Minune la deschiderea Sfântului Mormânt: ”Este viu!”

 

Din luna mai a anului trecut și până la sfârșitul lunii martie a acestui an, Mormântul Sfânt a suferit unele lucrări de consolidare și restaurare, iar acestea au fost însoțite de întâmplări misterioase și inexplicabile.

Asta susține profesoara Antonia Maropoulou, cea care a condus echipa ce a restaurat mormântul lui Iisus Hristos, informează adevarul.ro.

„Uneori aveau loc fenomene care nu pot fi explicate“, a declarat ea pentru postul de televiziune France 2.

Maropoulou a relatatat un fenomen bizar, petrecut în momentul deschiderii Sfântului Mormânt, în luna octombrie a anului trecut.

„Când am încercat să explorăm cavitatea pietrei sfinte, aparatele care verificau rezonanţa electromagnetică au cedat. Mormântul lui Hristos este un mormânt viu… Există fenomene naturale care pot perturba câmpurile electromagnetice“, declară profesoara de la Universitatea Tehnică Naţională din Atena.
***

Acatistul Sfântului şi de viaţă făcătorului Mormânt al Domnului
Rugaciunile incepatoare, apoi:

Condacul 1:

Acum noi nevrednicii stând cu evlavie înaintea cinstitului si de viată primitorului Mormânt al Domnului, impreună cu Îngerii aducem Dumnezeiesti cântări, ca cel care are sfintenie neasemănată să ne sfintească si pe noi care cădem înaintea lui si cu credinţă cântăm: Bucură-te, Mormânt de trei ori fericit!

Icosul 1:

Îngerii nevăzut pururea cu frică înconjoară preafericitul Mormântul al lui Hristos şi pe acesta văzându-l ca pe un tron minunat si izvor de lumină, se minunează si stau cântând către el acestea:

Bucură-te, Mormânt prealuminat al lui Hristos;
Bucură-te, pierderea dusmanului celui înşelător;
Bucură-te, singura înflorire a pământului;
Bucură-te, podoaba tuturor dreptcredincioşilor;
Bucură-te, Masă care tii pe Hristos ca pe o jertfă;
Bucură-te, crin care cresti mugurul iertării pentru cei credincioşi;
Bucură-te, că te afli în mijlocul lumii;
Bucură-te, că eşti mai presus în mărire decât cerul;
Bucură-te, tinătorul vietii nemuritoare;
Bucură-te, dătătorul izvorului nestricăciunii;
Bucură-te, cel în care a fost îngropat Ziditorul;
Bucură-te, cel prin care zidirea s-a iluminat;
Bucură-te, Mormânt de trei ori fericit!

Condacul 2:

Văzând odrasla din Arimateia că este necunoscută soarta de neînlăturat a morţii, în grădină şi-a făcut pentru sine mormânt, dar văzându-te mort pe Cruce, Doamne, cu cinste in el se grăbeşte a Te îngropa, strigând cu mare dragoste: Aliluia!

Icosul 2:

Cu dumnezeiască cunoştinţă, Iosif cel cu bun chip a cunoscut lucrarea cea mare a răstignirii Tale, pentru aceasta venind la Pilat a zis: „Dă-mi trupul cel Preacurat al Domnului” şi cum L-a cerut, L-a luat, si în mormânt nou L-a pus strigând către mormânt asa:

Bucură-te, sfârşitul patimilor Mântuitorului;
Bucură-te, cântare de bucurie a credincioşilor;
Bucură-te, lucrător al nestricăciunii oamenilor;
Bucură-te, apărător împotriva răzvrătirii dusmanilor;
Bucură-te, cer pământesc, care închipui tronul lui Dumnezeu;
Bucură-te, că esti izvor din care curge viaţa;
Bucură-te, că te-ai făcut lui Hristos Dumnezeiască sălăşluire;
Bucură-te, zidire din nou a Sionului de Sus;
Bucură-te, chemare sigură a credincioşilor;
Bucură-te, vas plin de cuvântare de Dumnezeu;
Bucură-te, care dezlegi toată îndoiala;
Bucură-te, Mormânt de trei ori fericit!

Condacul 3:

Iosif fiind cuprins de puterea Ta cea Dumnezeiască, a lepădat frica iudeilor şi pogorând Trupul Tău de pe Cruce împreună cu Nicodim cu smirnă şi aloe L-au uns, apoi cu cinste L-au înmormântat cântând cu dragoste: Aliluia!

Icosul 3:

Având Fecioara în suflet sabia întristării după cum i s-a proorocit, lângă mormântul Fiului aflându-se cu tânguire plângea şi pe Acesta udându-l cu lacrimi striga acestea:

Bucură-te, prin care a venit bucuria;
Bucură-te, prin care stricăciunea s-a stins;
Bucură-te, temelie si întărire a celor binecredincioşi;
Bucură-te, căderea si zdrobirea celor rău-credinciosi;
Bucură-te, mormânt preafericit, a Fiului Meu, Hristos Dumnezeu;
Bucură-te, cămară prealăudată a Mirelui celui înţelegător;
Bucură-te, că ai tinut pe cel ce tine toate;
Bucură-te, că n-ai stăpânit pe Cel ce rânduieşte toate;
Bucură-te, stea care arăti soarele:
Bucură-te, luminător care luminezi lumea;
Bucură-te, vas al focului celui neapropiat;
Bucură-te, cămara luminii celei neînsemnate;
Bucură-te, Mormânt de trei ori fericit!

Condacul 4:

Vifor de întristare având femeile mironosiţe n-au voit să se depărteze de mormânt, că în el se ascundea bucuria şi de aceea se sârguiau să se tânguiască toată noaptea cu Maica lui Iisus Hristos, dar voind ca şi după lege să petreacă sâmbăta, s-au întors strigând: Aliluia!

Icosul 4:

Auzitu-Te-au ucigătorii Tăi, Hristoase, zicând mai înainte către dânşii că vei învia din morţi şi mergând la Pilat au cerut să fie pecetluit mormânluI Tău şi cu strajă să fie păzit, dar noi stând lângă acesta strigăm cu dragoste:

Bucură-te, cel ce esti cel mai mare loc de închinare;
Bucură-te, cel ce izvorăsti râuri de minuni;
Bucură-te, întărirea celor ce se clatină;
Bucură-te, tron nemiscat al Bisericii;
Bucură-te, stăpânirea Dumnezeirii care a strălucit sub pământ;
Bucură-te, plinirea sfinţeniei care sfinţeşte tot pământul;
Bucură-te, cel ce întăreşti pe sfinţii cei ostenitori;
Bucură-te, cel ce uşurezi pe credincioşii cei împovăraţi;
Bucură-te, prin care iudeii au fost aruncaţi afară;
Bucură-te, prin care neamurile au devenit moştenitoare;
Bucură-te, învingerea şi amărăciunea iadului;
Bucură-te, mântuirea tuturor oamenilor;
Bucură-te, Mormânt de trei ori fericit!

Condacul 5:

Luptător de Dumnezeu arătându-se cu pizmă poporul iudeu, s-a făcut ucigător de Hristos şi pentru acesta pecetluind mormântul, cu pază împrejur Te-a păzit ca pe un mort şi Te-a huIit ca pe un înşelător, îndelung-Răbdătorule neîntelegând să cânte: Aliluia!

Icosul 5:

Văzând păzitorii lumină negrăită din cer strălucind în Mormântul Domnului si văzând piatra răsturnată din cauza cutremurului, s-au cutremurat şi ei şi s-au înfricosat, ca morţii făcându-se iar sutasul a zis:

Bucură-te, mărirea celor mântuiţi;
Bucură-te, nădejdea celor deznădăjduiţi;
Bucură-te, întărirea poporului;
Bucură-te, dăruirea cea nedeşartă a săracilor;
Bucură-te, că s-a săIăsluit în tine Dumnezeirea;
Bucură-te, ca s-a împodobit în tine temelia Sionului;
Bucură-te, cel ce speli toată necurăţia din suflete;
Bucură-te, cel ce slăbesti toate săgeţile vrăjmaşului;
Bucură-te, prin care s-a dezlegat osândirea;
Bucură-te, prin care s-a arătat Învierea;
Bucură-te, prin care credinciosii se adeveresc;
Bucură-te, prin care cei rău-credincioşi se osândesc;
Bucură-te, Mormânt de trei ori fericit!

Condacul 6:

Făcându-se propovăduitori cei ce păzeau mormântul, în Sfânta Cetate s-au întors cu putere mare vestind tuturor iudeilor minunile pe care le-au văzut în Mormântul strălucitor. Iar aceştia din pizmă, din nou au cugetat deşarte şi n-au înţeles să cânte: Aliluia!

Icosul 6:

Ai strălucit în mormânt lumină de bucurie, alungând întunericul întristării, că înviind a treia zi, Mântuitorule a toate, de pe pământ ai ridicat toată lacrima, iar noi luminaţi fiind de mormântul Tău, cu bucurie strigăm acestea:

Bucură-te, bucuria neamului omenesc;
Bucură-te, stricăciunea duşmanilor de tot felul;
Bucură-te, vindecarea de boli care duci la mântuire;
Bucură-te, iertarea sufletelor din iad;
Bucură-te, că prin Tine ne-am îmbrăcat, goliţi fiind prin Adam;
Bucură-te, că prin Tine, noi cei morţi prin satana, ne-am făcut nestricăcioşi;
Bucură-te, cel care închipuieşti chitul lui Iona;
Bucură-te, prin care groapa lui Iosif luminat se veseleşte;
Bucură-te, că îndrepţi glezna celor şchiopi;
Bucură-te, cel ce dăruieşti îndestulare lipsiţilor;
Bucură-te, cel ce umpli de bună mireasmă pe cei credincioşi;
Bucură-te, cel ce înviezi pe cei necredinciosi la credinţă;
Bucură-te, Mormânt de trei ori fericit!

