Arta Iconografica a Parintelui Arsenie

 Arta Iconografica a Parintelui Arsenie

O marturie a Parintelui Ioan Tudorache , fost ucenic  ucenic al Parintelui Arsenie Boca la Schitul Maicilor.

Pagini de interviu

Parintele Arsenie Boca – PictParintele Ioan Tudorache este pensionar, are peste 86 de ani, dar slujeste si acum alaturi de preotii Catedralei “Serban Voda” din Bucuresti, fiind foarte iubit de catre credinciosi. Impresioneaza din prima clipa prin blandetea, bunatatea, sinceritatea si smerenia sa. Sfintia sa slujeste dar si picteaza. A devenit preot la indemnul Parintelui Arsenie Boca. Si tot de la Parintele Arsenie a deprins si tainele picturii bisericesti.or de icoane si de suflete.

Anul trecut, la praznicul Sfantului Spiridon, dupa ce a savarsit Sfanta Liturghie, Parintele Ioan Tudorache mi-a impartasit cateva dintre amintirile sale legate de Parintele Arsenie, vorbind si despre pictura unicat a “Sfantului Ardealului”, asa cum il numesc credinciosii ardeleni pe Parintele Arsenie Boca.

– Dar Sfintia voastra, cand si cum l-ati cunoscut pe Parintele Arsenie Boca?

– L-am cunoscut pe Parintele Arsenie Boca in data de 3 ianuarie 1961, atunci cand s-a prezentat la Atelierul de Pictura al Institutului Biblic al Patriarhiei Romane, din Str. Schitul Maicilor nr. 23, din incinta Manastirii Schitul Maicilor din Capitala. Aici la Schitul Maicilor functionau atelierul de obiecte bisericesti din metale neferoase, atelierul de filigran din fir de argint si atelierul de confectionat haine si vesminte preotesti. Pe langa atelierul de pictura, functiona si atelierul de pictura pe email si de confectionat obiecte cu email. Mai erau acolo baile de argintat si galvanoplastie si alte sectii ale Institutului Biblic al Patriarhiei Romane. Eu eram angajat la atelierul de pictura si email de la 1 august 1949. Parintele Arsenie Boca a fost angajat ca pictor muncitor la 1 ianuarie 1961, la Atelierele Patriarhiei de la Schitul Maicilor din Bucuresti. In acest loc, in incinta, se afla Manastirea “Schitul Maicilor”, zidita in anul 1726 de Tatiana Monahia, care mai inainte se numea Agi Dina, pe timpul voievodului fanariot Nicolae Mavrocordat si al sotiei acestuia, Smaranda. Aici s-a prezentat Parintele Arsenie Boca, angajat ca pictor muncitor la atelierul de pictura si email. Imi aduc bine aminte de momentul cand a intrat pe usa si l-am vazut. Nu stiam cine este, credeam ca a venit sa viziteze atelierul sau sa comande o icoana pictata, pentru ca in mod normal ar fi trebuit sa vina cu Parintele consilier Atanasie Preda, ca sa-l prezinte. Probabil ca Parintele consilier nu era in cladire si nu era nici secretarul sau. Parintele Arsenie s-a prezentat singur, ne-a spus cine este si am ramas foarte uimiti de prezenta sa la acest atelier. Era o persoana inalta, cu o figura distinsa, cu ochii albastri ca cerul, viu colorati si sclipitori, iar privirea sa, simteai cum te patrunde pana in adancul sufletului. Ne-am bucurat cu totii de prezenta Sfintiei Sale printre noi. Nu era imbracat preot deoarece i se interzisese sa mai slujeasca.

– Cum ati caracteriza pictura Parintelui Arsenie Boca?

– Are un stil de pictura neo-bizantin, de o factura aparte, deosebita. La Parintele Arsenie pictura devine transparenta pe mai multe planuri. Stilul sau este unic in pictura romaneasca. Parintele a folosit de mai multe ori stilul pointilist, adica pictura prin puncte, in varful penelului, prin care se realizeaza diferite planuri de o rara frumusete.

– Se pare ca si “Invierea Domnului”, de pe peretele din stanga de la Biserica “Sfantul Nicolae” din Draganescu este executata in aceasta tehnica.

– Exact, e facuta prin puncte care redau mai multe planuri in care Iisus Hristos se vede iesind din mormant dar in acelasi timp este si in mormant. Se vede si mormantul transparent, cu picioarele Mantuitorului in mormant si cealalta parte a trupului iesind din mormant, nestricand pecetile. Peisajul anumitor compozitii de la Draganescu reprezinta dealurile de la Vata de Sus si Muntii Apuseni. Aureola dimprejurul lui Iisus nu mai este opaca, ci transparenta, vazandu-se prin ea si alte peisaje ale compozitiei. La Biserica Draganescu se pot vedea “Calatoria sufletului” si “Nunta Fiului de imparat”, intr-o viziune cu totul aparte.

