Învierea Lui. Te lăudăm deci, Sfântă Cecilia, pentru cum ai adunat sufletele în jurul credinței:

Bucură-te, admirabilă învăţătoare care ai propovăduit şi a trăit după Adevăr;

Bucură-te, că ai biruit idolii și minciuna cu vestea cea bună a Învierii Domnului;

Bucură-te, excelentă educatoare care ai pregătit calea către nemurire;

Bucură-te, că ai spus cuvintele sfinților părinți;

Bucură-te, închinătoare neobosită care te-ai rugat cu ardoare și neîncetat;

Bucură-te, căci ai înflorit lăudând și implorându-L pe Creator;

Bucură-te, crestină care te-ai pocăit cu totul;

Reclame

RAPORTEAZĂ ACEASTĂ RECLAMĂCONFIDENȚIALITATE

Bucură-te, că ai înflorit ascultând și slujind Atotputernicului Dumnezeu;

Bucură-te, suflet care ai trăit întotdeauna în biserică;

Bucură-te, că ai împlinit sensul convertirii la dreptate;

Bucură-te, muncitoare veselă care ari ogoare sfinte pentru cei care vor să fie botezați;

Bucură-te, că ești milostivă față de necazul oamenilor împovărați;

Bucură-te, Sfântă Cecilia, căci Dumnezeu a fost puterea și cântecul tău!

Condacul 8

Această treime de sfinți, Cecilia, Valerian și Tivurtie, a mers la Episcopul Urban pentru ca Sfântul Tivurtie să poată fi botezat în Adevărata Biserică. Și-au dat seama că își asumă un mare risc, căci Episcopul era încă ascuns și prigonitorii îl căutau, dar sfinții au spus: Aliluia.

Icos 8

Ei s-au unit în hotărârea pentru mucenicie și pentru viața veșnică, mai degrabă decât să consimtă la minciună și bucuriile vremelnice ale acestei lumi. A fi lipsit de Împărăția Cerească este mult mai rău decât pierderea trupului și a lucrurilor lumii. Sfântă Cecilia, primește laudele noastre sincere:

Bucură-te, sfântă minunată a lui Dumnezeu și inspirație a multor sfinți;

Bucură-te, că i-ai mulțumit lui Dumnezeu că a trimis oameni în calea ta;

Bucură-te, uimitoare cetățeană a Romei care fără teamă ai respins idolii;

Bucură-te, că ai străbătut Roma ca o cale către viața viitoare;

Bucură-te, martoră credincioasă a creștinismului în mijlocul primejdiilor;

Bucură-te, că ai murit lumii și ai înviat pe căile creștinismului;

Bucură-te, prietenă credincioasă a lui Hristos, chiar dacă moartea se apropia;

Bucură-te, că te-ai bucurat că Hristos a călcat moartea în picioare;

Bucură-te, grabnică vestitoare a Bisericii formată la Pogorârea Duhului Sfânt;

Bucură-te, că ai învățat poruncile Bisericii și te-ai bucurat de ele;

Bucură-te, înflăcărată căutătoare a Împărăției Cerului cu fiecare rugăciune și faptă;

Bucură-te, că ai dorit să intri în Împărăție ca fiind plăcută lui Dumnezeu;

Bucură-te, Sfântă Cecilia, căci Dumnezeu a fost puterea și cântecul tău!

Condacul 9

După Botez, Sfântul Tivurtie nu numai că a văzut îngeri, dar el și Sfinții Valerian și Cecilia și-au folosit darurile sfinte pentru a-i ajuta pe alții. Împreună au făcut minuni și tămăduiri, și-au dat averea celor nevoiași și au oferit multor mucenici creștini ai Romei o înmormântare cuvenită, zicând: Aliluia.

Icos 9

Reclame

RAPORTEAZĂ ACEASTĂ RECLAMĂCONFIDENȚIALITATE

Sfinții frați îți erau recunoscători, Sfântă Cecilia, pentru că i-ai îndreptat către Dumnezeul Adevărat. Ți-ai întărit credința zilnic și a cântat imnuri continuu, pentru care ai fost prignotă, căci și Iisus Hristos a fost prigonit iar tu erai urmașul Său. Astfel, strigăm către tine:

Bucură-te, cununa noastră de flori parfumate;

Bucură-te, că te aşteptăm să ne aduci bucurie;

Bucură-te, coroana de diamante sclipitoare;

Bucură-te, că ne îndreptăm către tine pentru virtuțile cele plăcute Domnului;

Bucură-te, darul rugăciunii continue;

Bucură-te, căci ne închinăm înaintea ta uniți duhovnicește cu tine;

Bucură-te, căci ne ajuți să facem fapte de milostenie;

Bucură-te, căci noi ne ridicăm la tine în deplină unitate;

Bucură-te, victorie iubirii tămăduitoare;

Bucură-te, căci îți cântăm pentru ajutorul minunat;

Bucură-te, culmea noastră de smerenie binecuvântată;

Bucură-te, căci ne rugăm ție pentru mijlocire milostivă;

Bucură-te, Sfântă Cecilia, căci Dumnezeu a fost puterea și cântecul tău!

