Cele mai cunoscute minuni ale Sfântului Mina

O femeie oarecare, silită fiind de către un bărbat spre amestecare de rușine, s-a dus la sfântul și a cerut ajutorul lui, care nu a trecut-o cu vederea, păzind-o năvătămată. Acela, legându-și calul de piciorul său, încerca să silească pe femeie. Iar calul, sălbăticindu-se împotriva stăpânului, nu numai că l-a împiedicat de la nelegiuita faptă, ci l-a și târât pe pământ, neoprindu-se până la biserica sfântului. Ajungând acolo, cu mare glas necheza, făcând pe mulți oameni să iasă din biserică afară să vadă ce se întâmpla. Deci, cel ce a pătimit aceasta, văzând adunarea poporului și calul său care și mai mult se zbătea, și neavând vreun ajutor de la cineva, temându-se să nu sufere ceva mai rău de la calul său, a mărturisit fără să se rușineze, înaintea tuturor, păcatul său și îndată calul s-a liniștit. După aceasta, dezlegându-se călărețul, a intrat în biserica sfântului și căzând la pământ se ruga lui ca să nu fie încă mai mult pedepsit.

Altă dată, un șchiop și o femeie mută, stăteau în biserica sfântului împreună cu alți bolnavi, spre a se vindeca. Într-o noapte, fiind toți cuprinși de somn, s-a arătat sfântul și a zis șchiopului: „Du-te acum, când este liniște și apucă-te de haina femeii mute și te vei vindeca!“. Iar el, ducându-se și apucând-o de haină, femeia s-a tulburat și a strigat, dezlegându-i-se limba. Iar șchiopul, rușinându-se, îndată s-a sculat și a început să fugă. Înțelegând amândoi minunea ce s-a făcut, au slăvit pe Dumnezeu.

Un evreu oarecare, având prieten pe un creștin, atunci când pleca în călătorie undeva departe, de multe ori lăsa creștinului banii săi spre păstrare. Lăsând odată acestuia o pungă cu cinci sute de monede, creștinul cugeta în inima sa să tăgăduiască amanetul, ceea ce a și făcut prin faptă. Căci venind evreul și cerându-și banii, creștinul n-a vrut să-i dea, zicându-i: „De data aceasta n-ai lăsat nimic la mine. De ce ceri bani?“. Iar evreul auzind aceasta, s-a tulburat cu totul. Mai pe urmă, venindu-și în fire, a zis către creștin: „Fiindcă nimeni n-a văzut când ți-am dat banii, jurământul să dezlege pricina noastră. Deci jură-te sfântului Mina, ca să vădească care este mincinosul“.

Învoindu-se, au mers amândoi la biserica Sfântului Mucenic Mina, și îndată creștinul a făcut jurământ, tăgăduind că ar fi primit banii de la evreu. După aceea, au ieșit amândoi din biserică, au încălecat pe cai și au plecat. Iar calul creștinului mergea cu neorânduială, sălbăticindu-se împotriva stăpânului său, care se temea să nu fie omorât. Deodată l-a aruncat jos la pământ, dar nu i-a vătămat trupul, ci i-a pierdut numai basmaua, împreună cu o cheie și cu pecetea lui de aur. Apoi, iarăși încălecând, au pornit la drum, iar evreul se întrista foarte și ofta din adâncul inimii.

După o bucată de drum creștinul a zis către evreu: „Prietene, fiindcă locul acesta este potrivit, să ne pogorâm de pe cai și să mâncăm ceva“. Așezându-se ei la masă, a venit sluga creștinului ținând într-o mână punga evreului iar în cealaltă cheia împreună cu basmaua sa, pe care văzându-le s-a înspăimântat. Deci a zis sluga: „Un ins oarecare înfricoșător a venit la stăpâna mea și dându-i cheia împreună cu basmaua, i-a zis: Trimite punga evreului degrabă, ca să nu se primejduiască bărbatul tău. Și, iată, am venit aici după poruncă“. Atunci evreul s-a umplut de bucurie și s-a întors împreună cu creștinul la sfântul. După aceasta evreul se ruga să fie botezat, ca cel ce a fost însuși văzător al minunii. Iar creștinul cerea iertare pentru că a mâniat pe Dumnezeu prin jurământ mincinos. Deci amândoi primind precum au cerut, unul botezul și celălalt iertare, s-au întors la ale lor bucurându-se.

Cu rugăciunile Sfântului Mare Mucenic Mina, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

 

O minune cutremurătoare a Sfântului Serafim de Sarov, cel grabnic iertător și aducător de bucurie!

Această întâmplare a fost povestită de o familie ortodoxă greacă, evlavioasă, care locuiește actualmente în Anglia. Cu prilejul unei vizite la locurile sfinte din Grecia, în timp ce se aflau în peninsula Cassandra, s-au oprit în drum la o biserică de acolo. Era vorba de o biserică grecească obișnuită, dar ceea ce i-a surprins pe membrii acestei familii era evlavia evidentă față de Sfântul Serafim de Sarov. Pe lângă o icoană mare a Sfântului, se mai găsea acolo și o raclă cu o părticică din moaștele Sfântului. Au mărturisit că în Grecia majoritatea oamenilor au evlavie la acest Sfânt rus, unii oameni simpli chiar crezând că Sarov este o regiune a Greciei.

Un preot slujitor la această biserică le-a povestit circumstanțele în care s-a ridicat lăcașul închinat Sfântului Serafim.

Părintele paroh al bisericii se numea Nectarie, era un preot grec și fusese trimis să facă ascultare la Mormântul Sfânt din Ierusalim. Ascultarea lui consta în organizarea orarului de desfășurare a slujbelor pentru diferitele comunități ortodoxe. Exista și un timp rezervat călugărițelor ruse, în care acestea veneau să cânte și să citească acatiste.

Într-una din zile, părintelui Nectarie i se păru că timpul alocat călugărițelor ruse era prea lung, astfel încât hotărî să reducă acest timp la aproape jumătate. Încercarea călugărițelor de a contesta această decizie nu a avut nici un efect, ele trebuind să se conformeze, pentru a nu pierde complet dreptul de a se ruga acolo.