Sufletul omului apare transparent si usor ca un fulg, ca un inger alergand catre cer la Dumnezeu, la Domnul nostru Iisus Hristos. Unele chipuri din pictura seamana cu chipul Parintelui Arsenie Boca, dar Parintele nu facea acest lucru intentionat, insa este un fapt cunoscut, precum ca pictorii, in anumite lucrari, isi picteaza propriul portret. Acest lucru se intampla des si la Parintele Arsenie.

– In scena calugarului rastignit, pare a fi chipul Parintelui Arsenie. La fel in pictura cu Sfantul Ioan Botezatorul, deasupra in pronaos…

– Da, Parintele a pus si chipul sau in unele picturi, nu intentionat, pentru ca pictorii asa fac intotdeauna, picteaza chipul lor in icoane sau in portretele pe care le fac, fara sa-si dea seama. Aceasta este o lege a pictorilor pe care noi o stim. Si eu am pictat icoane si biserici in tara aceasta si stiu ca intotdeauna imi puneam chiar si chipul meu in acele icoane, fara sa-mi dau seama.

– E o taina probabil…

– Este o taina pe care noi nu o stim, dar Dumnezeu o sadeste in sufletul pictorului de icoane sau portrete sau de altceva sfant in Sfanta Biserica.

 – Sa continuam cu pictura de la Draganescu…

– Pantocratorul este de o frumusete aparte, cu citatul arhieresc, scris cu litere din foita de aur de jur imprejur: “Doamne, Doamne, cauta din cer si vezi si cerceteaza via aceasta, pe care a sadit-o dreapta Ta, si o desavarseste pe ea”. In Altar este pictat unul dintre Sinoadele ecumenice in care se arata cum au luptat Sfintii Parinti cu ereziile care s-au ivit in Biserici. Pictura Parintelui Arsenie este o pictura triumfatoare, adica binele biruieste raul, de exemplu in “Calatoria Sufletului”. Pictura Parintelui Arsenie este pastelata, uneori in culori vii, alteori estompate, toate acestea in raport cu tema pe care o picta. Maica Domnului, in pictura sa, are o infatisare solemna, triumfatoare, de majestate, tinand strans Pruncul in brate, pe Domnul nostru Iisus Hristos. Stilul Parintelui Arsenie Boca este nemaipomenit! Pe buna dreptate, Biserica de la Draganescu a fost numita “Capela Sixtina a Ortodoxiei Romanesti”. O pictura ca a Parintelui Arsenie nu se mai gaseste nicaieri in lume, este o pictura unicat, originala, care ne vorbeste de lucrurile viitoare. Pictura Parintelui Arsenie este o pictura vizionara. Sfintia sa, prin anumite simboluri, a anticipat evenimentele ce vor urma. Chiar si ce s-a intamplat la New York, cu turnurile gemene in flacari, a fost prevazut de Parintele Arsenie in pictura de la Draganescu. Totul este sa studiezi cu multa atentie si responsabilitate, ca sa poti intelege mesajul acestor picturi. Pictura Parintelui Arsenie Boca anticipeaza viitorul si ne pune in legatura cu Divinitatea. Chiar si cand nu este slujba in biserica, sfintii de pe peretii bisericii slavesc pe Dumnezeu, asteptand momentul liturgic al Sfintei Liturghii, atunci cand se prefac painea si vinul in Trupul si Sangele Domnului nostru Iisus Hristos.

– Probabil sunt in pictura Parintelui Arsenie si unele mesaje pe care nu le intelegem acum, dar al caror sens se va descoperi cu timpul.

– Asa e. Noi nu stim tot ceea ce a descris Parintele Arsenie in pictura sa, dar cu timpul se va vedea. Va trebui studiat cu toata atentia pentru a afla ce-a gandit Parintele in acea vreme cand a pictat la Biserica din Draganescu.

– Dar in afara de munca la atelier, Parintele Arsenie a pictat si in vreo biserica din Bucuresti?

– Da. In Biserica “Sfantul Elefterie”, pe bolta altarului, Maica Domnului care pluteste pe norii cerului este executata de Parintele Arsenie Boca. Eu stiu cand a facut aceasta pictura.

– Dar despre asta s-a aflat doar in ultimii ani. Lumea nu stia.

– Lumea nu stia, dar eu am fost acolo atunci cand a pictat. Eu locuiam pe strada Virgiliu, nu departe de Biserica “Sf. Elefterie”. Si stiu lucrul acesta. Nu ma mutasem aici pe Soseaua Giurgiului. Acolo la Biserica “Sf. Elefterie”, pe bolta altarului este pictata Maica Domnului cu Pruncul Iisus in zeghe. Mai exista o icoana pictata de Parintele Arsenie la Biserica “Sfantul Antonie” din Bucuresti. E o icoana cu Sf. Cuvioasa Parascheva, al carei chip sugereaza multa smerenie si milostenie.