Condacul 10

Sfântul Maxim era un conducător militar care a primit ordinul să îi excute pe Sfinții Valerian și Tivurtie dar și-a dorit să devină creștin după ce i-a auzit pe aceștia vorbind despre Hristos. Sfanta Cecilia a făcut aranjamentele, iar Sfantul Maxim si toata casa lui ca și mulți ostași romani au fost botezați și au zis: Aliluia.

Icos 10

Sfântului Valerian și Sfântului Tivurtie li s-a tăiat a doua zi capul pentru că au refuzat să jerfească tămâie unui zeu păgân, iar Sfântul Maxim a fost bătut până la moarte pentru că a spus că a văzut sufletele fraților urcând la Rai. Sfântă Cecilia, tu i-ai îngropat pe acești mucenici și te lăudăm pentru forța ta:

Bucură-te, văduvă curajoasă care ai condus înmormântările mucenicilor;

Bucură-te, că ai recunoscut mucenicia ca pe o chemare de la Dumnezeu;

Bucură-te, sfântă bocitoare care te-ai rugat la mormintele celor dragi;

Bucură-te, că ai biruit durerea cu încredere în adevărurile veșnice;

Bucură-te, tovarășă călătoare care ai văzut îngerii primimd sufletele mucenicilor;

Bucură-te, că te-ai trudit și te-ai rugat în lumea aceasta;

Bucură-te, adevărată prietenă care ai înălțat săracii și cei ce doreau sfântul botez;

Bucură-te, că ai respectat chipul lui Dumnezeu în toți oamenii;

Reclame

RAPORTEAZĂ ACEASTĂ RECLAMĂCONFIDENȚIALITATE

Bucură-te, ființă meditativă care prețuiești puritatea interioară;

Bucură-te, că te-ai gândit la tot ce era vrednic pentru mântuire;

Bucură-te, muncitoare viguroasă plină de bunăvoința;

Bucură-te, că ai stăruit a fi solia Apostolilor;

Bucură-te, Sfântă Cecilia, căci Dumnezeu a fost puterea și cântecul tău!

Condacul 11

Guvernatorul a poruncit să-i fie aduse toate averile Sfântului Valerian și ale Sfântului Tivurtie. Cu toate acestea, Sfânta Cecilia o făcuse pomană cu înțelepciune celor nevoiași. Guvernatorul s-a înfuriat și a poruncit ca Sfânta Cecilia să fie arestată, dar ea a spus cu curaj: Aliluia.

Icos 11

Sfântă Cecilia, nu erai atașată de lucrurile materiale, nici măcar de tinerețea și frumusețea ta și cu atât mai puțin de bogățiile care vin și trec. Tu ai căutat numai bucuriile Raiului care sunt veșnice și, prin urmare, ești demnă de toată lauda:

Bucură-te, vitează purtătoare a Evangheliei înaintea mulțimilor de necredincioși;

Bucură-te, că ai oferit adevărurile Evangheliei păgânilor și prigonitorilor;

Bucură-te, mărturisitoare îndrăzneață a Fiului lui Dumnezeu în fața autorităților ostile;

Bucură-te, că ai afirmat că Iisus Hristos este mai presus de idolii din piatră;

Bucură-te, icoană vie a Bisericii de dragul tămăduirii bolnavilor;

Bucură-te, că ai înțeles Biserica drept un spital duhovnicesc;

Bucură-te, neînfricată urmăritoare a Împărăției Cerurilor și al tuturor lucrurilor bune;

Bucură-te, că nu te-ai temut de rău și nici de potrivnicii Împărăției;

Bucură-te, rază luminoasă a Sfintei Înțelepciuni prin ceața amăgirii;

Bucură-te, că ai prețuit Sfânta Înțelepciune și ai străpuns cu mintea toate necurațiile;

Bucură-te, suferind de bunăvoie pe Golgota, în așteptarea bucuriei veșnice;

Bucură-te, că ai acceptat agonia Golgotei ca iubire nemuritoare;

Bucură-te, Sfântă Cecilia, căci Dumnezeu a fost puterea și cântecul tău!

Condacul 12

Știind că vei fi arestat în curând, ai început să vorbești cu oamenii care s-au adunat la tine acasă. Sfântă Cecilia, ți-ai dedicat ultimele ore pe pământ pentru a-i învăța pe toți despre Adevăratul Dumnezeu Care îi binecuvântează pe cei ce Îl iubesc cu adevărat, iar mulțimile au spus: Aliluia.