Chilia în care părintele Nectarie se odihnea noaptea era situată la etajul al doisprezecelea al clădirii de lângă biserică. În acea noapte nu mai rămăsese nimeni în biserică să se roage, toate ușile fiind încuiate. Brusc, s-a auzit o bătaie ușoară la ușa camerei sale. Părintele Nectarie era foarte surprins. Cine ar fi putut fi? A deschis ușa, nefiindu-i frică, gândindu-se că probabil cineva rămăsese în biserică, din greșeală… În fața lui se înfățișă un bătrân cu părul grizonant, a cărui figură nu-i era familiară. Acesta îndreptă un deget mustrător spre părintele Nectarie și-i ceru să nu-i necăjească fiicele. Deși mustrarea era zisă în limba greacă, părintele nu putea pricepe înțelesul acestor cuvinte. Mustrarea mai fu repetată o dată, apoi bătrânul stareț dispăru în întunericul culoarului. Părintele Nectarie a făcut încă o dată un tur al bisericii, dar negăsind pe nimeni, se întoarse în chilia sa să se odihnească.

Dimineață, părintele era aproape sigur că avusese un vis. Dar când călugărițele ruse au venit la biserică și după ce și-au așezat micile lor icoane și au început să se roage, inima părintelui a tresărit. Pe una dintre icoane era zugrăvit chipul starețului bătrân care i se arătase cu o noapte înainte. Încă o dată îi răsună în urechi aceeași voce, spunându-i să nu-i necăjească fiicele. În acel moment, părintele Nectarie a îngenunchiat în fața icoanei Sfântului Serafim și a sărutat-o cu evlavie, aflând de la călugărițe numele acestui Sfânt despre care înainte nu știa nimic. Apoi le-a redat călugărițelor timpul inițial de rugăciune în biserica Sfântului Mormânt.

La puțin timp după aceasta, în viața părintelui Nectarie s-a întâmplat un alt lucru neobișnuit. Un episcop rus bătrân a venit la biserica Sfântului Mormânt și s-a rugat îndelung, până târziu, astfel încât părintele Nectarie l-a poftit ulterior să se odihnească în chilia sa. I-a dat episcopului patul său, intenționând să se odihnească pe o canapea. Dar bătrânul nu a închis un ochi în noaptea aceea, rămânând așezat în fotoliu și rugându-se cu metania. Părintele Nectarie se simți stânjenit să doarmă, astfel încât rămase să privegheze toată noaptea cu metania sa.

La câteva zile, primi în dar de la acel episcop un pachet în care se afla o părticică din moaștele Sfântului Serafim de Sarov. Recunoștința părintelui Nectarie a fost nemăsurată. Câtă milă îi arătase Sfântul, cât de repede îi iertase greșeala și cum l-a binecuvântat în chip minunat! Așadar, în acel moment a făcut făgăduința ca de îndată ce își va termina ascultarea la Mormântul Sfânt și se va întoarce în Grecia, va construi o biserică închinată Sfântului Serafim de Sarov. Și a construit această biserică în peninsula Cassandra, așezând în ea spre închinare moaștele Sfântului, pe care le primise spre slava lui Dumnezeu și a sfinților Săi!

 

Sfântul Nectarie a făcut încă o minune incredibilă în București

Anul trecut, în urma unei operaţii care iniţial nu părea a fi o complicaţie (presupunea extirparea unui lipom – o tumoare benignă situată sub piele. Un lipom este constituit din celule care produc grăsime şi care se acumulează anormal pentru a forma fie ciorchini mici, fie un bulgăre de consistenţă elastică; lipomurii nu prezintă niciun pericol şi nu au caracter de urgenţă; extirparea lor se face doar în caz de jenă fizică sau din motive estetice – diagnostic stabilit în urma unui RMN), soţul meu a fost diagnosticat cu lipomixosarcom. La aflarea diagnosticului stabilit în urma biopsiei, speriaţi fiind, ne-am pus întrebarea „de ce?!”.

Derulând viaţa noastră, ne-am amintit că, înainte de oficierea slujbei religioase a cununiei noastre, cerând dezlegare de păcate părintelui duhovnic, acesta ne-a spus că, după cununie, să ne ducem împreună pentru a ne orândui canon întrucât am trăit, mai mult timp, în concubinaj. Cum după cununia religioasă am rămas nepăsători la invitaţia duhovnicului, iată cât de repede am găsit răspunsul întrebării noastre. Păcătuisem prea mult! (Aşa am gândit atunci!)

Imediat ce ne-am dat seama de greşeala săvârşită în faţa lui Dumnezeu, ne-am dus la părintele duhovnic, neam spovedit şi am primit, împreună cu soţul meu, acelaşi canon pe care trebuia să-l îndeplinim pe parcursul a şase luni. În aceeaşi zi în care ne-am spovedit şi am primit canon, povestindu-i părintelui despre diagnosticul soţului meu, l-am întrebat: „Ce pot să fac să-l ajut?!”, iar părintele mi-a răspuns: „Vezi lumea de aici?! Vino să te rogi miercuri sau vineri în şapte săptămâni la rând, aşa cum fac şi ei, să ţii post negru în fiecare dintre aceste zile când vii la rugăciune până la ora 17.00… O să vezi că se va vindeca!”

De îndată am încercat să ne îndeplinim canonul dat de părintele duhovnic şi am început cele şapte rugăciuni. În tot acest timp, am început să citim cuvinte duhovniceşti şi ne-am dat seama că Bunul Dumnezeu ne-a binecuvântat cu această încercare pe care ne-a dat-o în scopul mântuirii noastre. Ne-am dat seama că nu suntem singuri, că Dumnezeu, în mare mila Lui, ne dă şi putere şi îndrumare spre a merge pe calea Lui. După alte două rugăciuni, Dumnezeu a rânduit ca o echipă de trei medici specialişti să reanalizeze biopsia efectuată pe tumoră şi să stabilească un alt diagnostic de cancer, care nu era la fel de agresiv ca primul – fibromixosarcom. Am continuat rugăciunile.