– Tot asa, s-a descoperit doar in ultimii ani ca aceasta icoana cu Sfanta Parascheva a fost pictata de Parintele Arsenie, desi aceasta icoana se pare ca se afla acolo de foarte multi ani.

– Eu stiu aceasta icoana de cand a fost pictata in atelier la noi. Sigur ca nu s-a stiut. Cine sa le spuna? Parintele Dinu Provian care a comandat-o si stia ca e pictata de Parintele Arsenie, a murit iar cei care au venit mai tarziu n-au aflat de acest lucru.

– Mai stiti si de existenta altor icoane pictate de Parintele Arsenie in Bucuresti sau in tara?

– Ar trebui sa fie o icoana si undeva la o biserica din Transilvania, dar nu imi mai amintesc exact unde. E tot o icoana cu Maica Domnului pe norii cerului. Eu stiu cand a plecat acolo Parintele Arsenie. Mi-a si spus: “Ionica, eu plec s-o pictez pe Maica Domnului.” Am vazut si desenul pe care l-a facut la noi in atelier.

– S-a descoperit o icoana a Maicii Domnului si la Chichis in judetul Covasna, pictata tot de Parintele Arsenie. Despre aceasta au scris Matei si Kornelia Schinteie, doi minunati iconari din Covasna. Si am mai citit despre o icoana “Izvorul Tamaduirii”, descoperita la Biserica „Sfanta Treime” din cartierul bucureştean „Ghica Tei”. Despre icoanele din Bucuresti a scris cateva articole foarte frumoase Dl. Alexandru Valentin Craciun, care a fost implicat personal in redescoperirea acestor icoane.

– Da, stiu si despre aceasta icoana “Izvorul Tamaduirii”. Vreau sa va mai spun ca pictura Parintelui Arsenie are darul de a te introduce in lumea mistica, deoarece Parintele avea rugaciunea lui Iisus: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul”. Mistica Parintelui Arsenie Boca are filonul de la Nichifor Crainic caruia i-a fost prieten si de la Parintele Dumitru Staniloae. Impreuna cu Parintele Dumitru Staniloae, a lucrat la traducerea Filocaliei, la primele 4 volume. Manuscrisele au fost aduse de Parintele Arsenie de la Muntele Athos, iar monograma de pe coperta Filocaliei este executata de Parintele Arsenie Boca. Parintele Arsenie avea si cunostinte de medicina, dar, in mod special, cunostea multa teologie. Am si eu cartea sa de referinta “Cararea Imparatiei” si, dupa cum spunea Parintele, exista o singura cale senina: “Trairea invataturii crestine in toata adancimea ei si in toata sinceritatea noastra.” Aceasta ramane singura cale pe care trebuie s-o invatam mereu. Parintele a urmarit realizarea idealurilor crestine, printre care si realizarea majora a regenerarii neamului romanesc, prin regenerarea crestina a vietii de familie. Ori, prin trairea crestina a vietii, nu mai poti fi in conflict cu nimeni, ci numai in conflict cu diavolul; lupta cu el, si lupta prin rugaciune si fapte bune impotriva celor care fac rau neamului romanesc crestin ortodox!

– Revenind la Parintele Arsenie Boca, va rog sa exprimati in incheiere cateva ganduri pentru cititori.

– Un sfat le dau. Sa-l pretuiasca pe Parintele Arsenie care a fost duhovnicul Ardealului si al intregii Tari Romanesti si a suferit foarte mult fiind inchis, batut, batjocorit. Ii indemn pe credinciosi sa-l iubeasca mult pe Parintele Arsenie Boca si sa-l pretuiasca, sa-i citeasca invatatura din cartile sale si sa implineasca sfaturile sale prin fapte bune. Ii indemn pe credinciosi sa mearga la Draganescu, sa vada pictura Parintelui, si la Biserica “Sf. Elefterie” ca sa vada icoana din altar, si in alte locuri unde se afla icoane pictate de Parintele, sa se roage la icoane, sa mearga la mormantul Parintelui Arsenie Boca de la Prislop si sa-l pretuiasca pentru ca a fost un foarte mare duhovnic si slujitor al Bisericii noastre.

– Preacucernice Parinte Ioan Tudorache, va multumesc din suflet pentru acest interviu. Va doresc multa sanatate si putere de munca in nobila dvs. misiune de preot si pictor de icoane, si sa ne bucurati cat mai mult cu darul pe care-l aveti de la Dumnezeu!

– Doamne ajuta!

 Astazi in a 28 a zi a lunii noiembrie , la sfarsit de toamna, se implinesc 31 de ani de la plecarea la Domnul a Sfantului Ardealului, Parintele Arsenie Boca.