Icos 12

Ați trimis după episcopul Urban care a ieșit din ascunzătoare pentru a boteza 400 de bărbați și femei la tine acasă. Sfântă Cecilia, ai fost dusă atunci la guvernatorul care ți-a pus la îndoială motivele. Ai declarat că ai vorbit numai din curăția inimii și credința neclintită și pentru aceasta te lăudăm cu recunoștință:

Reclame

RAPORTEAZĂ ACEASTĂ RECLAMĂCONFIDENȚIALITATE

Bucură-te, splendida noastră primăvară deasupra oricărei ispite;

Bucură-te, căci noi privim florile credinței tale veșnice;

Bucură-te, lumina noastră strălucitoare a soarelui deasupra confuziei create de om;

Bucură-te, căci noi vedem slava suferinței tale fără prihană;

Bucură-te, învățătoarea noastră neschimbătoare, în ciuda vremurilor decăzute;

Bucură-te, căci recunoaștem claritatea minții tale reînnoite;

Bucură-te, martora noastră neclintită în ciuda evenimentelor tulburătoare;

Bucură-te, căci noi discernăm curăția inimii tale tranfigurată de credință;

Bucură-te, angajamentul nostru total într-un mediu instabil;

Bucură-te, căci ne dorim să imităm sfințenia ta la fiecare pas;

Bucură-te, încrederea noastră deplină în situații grele;

Bucură-te, căci avem încredere în eficiența rugăciunilor tale continue;

Bucură-te, Sfântă Cecilia, căci Dumnezeu a fost puterea și cântecul tău!

Condacul 13

Sfântă Cecilia, guvernatorul a ordonat tăierea ta cu sabia, iar după trei lovituri în gât capul tău a rămas intact și călăul a încetat să mai lovească. Ai rămas în viață trei zile, încurajând alți creștini în credința lor, apoi ai plecat din această viață. Te rugăm, de acolo de unde viețuiești acum veșnic, văzând Slava lui Dumnezeu, apără-ne de patimile si ispitele acestor vremuri grele, să discernem binele de rău și octotește-ne faptele și gândurile pentru a ne mântui, ca împreuna cu tine să strigăm Sfintei Treimi: Aliluia. Aliluia. Aliluia. (Acest Condact se spune de 3 ori)

Icos 1

După ce ai aflat că Fiul lui Dumnezeu a coborât din cer și a murit pe cruce pentru mântuirea omenirii, ai tânjit să fii unită cu El pentru totdeauna, Sfântă Cecilia, iar mintea ta a fost îndreptată spre Cerul de sus și nu spre plăcerile pământești, și de aceea te cinstim cu laude:

Bucură-te, feciaoră curajoasă care ai susținut adevărul până la moarte;

Bucură-te, că ți-ai dat viața pentru alungarea minciunii și a mândriei;

Bucură-te, vlăstar binecuvântat care ai înțeles credința Apostolilor;

Bucură-te, că ți-ai vărsat sângele ca să dobândești sfințenia;

Bucură-te, Romană înțeleaptă care ți-ai răstignit patimile și dorințele necurate;

Bucură-te, că ți-ai dedicat timpul cântării de imnuri de laudă;

Bucură-te, creștină plină de bunătate care te-ai închinat cu inima curată;

Bucură-te, că ai iubit și ai trudit după toată dreptatea;

Reclame

RAPORTEAZĂ ACEASTĂ RECLAMĂCONFIDENȚIALITATE

Bucură-te, credincioasă statornică ce ai adus rod hrănitor;

Bucură-te, că te-ai rugat să trăiești ca străină de orice neascultare;

Bucură-te, ucenică smerită care ai urmat calea dreaptă spre biruință;

Bucură-te, că ai disprețuit ispita și ai dobândit virtutea;

Bucură-te, Sfântă Cecilia, căci Dumnezeu a fost puterea și cântecul tău!

Condacul 1

Doamne Dumnezeule, Tatăl nostru, Îți mulțumim pentru mucenicii triumfători care și-au jertfit trupurile și prin aceasta au câștigat viața veșnică. O slăvim și pe Sfânta Cecilia, fecioară tânără și neprihănită care a condus multe suflete la Mântuitorul nostru Hristos, și îi strigăm: Bucură-te, Sfântă Cecilia, căci Dumnezeu a fost puterea și cântecul tău!

Rugăciune:

Sfânta Muceniţă Cecilia, un înger luminos, ţie păzitor, te-a luminat cu Lumină Dumnezeiască. Şi te-a izbăvit de tot potrivnicul. Şi te-a păzit nestricată, curată, plăcută lui Hristos cu credinţă şi cu har. Pe Sfânta Muceniţă Cecilia cu sfântă cuviinţă să o lăudăm. Căci s-a făcut mireasă lui Hristos de bună voie. Şi şi-a împodobit inima cu virtuţi. Ea a ruşinat semeţia lui Almachie, strălucind ca soarele în mijlocul celor ce o căutau şi după aceea s-a arătat celor de pe pământ Dumnezeiesc sprijin, întărind credinţa.

Bucură-te, strigăm ţie, Ceea ce ai Născut Bucuria! Preacurată Sfântă Cecilia, tu ne-ai izbăvit de blestem, cu mijlocirea ta. Cu Dumnezeieştile ploi ale minunilor tale speli necurăţia patimilor noastre. Pe cei topiţi de arsura durerilor îi răcoreşti, Cinstită Muceniţă Cecilia, pururea pomenită, pe cei care strigă cu credinţă, cântând: să binecuvinteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.

Firea noastră cea lepădată, prin Strălucirea Naşterii tale a văzut Lumină, Ceea ce eşti cu totul fără prihană şi a scăpat din noaptea necunoştinţei şi din tulburarea cea întunecoasă a patimilor. Pentru aceea, ca pe o Pricină a mântuirii noastre, pe tine te cinstim.