Condacul 7:

În zadar poporul iudeilor a cugetat să tăgăduiască Învierea lui Hristos, că, au dat destui bani ostaşior, dar Longhin cu putere a vestit aceasta, strigând fără de frică: Aliluia!

Icosul 7:

Bucurie nespusă a arătat Hristos înviind din mormânt, celor care luminati de El aşteptau învierea din morţi şi viata veacului ce va să fie şi lumina cea neapusă, pe al cărui Mormânt vazându-l, cu dragoste cântăm aşa:

Bucură-te, ridicarea celor căzuţi;
Bucură-te, iertarea celor greşiţi;
Bucură-te, cel ce izvorăşti tuturor bună-credinţă;
Bucură-te, cel ce risipeşti credinţa cea rea a neamurilor;
Bucură-te, că prin tine ne umplem de toate bunătăţile;
Bucură-te, că din izvoarele tale ne adăpăm de desfătare;
Bucură-te, care închipuieşti cinstita colimvitră;
Bucură-te, prin care izvorăşti râurile darurilor;
Bucură-te, în care a fost îngropat Cel nemuritor;
Bucură-te, prin care moartea s-a îndepărtat;
Bucură-te, prin care se luminează zidirea;
Bucură-te, prin care Izbăvitorul se slăveşte;
Bucură-te, Mormânt de trei ori fericit!

Condacul 8:

Foarte de dimineată venind mironosiţele, văzând minune străină, s-au mirat, că piatra de pe uşa mormântului fiind foarte mare, de înfricoşătorul cutremur s-a prăvălit şi un înger pe aceasta stătea, strigându-le aşa: Aliluia!

Icosul 8:

Cu totul fiind, Hristoase, izvor de bucurie şi veselie ai zis mironosiţelor: Bucuraţi-vă!, iar ele, ţinând preacuratele Tale picioare, cu cinste şi cu lacrimi le-au sărutat şi cu dragoste către mormânt ziceau:

Bucură-te, mângâierea celor întristaţi;
Bucură-te, întărirea celor bolnavi;
Bucură-te, propovăduirea apostolilor în toată lumea;
Bucură-te, luminarea si întărirea scriitorilor;
Bucură-te, cel care adevereşti învierea lui Hristos;
Bucură-te, că îndreptezi căderea lui Adam;
Bucură-te, înfrângerea rău-credincioşilor;
Bucură-te, povăţuitorul cel dulce al celor credincioşi;
Bucură-te, prin care credincioşii se înalţă;
Bucură-te, prin care şi morţii se ridică;
Bucură-te, bucuria celor cereşti si a celor pământesti;
Bucură-te, blestemul păgânilor şi al necuraţilor;
Bucură-te, Mormânt de trei ori fericit!

Condacul 9:

Toate cetele Îngerilor s-au înspăimântat văzându-te pe Tine, Mântuitorule, dormind în mormânt si a treia zi înviind cu dumnezeiască cuviinţă şi dăruind oamenilor raiul în locul iadului, au cântat strigând: Aliluia!

Icosul 9:

Femeile mironosiţe auzind graiurile îngerului care şedea în mormânt zicând că ai înviat din mormânt, Mântuitorule, toate s-au umplut de bucurie şi cu dragoste ziceau acestea:

Bucura-te, mărirea teologhisirii;
Bucură-te, bogăţia Sionului celui Sfânt;
Bucură-te, minunea îngerilor mult lăudată;
Bucură-te, rănirea demonilor mult tânguită;
Bucură-te, trâmbiţă care răsună puterea bunei cinstiri;
Bucură-te, mare care îneci mulţimea cinstirii celei rele;
Bucură-te, cel pe care mulţimea îngerilor te înconjoară;
Bucură-te, cel la care mulţimea oamenilor se închină;
Bucură-te, prin care cel căzut se ridică;
Bucură-te, cel în care Agar s-a tulburat;
Bucură-te, dezlegarea patimilor celor cumplite;
Bucură-te, dătătorul dumnezeiestilor daruri;
Bucură-te, Mormânt de trei ori fericit!

Condacul 10:

Vrând Hristos să mântuiască neamul omenesc din iad, a coborât cu sufletul până la acesta, iar cele de dedesupt s-au umplut de lumină şi de strălucirea Dumnezeirii Sale si fiind izbăviti toti, cu profetii si dreptii au cântat strigând: Aliluia!

Icosul 10:

Ioan si Petru au alergat la mormânt de dimineată, încă întuneric fiind şi prin Dumnezeiasca lumină văzând giulgiurile şi mahrama cu acestea zăcând înăuntru, s-au umplut de bucurie mare si către acesta au zis:

Bucură-te, cel ce încălzeşti răceala sufletului;
Bucură-te, cel ce arăţi căile celor credincioşi;
Bucură-te, cel ce umpli de Dumnezeiască lumină toate;
Bucură-te, cel ce lămureşti vistieriile bunei credinţe;
Bucură-te, oglindă cerească, care strălucesti lumina cea dumnezeiască;
Bucură-te, cunoaşterea care dăruieşti înţelegerea începăturilor dumnezeieşti;
Bucură-te, cel ce luminezi minţile din întuneric;
Bucură-te, cel ce răcoreşti inimile celor însetaţi;
Bucură-te, prin care toate s-au înnoit;
Bucură-te, prin care închipuirile s-au înlăturat;
Bucură-te, prin care înţelepciunea s-a ruşinat
Bucură-te, în care neştiinţa s-a înţelepţit;
Bucură-te, Mormânt de trei ori fericit!

Condacul 11:

Laudă de mânecare adâncă, de dimineaţă mânecând, Ţie, Mântuitorule, aducem în loc de miruri, închinăciune cu frică Mormântului purtător de viaţă, Împărate Sfinte, pe care l-ai arătat nouă izvor de haruri, Cuvinte celor ce strigă Ţie: Aliluia!

Icosul 11:

Sfânta Elena văzând cu bucurie mormântul Tău cel purtător de lumină, mai presus decât soarele, Mântuitorule, răsărind din pământ, căzând s-a închinat cu dragoste şi plină de spaimă Te lăuda strigând către mormânt acestea:

Bucură-te, bucuria şi nădejdea lumii;
Bucură-te, lumina sufletului şi a mintii mele;
Bucură-te, lauda împăraţilor drept-credincioşi;
Bucură-te, încununare a patriarhilor drept-credincioşi;
Bucură-te, că te vestesc arhiereii binecredincioşi;
Bucură-te, că te preamăresc cu evlavie preoţii;
Bucură-te, al monahilor rânduială şi chip al faptei bune;
Bucură-te, acoperământ şi scăpare celor ce vin la tine;
Bucură-te, îngrădirea binecredincioşilor ostaşi;
Bucură-te, că prin tine dreptcredincioşii biruiesc pe vrăjmaşi;
Bucură-te, mormântul viţei celei înţelegătoare;
Bucură-te, mlădiţă a acesteia mult roditoare;
Bucură-te, Mormânt de trei ori fericit!

Condacul 12:

Bucurându-se de aflarea Ta, o, preacinstit Mormânt, dumnezeiasca împărăteasă Elena, Biserică foarte mare şi preafrumoasă a zidit în jurul tău, iar noi credincioşii totdeauna cu evlavie înconjurându-te, Celui îngropat în tine, cu credinţă cântăm: Aliluia!

Icosul 12:

Cântând cu bucurie, te lăudăm cu dragoste, o, mormânt dătător de lumină al lui Hristos, că peste tot neîncăput Domnul Dumnezeu şi Om, în tine fiind îngropat trei zile, te-a sfinţit te-a preamărit şi pe toţi i-a învătat să strige cu credinţă către tine aşa:

Bucură-te, sfârşitul voinţei cele, negrăite;
Bucură-te, cornul nebiruit al credincioşilor;
Bucură-te, de Cuvântul lui Dumnezeu mai înainte propovăduit;
Bucură-te, învăţătura dascălilor credincioşi;
Bucură-te, că Cel necuprins întru tine a încăput;
Bucură-te, că a treia zi cu slavă a Înviat din tine;
Bucură-te, cel ce reversi râurile cunoaşterii de Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce izvoarăşti pâraiele evlaviei Dumnezeiesti;
Bucură-te, cel lăudat de popoare în greutăţi;
Bucură-te, cel lăudat de preotul cel credinclios;
Bucură-te, că ai închis pentru credincioşi prăpastia iadului;
Bucură-te, că acestora te-ai arătat cântare nouă;
Bucură-te, Mormânt de trei ori fericit!

Condacul 13:

O, Cuvinte al lui Dumnezeu, necuprins în firea întreagă, dătător de viaţă şi Ziditorule a toată făptura, cum ai încăput în mormânt? Primeşte, deci, acum, Milostive, aceste rugăciuni ale noastre ale păcătoşilor şi mântuieşte de durerile cele sufleteşti şi trupeşti şi de chinurile cele veşnice pe toti cei ce strigăm Ţie: Aliluia! (de trei ori)

Apoi se zice Icosul 1 si Condacul 1.