Redau mai jos un text care este un cuvant al Parintelui Justin Parvu despre Parintele Arsenie Boca, asa cum apare in cartea “Despre indumnezeirea omului prin Har“, vol. I, pag. 240, Ed. Credinta Stramoseasca, 2005. Oameni sfintiti, preoti daruiti, amandoi cu mare credinta, iubire nesfarsita pentru Dumnezeu, printre cei mai mari Oameni ai lui Dumnezeu din tara noastra.

„Dumnezeu lucrează prin oameni. Socotim că frumusețea artei scrise și pictate de părintele Arsenie Boca este de toată vrednicia. Toate le încununează un suflet înaintea lui Dumnezeu, și pe noi și neamul nostru și toată creștinătatea de pretutindeni. Valorile acestea Ortodoxe au fost pretutindeni și vor rămâne în viața noastră ca existență în eternitate.

 Pilde pline de intelepciune ale Parintelui Arsenie in imagini

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cat de bine le cuprinde Parintele pe toate cele duhovnicesti in cuvintele lui clare ca taiate in stanca .. si le face .de neuitat …Roaga-te pentru noi la Hristos , Parinte Arsenie , ne punem nadejdea in ajutorul tau caci suflet mare ai fost aici printre noi si mult placut Domnului intre cei drepti , acum ! AMIN

Cristina David

 

 

 

 Mormantul Parintelui de la Manastirea Prislop

Implinirea unui vis al sufletului meu

In 30 septembrie 2014,  la doar o zi dupa sarbatorirea a 104 de ani de cand Parintele Arsenie a facut bucurie mare parintilor ,venind pe lume intr-o casa modesta din judetul Hunedoara, satul Vata de Sus Dumnezeu mi-a purtat pasii in alta directie- eu aflandu-ma deja in zona nasterii lui – Tara Zarandului/Tara Motilor. Daca in data de 29 septembrie au fost puzderie de pelerini veniti pe jos din satele invecinate, din parti indepartate ale tarii  si cu mare anevoie s-au putut credinciosii apropia de mormantul marelui duhovnic spre a rosti o rugaciune si a se inchina cu evlavie mare la mormantul lui aflat in cimitirul asezamantului pe care l-a randuit si binecuvantat cu benefica lui prezenta pana noaptea tarziu – a doua zi a fost o binefacere si o binecuvantare. Va spun de ce. Pelerinii veneau  in sir continuu, fara oprire dar in tacere si deplina ordine .Ordinea era pastrata fara impunere dinafara , cu sentimentul ca asa se cuvine. Nu se auzea decat din cand in cand vocea blanda a unei maicute aflata chiar langa mormant ,care dadea cate o indicatie cand era necesar.
Nu exagerez cu nici un cuvant in plus , caci acest lucru m-a impresionat foarte tare! Arbori batrani strajuiesc de jur imprejur cimitirul asezat pe o coasta lina cum se vine de la sfanta manastire Prislop , aerul curat si proaspat de munte ne racorea placut obrajii imbujorati de emotie…O asteptare in liniste , pace si piosenie.

Am putut vedea tot felul de credinciosi veniti la mormantul Sfantului Ardealului din felurite motive , toate inscriindu-se in cerinte de ajutorare pentru vindecare sufleteasca sau trupeasca .

Ma simteam parca intr-un paraclis enorm in sanul naturii covarsitor prin sfintenia transmisa fiecarui pelerin intre care eram si eu. Lumina zilei nu se estompase inca desi ora era pe inserate.

A venit apoi momentul sa ma trezesc in fata crucii mormantului Parintelui. In sinea mea vorbisem cu dansul de zeci de ori pana acolo, nu mi-a fost greu sa-mi gasesc cuvintele potrivite pentru ce doream sa-l rog . Am atins cu mare emotie literele numelui lui sapate in lemnul crucii , o data….de doua ori . Cu evlavie , si un sentiment ca vorbeam direct cu parintele. . Am atins salul de pe cap si doua iconite ce le purtam in geanta , de cruce. Spre sfintire cu duhul sau sfant care se face simtit in acel loc dintre dealuri , in padurea ce freamata la orice adiere a vantului , in vechiul gorun ce a primit pecetea crucii in scoarta lui….Nu m-am putut retine sa nu culeg cateva ghinde cazute pe pamant in jurul lui. Suvenir pentru suflet.