Având pe Hristos Mire Adevărat, ai urât dragostea mirelui celui pământesc şi l-ai adus şi pe el la Dumnezeu, prin credinţă pătimind tare împreună cu tine, Sfântă Muceniţă Cecilia şi luând cununa biruinţei, adu-ţi aminte de noi împreună cu el.

Căutând pe Hristos Dumnezeu, Care S-a Întrupat din Fecioară în chip de negrăit, cu cuget curat strigai către Dânsul: ”După Tine am alergat, Stăpâne şi de dragostea Ta mi-am legat sufletul meu”. Amin

Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile PreaCuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!

 Și era popor mult atunci în casa ei, bărbați și femei, care ascultau învățătura ei cea folositoare. Atunci a întrebat sfânta pe toți, zicându-le cu glas tare: „Oare credeți că sunt adevărate toate cele grăite de mine?”. Iar ei cu o gură au răspuns: „Credem cu adevărat și mărturisim pe Hristos cel propovăduit de tine, a fi Dumnezeul nostru adevărat, care te are pe tine ca roabă a Sa”.

Sfânta fecioară Cecilia s-a născut în Roma din părinți cinstiți și bogați. Apoi, auzind propovăduirea Sfintei Evanghelii, a crezut în Hristos; și rănindu-se cu dragostea inimii către Dânsul, a pus în mintea sa ca să nu se mărite; ci curată să-și păzească fecioria, închinând-o Mirelui Hristos Dumnezeu. Însă fără voia sa, părinții au logodit-o cu un tânăr de bun neam, dar necredincios, anume Valerian, care în toate zilele o împodobea cu haine de mult preț și cu podoabe de aur. Iar ea pe dedesubtul hainelor de mult preț purta o haină aspră de păr, iar în inimă purta pe Hristos și neîncetat se ruga către Dânsul cu căldura Duhului; ca El, cu judecățile pe care le știe, să o păzească curată și slobodă de legătura nunții.

Deci, sosind ziua nunții și cântând organele muzicale, ea, oftând din inimă, în taină se ruga lui Dumnezeu, zicând: Fie inima mea fără prihană, întru îndreptările Tale, Doamne, ca să nu mă rușinez. Și îl rugă pe El cu sârguință și cu multe lacrimi să-i trimită pe îngerul Său pentru păzirea fecioriei sale. Sosind noaptea și fiind tinerii în casă, fecioară a zis către Valerian, mirele său: „Iubite, tinere, voiesc să-ți descopăr o taină. Iată, precum mă vezi, eu am pe îngerul lui Dumnezeu care îmi păzește fecioria și pe care tu nu-l vezi. De te vei atinge de mine, apoi îndată te va omorî, pentru că stă aici gata să mă apere, pe mine roaba Sa”.

Auzind acestea Valerian s-a temut căci, cu adevărat stă acolo îngerul nevăzut trimis din cer, ca să păzească pe mireasă lui Hristos de necurăția necredinciosului tânăr. Atunci a început Valerian a ruga pe fecioară să-i arate și lui îngerul că să-l vadă. Fecioară a răspuns: „Tu ești om care nu cunoști pe Dumnezeul cel adevărat. Pentru aceasta dar, nu poți să vezi pe îngerul lui Dumnezeu, până când nu te vei lepăda de necurăția necredinței tale”.

Atunci Valerian a întrebat-o: „Cum mă voi curăți?”. Fecioară a răspuns: „Este un bătrân cu numele Urban episcopul, acela știe a curăți cu Sfântul Botez pe cei necredincioși și mai înainte a-i pregăti pentru vederea îngerească. De voiești să te cureți și să vezi pe îngerul lui Dumnezeu, apoi mergi la dânsul și-i spune toate cele ce ai auzit de la mine. Apoi, după ce te va curăți, să te întorci aici și vei vedea îngerul și tot ce vrei vei obține de la dânsul”.

Valerian a zis: „Unde voi găsi pe bătrânul acela?”. Fecioară a răspuns: „Mergi pe calea lui Apie. Acolo vei afla niște săraci lingă cale și zi către dânșii: „Cecilia m-a trimis la voi, ca să mă duceți la bătrânul Urban, pentru că voiește să-i spună lui o taină prin mine”. Deci, mergând Valerian, a aflat lângă calea lui Apie, după cuvântul logodnicei sale, niște săraci care știau bine pe Sfânta Cecilia, pentru milostenia ce primeau de la dânsa. Aceia l-au dus la fericitul Urban episcopul, care se ascundea dinaintea chinuitorilor prin morminte, prin peșteri și prin casele săracilor.

Atunci Urban, când i-a spus Valerian toate cuvintele sfintei fecioare, s-a umplut de mare bucurie și, plecându-și genunchii la pământ și mâinile ridicându-le către cer, a zis cu lacrimi: „Au doar astfel este roaba ta Cecilia, Doamne Iisuse, care, ca o albină iubitoare de osteneală, aduce miere Bisericii Tale? Căci iată pe tânărul acesta l-a primit ca pe un leu în cămara sa, iar către mine l-a trimis ca pe un miel și de n-ar fi crezut el învățătura ei, n-ar fi venit la mine. Deci deschide, Doamne, inima lui, până la sfârșit ca să Te cunoască pe Tine adevăratul Dumnezeu, iar de satană și de toate lucrurile lui să se lepede”.