Uleiul din candela Sfântului Nectarie şi Sfântului Ioan Rusul vindecă boli mari! Te cutremuri ce minuni se fac

 

Uleiul din candela Sfântului Nectarie şi Sfântului Ioan Rusul vindecă boli mari! Te cutremuri ce minuni se fac

Uleiul din candela Sfântului Nectarie şi Sfântului Ioan Rusul vindecă boli mari! “Mama nu mai avea salivă, nu mai avea gust, o durea toata gura, iar la mijlocul perioadei de radioterapie, a început să nu mai poată mânca…” E cutremurător ce s-a întâmplat
Mama s-a vindecat de cancer prin rugăciuni la Maica Domnului și la sfinți
Vreau să mărturisesc câteva din minunile pe care Sfinții Nectarie și Efrem cel Nou, împreună cu Maica Domnului Pantanassa le-au făcut pentru mama mea, bolnavă de cancer.
Am aflat anul acesta că mama suferă de cancer. Lumea noastră, așa cum o știam, s-a prăbușit, iar eu, din persoana care nu citea un acatist decât o dată pe an, am început să citesc acatistele Sfinților Nectarie, Efrem cel Nou, Ioan Rusul și acatistul Maicii Domnului la icoana Pantanassa, simțind o mare mângâiere sufletească. Împreună cu mama, citim permanent acatistele sfinților. De când am aflat de boală, nu a trecut zi în care să nu ne rugăm. Deși făcea chimioterapie și radioterapie și se simțea foarte rău, mama n-a mai lăsat nici o zi din viața ei să treacă fără a citi acatistele sfinților.
Pentru că tumoarea mamei era în zona capului, efectele secundare ale radioterapiei au fost îngrozitoare. Mama se miruia cu ulei din candela Sfântului Nectarie, trimis din Grecia chiar de măicuțele de la mănăstirea Sfântului, dar și cu ulei din candelă de la mănăstirile Sfântului Efrem cel Nou și al Sfântului Ioan Rusul. Sfinții au intervenit, ușurându-i mamei suferințele, astfel încât doamna doctor se mira cum de sunt așa de „blânde” efectele secundare ‒ deși mamei numai blânde nu i se păreau… Pentru ea, acest tratament era îngrozitor de dur. Nu mai avea salivă, nu mai avea gust, o durea toata gura, avea bubițe pe gingii, iar la mijlocul perioadei de radioterapie, a început să nu mai poată mânca. A avut nevoie să suporte o intervenție chirurgicală, prin care i s-a introdus un tub în stomac, prin care s-a hrănit timp de aproximativ două luni de zile. După această operație, a început să se simtă rău, să aibă frisoane și febră. Febra creștea, în ciuda antibioticelor administrate, până a ajuns la 39 de grade Celsius. M-a cuprins panica și, după ce am sunat-o pe doamna doctor, care nu m-a liniștit prea tare, m-am gândit să iau iconițele sfinților cărora ne rugam și ale Maicii Domnului Pantanassa și i le-am pus pe frunte. Imediat după aceea, i-am pus termometrul și febra scăzuse la 38 de grade, apoi a continuat să scadă. Până pe la miezul nopții deja scăzuse puțin sub 37 de grade. I-am mulțumit Domnului că, prin sfinții Săi, ne-a ajutat și am trecut peste încercare.
O altă minune a fost atunci când mamei a început să-i curgă sânge din nas, fără să se mai oprească. Disperată, am chemat salvarea, care a ajuns abia după o oră. Până atunci mamei i se oprise sângerarea după ce i-am pus din nou sfintele iconițe pe frunte.
În cele mai urâte momente, sfinții au fost alături de noi și ne-au ajutat. Ne-am rugat mult și pentru ca mama să nu mai fie nevoită să facă ultima ședință de chimioterapie. Așa s-a și întâmplat: doamna doctor a hotărât ca ultima ședință să fie anulată, din cauza faptului că organismul mamei era deja foarte slăbit.
Chiar astăzi, mama a primit rezultatul examenului tomograf: în acest moment, nu au mai fost detectate celule canceroase. Ne rugăm în continuare pentru ca aceste celule canceroase să fi dispărut pentru totdeauna din organismul mamei și le mulțumim din tot sufletul Sfântului Nectarie, Sfântului Efrem cel Nou și Maicii Domnului Pantanassa că au fost alături de noi și ne-au ajutat atât de mult, alinându-ne și vindecându-ne suferințele, atât pe cele trupești, cât și pe cele sufletești. Am simțit din plin și ajutorul Sfintelor Parascheva și Teodora de la Sihla, al Sfinților Nicolae, Gheorghe, Mina, Dimitrie, Ioan Gura de Aur și al Sfinților Doctori fără de arginți, Chir și Ioan, Cosma și Damian.
Multă sănătate și curaj la rugăciune tuturor celor care trec prin boli și suferințe! Rugați-vă cu nădejde Dumnezeului nostru care face mari minuni prin Maica Sa și sfinții Săi! Doamne ajută-ne tuturor!

 

Mergi la aceste 7 icoane mari făcătoare de minuni din Ținutul Neamțului și ți se vor rezolva toate problemele și îndeplini dorințele!

Mergi la aceste 7 icoane mari făcătoare de minuni din Ținutul Neamțului și ți se vor rezolva toate problemele și îndeplini dorințele! Au puteri nebănuite!

Marturii ale credintei in Dumnezeu si in sfintii Sai, icoanele au constituit, timp de aproape doua milenii, speranta tuturor celor care s-au rugat pentru rezolvarea sutelor de nevoi aparute in timpul trairii pamantesti. Prin insasi natura lor, toate icoanele sunt binefacatoare si datatoare de ajutor crestinilor inchinatori. Unele icoane au dat insa, de-a lungul timpului, semne miraculoase ale puterii lor, vindecand boli care pareau de nevindecat, aducand ploi in vremuri de cumplita seceta sau curmand nenorociri ce amenintau sa nu se mai sfarseasca. La sfarsitul secolului al XIX-lea, episcopul si carturarul Melchisedec Stefanescu a intocmit o lista cuprinzand cele mai valoroase icoane facatoare de minuni aflate pe teritoriul tarii noastre. Dintre acestea, sapte se gaseau – si inca se mai gasesc – adapostite si cinstite in sfintele locasuri din judetul Neamt.

Manastirea Neamt este renumita nu numai prin frumusetea si incarcatura ei istorica, ci mai ales prin faptul ca adaposteste cea mai veche si mai de pret icoana din Romania. Este vorba de icoana Maicii Domnului cu trei maini – Tricheirousa, sau Lidianca, ultimul supranume fiindu-i dat dupa tara ei de origine. Istoria spune ca icoana, infatisand-o pe Nascatoarea de Dumnezeu tinandu-si Pruncul in brate, iar pe spate avandu-l pictat pe Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, a fost facuta in anul 665, in Lida, ca reproducere a unei alte icoane aparute in mod miraculos pe un stalp de lemn, in anul 35 dupa Hristos. Se mai spune ca, prin anii 700, Sfantul Ioan Damaschin, aflat in timpul vietii pamantesti, a cazut prada unei intrigi, iar califul Damascului, Ualid, i-a taiat mana dreapta. „Atunci Sfantul, tiind mana sa taiata, a cazut inaintea acestei icoane a Maicii Domnului, cerand sa-l vindece, si Maica Domnului intr-adevar a vindecat mana Sfantului, care s-a alipit in chip minunat la locul ei”, spun cronicile vremii. In amintirea minunii, Ioan Damaschin a pus sa se aseze in josul icoanei o mana din argint, iar de atunci, aceasta a purtat denumirea de Maica Domnului cu trei maini. In anul 1401, icoana a fost daruita de catre imparatul bizantin Manuel Paleologu domnitorului moldav Alexandru cel Bun. Ea a fost asezata cu mare cinste in Biserica Mirauti, din Suceava, iar in anul 1415 a fost mutata si a ramas pana azi in Manastirea Neamtului. Sfantul odor nu a scapat de incercari de-a lungul vremii. In timpul unei invazii pagane, un turc a intrat in manastire si a lovit icoana cu iataganul, vrand s-o despice in doua. Hrisoavele spun ca mana turcului a paralizat pe loc, iar taisul armei s-a facut bucatele. Marturie a veridicitatii acestei intamplari sta varful iataganului, care a ramas infipt, pana astazi, in lemnul icoanei. Secole la rand, Maica Domnului cu trei maini de la Neamt a infaptuit miracole care i-au uluit pe credinciosi. Sute de bolnavi fara scapare s-au vindecat ca prin minune, iar multi dintre monahii care s-au rugat fierbinte in fata ei au fost canonizati dupa moarte si au devenit sfinti. Ca dovada a puterii dumnezeiesti, mai trebuie mentionat si faptul ca icoana lacrimeaza de fiecare data in preajma unor mari tulburari sau nenorociri abatute asupra omenirii.