Trebuie să vă scriu că după operaţie, soţul meu a rămas cu o jenă permanentă, nu foarte dureroasă, dar sesizabilă, localizată în zona operată. Având un asemenea diagnostic, deşi la început nu dorea să facă niciun fel de tratament, Bunul Dumnezeu „i-a pregătit” totul – şi medici extraordinari, şi soluţii de radioterapie care să nu-i pună în pericol zonele adiacente operaţiei. Neam rugat şi Sfântului Ierarh Nectarie să mijlocească către Dumnezeu vindecarea soţului meu, am fost la Mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti şi am luat ulei sfinţit din candela ce veghează moaştele Sfântului Nectarie. În fiecare seară ung operaţia soţului meu cu acest ulei, în forma Sfintei Cruci, şi mă rog Sfântului şi Bunului Dumnezeu. Înainte cu o zi de cea de-a şaptea rugăciune (ultima) întorcându-se cu maşina dintr-o călătorie, la un moment dat, „cineva” i-a luat durerea cu mâna. Totul dispăruse ca prin minune!!! M-a sunat şi, cuprinşi de o puternică emoţie, iam mulţumit împreună Bunului Dumnezeu pentru tot!

Este greu să spun că este vindecat total, dar susţin cu tărie că Dumnezeu i-a/ne-a dat un răgaz pe care încercăm să-l valorificăm în scopul mântuirii sufletelor noastre. A trecut de atunci un an şi jumătate, fără ca boala să recidiveze. Neîntârziat a fost şi ajutorul de la Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina. Odată cu apariţia şi creşterea tumorii ce i-a fost extirpată prin operaţie, soţului meu i-a mai apărut una şi în cavitatea bucală. Îngrijoraţi fiind de primul diagnostic, negăsind un medic care să se ocupe de eliminarea ei, această tumoră a rămas numai în grija Sfântului Ierarh Nectarie, fiind unsă, în fiecare seară, cu ulei sfinţit din candela Sfântului. Mă rugam de fiecare dată, având gândul că cer imposibilul, dar nădejdea că Dumnezeu, prin sfinţii Lui, face minuni, să dispară acea tumoare din gura soţului meu. După şase luni în care i-am uns tumora şi am rostit în gând, dar cu mare încredere, această rugăciune, s-a întâmplat minunea! Era în ajunul Sfintei Prăznuiri a Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina, 8 noiembrie, când, înainte de a pleca să ne închinăm la moaştele Sfântului Nectarie, mestecând ceva, soţului i se rupe tumora în gură, rămânând atârnată doar într-un firicel. Ne-am speriat foarte tare, şi personal eram hotărâtă ca, în cazul în care soţul meu nu mai vrea/poate să meargă la moaşte, să mă duc singură, fiind obligatoriu pentru mine/noi să mă închin Sfântului Nectarie şi să-i mulţumesc pentru ascultarea rugăciunilor mele. Simţind aceeaşi plăcută „obligaţie”, soţul meu şi-a pregătit câteva pansamente (sângerarea era puternică) şi am plecat împreună la închinarea la sfintele moaşte.

Mulţumind Sfântului Ierarh Nectarie, ne-am întors acasă cu gândul ca, în prima zi de luni după acel week-end, să luăm legătura cu un medic care să-i îndepărteze definitiv tumora. Nu mai puteam aştepta. Şi, în timpul nopţii de 8-9 noiembrie, soţul meu simte în gură ceva ca un rest de mâncare; intenţionând să-l mestece şi să-l înghită, îşi dă seama că este ceva „cauciucat” şi-l elimină din gură, punându-l pe noptieră. Îşi continuă somnul din care nu se trezise în totalitate. A doua zi, de dimineaţă, am constatat că nu era vorba de niciun rest de mâncare, ci de tumora pe care o purtase în gură timp de şase luni. Eram uimiţi, bucuroşi, speriaţi. Trebuia să scriu că personal m-am bucurat foarte tare văzând ce îmi arăta soţul meu speriat. I-am şi spus că aceasta este o minune făcută de Sfântul Nectarie. „Ce dovadă mai clară să ne dea?! M-am rugat tot timpul să retragă tumora din locul acela, şi iată că, în chiar noaptea prăznuirii lui, ţi-a scos-o fără intervenţie medicală. Facem biopsia ei, dar sunt sigură că rezultatul va fi bun! Credemă, asta simt!” Ducându-ne la un medic ORL-ist pentru a- şi da o opinie vis-à-vis de locul din care a căzut tumora, acesta a constatat că în locul respectiv mai rămăsese o bucată foarte mică de tumoră care, însă, a permis efectuarea unei biopsii al cărei rezultat a fost foarte bun (nicio celulă de cancer). La o oră după intervenţia medicului, soţul meu m-a sunat spunându-mi: „Ştii cum arăta locul unde a fost tumora?! Este incredibil! Nu se mai cunoaşte nimic, s-a închis perfect, nici măcar culoarea ei nu este alta. Ai spune că acolo nu a fost nimic niciodată!”

Mulţumim Sfântului Ierarh Nectarie pentru ajutor! Am constatat că puterea rugăciunii este imensă, că orice necaz pe care Dumnezeu ţi-l dă, nu este altceva decât o încercare pe care trebuie să o primeşti cu sufletul deschis şi cu credinţa că totul este trimis de Sus spre mântuirea sufletului tău şi trebuie să înveţi să rabzi şi să nădăjduieşti, căci Bunul Dumnezeu, din iubirea Sa, nu ne lasă să fim singuri şi, împreună cu rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor cărora ne rugăm, putem să ne bucurăm de viaţa aceasta şi mai ales de viaţa veşnică, în Împărăţia lui Dumnezeu. Slavă lui Dumnezeu în veci!

 

11 septembrie: Ziua unei Sfinte Mare făcătoare de minuni!!! Din acoperişul bisericii ei cresc şi azi copaci

Înainte de a muri, Sfânta i-a cerut lui Dumnezeu ca din părul ei să facă copaci, iar din sângele ei râu. Într-adevăr, din acoperişul bisericii ridicate la Vasta, Arkadia, au crescut copaci, care se sprijină, paradoxal, direct pe acoperiş şi stau dovada faptului că „acolo unde Dumnezeu o voieşte, ordinea firii este învinsă”.

Canon de rugăciune către Sfânta Cuvioasă Teodora din Alexandria
11 Septembrie

Troparul Sfintei Cuvioase Teodora din Alexandria, glasul al 8-lea:

Întru tine, maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Maică Teodora, duhul tău.

Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Deschide-voi gura mea…

Stih: Sfântă Cuvioasă Teodora, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Umple gura mea de lauda Ta, Doamne, a Celui Ce Te măresc pe Tine Cel mult Mărit, ca să cinstesc ostenelile Sfintei Teodora, care a bineplăcut Ţie prin strălucirea vieţii.

Stih: Sfântă Cuvioasă Teodora, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Răsărit-a astăzi sfinţită prăznuirea ta, mai luminată decât soarele, luminând sufletele celor din lume şi gonind întunericul demonilor, ceea ce eşti vrednică de minune.

Stih: Sfântă Cuvioasă Teodora, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Strălucirea soarelui acestuia apunător, nu ţi-a vădit greşlile tale; iar Soarele Cel Neapus te-a cunoscut, ca Unul ce toate le ştie; şi a luminat ochii sufletului tău cu razele pocăinţei, ceea ce eşti de Dumnezeu fericită.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca pe o Cămară Însufleţită, ca pe un Locaş fără prihană, ca pe o Uşă a cerului, ca pe o Masă Dumnezeiască şi ca pe un Palat şi Scaun al Stăpânului, cu laude să cinstim pe Maria cea Preacurată.

Cântarea a 3-a. Irmos: Pe ai tăi cântăreţi…

Stih: Sfântă Cuvioasă Teodora, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Îmbrăcându-te cu haină şi cu cuget bărbătesc, te-ai amestecat pe tine cu adunarea monahilor, luptându-te cu stăpânitorul lumii cel viclean.

Stih: Sfântă Cuvioasă Teodora, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu bărbăţie ai întărit slăbiciunea femeiască, mutându-ţi numele şi schimbându-ţi chipul, te-ai arătat pe tine prin fapte dar cinstit şi iubit lui Dumnezeu, Sfântă Cuvioasă Teodora.

Stih: Sfântă Cuvioasă Teodora, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu cuget smerit şi cu lăudată supunere, te-ai dat spre ascultarea slugilor lui Dumnezeu; pentru aceea, însuţi te-ai suit pe tine către înălţimea nepătimirii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Mă tulbură viforul păcatelor şi valul cugetelor celor necuvioase; milostiveşte-te, Preacurată şi-mi întinde mână de ajutor ca o Milostivă, pentru ca, mântuindu-mă, să te măresc.

Cântarea a 4-a. Irmos: Sfatul cel neurmat…

Stih: Sfântă Cuvioasă Teodora, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nevoitu-te-ai slăvită prin posturi de multe zile, ca şi cum ai fi fost fără de trup, întărindu-ţi-se neputinţa cu voia lui Hristos cea Atotputernică, hrănindu-te cu dar Dumnezeiesc.

Stih: Sfântă Cuvioasă Teodora, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dumnezeiască îmbrăcăminte poftind şi podoaba nestricăciunii dorind, ţi-ai îmbrăcat trupul tău cu haine simple de păr, fericită.

Stih: Sfântă Cuvioasă Teodora, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Vezi smerirea şi necazul meu, ascultă-mi lacrimile şi tânguirea şi-mi uşurează lanţul păcatului cel greu, striga Sfânta Teodora către Însuşi Cel Ce poate să mântuiască.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Preaminunată Maica lui Dumnezeu, străluceşte-mi mie raza pocăinţei, risipeşte-mi întunericul răutăţilor mele cele fără măsură, Fecioară; goneşte cugetele inimii mele cele viclene.

Cântarea a 5-a. Irmos: Spăimântatu-s-au toate…

Stih: Sfântă Cuvioasă Teodora, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Spăimântatu-s-au cetele cele fără de trup, văzându-te pe tine cu trup de materie râvnind vieţiilor celor îngereşti şi biruind pe vrăjmaşul, care cu înşelăciune odinioară te-a vătămat, Sfântă Teodora.

Stih: Sfântă Cuvioasă Teodora, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sălbătăcirea fiarelor ţi-a supus ţie Dumnezeu, dându-ţi dar dese tămăduiri; aceasta o propovăduieşte cel ce prin mâna ta s-a tămăduit de sfărâmare şi de mâncarea fiarei celei sălbatice s-a mântuit, pururea fericită.

Stih: Sfântă Cuvioasă Teodora, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Vrăjmaşul cel viclean multe feluri de supărări a pornit asupra ta, maică; dar cu sabia smereniei l-ai rănit pe el, cuvioasă, zdrobindu-i capul cel mult meşteşugăreţ, Preacuvioasă Teodora, de Dumnezeu insuflată.

Stih: Sfântă Cuvioasă Teodora, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Hrăneşti pruncul fără de împotrivire şi suferi năpăstuirea cea de ponos, mulţumind Stăpânitorului tuturor, Celui Ce te-a întărit şi te-a preamărit, Sfântă Teodora, Prealăudată.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Puterea şi Întărirea inimii mele celei slabe, tu eşti, Fecioară Neispitită de nuntă şi Zid Nesfărâmat, mântuindu-mă de relele cele din partea diavolului şi întorcând înapoi năvălirile şi taberele vrăjmaşului celui cumplit.

Cântarea a 6-a. Irmos: Înţelepţii lui Dumnezeu…

Stih: Sfântă Cuvioasă Teodora, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Vărsând izvor de lacrimi neîncetat, nu ai contenit suspinurile, ci cu răbdare ai suferit ostenelile şi înstrăinarea vieţii pustniceşti cu mulţumire, ceea ce eşti de Dumnezeu fericită.

Stih: Sfântă Cuvioasă Teodora, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Având băutură din mare şi hrănindu-te cu ierburi sălbatice, sălăşluind cu fiarele, locuiau în pustie ca şi cum ai fi fost în cer, ceea ce eşti vrednică de minune.

Stih: Sfântă Cuvioasă Teodora, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Suferit-ai arşiţa soarelui şi ai răbdat gerul nopţii, încălzindu-te de Darul Dumnezeiescului Duh. Pentru aceea, te desfătezi acum, întru fericirea cea de sus.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe Năstrapa şi Masa cea Dumnezeiască, pe Ţarina cea Nearată care a odrăslit Pâinea vieţii, pe Muntele cel Sfânt, pe Fecioara, Născătoarea de Dumnezeu, cu laude să o cinstim.