Așa rugându-se el, îndată s-a arătat un bătrân cinstit, îmbrăcat în veșminte albe ca zăpada și avea în mâna să o carte. Acela, stând înaintea lui Valerian, i-a deschis cartea ca să citească, iar Valerian înfricoșându-se de o vedenie ca aceasta, a căzut la pământ. Dar cinstitul bătrân care se arătase l-a ridicat și i-a zis: „Citește, fiule, cele ce sunt scrise în această carte, ca să te învrednicești a fi curățat și să-l vezi pe îngerul pe care a făgăduit logodnica ta a-l arăta ție”. Privind Valerian pe carte, a văzut și a citit aceste cuvinte scrise cu slove de aur: „Un Domn, o credință, un Botez; un Dumnezeu și Părintele tuturor, Care este peste toți și prin toți, și întru noi toți. Amin”.

Acestea citindu-le Valerian, i-a zis bătrânul care se arătase: „Oare crezi, fiule, că acestea sunt adevărate, sau încă te îndoiești?”. Iar Valerian a răspuns cu mare glas: „Cu adevărat nu este nimic sub cer mai vrednic de crezut decât aceasta”. Și îndată, cel ce se arătase, s-a făcut nevăzut. Apoi fericitul episcop Urban a început cu cuvintele a învăța din destul pe Valerian și, botezându-l, l-a trimis la sfânta lui logodnică.

Întorcându-se Valerian, a aflat pe fecioară în casă, rugându-se, și a văzut îngerul stând lângă dânsa cu mare strălucire și frumusețe nepovestită, ținând în mâinile sale două cununi împletite din trandafiri roșii și din crini albi, care împrăștiau bună mireasmă. O cunună a pus-o pe capul fecioarei, iar cealaltă pe capul lui Valerian, zicând: „Păziți-vă cununile acestea cu inimă curată și cu trup neîntinat, căci din raiul lui Dumnezeu vi le-am adus și au puterea aceasta, că niciodată nu se veștejesc, nici își pierd bună mireasmă; și nimeni nu poate să le vadă, fără numai cel ce iubește curăția ca și voi. Iar tu Valerian, de vreme ce te-ai învoit la sfatul curăției, pentru aceea m-a trimis Dumnezeu ca să mă arăt ție, ca să primești orice vei cere de la El”.

Valerian, căzând în genunchi și închinându-se, a zis: „Nimic nu-mi este mai iubit, în lumea aceasta, decât fratele meu Tivurtie; deci mă rog Domnului ca, precum pe mine, așa și pe fratele meu, izbăvindu-l de pierderea drăcească, să-l întoarcă spre Sine și să ne dea nouă, amândurora, numele Său cel sfânt”. Iar îngerul a zis către dânsul, cu fața veselă: „Bineplăcută este Domnului cererea ta, și-ți va împlini dorința inimii tale; precum te-a mântuit pe tine prin această fecioară, așa va mântui și pe fratele tău Tivurtie, prin tine și împreună cu dânsul vei intra la nevoința mucenicească”.

Acestea zicând, îngerul s-a făcut nevăzut. Iar fericitul Valerian, dimpreună cu sfânta fecioară, veselindu-se întru Hristos, se îndeletniceau cu vorbe folositoare de suflet. În acea vreme a intrat la dânșii Tivurtie, fratele lui Valerian și a zis: „Mă minunez foarte că am mirosit aici o bună mireasmă de trandafiri și de crini. De unde vine această mireasmă atât de plăcută prin care atât m-am îndulcit, încât mi se pare a fi cu totul înnoit?”. Iar Valerian a zis către dânsul: „Da, ai mirosit bună mireasmă, iubite frate, căci eu am rugat pe Dumnezeu pentru tine, ca și tu să te învrednicești cununii celei neveștejite și să iubești pe Acela al Cărui sânge este roșu ca trandafirul, iar trupul alb cum e crinul”. Tivurtie a zis: „Oare în vis aud eu aceste cuvinte său adevărat grăiești, frate?”.

Valerian a răspuns: „Până acum că în somn am viețuit, închinându-ne zeilor celor mincinoși și necuraților draci. Iar acum umblăm întru adevăr și în darul lui Dumnezeu”. Tivurtie a zis: „Cine te-a învățat pe tine acestea?”. Iar Valerian a răspuns: „Îngerul lui Dumnezeu m-a învățat, pe care și tu vei putea să-l vezi, dacă te vei lepăda de închinăciunile idolești”. Tivurtie voia să vadă îngerul, dar Valerian îl sfătuia să creadă mai întâi într-Unul adevăratul Dumnezeu și să primească Sfântul Botez și după aceea să aștepte arătarea îngerească. Iar Sfânta fecioară Cecilia, deschizându-și gura sa cea plină de dar, a început a-l învăța sfânta credință, arătându-i înșelăciunea zeilor păgâni, celor mincinoși, și neputința idolilor celor fără de suflet, descoperindu-i puterea adevăratului Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos.