Divorturi rezolvate de Sfanta Ana de la Manastirea Bistrita

Manastirea Bistrita are o vechime de peste 600 de ani, inaltandu-se pe locul unei biserici de lemn ce fusese construita de Petru Musat in jurul anului 1380. Ctitor al sfantului locas este considerat a fi domnitorul Alexandru cel Bun, care, de altfel, a si fost inmormantat aici, alaturi de sotia sa. In anul 1401, domnitorul a primit in dar de la imparatul bizantin Manuel Paleologu doua icoane de mare pret, considerate a fi facatoare de minuni. Una din ele este cea a Maicii Domnului cu trei maini, pomenita anterior. Cealalta, infatisand-o pe Sfanta Ana cu Maica Domnului in brate, a fost asezata la Manastirea Bistrita, unde a si ramas nestramutata pana astazi. Icoana Sfintei Ana de la Bistrita s-a facut renumita prin darul ei de a rezolva in mod miraculos pana si cele mai grele probleme pe care credinciosii le-au avut in familie. Marturiile consemnate de-a lungul anilor vorbesc despre copii vindecati de boli grele, precum si de sute de persoane aflate in pragul unor divorturi iremediabile, care s-au rugat plangand Sfintei si ale caror familii s-au refacut si si-au continuat mai apoi existenta, intr-o armonie fara seaman. Unul din cazurile mai recente este cel al Elenei Baciu, din localitatea ieseana Tomesti. „Eram in situatia de a ma desparti, fiindca sotul ma batea in fiecare zi si vindea lucrurile din casa pentru bautura. Am venit la sfanta icoana si m-am rugat plangand, cu inima grea, fiindca aveam trei copii si nu as fi vrut totusi sa creasca fara tata. Am stat la manastire o zi si, cand am plecat, am ramas fara grai vazandu-l la poarta pe sotul meu. Nu stiu de unde aflase unde eram, caci eu nu-i spusesem, dar alergase intr-un suflet sa ma gaseasca, facand autostopul la nu stiu cate masini si carute. A inceput sa planga, mi-a spus ca ceva s-a rascolit in sufletul lui si m-a rugat sa-l iert pentru toate relele pe care le facuse. A trecut aproape un an de atunci, iar sotul meu nu mai pune strop de bautura in gura. Si-a gasit de lucru, ne iubeste pe mine si pe copii ca pe ochii din cap si parca nici mie nu-mi vine sa cred ce viata fericita ducem acum impreuna”, a povestit femeia.

Icoana Sfintei Marii de la Trifesti tarpeste hotia

Biserica din Trifesti, cu hramul in binecuvantata zi a Inaltarii Sfintei Cruci, a fost zidita in urma cu aproape 300 de ani de boierii locului. La inceputul secolului trecut, un cioban din zona, aflat cu oile pe malul Moldovei, a vazut plutind pe rau o icoana si a scos-o din apa, agatand-o cu un carlig din fier. Istoria spune ca lemnul icoanei a sangerat in locul in care fusese strapunsa de carlig. Speriat, ciobanul s-a rugat de iertare in fata icoanei si a dus-o initial acasa. Noaptea, el a visat-o pe Maica Domnului, care i-a spus sa duca icoana gasita la biserica din Trifesti, fiindca acolo e locul ei. De-a lungul timpului, s-au facut nu mai putin de opt incercari de a muta respectiva icoana in alte manastiri sau biserici mai importante din tara. De fiecare data insa, aceasta s-a intors in mod miraculos, peste noapte, in biserica din Trifesti. Aceasta icoana a Maicii Domnului are in primul rand darul de a aduce ploaia in vremuri de seceta. Apoi, ea si-a demonstrat puterea dovedindu-i pe hotii nedescoperiti. Sunt consemnate zeci de cazuri in care hotii s-au predat de bunavoie politiei dupa ce persoanele pe care le pradasera s-au rugat in fata icoanei din Trifesti. In fiecare an, pe 14 septembrie, in ziua de hram a bisericii, locuitorii din zona obisnuiesc sa mearga in pelerinaj la icoana facatoare de minuni. Traditia cere insa ca pelerinajul sa se faca neaparat pe jos, indiferent cat de mare ar fi distanta dintre locurile de domiciliu ale credinciosilor si biserica din Trifesti.

Mutii vorbesc in fata Icoanei de la Giurgeni

In anul 1724, la cativa kilometri de targul Romanului, boierul Giurgiu a intemeiat o asezare care avea sa-i poarte numele si a inaltat, in acelasi timp, o manastire de maici. Manastirea de la Giurgeni a fost desfiintata de comunisti in 1959, fiind reinfiintata si redata inchinaciunii imediat dupa revolutia din decembrie ’89, insa ca manastire de calugari. Sfantul locas adaposteste o icoana de o valoare inestimabila, atat prin infatisarea ei neobisnuita, cat si prin miracolele pe care le-a infaptuit si le infaptuieste. Aceasta, pictata si daruita manastirii in ziua de 6 august 1831, o infatiseaza pe Maica Domnului avand trei ochi si doua guri. Se spune ca cel de-al treilea ochi si cea de a doua gura au aparut peste noapte, prin voie dumnezeiasca, pe icoana deja pictata. Icoana s-a dovedit a fi facatoare de minuni inca de la inceput si nenumarate sunt povestirile ramase din strabuni care adeveresc infaptuirea de miracole dumnezeiesti asupra celor care s-au rugat cu credinta in fata ei. Maica Domnului cu trei ochi si doua guri, de la Giurgeni, vindeca in primul rand bolile trupesti, multe din ele considerate a fi fara leac. Parintele staret a fost martor al minunii divine, chiar din anul venirii sale la manastire, in 1995. „Era un copil de vreo 6 ani, din Vaslui, mut din nastere. L-au adus parintii la manastire si, la un moment dat, dupa sfanta slujba de maslu pe care am oficiat-o, copilul a rostit limpede primele cuvinte din viata lui, cerandu-i mamei sale sa-l ia in brate si sa-l ridice pana la icoana, ca s-o poata saruta. Zeci de credinciosi prezenti atunci in manastire au ramas inmarmuriti, dupa cum am ramas si eu”, a povestit parintele Antonie.

Sfanta Fecioara vindeca tuberculosii de la Bisericani

Pe la mijlocul veacului al XV-lea, un calugar pe nume Iosif, care dusese ani lungi de pustnicie in sfintele locuri de la Ierusalim, s-a intors pe meleagurile natale din Tinutul Neamtului si a ridicat un schit in dealul Bisericanilor. Dupa o navala a turcilor, in 1449, schitul a fost ars pana in temelii, iar Iosif si-a adunat cei noua calugari discipoli si a vrut sa plece la Muntele Athos, cunoscut drept „Gradina a Maicii Domnului”. Legenda spune ca, la prima raspantie, cei zece monahi au fost opriti de Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, care a coborat plina de lumina din crengile unui stejar si care le-a spus: „Ramaneti pe loc, caci si aici este Gradina Mea”. Calugarii au gasit apoi, in scorbura stejarului, o icoana a Maicii Domnului. Pe acel loc au inaltat o bisericuta din lemn, iar dupa cativa ani, prin ajutorul voievodului Stefan cel Mare si al urmasului sau Stefanita Voda, a fost zidita manastirea de la Bisericani, care dainuieste si astazi. Icoana Maicii Domnului, gasita in scorbura, s-a facut renumita prin puterea ei de a alunga duhurile necurate abatute asupra oamenilor. Icoana Maicii Domnului de la Bisericani are si darul de a curma suferintele celor care sufera de boli ale plamanilor. Localnicii si calugarii spun ca aerul din jurul manastirii este binecuvantat, avand o tarie si o putere miraculoase. Aici a fost construit si functioneaza unul din cele mai renumite sanatorii TBC din tara.

Maica Domnului de la Horaita, izbavitoarea de seceta

Manastirea Horaita este atestata documentar din luna iulie a anului 1428, printr-un hrisov emis de cancelaria domnitorului Alexandru cel Bun. Patru sute de ani mai tarziu, in 1824, sfantul locas a fost inzestrat cu o icoana a Maicii Domnului, pictata si mai apoi imbracata in argint de cativa artisti pelerini veniti din Ardeal. La doi ani dupa aceea, in timpul unei perioade de seceta, calugarii manastirii s-au trezit dimineata si au gasit icoana in poarta bisericii, avand pe ea stropi de apa. Prima minune, dintr-un lant de alte sute de minuni ulterioare, s-a savarsit, conform celor consemnate in cronicile vremii, in aceeasi zi. Calugarii au ingenuncheat si s-au rugat la icoana, iar seara, norii s-au adunat si au izvorat ploaie binefacatoare peste pamanturile uscate de arsita. De-a lungul vremii, icoana Maicii Domnului de la Horaita a fost dusa in procesiuni prin zonele afectate de lipsa apei si, in aproape 90 la suta din cazuri, a infaptuit minunea aducerii imediate si miraculoase a ploii. Din aceasta cauza, ea a fost denumita „izbavitoarea de seceta”, fiind considerata, ca valoare religioasa, a doua icoana aducatoare de ploaie din tara, dupa cea de la Trifesti.