Un mic amanunt ,semnificativ insa : spre plecare incepea vecernia in Biserica de vara . Dintr-o data , minune! O delectare cum nu mai simtisem de zece ani….Cum tocmai  iesisem din bisericuta impodobita cu icoanele pictate de Parinte,   aerul s-a umplut de sunete de toaca si dangat de clopot armonizate la perfectie , asa cum stiu ca este obiceiul in Ardeal. Clopotul si toaca de lemn  se afla si acum in clopotnita schitata de Parinte,, despre care multi stiu ca fost daruit si cu har artistic, intre multe alte daruri (Parintele Teofil Paraian de la manastirea Brancoveanu, vorbind despre parintele Arsenie si talentele sale ,le enumera dupa care adauga : si inca CEVA .  .Era chemarea insistenta a celor credinciosi la rugaciune..o alta bucurie care imi amintea de verile petrecute la tara,in comuna Criscior din aceeasi zona .
O liniste, o pace si o multumire pentru care multumesc Domnului ca mi-a daruit-o in ziua aceea. Fara ploaie, fara vant , doar cu Duhul Sfant.
Cuvinte pe masura trairilor avute nu am putut afla. Ma rog Bunului Dumnezeu sa ma ajute ca sa revin in acest loc datator de viata si speranta, daca asta este Voia Lui. Amin

 Despre Iertare – Parintele Arsenie Boca

feb.26

Cred ca iertarea , ca act crestinesc si nu numai, este poate cel mai greu de faptuit, alaturi si legat de iubirea fata de aproapele nostru , chiar de ne este vrajmas . Iertarea unor ofense sau nedreptati din partea altora este conditionata la randul ei intr-o foarte mare masursa de gradul de smerenie la care a ajuns persoana , de puterea sa de a-si lasa mandria deoparte si de a accepta ca greselile sunt trasatura comuna a noastra, a tuturor. Greu de facut acest lucru, sa recunoastem. Pentru ca egoul ne sta in cale…Crestinii ar trebui sa accepte usor, mai usor , iertarea aproapelui,  lor caci Rugaciunea Domneasca a Mantuitorului nostru ne invata in forma de porunca acest lucru.

Suntem constienti de marele adevar ca puterea suprema de iertare de care a dat dovada Domnul Iisus Hristos in vremea cat a vietuit aici pe pamant intre oameni nu o are nimeni dintre noi, fiinte cu slabiciuni si pacate nenumarate. Se impune sa ne rugam zilnic pentru ca El sa ne intareasca vointa si credinta , caci fara Iubire si Iertare sufletul nostru nu se va putea curati de intinaciunea lumeasca si incet, incet , se va vesteji si va muri.

Sa Il rugam cu staruinta pe Domnul nostru  sa ne redea harul Duhului Sfant – al nostru Mangaietor si ajutor spre mantuire. Amin

 

„Ne rugăm lui Dumnezeu să ne ierte: păcatele, greşelile, îngustimea vederilor, prejudecăţile, neştiinţa şi un lanţ cam lung, care prea cumplit ne strânge. Dacă Dumnezeu ni-l iartă, cade lanţul de pe noi şi iarăşi suntem liberi. Dar Dumnezeu ne dezleagă lanţul nostru care ne chinuieşte, numai dacă dezlegăm, mai întâi noi, lanţul în care ţinem legaţi pe fraţii noştri.

Dacă noi nu iertăm, nici Dumnezeu nu ne iartă.

Mai mult: iertarea lui Dumnezeu e de aşa fel atârnătoare de iertarea noastră, încât, fără aceasta, rugăciunea noastră ni se întoarce în blestem. Căci zice: „Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum iertăm şi noi greşiţilor noştri”. Deci dacă noi nu iertăm, neîndurarea noastră întoarce cuvintele rugăciunii pe dos, fără să ne dăm seama, aşa: „Doamne nu ne ierta nouă, căci nici noi nu iertăm greşiţilor noştri”, ceea ce e un blestem.

Deci, în această privinţă, iertarea noastră atârnă mai mult de noi decât de Dumnezeu.

Dacă iubirea e porunca ce rezumă Scriptura, sigur că numai ea e chemată să pună capăt: judecăţilor, răzbunărilor şi a tot războiul cel ucigaş dintre oameni. Porunca aceasta, nu aştepta să o împlinească alţii întâi; împlineşte-o tu întâi, şi după tine se vor lua mulţi. Dar trebuie să ştii, dragul meu, că-i vorba de-o iubire fără margini, o iubire care iartă toate, lăsând judecata în seama lui Dumnezeu. O iubire care nu cade, la oricâte probe s-ar întâmpla s-ajungă.

Primul care a iubit aşa a fost Iisus; iar dintre oameni numai aceia în care trăieşte Iisus: purtătorii de Dumnezeu. Porunca iubirii era şi în Vechiul Testament; dar aceia împlineau mai bucuros legea talionului. Deci pentru că n-a fost împlinită de aceea a zis Iisus: „Poruncă nouă vă dau vouă: să vă iubiţi unii pe alţii, precum Eu v-am iubit pe voi!” Iar El a împlinit-o între oameni ca nimeni altul. Iisus n-a avut de lepădat pe nimeni – nici pe Iuda, căruia i-a zis „prieten”, deşi venea cu sărutarea trădării. N-a lepădat nici pe călăii care-i băteau piroanele în mâini şi picioare şi-i îndesau spinii pe cap.