CONDAC, glasul 1. Podobie: Ceata îngerească…

Scăpând de noaptea patimilor, de Dumnezeu cugetătoare Cuvioasă Teodora, ai năzuit cu gândul către Soarele Cel Strălucit, omorându-ţi săltările trupului cu nevoinţă. Pentru aceea, te-ai făcut pildă sihaştilor cu viaţa şi îndreptare celor căzuţi; pentru aceea, te cinstim.

Cântarea a 7-a. Irmos: N-au slujit făpturii…

Stih: Sfântă Cuvioasă Teodora, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu bătăi cumplite te-a chinuit vrăjmaşul cel cu multă cruzime, având năluciri de mândrie, socotind că te va birui, dar ia-i surpat trufia lui cea deşartă, cântând: Domnul şi Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfântă Cuvioasă Teodora, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Lacurile secate de tot le-ai umplut de ape, cu rugăciunile tale, mărită, făcând minunea de faţă şi mărind pe Dumnezeu, Care te-a preamărit pe tine; Căruia strigăm: Domnul şi Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfântă Cuvioasă Teodora, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Aţâţările patimilor le-ai stins cu curgerile lacrimilor şi spinii vrăjmaşilor cu focul postirii i-ai ars, cântând: Domnul şi Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Împărăteasă Fecioară, care ai născut pe Împăratul Hristos, milostiveşte-te şi mă miluieşte şi mă întăreşte întru credinţă pe mine, care sunt învăluit de patimi şi mă îndreptează către calea mântuirii, Ceea ce eşti Mântuirea credincioşilor.

Cântarea a 8-a. Irmos: Pe tinerii cei binecredincioşi…

Stih: Sfântă Cuvioasă Teodora, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Povăţuitorul tău, Sfântă Teodora, având mintea strălucită prin curăţenie, a fost răpit la înălţime şi a privit bunătăţile ce ţi-a gătit ţie Hristos, Răsplătitorul ostenelilor.

Stih: Sfântă Cuvioasă Teodora, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cetele îngerilor şi ale mucenicilor şi ale cuvioşilor, mergând cu cântări înaintea sufletului tău, l-au adus la locaşurile cele cereşti, la odihna celor ce se veselesc acolo, unde este desfătarea celor ce strigă: pe tine Te preaînălţăm, Hristoase, în veci.

Stih: Sfântă Cuvioasă Teodora, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Adunându-se mulţime de sihaştri ca să îngrijească Dumnezeiescul tău trup, au văzut lucruri minunate; căci tu, fiind cu trupul femeie, ai binevoit a locui în mijlocul bărbaţilor, fiind acoperită de Mâna Celui Atotputernic, cugetătoare de Dumnezeu, Cuvioasă Teodora.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

În urma ta au alergat femeile, simţind mirurile cele cu dulce miros, ale Unuia Născut Fiului, Cel Ce a strălucit din pântecele tău, Preacurată Dumnezeiască Mireasă, Fecioară, Ceea ce nu ştii de nuntă, Ceea ce împreună cu tine împărăţesc cu adevărat lăudând pe Hristos în veci.

Cântarea a 9-a. Irmos: Tot neamul pământesc…

Stih: Sfântă Cuvioasă Teodora, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Apus-ai ca o stea în lume, prealăudată şi ai răsărit în viaţa cea mai presus de lume, lăsându-ne nouă ca o rază bunătăţile vieţii tale, spre luminarea inimilor tuturor celor ce cu credinţă săvârşesc sfântă pomenirea ta.

Stih: Sfântă Cuvioasă Teodora, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Porţile cerurilor, deschizân du-se, te-au primit pe tine, fericită şi în Biserica celor întâi născuţi s-a sălăşluit sfinţitul tău suflet, iar acum te bucuri împreună cu cei aleşi, pururea pomenită, unde este glasul celor ce prăznuiesc de-a pururea şi Lumina Cea Neînserată.

Stih: Sfântă Cuvioasă Teodora, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

După cum ai nădăjduit, iată ai aflat răsplătirea ostenelilor tale, desfătarea cerurilor şi dorind după izvorul bunătăţilor, Hristos, Mirele Cel Preacinstit, te îndulceşti de privirea Lui; şi vezi cele ce văd îngerii, Preafericită Teodora.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Miluieşte-mă, Preacurată, Ceea ce ai născut pe Mântuitorul Cel Preamilostiv. Milostiveşte-te spre robul tău, îndreptează-mă către căile pocăinţei. Apără-mă de smintelile vicleanului; şi mă izbăveşte de pândirile lui, Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce eşti Ajutătoare credincioşilor.

SEDELNA, glasul al 4-lea Podobie: Degrab ne întâmpină…

Cu sihăstrie ţi-ai luminat sfinţita ta podoabă şi te-ai adus ca un prinos lui Dumnezeu Celui Ce S-a Întrupat, Sfântă Teodora de Dumnezeu insuflată; şi luând de la Dânsul dar de tămăduiri, goneşti negura bolilor, fericită şi te rogi ca să ne mântuim toţi cei ce te lăudăm pe tine.

SEDELNA la Praznicul Naşterii Maicii Domnului,glasul al 4-lea Podobie: Degrab ne întâmpină…

Iuda măreşte-te şi David întăreşte-te, Adame înnoieşte-te şi Levi veseleşte-te, că din voi S-a născut mie Hristos, încordează-ţi canonul, scriitorule de cântări şi spune: cine este Fecioara care s-a născut? Este Maica lui Hristos Dumnezeu, Hrănitoarea Vieţii noastre.

 

Rugăciunea puternică către Sfântul Efrem cel Nou a celui cuprins de depresie și anxietate

Multi sunt oamenii care au fost ajutati de Sfantul Efrem cel Nou sa treaca peste depresie sau peste sentimentele de intristare. Din acest motiv Sfantului Efrem cel Nou este cunoscut ca fiind “Izbavitorul celor cuprinsi de intristare si de depresie”.