La Manastirea Almas, s-au vindecat 16 bolnavi de cancer

In anul 1659, la poalele Muntilor Stanisoarei au poposit sotii Vasile si Maria Almas, ciobani fugiti din Tara Hategului din cauza unor conducatori maghiari care doreau sa-i converteasca fortat de la credinta ortodoxa la calvinism. Cei doi soti si-au intemeiat o gospodarie pe plaiurile nemtene, apoi au ridicat un paraclis din lemn, care, de-a lungul anilor, a fost transformat in manastire. Ctitorul oficial, consemnat in cronicile anului 1821, logofatul Bals, a dorit sa pastreze ca denumire a sfantului locas numele sotilor initial intemeietori. Manastirea Almas adaposteste o icoana a Sfintei Ana cu Prunca, realizata de autori ramasi anonimi in anul ctitoririi. Icoana si-a dovedit puterea dumnezeiasca chiar in acelasi an, cand manastirea a fost pradata de revolutionarii greci ai Eteriei, nemultumiti de faptul ca slujbele religioase tinute in sfantul locas nu se oficiau, potrivit obiceiului vremii, in limba greaca. Istoria spune ca eteristii s-au straduit fara succes, timp de doua zile la rand, sa clinteasca din loc icoana Sfintei Ana cu Prunca, pe care doreau sa o distruga. Icoana Facatoare de Minuni de la Manastirea Almas a ramas pe locul ei destinat de Dumnezeu si a infaptuit, de-a lungul a aproape 200 de ani, vindecari miraculoase ale bolilor trupesti incurabile. Cronicile manastirii consemneaza nu mai putin de 16 cazuri in care credinciosii bolnavi de cancer s-au vindecat, dupa ce s-au rugat la sfanta icoana. Calugarii mai spun ca unii dintre bolnavii vindecati recent traiesc si in ziua de azi, stand drept marturie vie si incontestabila a minunilor infaptuite asupra lor.
(Ciprian Predescu)
Mii de pelerini s-au inchinat la Icoana Facatoare de Minuni de la Manastirea Hadambu

Inalt Preasfintitul Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, impreuna cu un numeros sobor de preoti, a savarsit ieri slujba de sfintire a Manastirii Hadambu din judetul Iasi. Peste 5.000 de pelerini veniti din toata tara au fost prezenti la slujba. Manastirea a fost construita la jumatatea secolului al XVII-lea. In 2003 a fost lovita de un puternic incendiu si inauntru totul a ars, cu exceptia Icoanei Maicii Domnului, Facatoare de Minuni. Icoana era deja cunoscuta pentru puterile sale binefacatoare, iar parintele staret Nicodim Gheorghita spune ca, in ziua de Boboteaza din 1992, Icoana a lacrimat pentru prima oara. De fiecare data cand se intampla minunea, pelerinii veneau cu miile. Este vorba de oameni care s-au tamaduit de boli grele sau au scapat de blesteme dupa ce s-au inchinat la icoana. Dupa slujba de sfintire, pelerinii au fost invitati la o masa mare la care sateni si calugari au pregatit mii de sarmale, vin, placinte poale-n brau si alte bucate.

„Sfânta Xenia, ajută-mă să-mi găsesc jumătatea”! Minune mare a Sfintei care ajută la căsătorie! Iată cum să procedezi:

 

„Sfânta Xenia, ajută-mă să-mi găsesc jumătatea”! Minune mare a Sfintei care ajută la căsătorie! Iată cum să procedezi:

Prima minune care s-a întâmplat în viața mea prin mijlocirea Sfintei Xenia, a fost chiar primul meu pelerinaj la cimitirul Smolensk. Eu locuiesc într-o suburbie a orașului Sankt-Petersburg și regiunea insulei Vasilievski nu îmi este cunoscută. Am mers împreună cu sora, închipuindu-ne doar aproximativ cum anume vom ajunge la cimitirul Smolensk. În acea zi tramvaiul de care aveam nevoie nu circula și de la metrou a trebuit să mergem pe jos. Vreo două ore am rătăcit, încercând să ne dumerim încotr-o s-o luăm. Eram epuizată, când am început să mă rog: ”Maică Xenia, arată-ne calea, ajută-ne să ajungem la tine!”

Imediat am observat în depărtare ceva care mi s-a părut asemănător cu o cupolă. M-am gândit că este o biserică și ne-am îndreptat spre ea. Dar s-a dovedit a fi doar o clădire veche. Deja dezămăgită și sleită de puteri, am privit în jur, și am văzut în depărtare o cupolă (de data aceasta una adevărată), era biserica din cimitirul Smolensk.

„Ajută-mă să-mi găsesc jumătatea”

După această întâmplare am fost nu o singură dată la cimitirul Smolensk, și niciodată nu am plecat fără să fiu auzită și ajutată.

Îmi amintesc că odată am venit la sfânta Xenia cu o prietenă. Ea nu era prea apropiată de Dumnezeu și biserică, dar suferea foarte mult din cauza singurătății și spera la un miracol. Ea a scris un bilețel în care i-a cerut sfintei Xenia, să o ajute să-și găsească jumătatea. A trecut o săptămână și prietena mea a fost telefonată de un tânăr, el i-a spus că a văzut numărul ei de telefon zgârâiat pe geamul din metrou. S-au întâlnit.

Tânărul cu adevrat de parcă reprezinta a doua jumătate a ei. Totul, de la exterior și până la lumea interioară, era asemănător. Aceleași vicii și virtuți. Chiar și prietena mea, care este foarte departe de misticism, a recunoscut că cererea ei a fost îndeplinită literalmente. Doar că a hotărât că nu-și va uni soarta cu acest băiat, prea multe aspecte ale caracterului său nu i-au fost pe plac. Întâmplarea i-a oferit posibilitatea să se privească dintr-o parte și să înțeleagă că tabloul nu e prea îmbucurător. Acum este din nou în căutarea unei persoane dragi, dar nu mai vrea ca acesta să semene atât mult cu ea însăși.

Traducere și adaptare Natalia Lozan

Sursa: altarulcredintei.md
***
Rugăciune către Sfânta Xenia cea nebună pentru Hristos
24 Ianuarie

O, Sfântă maică Xenia, vieţuind sub acoperământul Celui Preaînalt şi întărită fiind de Maica lui Dumnezeu, răbdând foamea şi setea, gerul şi arşiţa, defăimările şi prigonirile, ai primit de la Dumnezeu darul înainte-vederii şi al facerii de minuni, iar acum sălăşluieşti întru lumina Celui Atotputernic. Sfânta Biserică te preamăreşte acum ca pe o floare bineînmiresmată. Stând înaintea sfintei tale icoane, ne rugăm ţie ca uneia care eşti întru viaţa cea neîmbătrânitoare, dar petreci şi împreună cu noi: primeşte cererile noastre şi le du la scaunul Milostivului Părinte Ceresc, ca ceea ce ai îndrăznire către El; cere pentru cei ce aleargă la tine mântuire veşnică, îmbelşugată binecuvântare pentru faptele şi începuturile cele bune, izbăvire din toate nevoile şi necazurile. Mijloceşte cu rugăciunile tale înaintea Atotînduratului nostru Mântuitor, pentru noi netrebnicii şi păcătoşii. Ajută, Sfântă şi fericită maică Xenia, să fie luminaţi pruncii cu lumina Sfântului Botez şi să fie pecetluiţi cu pecetea darului Sfântului Duh; băieţii şi fetele să fie crescuţi în credinţă, cinste şi frică de Dumnezeu; dăruieşte-le lor reuşită la învăţătură; tămăduieşte pe cei neputincioşi; trimite dragoste şi bună-înţelegere celor căsătoriţi, învredniceşte pe monahi de nevoinţa cea bună şi apără-i de defăimări; întăreşte-i pe păstori întru tăria Duhului Sfânt, păzeşte poporul şi ţara aceasta în pace şi fără de tulburare, roagă-te pentru cei lipsiţi în ceasul morţii de împărtăşirea cu Sfintele lui Hristos Taine; că tu eşti nădejdea noastră, grabnica noastră ascultătoare, pentru care îţi aducem mulţumire şi slăvim pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, pe Dumnezeul cel în Treime închinat şi minunat întru Sfinţii Săi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Cutremurător pe câţi oameni îi ajută Vindecătorul de cancer şi de toată boala!!!

 Vineri seara mi-a apărut Sfântul Nectarie în vis. M-a mângâiat şi mi-a spus: „Gheorghiţa, în această noapte te-am operat eu, a fost de faţă Măicuţa Domnului, ţi-am scos afară tot ce era mai rău (fibromul). Te rog să mergi la doctoriţa Maria Adina să-ţi facă o ecografie şi ai să vezi că nu mai ai nimic”.

Pentru mine, care aveam patruzeci şi trei de ani, anul 2001 a fost foarte greu, deoarece în luna noiembrie am fost diagnosticată cu „metropatie hemoragică, fibrom uterin”. Am urmat tratamentul prescris de medicul de la Spitalul Clinic de Urgenţă Militar Central din Bucureşti şi de la Policlinica Elias (C.M.D.T.A.), dar starea mea de sănătate se înrăutăţea din zi în zi. Am făcut foarte multe ecografii la doamna doctor Tatomir Adina – Maria şi de fiecare dată mi se spunea că nu este bine. Simţeam şi eu acelaşi lucru şi nu ştiam dacă voi mai trăi. Dar Bunul Dumnezeu, care lucrează prin sfinţii Săi „doctori fără de arginţi”, m-a tămăduit într-un mod miraculos.

După un an mi s-a produs o hemoragie care a durat optsprezece zile, nu mai puteam merge pe picioare, şi atunci am intrat în panică. Am apelat la o salvare de la Policlinica Elias. Mi s-a spus că nu pot să-mi trimită salvarea pentru că atunci, în noiembrie 2002, sosise preşedintele Americii şi trebuia să-i asigure securitate şi asistenţă medicală. Am rugat-o pe verişoara mea, care lucra şi ea la o policlinică, să vină cu un taxi pentru că mă simţeam foarte, foarte rău. Dar, spre bucuria mea, ea a venit însoţită de salvare, pentru că persoana la care trebuia să ajungă salvarea îşi rezolvase cazul.