Atât de puternică a fost învățătura sfintei fecioare de Dumnezeu înțelepțită, încât îndată s-a schimbat Tivurtie. Din necredincios, a devenit credincios și a zis: „Cred că nu este alt Dumnezeu afară de Cel creștinesc, și de acum înainte Acestuia voiesc a-I sluji”. Acestea auzindu-le fecioară, s-a umplut de multă bucurie, învățându-l cu mai multă sârguință și spunându-i despre întruparea Fiului lui Dumnezeu, despre minunile Lui, despre patimă și moartea cea de bunăvoie, pe care le-a luat pentru dragostea către neamul omenesc. Iar Tivurtie, ascultând niște cuvinte ca acestea, se umilea cu inima și se aprindea cu dragostea Domnului.

Văzând fecioara întru dânsul atâta credință arzătoare, a zis către el: „Dacă crezi în Domnul nostru Iisus Hristos, apoi mergi împreună cu fratele tău la episcopul nostru creștinesc și primește de la dânsul Sfântul Botez, prin care, curățindu-te de păcate, te vei învrednici vederii îngerești”. Iar Tivurtie, adresându-se către fratele său, a zis: „Către cine vrei să mă duci?”. Valerian i-a răspuns: „Către Urban, omul lui Dumnezeu, vom merge. Acela este episcop creștinesc, om bătrân, înțelept și drept, a cărui față este că de înger, și graiurile lui adevărate”. Iar Tivurtie a zis: „Dar despre acel Urban spui, de care am auzit că a fost osândit la moarte de două ori? De vom merge la dânsul, apoi cei ce-l caută pe el să-l ucidă, și pe noi ne vor ucide, aflându-ne la dânsul”.

La aceste cuvinte ale lui Tivurtie, răspunzând fecioară, a început a grăi despre viața cea veșnică și neschimbată în veci, care este în cer, și despre răsplătirea sfinților mucenici, pentru moartea pe care o au răbdat pentru Hristos. Atunci Tivurtie aprinzându-se cu dorire dumnezeiască, a zis: „Această viață de puțină vreme s-o iubească oamenii cei fără de minte, iar eu viața cea veșnică o iubesc. Deci, du-mă, frate, degrabă la episcopul Urban, ca să mă curățească și să mă facă părtaș al vieții veșnice”.

Ducându-l fratele său la fericitul Urban, i-a vestit toate cele ce se făcuseră. Iar Urban s-a bucurat foarte mult de întoarcerea lui Tivurtie și, primindu-l cu dragoste, l-a botezat și l-a ținut la sine șapte zile, până când l-a învățat desăvârșit tainele sfintei credințe. După botez s-a învrednicit Sfântul Tivurtie de atâta dar încât adesea vedea pe Sfinții Îngeri și vorbea cu dânșii, și toate cele ce le cerea de la Dumnezeu le primea. Și multe minuni făcea, împreună cu fratele său, tămăduind pe cei bolnavi, și își împărțea averile sale creștinilor săraci, orfanilor și văduvelor. Pe cei de prin închisori îi răscumpăra și îngropa trupurile sfinților mucenici cu cinste, care, pe vremea aceea erau omorâți pentru Hristos.

Eparhul cetății, cu numele de Almah, auzind de toate acestea de la un om clevetitor, care cu porunca împăratului vărsa fără cruțare sângele robilor lui Dumnezeu, chinuind și omorând pe cei credincioși, îndată a poruncit să prindă pe Tivurtie și pe Valerian. Aducându-i înaintea sa, a zis: „Pentru ce ocăriți neamul vostru cel bun și îngropați pe aceia pe care împărații au poruncit a-i omorî pentru multe fărădelegi? Și pentru ce împărțiți averile voastre oamenilor celor lepădați? Sau doar și voi în aceeași rătăcire cu dânșii sunteți și vreți să fiți ceea ce sunt ei?”. Tivurtie a răspuns, ca cel ce era frate mai mare: „O! de ne-ar învrednici Dumnezeu și pe noi să fim socotiți în numărul robilor Lui, care au lepădat ceea ce se pare a fi și nu este, și au aflat ceea ce se pare a nu fi și este”.

Eparhul l-a întrebat: „Ce este ceea ce zici tu că se pare a fi și nu este? Nu pricep ce zici”. Iar Tivurtie i-a tâlcuit lui că toate cele de puțină vreme pe care le are lumea aceasta, apoi le arată și le făgăduiește a le da, acelea se par a fi, dar nu sunt, pentru că degrabă pier; iar viața ce va să fie se pare oamenilor, celor iubitori de lume, a nu fi, căci nu o văd; dar aceea este cu adevărat și în veac neîncetat vă fi, unde celor buni și credincioși multă răsplătire li se va da; iar cei răi și necredincioși vor avea parte de focul și de chinul cel fără de sfârșit. Apoi eparhul, vorbind mai mult cu ei, îi auzea grăind despre sfânta credință și despre lepădarea de lume și alte înțelepte învățături pe care el nevrând a le primi, poruncea să aducă jertfă zeilor.