Deci dacă ţinem să rămânem creştini, trebuie să iubim pe toţi oamenii, ca Iisus, că numai aşa-i sigură şi e cu putinţă. „iertarea din inimă”, care, atunci, vine ca de la sine, uşor şi simplu, şi nici nu mai cade, chiar dacă ura ar răstigni-o pe toate crucile istoriei. – De altfel aceasta şi e suprema dragoste şi semnul divinităţii Sale.

Cu această iubire grăia Iisus către oameni.”

 Intalnire cu Parintele Arsenie Boca in Bucuresti

oct.31

 

Cat de mult as fi vrut sa pot scrie astfel si cu adevarat sa fi avut loc o intalnire a mea cu Parintele! In Bucurestiul meu natal unde timp de multi ani dansul a daruit ortodoxiei romanesti un mare numar de lucrari de arta sacra inspirate si binecuvantate de Dumnezeu, dar nestiut de lumea din care si eu faceam parte. Sa fi avut imensa bucurie de a-l cunoaste in real pe acel ales dintre duhovnicii tarii noastre caruia Dumnezeu i-a daruit atat de multa putere harica incat a fost  „canonizat” de catre credinciosii romani inca din vremea vietii sale printre noi…fiind numit si considerat pe drept Sfantul Ardealului. Parintele nu a dorit o astfel de recunoastere a darurilor sale duhovnicesti pentru ca avea o smerenie autentica innascuta si reinnoita in el prin anii de slujire dedicati in intregime „propovăduirii lui Hristos-Dumnezeu adevărat și Om adevărat, precum și a sfințirii omului, ca să aibă pacea lui Dumnezeu în sine, absolut în orice împrejurări s-ar afla în viață.”(autobiografie data de catre Parinte in arest la securitate – 17 iulie 1945). Sfantul Ardealului a demonstrat cu prisosinta ce inseamna  adevarata smerenie prin faptele sale in fiecare zi din viata sa dedicata in intregime marturisirii in lume a Lui Hristos ca Fiu al Lui Dumnezeu , marturisire ridicata in a doua jumatate a vietii sale la sacrificiu total, aceea de a deveni un martir pentru credinta ortodoxa. Marturie stau faptele sale asa cum subliniam, nu doar vorbele. Pentru el propovaduirea si implantarea Invataturii Lui Iisus in inimile si sufletele oamenilor (multi tineri si foarte tineri), care il cautau si veneau la dansul din tot cuprinsul tarii de la departari mari, a fost cel mai sfant scop si singurul, dupa cum a marturisit-o el insusi…

 

Fiind la acea vreme in tara , am fost invitata de una din bunele mele prietene cu evlavie mare la Parintele , sa asist la premiera filmului TESTAMENTUL DE LA SAMBATA, cel mai nou film al regizorului NICOLAE MARGINEANU. La evenimentul care a fost gazduit in eleganta sala de la ARCUB Gabroveni pe data de 5 septembrie 2017, printre invitatii de seama, am avut placerea de a-i vedea pe parintele Petru Moga din Campina, doamna Nita Chivulescu (editor imagine), doamna Lucia Stanescu,  domnul Nicolae Moga si scenaristul filmului, domnul Costin Manoliu. A fost prezent si domnul Florin Dutu, autor a mai multor carti despre parintele Arsenie Boca. la incheierea evenimentului am putut sta mai mult de vorba cu domnii Florin Dutu si Costin Manoliu. Pe teologul Florin Dutu dorisem de mult sa-l cunosc personal pentru a-mi lamuri  unele aspecte mai sensibile precum sunt relatia Parintelui Arsenie Boca cu Parintele Dumitru Staniloae si cu Nichifor Crainic, dar si altele. Am ramas cu o liniste in suflet caci mi-a dat un raspuns anume la o intrebare staruitoare din mintea mea…raspuns pe care il intuisem …Tot in acea seara de neuitat l-am cunoscut pe parintele Mihai Dragomir care slujeste la Biserica Sfantul Elefterie cel Nou si cu care aveam sa discut mai tarizu, cu mai multe prilejuri, despre frumoasa si impresionanta fresca – opera Parintelui – pictata pe bolta de deasupra altarului bisericii : Maica Domnului cu Pruncul in zeghe.

Timpul cu iconomia sa zgarcita nu mi-a permis atunci sa zabovesc mai mult asupra unor alte intrebari cu raspunsuri de multa vreme cautate. Dar , multumind Domnului pentru tot ce imi daruise dintr-o data atat de nesperat intr-o singura seara, mi-am zis ca adevarat este ca toate lucrurile au fost, sunt si vor fi date la timpul cuvenit.