Am mers la Policlinica Elias cu salvarea şi când am intrat în cabinet doctoriţa m-a certat, spunându-mi că se mira cum de mai trăiesc după atâta hemoragie. Am fost consultată şi mi-a zis că trebuie urgent să fac operaţie pentru că dau în septicemie şi mor. Mi-a făcut biletul de trimitere la Spitalul Elias, dar eu, ştiind că nu am posibilităţi financiare pentru a face această operaţie am întrebat-o ce consecinţe are şi dânsa mi-a spus că îmi va scoate totul, eliminând fibromul.

Am mulţumit bunului Dumnezeu pentru tot, am luat biletul de trimitere şi m-am îndreptat spre casă, gândindu-mă ce voi face. Seara, cu credinţă şi nădejde în Bunul Dumnezeu şi în Sfânta Fecioară Maria, m-am rugat din tot sufletul. „Doamne, ştiu că mă iubeşti, te rog să ai milă şi de mine, păcătoasa, să-mi alini durerile şi, dacă mai am treburi pe Pământ, te rog să mai îngădui să trăiesc, iar dacă nu, să mor făcând voia Ta!”

Am adormit şi la ora 3.00 noaptea m-am trezit cu o lumină puternică în cameră şi cu un miros de bună mireasmă. Am constatat că hemoragia se oprise, semn că nu trebuia să mai fac această operaţie. Mai târziu am ajuns la Mănăstirea Curtea de Argeş, la Sfânta Muceniţă Filofteia, cu o prietenă, la Sfântul Maslu şi la plecare am luat Acatistul Sfinţilor doctori fără de arginţi, Cosma şi Damian şi pe al Sfântului Ierarh Nectarie Taumaturgul. Am citit Acatistul Sfântului Nectarie şi vineri am mers la Mănăstirea Radu Vodă, la moaştele sfântului, să mă rog. „Sfinte Nectarie, te rog să mijloceşti la Bunul Dumnezeu, Iisus Hristos şi Sfânta Fecioară Maria să fiu şi eu ajutată în această suferinţă grea. Nu ştiu cine eşti, dar te rog să faci şi tu cu mine ce a făcut Dumnezeu cu tine”. Am fost miruită cu ulei din candela Sfântului Nectarie şi am simţit o pace, o linişte şi o bucurie deplină.

Vineri seara mi-a apărut Sfântul Nectarie în vis. M-a mângâiat şi mi-a spus: „Gheorghiţa, în această noapte te-am operat eu, a fost de faţă Măicuţa Domnului, ţi-am scos afară tot ce era mai rău (fibromul). Te rog să mergi la doctoriţa Maria Adina să-ţi facă o ecografie şi ai să vezi că nu mai ai nimic”.

Am rămas foarte mirată pentru că într-adevăr, mă simţeam foarte bine. Am mers la Policlinica Elias şi, urmând Sfântului Nectarie, am rugat-o pe dânsa (pe doctoriţa Maria Adina) să-mi facă o ecografie, dar nu i-am spus ce mi s-a întâmplat în vis.

A început să-mi facă ecografia şi să-mi spună că se bucură că m-am operat pentru că operaţia este cicatrizată şi nu mai există acel fibrom. Nu mai am nimic.

Am început să plâng şi să-I mulţumesc Bunului Dumnezeu, Sfintei Fecioare şi Sfântului Nectarie pentru tot ajutorul primit.

Deşi au trecut opt ani de când s-a petrecut acest miracol cu mine, încă mi se pare incredibil – pentru că nu mai am nimic! Bun este Dumnezeu şi minunate sunt lucrurile Lui, prin sfinţii Săi aleşi. Slăvit să fie Domnul întru sfinţii Săi!

Minunile Sfintei Cuvioase Parascheva: „Dacă vrei să fie sănătos copilul tău, să vii la mine!“

 Minunile Sfintei Cuvioase Parascheva: „Dacă vrei să fie sănătos copilul tău, să vii la mine!“ E uluitor ce minuni se fac la Iaşi şi în toată lumea!!!

