Rugăciunea la icoana Maicii Domnului Sporitoarea Grânelor ne aduce pâinea cea de toate zilele! Face minuni cu credincioșii care i se închină cu evlavie și se roagă înaintea ei

Una dintre cele mai cunoscute icoane făcătoare de minuni din lume, icoana Maicii Domnului Sporitoarea Grânelor, cunoscută mai ales în Rusia, face minuni cu credincioșii care i se închină cu evlavie și se roagă cu lacrimi de pocăință.

Lucrarea sfântului Ambrozie de la Optina
Cunoscut drept starețul mângâierii, sfântul Ambrozie de la Optina a lăsat moștenire una dintre cele mai frumoase icoane care s-au zugrăvit vreodată, cea a Maicii Domnului Sporitoarea Grânelor. Despre această minunată icoană se crede că ascultă rugile tuturor credincioșilor pe care îi ajută să primească pâinea cea de toate zilele. Istoria consemnează că prima mare minune a icoanei a avut loc în anul 1891, un an cu recoltate foarte slabe în Rusia, când, în ciuda secetei, lanurile de grâu au rodit într-un mod incredibil.

De atunci, minunile nu încetează să uimească omenirea.
„O! Preasfântă Fecioară de Dumnezeu Născătoare, Preamilostivă Stăpână, Împărăteasa cerului și a pământului, Binerânduitoarea a toată casa și familia creștinească, Blagoslovenia celor ce se ostenesc, Bogăția necheltuită a celor nevoiași, Hrănitoarea tuturor orfanilor și văduvelor și a tuturor oamenilor! Hrănitoarea noastră, ceea ce ai născut pe Hrănitorul lumii, și sporitoare a grânelor noastre, tu, Stăpână, trimiți blagoslovenia ta de Maica cetăților și satelor noastre, câmpurilor și țarinilor și fiecărei case ce are nădejde către tine.

Drept aceea cu evlavie și cu inima înfrântă te rugăm cu smerenie: fii nouă păcătoșilor și nevrednicilor robilor tăi, Iconoamă înțeleaptă, bine orânduind viața noastră; iar toată obștea, toată casa și familia păzește-o întru cucernicie și dreaptă slăvire, întru unire de cuget, ascultare și îndestulare. Pe săraci și nevoiași hrănește-i, bătrânețile sprijină-le, pe copii crește-i și pe toți înțelepțește-i să strige fără încetare către Domnul: „Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi”.

Păzește, Maică Preacurată, pe poporul Tău de toată nevoia, boala, foametea, pierzarea, grindina, focul, de toată întâmplarea cea rea și toată neorânduiala. Mănăstirii noastre (satului nostru), caselor și familiilor și oricărui suflet creștinesc și întregii noastre țări mijlocește pace și mare milă, ca să Te slăvim pe Tine, Preamilostiva noastră Hrănitoare și Îndestulătoare, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin”.

Într-una dintre vizitele mele la Părintele, mi-am amintit şi i-am pomenit un fragment din cuvântarea Sfântului Ioan Gură de Aur despre rugăciune: „Aşa cum rugăciunile făcute noaptea de Apostolii Pavel şi Sila au deschis porţile temniţei, tot aşa şi rugăciunea făcută noaptea de către creştini poate deschide porţile Cerurilor”. Bătrânul s-a bucurat mult când a auzit acestea.

 Într-una dintre vizitele mele la Părintele, mi-am amintit şi i-am pomenit un fragment din cuvântarea Sfântului Ioan Gură de Aur despre rugăciune: „Aşa cum rugăciunile făcute noaptea de Apostolii Pavel şi Sila au deschis porţile temniţei, tot aşa şi rugăciunea făcută noaptea de către creştini poate deschide porţile Cerurilor”. Bătrânul s-a bucurat mult când a auzit acestea.

‒ Foarte frumos, mi-a spus vesel. Unde ai găsit fragmentul? Să-l copiezi şi să mi-l aduci şi mie în întregime. Aşa este, cum zice Sfântul Ioan Gură de Aur, aşa se întâmplă la rugăciunile de noapte. Când te trezeşti noaptea, să nu te întorci pe partea cealaltă ca să adormi la loc, ci să te ridici, să îngenunchezi în faţa lui Hristos răstignit şi a sfinţilor Săi şi să te rogi cu smerenie şi cu iubire. O jumătate de oră, un sfert, zece minute, cinci, cât poţi. Vei afla mare ajutor. Să te duci şi la privegheri.