Rugaciune catre Sfantul Efrem cel Nou a celui care se intristeaza ori se infricoseaza adeseori

Bunul Parinte Efrem, foarte adesea mintea mea este cuprinsa de intristare si mi se pare ca inima imi e ca o frunza batuta de vant, ce este cu totul nestatornica. Putina liniste pe care o am mi se spulbera la cea mai mica frica pe care o intampin si, putin cate putin, aceasta simtire se preschimba in spaima si panica. Aceasta cuprinzandu-ma, ma paralizeaza cu totul, iar sufletul meu se simte pierdut si al nimanui. Doar cuvintele de rugaciune mai domolesc intrucatva aceasta stare si imi ingaduie sa rasuflu in intunericul si spaima ce ma cuprind. Ajuta-mi si mie cu grabire, Sfinte Parinte Efrem, caci nu stiu ce sa mai fac si la cine sa mai merg. Tu intelegi mai bine ca oricine starea in care ma aflu, pentru ca tie ti-a fost inmiit mai greu atunci cand te batjocoreau, te schingiuau si te ucideau acei oameni cu inimi pagane. Pune si in inima mea o picaturi din rabdarea si taria ta muceniceasca si astfel, tamaduieste-ma si intremeaza sufletul meu cel zdrobit de patimirea fricii si a mahnirii. Deschide-mi si mie cale senina, spre a implini in viata mea invatatura Evangheliei, si ma izbaveste de toata slabiciunea si nestatornicia mintii si a inimii. Ajuta-ma sa inteleg din viata si patimirile tale care este puterea poruncilor Domnului Hristos, ca si eu, implinindu-le dupa putere, sa dobandesc macar si putin dintru dragostea si intelepciunea ta nepieratoare. Pentru marea si nespusa ta bunatate, fii si mie prieten, dumnezeiescule Efrem, impreuna-calatorind cu mine in rastimpul vietuirii pamantesti, ca, povatuindu-ma si luminandu-ma in chip tainic, sa pot ajunge in Imparatia cea Vesnica, unde straluceste de-a pururi cu razele dragostei Preasfanta si de viata facatoarea Treime, Tatal, Fiul si Duhul Sfant.

Amin.
***
Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, la vreme de necaz şi de întristare

Valuri de patimi mă împresoară; mare necaz şi strâmtorare îmi umplu sufletul o, întru-tot Sfântă Maică, linişteşte sufletul meu cu pacea Fiului tău şi alungă deznădejdea şi întristarea sufletului meu cu harul Său. Potoleşte furtuna păcatelor mele care mă frig precum un vierme în foc şi stinge-i flăcările. Umple-mi inima de bucurie, Preacurată Maică şi împrăştie ceaţa nelegiuirilor mele de la faţa mea, căci acestea mă împresoară şi mă tulbură. Luminează-mă cu lumina Fiului tău. Sufletul meu se simte sfârşit; totul îmi este greu, chiar şi rugăciunea. Iată-mă, rece ca piatra. Buzele mele şoptesc o rugăciune, dar inima mea nu tresaltă. Necazurile m-au împresurat de pretutindenea. Topeşte gheaţa din jurul sufletului meu şi încălzeşte-mi inima cu dragostea ta. Nu-mi pun nici o încredere în apărarea venită de la oameni, ci îngenunchez dinaintea ta, o, Prea Sfântă Maică şi Fecioară. Nu mă alunga de la faţa ta, ci primeşte rugăciunea robului tău. Tristeţea m-a cuprins. Nu mai pot răbda năvălirile diavolilor. Nu am nici o apărare, nici nu aflu loc de refugiu, om nenorocit ce sunt. Sunt pururea biruit în lupta aceasta şi nu am altă mângâiere decât în tine, Preasfântă Maică. O, nădejde şi apărarea tututror credincioşilor, nu trece cu vederea rugăciunea mea!

Preasfântă Maică a lui Hristos, Preacurată, Preabinecuvântată Maică a lui Dumnezeu, vezi cum satana mă izbeşte precum valurile mării lovesc corăbiile! El mă urmăreşte ziua şi mă tulbură noaptea. Nu am pace – sufletul meu se pleacă, duhul meu se cutremură. Grăbeşte, Preaslăvită Maică şi mă ajută! Roagă-L pe dulcele Domn Iisus Hristos să aibă milă de mine şi să-mi ierte păcatele pe care le-am săvârşit. O, Preasfântă Maică a Domnului nostru Iisus Hristos, bunătatea ta cea plină de iubire este nesfârşită şi este cel mai mare vrăjmaş al puterilor iadului. Chiar atunci când cel mai mare păcătos cade în străfundurile iadului, împins de forțe diabolice, dacă acesta strigă către tine, tu eşti gata să-l eliberezi din legăturile iadului. Slobozeşte-mă şi pe mine! Priveşte cum satana vrea să mă facă să mă împiedic şi să-mi zdrobească credinţa, dar eu îmi pun toată nădejdea în Domnul. Slavă ţie, ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii! Amin.

Acatistul Sfantului Acoperământ al Maicii Domnului se citește zilnic, pentru ferirea de rele.

 

Rugăciune pentru sporul casei și izbăvirea de pagube

Există rugăciuni pe care le poți spune atunci când ai necazuri și lipsuri. Rugăciunea de mai jos este o rugăciune speciala ce te va ajuta pentru sporul casei și prosperitate.

Binecuvintează, suflete al meu pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, maritu-Te-ai foarte! Întru strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat. Cel ce Te îmbraci cu lumina că şi cu o haina; Cel ce întinzi cerul că un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui; Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vânturilor;

Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc; Cel ce ai întemeiat pământul pe întărirea lui, şi nu se va clatină în veacul veacului. Adâncul că o haina este îmbrăcămintea Lui; peste munţi vor stă ape. De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoşa. Se şuie munţi şi se coboară vai, în locul în care le-ai întemeiat pe ele. Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece şi nici nu se vor întoarce să acopere pământul.

Cel ce trimiţi izvoare în vai, prin mijlocul munţilor vor trece ape; adapă-se-vor toate fiarele câmpului, asinii sălbatici setea îşi vor potoli. Peste acelea păsările cerulul vor locui; din mijlocul stâncilor vor da glas. Cel ce adăpi munţii din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va satură pământul.