De 367 de ani de când moaştele Cuvioasei Parascheva se află la Iaşi, sărbătoarea din 14 octombrie are o însemnătate cu totul aparte pentru români, sute de mii de credincioşi venind să se închine la racla celei pe care o ştiu „mult folositoare“. Cei care ajung la „Cuvioasa“ – aşa cum o numesc prietenii ei – o roagă pentru soluţionarea problemelor de zi cu zi, îi cer alinare pentru necazurile care s-au năpustit asupra lor, sănătate, spor în casă şi bucurii. Iar Sfânta îl ascultă pe fiecare în parte şi nu întârzie să le vină în ajutor celor ce îşi pun speranţa în puterea ei şi o roagă cu credinţă. Minunile Cuvioasei sunt nenumărate. Multe sunt cunoscute din povestirile celor care le-au primit, dar multe au rămas în taina celor care le-au trăit.
Sfânta Parascheva de la Iaşi se bucură în ţară de un cult deosebit, mai mult decât toţi ceilalţi sfinţi care au moaşte în România. În fiecare zi, la Catedrala mitropolitană din Iaşi, de dimineaţă până seara târziu, se face un mic pelerinaj continuu, cu credincioşi de toate vârstele şi din toate locurile, veniţi la rugăciune. În mod deosebit, în sărbători, în posturi şi în fiecare vineri, considerată ziua Cuvioasei Parascheva, vin mulţi credincioşi şi se închină la raclă cu credinţă, aducând flori, daruri şi îmbrăcăminte, pe care le ating de racla ei, pentru a primi ajutor, sănătate şi binecuvântare. Se spune că atâtea minuni a săvârşit Sfânta Parascheva, mai multe chiar decât numărul stelelor şi nisipul mării. Pentru că Sfânta vindecă şchiopi, surzi, ciungi, ologi şi tot felul de boli, chiar şi cele mortale; depărtează toată neputinţa nevindecată, numai cu atingerea raclei. Şi în zilele noastre, Cuvioasa nu conteneşte a face minuni pentru cei care cu credinţă aleargă la ea, nu numai în Epivata, unde casa părintească a fost transformată în biserică închinată ei, şi în Catedrala mitropolitană de la Iaşi, ci în toată lumea. Vă prezentăm în continuare câteva dintre minunile săvârşite de Cuvioasa Parascheva, povestite de credincioşi în scrisorile trimise preoţilor slujitori de la Catedrala mitropolitană din Iaşi, consemnate în „Patericul românesc“ sau în cartea „Suferinţele mamei Blondina, o martiră a Siberiei“. Un inginer bolnav de plămâni a fost internat în spital pentru operaţie. În acest timp, mama sa a mers la moaştele Cuvioasei Parascheva, cerându-i sănătate pentru fiul ei. Timp de două săptămâni, doctorii au tot amânat operaţia. Şi observând că leziunile pulmonare s-au vindecat în chip miraculos, i-au spus bolnavului că nu mai este nevoie să fie operat şi să se întoarcă acasă, pentru că „este cineva care se roagă lui Dumnezeu pentru dumneavoastră!“. Într-o zi, o femeie de 40 de ani a intrat în Sfânta Mitropolie, alergând prin biserică şi plângând în hohote. Un preot slujitor care se afla atunci în biserică a întrebat-o ce are. Aceasta i-a spus că a făcut sinuzită, dar, neavând timp să se trateze, s-a pomenit cu dureri grozave de cap şi apoi i s-a umflat tot capul. Mergând în cele din urmă la medic, acesta i-a spus că tot creierul este acoperit cu puroi şi că trebuie să-i facă operaţie foarte grea, dar că ea nu va rezista la această operaţie, şi de aceea să aştepte moartea. Preotul a întrebat-o dacă crede în Dumnezeu, iar ea a spus că da, dar la biserică vine rar, având serviciu, copii şi sărăcie mare. Atunci, el i-a făcut pomelnic şi a dus-o la Cuvioasa, unde s-a închinat. Preotul povesteşte că peste trei luni a întâlnit-o pe stradă, sănătoasă şi voioasă. Femeia i-a spus atunci slujitorului Domnului că „la vreo trei săptămâni după ce am dat pomelnicul, a început să-mi curgă puroi din nas şi a curs mult timp. S-a scurs toată infecţia de pe creier şi m-am făcut sănătoasă“.
A doua zi, a simţit că este sănătos, şi până astăzi nu mai are nimic
Unui copil de trei ani şi jumătate i s-a oprit brusc graiul. Atunci mama a luat copilul în braţe şi a venit să ceară ajutorul Sfintei Parascheva. Pe când se ruga ea cu lacrimi, deodată copilul a strigat: „Mamă, mamă! Aici este Doamne, Doamne!“. Mulţumind din inimă Preacuvioasei Parascheva, mama s-a întors acasă cu copilul sănătos. Un preot din Ardeal povesteşte că era bolnav de plămâni şi făcând foarte multe injecţii cu antibiotice, a simţit că începe să orbească. Când s-a dus la doctor, acesta i-a confirmat nenorocirea. Imediat, preotul s-a urcat în tren şi a venit la Iaşi. Era ora 22:00. Catedrala era închisă. Atunci a stat în genunchi, afară, lângă peretele unde erau moaştele Sfintei Parascheva, s-a rugat câteva ceasuri, plângând. A doua zi a simţit că este sănătos, şi până astăzi nu mai are nimic nici cu ochii, nici cu plămânii şi slujeşte Sfânta Liturghie la o mănăstire din Ardeal. Odată, a venit de la Bucureşti o doamnă, aducând în dar Sfintei Parascheva un covor persan, mare şi frumos. Preotul care era la racla Cuvioasei a întrebat-o ce înseamnă acest dar. Dânsa i-a povestit că soţul ei, bărbat de 45 de ani, s-a îmbolnăvit şi, cu tot progresul medicinii, doctorii nu găseau leac la boala lui, spunându-i să se pregătească de moarte, că are cancer. Dar, într-o zi, a venit la ei acasă un prieten care le-a spus că pleacă la Iaşi, sfătuindu-i să-i dea bani şi pomelnic să îl ducă el la Sfânta Parascheva. Peste două luni, bărbatul s-a făcut sănătos fără nici un tratament şi, drept mulţumire, soţia sa, personal, a adus acest covor la Sfânta Parascheva. O altă femeie, necăjită că toată faţa soţului ei este cuprinsă de nişte bube urâte care supurează şi-i provoacă mare durere, a venit la Cuvioasa Parascheva, a plâns, s-a rugat şi a dat pomelnic. Mulţi doctori încercaseră cu diferite tratamente şi alifii să-l vindece, dar totul era în zadar, ba, parcă, după fiecare tratament, rănile se înfocau şi se extindeau mai tare. Când a venit la Iaşi, femeia a atins de moaştele Sfintei batista curată pe care o avea la ea, iar când a ajuns acasă, a pus batista pe faţa soţului, acestuia potolindu-i-se durerile. După o săptămână, au dispărut şi bubele.
A venit din Bulgaria pentru că Sfânta i s-a arătat
În anul 1968, prin luna martie, la Mitropolie a venit o femeie din Bulgaria. Unul dintre preoţii care erau în catedrală a întrebat-o dacă ştie să vorbească ruseşte, pentru a-i spune ce i s-a întâmplat. Atunci femeia i-a povestit că are un singur băiat, care a ajuns la facultate în anul al II-lea şi că subit a înnebunit, dar într-o formă aşa de gravă, că-l ţine într-o cuşcă. Ea întotdeauna a fost credincioasă, în schimb soţul ei este ateu şi întotdeauna îl blestema pe copilul lui şi Îl înjura pe Dumnezeu. Ea mereu mergea la biserică, rugându-se cu lacrimi pentru copilul ei. Într-o noapte, a visat o femeie înaltă, îmbrăcată în negru, care i-a spus: „Dacă vrei să fie sănătos copilul tău, să vii la mine!“. Femeia n-a întrebat-o unde să meargă şi cine este aceea pe care a visat-o. Însă, peste vreo două luni, iarăşi a visat aceeaşi femeie, care i-a spus acelaşi lucru ca şi prima dată. A întrebat-o cine este şi ea i-a spus că este „Sfânta Parascheva din Iaşi!“ Doamna locuia chiar în capitala Bulgariei, Sofia. Imediat s-a dus la ambasadă şi, obţinând paşaportul, a venit la Sfânta Parascheva. Preotul a sfătuit-o cum să se roage şi să lase un pomelnic. Până seara a stat lângă raclă, rugându-se. După un an, a venit, împreună cu mama ei de 90 de ani, să-i mulţumească Sfintei Parascheva că băiatul ei s-a făcut complet sănătos şi că îşi continuă studiile.
Ajutor şi bucurie în familie
În anul 1955, o familie din Iaşi nu avea înţelegere în casă. Într-o seară, femeia disperată a părăsit căminul. Zadarnic au căutat-o soţul şi fiica. Şi după ce fetiţa s-a culcat, tatăl ei a alergat la Sfânta Parascheva şi s-a rugat cu lacrimi să-i întoarcă soţia cu bine în familie. Întorcându-se acasă, după o oră a bătut cineva în uşă. Era soţia. Avea chipul palid şi îngândurat. „Unde ai fost femeie? Ce ţi s-a întâmplat?“, a întrebat-o soţul. „Diavolul mi-a dat în gând să mă sinucid. De aceea, m-am aşezat pe linia trenului aproape de gara Nicolina. Dar, la ora opt seara, pe când venea un tren cu viteză, fiica noastră, îmbrăcată în alb, a venit la mine, m-a apucat repede şi m-a aruncat afară de pe linie. Aşa am scăpat de moarte şi de osânda iadului“, a povestit ea. „Femeie, în seara aceasta, la ora opt, fiica noastră era culcată, iar eu mă rugam pentru tine. Aceea care te-a salvat nu era fiica noastră, ci însăşi Sfânta Parascheva! Să-i mulţumim ei, căci ea te-a scăpat de această cumplită şi dublă moarte, trupească şi sufletească!“ O farmacistă foarte cuminte, având 32 de ani, tot voia să se căsătorească. A dat rugăciuni la Sfânta Parascheva şi imediat a făcut cunoştinţă cu un doctor văduv. Acela a început s-o curteze, dar nu spunea ceva serios. Apoi a lasat-o şi s-a dus la altele. Ea, disperată, tot venea şi se plângea Sfintei… Preotul de la raclă a sfătuit-o: „Să continuăm cu rugăciuni la Cuvioasa Parascheva“. Şi într-o duminică, pe neaşteptate, a venit doctorul la familia fetei şi a cerut-o în căsătorie. Peste zece zile au făcut nunta.
Ocrotitoarea studenţilor
Printre cei care aleargă la ajutorul maicii noastre Parascheva sunt studenţii. Mai ales în lunile de examene, racla Cuvioasei este plină de cărţi, caiete de şcoală şi pomelnice. O fată voia să dea la medicină. A venit la Mitropolie foarte necăjită că toată vara nu s-a pregătit aşa cum trebuie şi îi e frică că nu va putea intra, căci din ce a învăţat nu poate ţine minte decât structura splinei. A fost sfătuită de preoţii de aici să se ducă la racla Sfintei Parascheva, să se roage cum ştie, iar ea o va ajuta. Tânăra, stând în genunchi în faţa sfintei racle, s-a rugat: „Sfântă Parascheva, nu sunt pregătită, ştiu bine numai splina“. La examen au intrat trei candidaţi. Li s-a întins cutia cu bileţele, au tras primii doi bileţelele şi la urmă a tras şi ea, cu strângere de inimă, şi mare i-a fost mirarea când a văzut pe bileţel: „Splina“. A ştiut perfect şi a luat zece. A doua zi a venit să-i mulţumească Cuvioasei Parascheva. De la uşă a început să plângă şi să strige: „Cuvioasă, tu ai luat zece, tu ai ştiut, tu eşti studentă…, nu eu…“. O tânără povesteşte cum, obosită de şcoală şi foarte deprimată, a ajuns să-şi spună că nu mai are rost să trăiască. „În seara aceea am adormit plângând, cu gândul ca a doua zi să le părăsesc pe toate, să-mi pun capăt zilelor. Noaptea am avut un vis în care am descoperit-o pe Sfânta Parascheva… Mă aflam într-o încăpere micuţă, precum chilia unei maici. Acolo se aflau un pat din lemn fără saltea şi o icoană. Am intrat şi am sărutat icoana, care a zâmbit. Era o tânără în negru, acoperită, nu ştiu dacă de o năframă sau de părul ei. M-a întrebat dacă vreau să devin maică. I-am răspuns că nu şi că vreau să mă sinucid. Atunci mi-a zis să merg la o mănăstire, departe, şi să stau trei zile. La sfârşit, am sărutat-o din nou. De atunci viaţa mea s-a schimbat. Am mers la duhovnic, care m-a trimis la o biserică cu hramul Sfintei Parascheva. Părintele de acolo mă aştepta şi mi-a zis: „Vino să-ţi dau cărţi, pentru a afla!“. Aşa am trecut de starea în care eram. De atunci, toate îmi merg bine“. Un preot povesteşte cum că într-o seară a venit la Mitropolie o doamnă de 35 de ani, foarte agitată, emoţionată până la lacrimi. Plângea şi se închina la toate icoanele, dar mai ales la Cuvioasa Parascheva. A zis că e foarte fericită şi a venit să-I mulţumească lui Dumnezeu şi Sfintei Parascheva, povestind: „Sunt funcţionară în Galaţi şi m-am hotărât să fac facultatea de germană, dar nu mă simţeam aşa bine pregătită, am vrut sa-mi încerc şansa. Venind pe drum spre Iaşi, la examenul de admitere, m-am întâlnit în tren cu o domnişoară care era în aceeaşi situaţie ca şi mine. Când am ajuns la Iaşi, eu i-am propus domnişoarei să mergem amândouă la Sfânta Parascheva să-i cerem ajutorul. Domnişoara mi-a răspuns că ea n-are nevoie de ajutorul nimănui, că este pregătită bine. Eu totuşi am venit la Cuvioasa şi i-am cerut ajutorul pe care mi l-a dat. La examen, cea bine pregătită a picat şi eu am reuşit, iar acum am venit să-i mulţumesc“.
Cuvioasa ocroteşte culturile
Într-un sat din apropierea Iaşului au apărut omizi care distrugeau tot. Atunci, preotul satului şi credincioşii au cerut la Mitropolie să le-o dea pe Cuvioasa, să o ducă în livezile lor, ca să-i scape de această nenorocire. Li s-a aprobat. Au mers cu sobor de preoţi şi credincioşi şi au pus-o pe Sfânta Parascheva într-o grădină sub un copac, care nu mai avea frunze, ci numai omizi. În apropierea grădinii curgea o apă, şi în partea cealaltă era şoseaua naţională. După ce au început rugăciunile, toţi au văzut cum omizile coborau din copac şi mergeau la apă, se aruncau în apă şi mureau, iar altele mergeau pe şosea, se opreau acolo şi mureau strivite de maşini şi de căruţe. Când s-au terminat Sfântul Maslu şi rugăciunile, nu mai era nici o omidă pe copac şi nici în grădini.
Comuniştii au vrut s-o îngroape în cimitir
Prin anii 1950-1954, comuniştii au vrut s-o îngroape pe cuvioasa, pentru ca mulţimea de credincioşi care venea să se închine zilnic să nu-i mai deranjeze. S-au sfătuit în secret şi într-o dimineaţă au trimis oameni să sape groapă în cimitir. Când au început să sape, cerul, care până atunci era senin şi însorit, s-a întunecat cu nişte nori mari şi negri, a început un vânt năprasnic, cu ploaie şi gheaţă cât oul de porumbel, cu tunete şi fulgere, de credeai că-i rade Domnul de pe faţa pământului. Îngroziţi, oamenii au alergat cu mic cu mare la Mitropolie să se roage Cuvioasei Parascheva să mijlocească ea la Bunul Dumnezeu, ca să nu-i prăpădească. Au chemat preoţii, au tras clopotele şi au făcut cu toţii acatistul şi paraclisul Cuvioasei şi alte rugăciuni către Domnul şi Maica Domnului, încât toată biserica era numai lacrimi şi suspine. S-au rugat până târziu. Furtuna s-a potolit.
„Vedeam cum, din senin, se adunau norii şi apoi ploaia îndestula pământul însetat“
În timpul marii secete din vara anului 1947, când mureau oamenii şi animalele de foame, s-au scos moaştele Sfintei Parascheva în procesiune prin satele Moldovei. Credincioşii le aşteptau şi le întâmpinau cu lacrimi de bucurie şi cu făclii în mâini. În urmă, veneau nori de ploaie bogată şi adăpau pământul. Drept mulţumire, credincioşi se rugau şi înălţau câte o troiţă Sfintei Parascheva. „În luna mai 1947, în cel de-al doilea an de secetă, am fost rânduit să însoţesc sfintele moaşte şi să conduc această procesiune de cerere a îndurării lui Dumnezeu prin oraşele şi satele Moldovei, ai cărei fii şi fiice se zbăteau în ghearele foametei şi suferinţelor, tânguindu-şi pe cei căzuţi în război. Am văzut aievea, iubiţi fraţi şi surori, minunile săvârşite de Cuvioasa Parascheva în urma rugăciunilor întregului popor. Părinţii slujitori care m-au însoţit atunci, ca şi cei ce ne-au întâmpinat pe traseu, la Iaşi, Prut, Roman, Adjud, Oneşti, Tazlău, Neamţ şi Fălticeni, făcând astfel ocolul Moldovei, au fost martori când mulţimile de credincioşi, cuprinşi de evlavie la sosirea procesiunii, se apropiau şi se atingeau de sfintele moaşte. Aceştia deveneau, astfel, martorii multor minuni ce se petreceau aievea. În urma rugăciunilor stăruitoare, cu lacrimi de nădejde, vedeam cum, din senin, se adunau norii şi apoi ploaia îndestula pământul însetat, după seceta cumplită. Ca rod vădit al popasului şi rugăciunilor la moaştele Cuvioasei Parascheva stă troiţa ridicată de credincioşii parohiei Prisăcani din dreapta Prutului, ce a însemnat o chemare şi o hotărâre ca în acel loc să se pună temeliile unei noi şi frumoase biserici, o adevărată catedrală. În această revărsare de evlavie creştină a continuat pelerinajul peste două luni, reînnoit pe parcurs, cu credincioşi, preoţi, monahi, având deseori alături de ei reprezentanţi ai autorităţilor locale, în ciuda prezenţei trupelor sovietice. Întorcându-mă acum cu gândul la cele peste două luni de rugăciuni speciale pentru ploaie, tămăduiri şi îndreptarea vieţii, la participarea zilnică a numeroşilor credincioşi veniţi ca la Mântuitorul Iisus Hristos, cu bolnavii şi suferinzii lor, cu adâncă smerenie înălţăm mărire lui Dumnezeu, Care Şi-a arătat puterea Sa împlinind nădejdea credincioşilor, realizându-le cererile. Spre lauda Sa şi a Cuvioasei Parascheva, toate aceste fapte minunate s-au întipărit adânc în sufletele şi viaţa preoţilor şi a credincioşilor participanţi, şi într-a noastră, nevrednici slujitori. Din ofrandele credincioşilor s-au oferit ajutoare căminelor de orfani, după recomandarea preoţilor locului“, mărturisea, în urmă cu câţiva ani, la hramul Cuvioasei de la Iaşi, vrednicul de pomenire Teoctist patriarhul, în 1947 marele eclesiarh al Catedralei mitropolitane ieşene.