Părintele nu mi-a zis nimic despre el, dar, din ce am aflat de la un restrâns cerc de apropiaţi ai săi, chiar dacă nu citise acea Omilie a Sfântului Ioan Gură de Aur, o punea în practică în fiecare noapte. Ba mai mult, făcuse înţelegere cu mulţi dintre fiii săi duhovniceşti să se roage împreună, la anumite ore, în fiecare seară. Această comuniune în rugăciune dintre Părinte şi fiii duhovniceşti îi unea, în chip tainic, cu Hristos, şi între ei, şi le era de mare ajutor în viaţă.

(Părintele Porfirie, Antologie de sfaturi şi îndrumări, Editura Bunavestire, Bacău, pp. 382-383)

Prin rugăciune, sufletul nu oboseşte ci se odihneşte când grăieşte cu Dumnezeu

Cel care simte păcătoşenia lui şi suspină din adâncul sufletului său este mai presus decât cel care poate să învieze morţii, sau decât cel care poate să folosească întreaga lume cu învăţătura lui. Prin rugăciune, sufletul nu oboseşte ci se odihneşte când grăieşte cu Dumnezeu. Acest lucru este în firea lui: să se afle lângă Dumnezeu.

Ca să ne rugăm cu inima pentru semenul nostru trebuie să-l iubim şi să-l compătimim. Să ieşim încetul cu încetul din egoismul noastru, şi să începem să-i iubim şi să suferim împreună cu semenii noştri, dacă dorim ca rugăciunea noastră să fie din inimă. Să facem din durerea lor durerea noastră!

Mişcă continuu mătăniile, ca „maşina să meargă”, să se pună în mişcare „mecanismele” duhovniceşti, inima să lucreze de una singură. Mătania aruncă „gloanţe” duhovniceşti de fiecare dată când zici rugăciunea. Este ca şi cum ai trage în diavol şi el nu se apropie.

Somnul foloseşte mult trupului după apusul soarelui. Dar şi privegherea după apusul soarelui foloseşte mult sufletului. Rugăciunea de noapte ajută mult şi este mai folositoare pentru creşterea noastră duhovnicească, aşa cum ploaia liniştită de noapte foloseşte mult creşterii plantelor.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Mica Filocalie, Editura Egumeniţa, 2009, p. 41)

Semnul că rugăciunea a fost bine primită este mângâierea dumnezeiască…

Iisus este dulce, iar celui care îşi varsă amărăciunea durerii înaintea Lui, aceasta i se preface în sirop dulce.

Vrei ca rugăciunea ta să se facă din inimă şi să fie bine primită înaintea lui Dumnezeu? Să simţi durerea semenului tău ca şi cum ar fi a ta. Chiar şi numai un suspin din inimă pentru aproapele tău aduce rezultate minunate. Semnul că rugăciunea a fost bine primită este mângâierea dumnezeiască ce o simte omul după acea rugăciune.

Rugăciunea de noapte ajută mult cu liniştea ei şi este mai eficace şi pentru sporirea noastră duhovnicească, precum ploaia liniştită de noapte ajută mult la dezvoltarea plantelor.

Mult ajută trupului somnul de după apusul soarelui. Dar şi privegherea de după apusul soarelui mult ajută sufletul prin rugăciunea făcută cu umilinţă.

Rugăciune de cerere:

 Iubit de credincioși, dar detestat în aceeași măsură de autoritățile comuniste și condamnat chiar la închisoare pe viață, părintele Ilarion Argatu a fost unul dintre cei mai importanți duhovnici ai Ortodoxiei. Sfaturile sale pentru credincioși au fost cuprinse într-o serie de lucrări religioase.

În cartea „Paraclisul și câteva dintre învățăturile preacuviosului părinte Ilarion Argatu”, duhovnicul le arată credincioșilor toți pașii pe care trebuie să-i urmeze dacă le merge rău: dacă sunt „legați” cumva și nu au spor la bani, putere de a munci, dacă asupra casei se abat necazuri, dacă cineva a umblat cu necuratul și a făcut vrăji. Părintele spune că cel mai important lucru, înainte de a începe rugăciunea de 9 zile este să fii pregătit sufletește și curat, adică spovedit de păcate.

Iată învățăturile părintelui Argatu pentru sănătate, spor și alungarea răului:

„Pentru aceasta trebuie să fii pregătit, adică spovedit de păcate. În timpul celor 9 zile, dacă ești femeie nu trebuie să ai ciclu. Dacă îți vine, trebuie să reiei când nu ai.

Se postește 9 zile, ținându-se post negru luni, miercuri și vineri, până la ora 24.00. În fiecare zi se fac următoarele rugăciuni:

Ziua se fac 40 de metanii, plus rugăciunile tale zilnice sau Tatăl Nostru spus cât mai des. Seara, după ora 22.00, mai bine spre ora 24.00, faci rugăciune. Se face Acatistul Mântuitorului și se aprind 9 lumânări, așezate în formă de cruce. Dacă nu ai Acatistier spui Tatăl Nostru astfel: 3 metanii plus Tatăl Nostru plus Rugăciunea de cerere și repeți aceasta până faci 40 de metanii.