Doresc mult sa inchei cele scrise de mine cu o apreciere la adresa Parintelui Arsenie Boca, emotionanta prin sinceritatea ei, venita din partea unui ucenic al dansului :

„Părintele Arsenie a fost un om extraordinar, un om al lui Dumnezeu, un mare părinte al Bisericii noastre. Pentru mine personal, cel mai mare din veacul nostru…
Despre Părintele Arsenie trebuie să vină vremea, cât mai curând posibil, să se scrie mai
mult, să se vorbească mai mult; şi eu sunt absolut sigur, şi mărturisesc cu toată
responsabilitatea mea de episcop ca va veni timpul rânduit de Dumnezeu, când Părintele Arsenie Boca va fi canonizat… Despre Părintele Arsenie încă se vorbeşte în termeni prea
lumeşti. Dar se va vedea mai târziu. Eu îndrăznesc să spun că Părintele Arsenie Boca a
fost pentru România asemeni Sfântului Serafim de Sarov pentru marea Rusie.
…Aflându-te în prezenţa şi în apropierea Părintelui Arsenie, simţeai prezenţa lui
Dumnezeu, Îl simţeai pe Hristos trăind şi vorbind în Părintele Arsenie. Era şi este un
lucru extraordinar – cum spunea cineva – în viaţa noastră, în viaţa oamenilor, să întâlnim
un sfânt. Eu pot să spun că acest lucru l-am simţit şi l-am trăit şi sunt absolut convins şi
responsabil de ceea ce spun acum.
Părintele Arsenie ştia că la tinereţe se pune temelia vieţii omului, a dezvoltării omului
pentru mai târziu şi pentru totdeauna şi de aceea era înconjurat de tineri.” (PS. Daniil
Partoşanul)

 Biserica Draganescu

Biserica din Draganescu

Biserica din Draganescu, avand drept ocrotitor pe Sfantul Ierarh Nicolae, este o simpla bisericuta de sat, ce pastreaza inca, in memoria vie a comunitatii ei, evlavia si credinta celui ce a pictat-o.

La iesirea din localitatea Mihailesti, aflata pe drumul ce leaga orasele Bucuresti si Alexandria, venind dinpre Bucuresti, pe la kilometrul 28, un drum coteste brusc la dreapta. Drumul duce spre localitatea Malul Spart. Indepartandu-ne de drumul national DN6 si trecand peste un camp pustiu, dupa 5 kilometri pe drumul judetean 412A, localitatea Draganescu se iveste parca in chip tainic. Draganescu este o micuta localitate din judetul Giurgiu, asezata intre Mihailesti si Buturugeni, pe malul barajului zidit pe Arges, in acest punct al sau.

Biserica Sfantul Nicolae din Draganescu este o biserica de caramida, cu acoperis de tabla, avand pridvor, pronaos, naos si Sfant Altar. Pridvorul acesteia, deschis inspre lumina, este sustinut de sase coloane de piatra. Fatada superioara a bisericii pastreaza o icoana cu ocrotitorul ei, Sfantul Ierarh Nicolae, donata de Marcel Mihaiescu.

Doua turle mici strajuiesc pridvorul, in timp ce turla cea mare, centrala, este asezata peste naos. In capatul estic al bisericii, un micut turnulet se inalta timid peste Sfantul Altar. Ferestrele largi, ce permit lumii sa se reverse in valuri peste interiorul misterios, sunt dispuse cate patru pe fiecare latura, de miaza-zi si de miaza-noapte.

In curtea bisericii, pe marginea lacului, in partea vestica, se inalta o clopotnita. Acoperita cu tabla si avand etaj, clopotnita este varuita in alb si galben, la parter avand o camara de depozitat diverse, in timp ce etajul este inchinat clopotului si toacei de lemn. In partea de miaza-noapte a bisericii se afla o troita, frumos sculptata.

Pe crucea din curte stau asezate urmatoarele cuvinte: „Aceasta Sfanta Cruce s-a ridicat intru vesnica pomenire Preacucernicului Preot Savian Bunescu, adormit in anul 2005, paroh al sfintei biserici, 62 de ani, si a Preacuviosului Parinte Arsenie Boca de la , adormit in Domnul la 1989, cel ce a realizat pictura sfintei biserici, intre anii 1968-1988. Vesnica lor pomenire.”

Pisania bisericii din Draganescu marturiseste urmatoarele: „Aceasta sfanta Biserica, cu hramul Sfantul Nicolae, din satul Draganescu, s-a zidit din temelie in anul 1870, de catre Petru Danescu si Ion Dumitrescu, biserica veche de lemn fiind luata de apele Argesului, cu cimitir cu tot, la o revarsare din anul 1866, cand a fost construit si podul peste noul curs al raului..