Boala gura-mana-picior este o infecție virală, întâlnită frecvent la copii cu varsta 1-6 ani, și se manifestă prin răni foarte dureroase în cavitatea bucală și eruptii cutanate pe mâini și picioare. Însăși denumirea bolii provine de la localizarea eruptiilor: gura-mana-picior.

 Boala gura-mana-picior este o infecție virală, întâlnită frecvent la copii cu varsta 1-6 ani, și se manifestă prin răni foarte dureroase în cavitatea bucală și eruptii cutanate pe mâini și picioare. Însăși denumirea bolii provine de la localizarea eruptiilor: gura-mana-picior.

Boala gura-mana-picior este cauzată de virusul Coxsackie, din familia de virusuri denumite nonpolio enterovirusuri. Boala este frecventă în special în sezonul cald și se transmite foarte ușor de la copil la copil. Transmiterea are loc pe cale orală: prin secreții precum saliva, sputa, secreții nazale eliberate prin tuse și strănut, sau prin atingerea suprafețelor contaminate, jucării, farfurii, căni, linguri, prosoape. Boala apare frecvent în creșe, grădinițe, dar și în mediul familial sau în vacanțe la hotel.

Simptome și tratament

Boala gura-mana-picior debutează cu febra 39-40 grade Celsius, scăderea poftei de mîncare, iritabilitate, durere puternică în gât – herpangina. La o distanță de 2-3 zile apar vezicule foarte dureroase localizate la nivelul gurii: gingie, limbă, interiorul obrajilor. Ulterior apare erupția cutanată sub formă de pete roșii, plate, uneori cu vezicule la nivelul palmelor, feselor, regiunii genitale, genunchilor sau tălpilor. Aceste erupții nu sunt însoțite de prurit, spre deosebire de erupțiile în varicelă. Aceste leziuni dispar treptat fără dezvoltarea crustei și fără a lăsa cicatrice. După vindecare copilul rămâne cu imunitate împotriva virusului, dar asta nu înseamnă că nu va putea să mai contacteze boala, deoarece serotipurile Coxsackie sunt foarte numeroase și din această cauză boala se poate repeta sub forma unei noi infecții.

Boala gura-mana-picior, în mod normal, este o viroză care trece în scurt timp și fără complicații, în cazul copiilor cu o imunitate bună. Fiind o boală cauzată de un virus, antibioticele nu își au argumentarea în tratament și nu ajută la vindecare. Nu există un tratament medicamentos specific pentru această afecțiune.

Copilul bolnav trebuie izolat la domiciliu, pentru a nu molipsi alți copii, dar și pentru intersul proporiu, pentru a evita complicațiile și suprainfecția. Ultimul lucru de care are nevoie copilul bolnav este să între în contact cu alte virusuri sau bacterii, având deja sistemul imunitar pus la încercare.

Din cauza ulcerațiilor din gură, care creează un disconfort mare și cauzează dificultăți de masticație și înghițire, copilul refuză să măncânce și să bea. În combinație cu febra mare, crește riscul de deshidratare, deci ne asigurăm că copilul consumă suficiente lichide. Din cauza leziunilor dureroase din cavitatea bucală, trebuie evitat orice poate irita și acutiza durerea: limonadă sau sucurile acide, condimentele, fructele mai acre. Pe perioada bolii, se recomandă o alimentație mai ușoară, bazată pe supe, iaurturi, mousse-uri, piureuri. Acestea nu trebuie servite fierbinți, ci aproape de temperatura camerei sau a corpului. În cazul copiilor mai mari, gargarele cu infuzie de Calendula vor ameliora durerile și va contribui la vindecarea mai rapidă a leziunilor din cavitatea bucală. Copiilor mici, ce nu pot face gargare, se poate de oferit să bea ceai din florile de Calendulă sau Mușețel.

Remedii homeopate utile în boala gura-mana-picior

Remediile homeopate utile în boala gura-mana-picior vor fi alese individual în dependență de simptomele prezente. Aconitum Napellus, Belladonna, Ferrum Phosphoricum, Rhus Toxicodendron – sunt cel mai des indicate remedii în debutul bolii, cînd unicul simptom prezent este febra. Alte remedii homeopate utile în febră sunt Bryonia, Gelsemium, Chamomilla, Pulsatilla. În momentul apariției leziunilor ulceroase din gură apare probabilitatea de prescriere a remediilor homeopate precum Arsenicum album, Borax, Mercurius solubilis, Mercurius Corrosivus, Muriaticum acidum, Sulfur, Sulphuric Acid, Nux vomica și altele. Remediile homeopate sunt sigure și pot fi administrate la orice vârstă, de la sugari la adulți, bătrâni. Pentru a completa trusa homeopată cu remediile menționate mai sus, contactează medicul tău homeopat să te ghideze în alegerea diluției potrivite, să fie disponibile în caz de necesitate. Cu cât mai devreme se începe tratamentul homeopat, avem un rezultat mai bun și o vindecare mai rapidă.