Sfinții neplecându-se la porunca eparhului, acesta a poruncit să bată cu toiage pe Valerian. Dar sfântul fiind bătut, bucurându-se zicea: „Iată vremea pe care foarte mult am dorit-o, iată praznicul și ziua veseliei mele”. Iar eparhul striga: „Nu defăima pe zei și pe zeițe”. Apoi strigă și Sfântul Mucenic Valerian către popor, zicând: „Bărbați, cetățeni ai Romei, vă rog să nu vă scoată pe voi de la adevăr aceste chinuri ale mele, ci fiți tari, și pe zeii cei de piatră și de lemn sfărâmați-i, pentru că toți cei ce se închină lor vor fi arși în focul cel veșnic”.

După aceea s-a apropiat de eparhul lor un sfetnic cu numele Tarvinie, și i-a zis în taină: „De nu vei pierde degrabă pe aceștia, apoi toată avuția lor va fi împărțită la săraci, și ție nu-ți mai rămâne nimic”. Iar eparhul, ascultând sfatul lui, a poruncit să-i ducă pe amândoi la locul ce se cheamă Pag, pe lângă capiștea lui Zeus Jupiter, și de nu vor vrea să aducă jertfă, să li se taie capetele. Apoi a trimis împreună cu spectatorii și cu ostașii, pe postelnicul său Maxim, ca sub a lui purtare de grijă să se săvârșească tăierea mucenicilor.

Mergând Maxim împreună cu dânșii și uitându-se la sfinții răbdători de chinuri, plângea zicând: „O, flori scumpe ale tinereților! O, legătură a dragostei frățești! O, frumoasă pereche de tineri de neam bun și cinstit! Pentru ce de bună voie vă grăbiți a merge spre moarte, ca spre un ospăț mare?”. Iar Sfântul Tivurtie a zis către dânsul: „Dacă n-am fi știut despre viața cea veșnică, ce are să fie după moartea aceasta, apoi nu ne-am fi bucurat lipsindu-ne de această viață vremelnică”. Iar Maxim a întrebat: „Care viață este după viața aceasta?”. Tivurtie a răspuns: „Precum trupul este îmbrăcat cu haină, așa și sufletul este acoperit cu trupul. Deci trupul după moarte se preface în țarină, dar, ca pasărea ce se cheamă „phoenix”, va învia când va veni vremea; iar sufletul, de va fi sfânt și drept, îndată se va duce în bunătățile Raiului și acolo, petrecând întru bucurie, așteaptă învierea”.

Deci Maxim, uimindu-se de acele cuvinte, a zis: „Și eu aș fi lepădat această viață vremelnică dacă aș fi știut cu siguranță că mă voi învrednici de viața aceea de care îmi spui tu”. Iar Valerian a zis către dânsul: „De voiești să te încredințezi de viața cea veșnică, apoi făgăduiește nouă cu adevărat că te vei pocăi, și, depărtându-te de la rătăcire, te vei întoarce către Dumnezeul cel propovăduit de noi. Iar noi făgăduim ție că atunci când se vor tăia capetele noastre, va deschide Dumnezeu ochii tăi și vei vedea slava vieții celei veșnice, ce se va da nouă”.

Maxim a făgăduit cu jurământ zicând: „Să ard cu foc de nu voi crede în acel ceas întru-Unul Dumnezeu, Care dă viață veșnică după aceasta vremelnică, numai voi să împliniți ceea ce mi-ați făgăduit mie”. Iar sfinții au zis: „Poruncește dar slugilor să nu ne oprească a intra în casa ta, iar noi ne vom sârgui a chema la tine un om care va lumina sufletul tău, ca să poți vedea luminat cele făgăduite de noi”. Iar Maxim i-a luat cu bucurie în casa sa, neîndrăznind nici unul din ostași să-i zică ceva împotrivă.

Deci, mergând sfinții în casa lui Maxim, au ținut cuvânt pentru mântuire și-l învățau pe el să creadă în Domnul nostru Iisus Hristos. Și toți din casă i-au ascultat cu luare aminte până noaptea. Apoi Maxim a crezut cu toată casa sa, cum și mulți din ostași. Iar după ce s-a făcut noapte, a venit la dânșii Sfânta fecioară Cecilia cu niște preoți și s-au botezat cei ce au crezut, petrecând toată noaptea în rugăciune și în vorbire despre viața cea veșnică.

Începând a răsări luceafărul, Sfânta Cecilia a zis către răbdătorii de chinuri ai lui Hristos: „Fiți tari și cu sufletele răbdători, ostașii Domnului! Iată că trece întunericul nopții și luna răsare; deci și voi îmbrăcați-vă în arma luminii și ieșiți de vă săvârșiți alergarea voastră; căci cu bună nevoință v-ați nevoit și credința ați păzit. Mergeți dar de luați cununile dreptății, pe care vi le va da vouă Domnul”. Și-au pornit sfinții cu sârguință la locul cel zis; iar când treceau pe lângă capiștea lui Zeus, au fost siliți de slujitorii idolești să aducă tămâie pe altarul lui, pentru că era cu neputință cuiva a trece de capiștea aceea, dacă nu ar fi adus jertfă. Și toți cei ce intrau și ieșeau din cetate erau opriți la locul acela și siliți să aducă jertfă.