Cel ce răsări iarbă dobitoacelor şi verdeaţă spre slujba oamenilor; că să scoată pâine din pământ şi vinul veseleşte inima omului; că să veselească faţă cu untdelemn şi pâinea inima omului o întăreşte. Satură-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit; acolo păsările îşi vor face cuib. Locaşul cocostârcului în chiparoşi. Munţii cei înalţi adăpost cerbilor, stâncile scăpare iepurilor.

Făcut-ai luna spre vremi; soarele şi-a cunoscut apusul sau. Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte, când vor ieşi toate fiarele pădurii; puii leilor mugesc că să apuce şi să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor. Răsărit-a soarele şi s-au adunat şi în culcusurile lor se vor culcă. Ieşi-va omul la lucrul sau şi la lucrarea să până seară. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta. Marea această este mare şi largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari. Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, că să se joace în ea.

Toate către Ţine aşteaptă că să le dai lor hrană la bună vreme. Dându-le Tu lor, vor adună; deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăţi. Dar întorcându-Ţi Tu faţă Ta, se vor tulbură; lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce. Trimite-vei duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţă pământului.

Fie slava Domnului în veac! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale. Cel ce caută spre pământ şi-l face pe el de se cutremură; Cel ce se atinge de munţi şi fumegă. Cânta-voi Domnului în viaţă mea, cânta-voi Dunmezeului meu cât voi fi. Plăcute să-i fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de Domnul. Piară păcătoşii de pe pământ şi cei fără de lege, că să nu mai fie. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.

Tot pentru SPORUL CASEI și ferirea de rele se mai spun și următoarele:

Acatistul Sfântului Ierarh Spiridon se poate citi luni, marți, miercuri și vineri.

Paraclistul Maicii Domnului, în fiecare seară.

Acatistul Sf. Mucenic Mina, se va citi dimineața și searapentri izbăvirea de necaz și de pagubă, timp de 40 de zile. Se poate citi si Psaltirea de 3 ori în aceste 40 de zile, însă numai cu binecuvîntarea preotului.

Acatistul Sfantului Acoperământ al Maicii Domnului se citește zilnic, pentru ferirea de rele.

Rugăciune către Dumnezeu-Tatăl

 Rugăciune către Dumnezeu-Tatăl

Atotputernice Stăpâne, înţelepte şi atotbunule Doamne, Născătorule cel fără de început al Fiului celui dintr-o fiinţă născut, şi Purcezător al Sfântului şi Celui de viaţă făcătorul Tău Duh, veşnic şi pururea fiitor;Însuţi pricinuitorule de purcedere, a Cărui mărire este nemărginită, slavă nespusă şi milostivire nemăsurată; Cel ce ne-ai adus pe noi din nefiinţă şi ne-ai cinstit cu chipul Tău cel preascump; Care ne-ai dăruit nouă nevrednicilor nu numai a Te cunoaşte pe Tine şi a Te iubi, dar încă ce este mai scump, că şi Tată a Te numi pe Tine ne-ai învrednicit.

Mulţumim Ţie, Dumnezeule al milostivirii şi al îndurărilor, Cel ce nu ne-ai lăsat pe noi, ce am călcat porunca Ta, în mijlocul păcatului şi în umbra morţii; ci ai binevoit a trimite pe pământ, pentru mântuirea noastră, pe Unul-Născut Fiul Tău, prin Care şi veacurile s-au făcut, ca prin întruparea Lui şi prin patimile Lui cele înfricoşătoare, de chinuirea diavolului şi din stricăciunea morţii să ne izbăvim.

Mulţumim Ţie, Dumnezeule al dragostei şi al puterilor, că după înălţarea la cer a Preascumpului nostru Mântuitor, ai trimis şi pe Preasfântul Tău Duh peste aleşii Lui ucenici şi apostoli, pentru ca prin puterea propovăduirii lor celei de Dumnezeu insuflate pe toată lumea s-o lumineze cu lumina cea curată a Evangheliei Tale. Deci, Însuţi, Iubitorule de oameni, Stăpâne, ascultă acum rugăciunea cea smerită a nevrednicilor fiilor Tăi, că aşa precum ne-ai zidit pe noi numai pentru bunătatea Ta şi ne-ai răscumpărat pe noi pentru îndurarea Ta, aşa ne şi mântuieşte pe noi pentru îndurarea Ta, aşa ne şi mântuieşte pe noi după milostivirea Ta cea neasemănată; fiindcă din faptele noastre nici urmă de pocăinţă nu avem, ci dreaptă răsplătire şi despărţire de prealuminata faţa Ta ne aşteaptă.

Că, dacă şi pentru tot cuvântul în deşert se va cere de la noi răspuns în ziua judecăţii şi a răsplătirii, pentru nenumăratele noastre fărădelegi, cu care am greşit înaintea Ta, apoi, ce răspuns vom da noi, săracii, în ziua aceea?

Pentru aceasta alergăm spre a Ta bunătate, care covârşeşte toată mintea şi cuvântul, rugându-ne Ţie: greşit-am, curăţeşte-ne pe noi, Doamne; nelegiuit-am, iartă-ne, Stăpâne, mâniatu-Te-am, milostiveşte-Te, Îndelung-Răbdătorule.

Şi păzeşte mai ales mintea, ştiinţa şi inima noastră de răutăţile lumii; izbăveşte-ne pe noi şi ne mântuieşte de viforul cel mult învăluitor al patimilor şi al căderilor în păcatele cele ştiute şi neştiute; ne îndreptează pe noi la limanul cel lin al credinţei, al dragostei şi al nădejdii vieţii celei veşnice.

Adu-Ţi aminte, Doamne, de noi, întru mila Ta; dăruieşte-ne nouă toate cererile cele spre mântuire, iar mai ales viaţă curată şi fără de prihană; învredniceşte-ne pe noi a Te iubi pe Tine, şi a ne teme din toată inima noastră, şi a face voia Ta cea sfântă; pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor.

Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeul nostru eşti, şi Ţie slavă şi mulţumire şi închinăciune înălţăm, împreună cu Cel fără de început al Tău Fiu şi cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă Făcătorul Tău Duh; acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

 

Rugăciune către Dumnezeu-Fiul

Unule-Născut, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce pentru mântuirea noastră ai binevoit a Te întrupa şi moarte a pătimi; iar acum şi cu preacuratul Tău Trup la cer de-a dreapta împreună cu Tatăl şezi, şi toată lumea o cârmuieşti, nu ne uita cu milostivirea Ta pe noi, cei ce suntem jos, care măcar că suntem cu totul întinaţi şi nevrednici, însă întru Tine, Mântuitorule şi Dumnezeul nostru, credem şi pe alt mijlocitor şi nădejde al mântuirii nu ştim.

Deci, dă-ne nouă, Preabunule Răscumpărătorule, ca totdeauna să ne aducem aminte de câte chinuri ale sufletului şi ale trupului Tău a fost trebuinţă ca să împaci dreptatea cea veşnică a părintelui Tău pentru păcatele noastre; şi cum Te-ai pogorât de pe cruce până la iad, cu preacurat sufletul Tău, ca să ne izbăveşti pe noi de puterea chinuirii iadului.

Iar aducându-ne aminte de aceasta, să ne păzim de pofte şi de păcate, care au fost pricină de înfricoşătoare patimi şi de moartea Ta; şi să iubim dreptatea şi virtutea, care sunt mai plăcute Ţie decât tot darul cel adus de noi.

Deci, ca Cel ispitit după toate, Preabunule, singur ştii cât este de mare slăbiciunea duhului şi a trupului nostru şi cât de puternic şi viclean este vrăjmaşul nostru care umblă ca un leu, căutând pe cine să înghită, pentru aceasta nu ne lipsi pe noi de ajutorul Tău atotputernic; ci fii de-a pururea cu noi, păzindu-ne şi acoperindu-ne, povăţuindu-ne şi întărindu-ne, bucurând şi veselind duhul nostru.

Iar noi alergând la sânul dragostei şi a îndurării Tale, toată viaţa noastră cea vremelnică şi veşnică Ţie să o dăm, Stăpânului nostru, Răscumpărătorului şi Domnului; pe Care din adâncul sufletului Îl rugăm, ca să ne faci pe noi cu judecăţile pe care le ştii, fără de împiedicare a trece calea aceasta întunecoasă a vieţii pământeşti şi a ajunge la cămara cea dumnezeiască a Ta, pe care ai făgăduit a o pregăti tuturor celor ce cred în numele Tău şi urmează dumnezeieştilor Tale învăţături.

 

Rugăciune către Dumnezeu-Duhul Sfânt

Împărate ceresc, preabunule Mângâietorule, Duhule al adevărului, Cel ce din Tatăl mai înainte de veci purcezi, şi întru Fiul pururea Te odihneşti; nepărtinitorule Izvor al darurilor celor dumnezeieşti, pe care le împarţi precum voieşti; prin care şi noi nemernicii ne-am sfinţit şi ne-am uns în ziua botezului nostru.

Caută spre rugăciunea robilor Tăi, vino la noi şi Te sălăşluieşte întru noi şi curăţeşte sufletele noastre, ca să putem a ne face locaş Preasfintei Treimi.

Aşa, o Preabunule, nu Te scârbi de necurăţia noastră nici de rănile păcatelor; ci le tămăduieşte pe ele cu ungerea Ta cea atot-vindecătoare. Luminează mintea noastră, ca să cunoaştem deşertăciunea lumii şi a celor ce sunt în lume; înviază ştiinţa noastră, ca neîncetat să vestească nouă ceea ce se cuvine a face şi ce se cuvine a lepăda; îndepărtează şi înnoieşte inima ca să nu izvorască mai mult ziua şi noaptea gânduri rele şi pofte necuvioase.

Îmblânzeşte trupul şi stinge cu insuflarea Ta cea dătătoare de rouă văpaia patimilor, prin care se întunecă în noi chipul cel prea-scump al lui Dumnezeu.

Iar duhul lenevirii, al mâhnirii, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, goneşte-l de la noi; şi ne dă nouă duhul dragostei şi al răbdării, duhul blândeţii şi al dreptăţii, ca îndreptând inimile cele slăbite şi genunchii, fără de lenevire să călătorim pe calea sfintelor porunci; şi aşa, ferindu-ne de tot păcatul şi împlinind toată dreptatea, să ne învrednicim a primi sfârşit creştinesc şi neruşinat, şi a intra în Ierusalimul cel ceresc; iar acolo a ne închina Ţie, împreună cu Tatăl şi cu Fiul, cântând în vecii vecilor: Treime Sfântă, slavă Ţie!

 

Rugăciune către Preasfânta Treime

Preasfântă Treime, Stăpânire de o fiinţă, pricinuitoare a tot binele; ce vom răsplăti Ţie pentru toate câte ne-ai dat nouă, păcătoşilor şi nevrednicilor, pe care mai înainte de a ne naşte noi în lume le-ai rânduit, şi pentru toate cele ce ne dai fiecăruia din noi în toate zilele şi pentru cele ce ai gătit nouă tuturor în veacul cel viitor?

Deci se cuvenea pentru atâtea binefaceri şi îndurări, să mulţumim Ţie nu numai cu cuvintele, ci mai ales cu faptele, păzind şi împlinind poruncile Tale; iar noi cu patimile noastre şi cu obiceiurile cele rele în nenumărate păcate şi fărădelegi ne-am aruncat.

Pentru aceasta, ca cei ce suntem întinaţi, nu numai că nu îndrăznim a ne arata înaintea preasfintei feţei Tale celei întreit strălucitoare, ci nici preasfânt numele Tău a-l chema, de nu ai fi binevoit Însuţi Tu spre a noastră mângâiere a ne vesti nouă; că pe cei drepţi şi curaţi iubeşti, iar pe păcătoşii care se pocăiesc îi mântuieşti şi cu milostivire îi primeşti.

Deci, caută, o Dumnezeiască Treime, din înălţarea sfintei slavei Tale asupra noastră, mult păcătoşilor; şi bunăvoinţa noastră în loc de fapte bune o primeşte, şi ne dă nouă duhul pocăinţei celei adevărate; ca, urând tot păcatul, întru cuvioşie şi dreptate până la sfârşitul vieţii noastre să petrecem, făcând voia Ta cea sfântă şi slăvind cu cuget curat şi cu fapte bune preadulcele şi preaîncuviinţat numele Tău. Amin.