.. S-a restaurat din temelie prin subzidire, inaltarea zidului exterior, construirea boltii din pronaos si arhitectura acoperisului cu cele trei turle, toate din nou, prin osardia si grija preotului paroh Savian Bunescu care a pastorit biserica din anul 1937, avand sprijinul material al enoriasilor si al altor buni crestini care au cercetat Biserica..

.. S-a zugravit in tempera de catre ieromonahul pictor , cu indelunga rabdare, in 15 ani, cu multa originalitate si documentatie – o smerita marturisire ortodoxa de credinta exprimata plastic – s-a inzestrat cu mobilier, catapeteasma, stranile si usa, sculptate in stejar de catre sculptorul in lemn Ion D. Circei din Grumazesti, judetul Neamt..

.. Biserica s-a sfintit in ziua de 2 octombrie 1983 de catre Prea Sfintitul Episcop vicar Roman Ialomiteanul, delegatul , cu un sobor de preoti, protoiereu fiind prea cucernicul parinte Sibianu Enache. Celor ce ne urmeaza le lasam rugamintea sa pastreze cu sfintenie ceea ce le daruim, realizat cu atata dragoste si truda. ”

Timp de 20 de ani, aici a vietuit si lucrat Parintele Arsenie Boca .  După ce a fost alungat de la Prislop, din pricina vremurilor necrestine, in anul 1959, Părintele Arsenie şi-a început pribegia în Bucureşti.  El a ajuns sa lucreze la Atelierele Patriarhiei, localizate in acel moment la Schitul Maicilor,  cu încadrarea de muncitor pictor (1959-1960).  A fost astfel angajat la Biserica Sfântul Elefterie ca pictor secund pe lângă pictorul Vasile Rudeanu. O minunata redare a Maicii Domnului cu Pruncul impodobeste in chip luminos interiorul cupolei bisericii, chiar deasupre altarului. Parintele Arsenie Boca va ajunge  in cele din urma la Biserica din localitatea Draganescu  situata in  apropierea Bucurestiului, prin purtarea de grija a Maicii Zamfira , stareta de atunci a Manastirii Prislop. Sora maicutzei era casatorita cu preotul de atunci al bisericii.

In anul 1968 el a inceput pictarea bisericii parohiale din localitatea Draganescu, lucrand la aceasta pentru mai bine de 15 ani. Pe langa scenele tipice oricarui program iconografic, parintele a adaugat pe peretii interiori ai acestuia o multime de scene inedite, vizand viata si pacatele zilnice ale oamenilor. Un parinte spunea, odata: „Mica biserica de la Draganescu are zugravite, pe zidurile ei, predicile fierbinti pe care miile de oameni le ascultau la Manastirea de la Sambata de Sus. Este o pictura noua, ca si predica de atunci.”

Merita amintita aici una dintre multele reprezentari originale din aceasta bisrica. In partea de rasarit a Sfantului Altar, parintele a asezat , iconar si el, o scena care nu este tipica acestui loc, in nici un registru iconografic.

O ampla compozitie din absida altarului ne retine atentia in mod deosebit. Ea ne prezinta momente din viata si patimirile Cuviosului Stefan cel Nou, care a primit mucenicia la varsta de 53 de ani, intr-o zi de 28 noiembrie.

Deoarece, din cate stim, nici o alta biserica nu are zugravita pe absida altarului mucenicia Cuviosului Stefan, este firesc sa ne gandim ca asezarea ei aici nu este una intamplatoare.

Prin urmare, ce a dorit Parintele Arsenie sa ne puna in atentie?

Cautand impreuna un raspuns potrivit, nu putem sa nu observam asemanarile dintre cele doua vieti – a Cuviosului Stefan cel Nou si a Parintelui Arsenie – si mai ales faptul ca amandoi au plecat la Domnul in 28 ale lunii noiembrie!

Este data de 28 o coincidenta? Sau Parintele Arsenie a fost asemenea monahilor din Pustia Egiptului, care cunosteau dinainte momentul sfarsitului lor si adesea il si anuntau?
In acest sens, pictura din altarul bisericii Draganescu ne da un raspuns discret si lamuritor.

Prezentarea de fata nu are rostul de-a accentua doar latura profetica a Parintelui Arsenie. Aceasta a fost si este esentiala, dar ea se leaga de cea duhovniceasca, de cea filocalica si de cea ortodoxa. Sfintia Sa a fost intai de toate un mare duhovnic, un zugrav de suflete si un predicator de statura patristica.

Atasez un scurt documentar care prezinta cateva imagini cu interiorul bisericii din Draganescu. Un video cu o prezentare amanuntita va fi postat la rubrica Arta iconografica a Parintelui. Doamne ajuta!