Oprindu-i și pe sfinții mucenici, îi sileau să pună tămâie pe altar, iar ei nu numai că nu au ascultat, ci au batjocorit nebunia lor și pentru aceea îndată le-au tăiat capetele lor cele sfinte. Fiind tăiați, Maxim a adeverit cu jurământ tuturor celor ce stăteau de față, zicând: „Iată, văd pe îngerii lui Dumnezeu strălucind ca soarele, care, scoțând din trupuri sufletele mucenicilor celor tăiați, ca pe niște fecioare preafrumoase din cămară, le ridică cu mare slavă către ceruri”. Acestea zicând, unii din necredincioși au crezut în Hristos.

Înștiințându-se eparhul că Maxim a primit credința creștinească, a poruncit să-l bată tare cu vergi, până într-atât încât și-a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu. Iar trupul lui, luându-l Sfânta fecioară Cecilia, l-a îngropat împreună cu trupurile mucenicilor Tivurtie și Valerian. Apoi a poruncit să se închipuiască la mormântul Sfântului Maxim o pasăre ce se chema fenix, arătând credința sfântului, căci din pildă acestei păsări, a crezut în învierea morților ce are să fie. După acestea, eparhul a poruncit să caute averea lui Tivurtie și a lui Valerian, dar n-au aflat-o, pentru că Sfânta Cecilia o împărțise toată săracilor. De aceea a trimis slugile sale să o prindă.

Venind slugile la dânsa, sfânta le-a zis: „Ascultați-mă pe mine, vecinii și frații mei, că deși sunteți slugi ale eparhului, însă mie mi se pare că nu aveți credința lui. Eu doresc să pătimesc și să mor pentru Hristos Domnul meu, pentru că nu voiesc să am tovărășie cu viața aceasta vremelnică, ci caut viața cea veșnică. De aceea ca să trec mai degrabă la ea, luați-mă și nu cruțați neputința tinereților mele, chinuiți-mă și mă dați morții”.

Iar slugile, auzind cuvintele ei, le era jale pentru dânsa, văzând o fecioară ca aceea frumoasă, de bun neam, înțeleaptă, care dorește moartea. Deci o rugau ca să nu piardă cu moartea o așa frumusețe. Iar ea a zis către dânșii: „Nu pierd frumusețea tinereților mele, ci spre mai bine o schimb; căci dau tină pentru aur și hârb pentru piatră scumpă, iar casa pământească a trupului o dau pentru locașurile cerești cele prealuminate. Au doară nu este bună o neguțătorie ca aceasta, pe care și vouă v-o doresc?”.

Deci ea a grăit multe despre răsplătirea drepților, încât s-au uimit toți cei ce o ascultau. Și era popor mult atunci în casa ei, bărbați și femei, care ascultau învățătura ei cea folositoare. Atunci a întrebat sfântă pe toți, zicându-le cu glas tare: „Oare credeți că sunt adevărate toate cele grăite de mine?”. Iar ei cu o gură au răspuns: „Credem cu adevărat și mărturisim pe Hristos cel propovăduit de tine, a fi Dumnezeul nostru adevărat, care te are pe tine ca roabă a Sa”.

Atunci sfânta fecioară s-a umplut de nespusă bucurie și îndată a plecat să cheme pe episcopul Urban, care venind în casa ei, a botezat pe cei ce au crezut, până la patru sute de suflete, parte bărbătească și femeiască; și s-a făcut casa ei biserică a lui Hristos. După acestea, eparhul a dus la nedreaptă să judecată pe roaba cea dreaptă a lui Hristos și, întrebând-o despre credință, a auzit de la dânsa propovăduindu-se cu îndrăzneală numele lui Hristos. Iar el a zis către dânsa cu asprime: „De unde ai îndrăzneala aceasta?”. Sfântă a răspuns: „Din bună știință și neîndoita credință”. Judecătorul a zis: „Dar nu știi, ticăloaso, că am stăpânire de la împărați să omor și să fac viu?”. Sfântă a răspuns: „Spui minciuni, zicând că ai voie a face viu; căci se cădea ție să zici că a omorî ai putere, iar nu și a învia; că a omorî poți, iar a face viu nu poți”. Iar judecătorul a zis: „Jertfește și leapădă-te de Hristos, ca să fii liberă”. Iar sfânta îndată s-a arătat gata a muri pentru Hristos.

Deci a poruncit judecătorul să o ducă în casa ei și acolo să o omoare, într-un cuptor aprins. Și a fost chinuită cu fum și cu foc trei zile și trei nopți, dar cu darul lui Dumnezeu a fost răcorită și ținută vie. Înștiințându-se despre aceasta Almah, că de atâta vreme se află încă vie mucenița în cuptorul acela, a poruncit să o taie acolo cu sabia. Venind chinuitorul, a lovit-o peste grumaz cu sabia de trei ori și nu i-a tăiat capul; și așa lăsând-o, s-a dus. Iar credincioșii au adunat sângele ei cu burete și cu pânza. Sfânta Cecilia a mai trăit trei zile, grăind cu bună pricepere și întărind pe credincioși în credință. Apoi, rugându-se, și-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu și a fost îngropată cu cinste. Amin.