Atenție:

-Cine nu poate duce postul până la ora 24.00, îl poate opri la ora 18.00 sau la ora 21.00 și poate mânca doar o masă de post. Dacă ai mâncat de 2 ori, ți-a furat diavolul postul.

-În cursul zilei sau cu 2 ore înainte de masă, iei o bucățica de Anafura plus un pahărel mic de aghiazmă făcută cu molitfele sfântului Vasile. -Lumânările pe care le aprinzi se lipesc pe o tavă sau o placă de faianță sau cărămidă. Ele trebuie să ardă complet. Aceasta este important.

Rugăciune de cerere:

Dezleagă, Doamne, toate vrăjile, farmecele și blestemele cu care m-au legat vrăjmașii mei știuți și neștiuți, dezleagă-le și întru nimica să se prefacă. Cearta, duhurile necurate, pe pustiu să se ducă, unde om nu locuiește, și apoi la mine să nu se mai întoarcă, iar pe mine robul tău (numele) apăra-mă!

Vei vedea cum încep să se neliniștească anumite persoane dintre cunoștințe, chiar și rude. Cei care devin neliniștiți vor neapărat să vină la tine. Uneori îți cer socotelă: pentru ce li se întâmpla lor necazuri? Vrăjitorii, în timpul rugăciunilor își primesc fiecare ce a trimis. Vezi pe cei nelinștiți-aceștia sunt vrăjitorii. Nu le spui nimic, dar îi pomenești în rugăciune.

Zici:

Dezleagă, Doamne, toate vrăjile cu care m-a legat vrăjmașul meu(numele), dezleagă-le! Dezleagă și intru nimic să se prefacă, alungă duhurile necurate, pe pustiu să se ducă și la mine să nu se mai întoarcă, iar pe mine, robul tău (numele) iartă-mă!

În timpul rugăciunii cere:

Dezleagă, Doamne, darul de bani, de casă, de îmbrăcăminte, de încălțăminte, darul de Cununie, priceperi ca: priceperea de a face bani, de a face curat, memoria, puterea de munci cu pricepere și spor, etc (tot ce crezi că ți-a fost legat). Amin!

„Sfinților Arhangheli Mihail și Gabriel, duceți nevrednica mea rugăciune și nevrednicul meu post la bunul Dumnezeu, pentru iertarea păcatelor mele, ale părinților mei, ale bunicilor mei, ale celor adormiți din neamurile noastre, ale moșilor și strămoșilor până la al nouălea neam și-mi dăruiți mie împlinirea dorinâei mele (spui dorința)”.

Cine a fost părintele Ilarion Argatu?

Părintele Ilarion, pe numele său de botez, Ioan, s-a născut la 2 august 1913, în localitatea Valea Glodului, comuna Vulturești, județul Suceava, și a trecut în neființă la 11 mai 1999, la Mănăstirea Cernica. Preot ortodox, renumit pentru slujbele de exorcizare pe care le-a ținut în Europa și America, după 1990, părintele Argatu a fost dehumat în 20056, iar trupul său a fost găsit aproape intact. Arhimandritul Ilarion Argatu a trecut la cele veșnice la data de11 mai 1999, la vârsta de 86 ani. A cerut să fie înmormântat în comuna Boroaia, acolo unde a ridicat, cu eforturi inimaginabile, o frumoasa biserică și unde a slujit mulți ani ca preot. A fost înmormântat într-o criptă săpată în pronaosul bisericii alături de soția sa.

Ioan Argatu a urmat școala cu 5 clase din Valea Glodului, apoi, la îndemnul unchiului său, Epifanie Crăciun, starețul Mănăstirii Cocoș din Dobrogea, a mers la Seminarul Teologic cu 8 clase din Dorohoi, după care a urmat și absolvit Facultatea de Teologie din Cernăuți. În paralel cu studiile teologice, a urmat cursurile Școlii Militare din Bacău, obținând gradul de sublocotenent. După absolvirea Facultății de Teologie și a școlii militare, s-a înrolat în armată, fiind trimis ofițer în cadrul unității de grăniceri de la Careii Mari, la granița cu Ungaria. A urmat și o școală de serviciu social, inițiată de către ministrul învățământului de atunci, Dimitrei Gusti(1933-1934).

Un cuvânt interesant pe care mi l-a zis Părintele Arsenie şi pe care poate că ar fi bine să-l zic, pentru că sfaturile Sfinţilor se adresează tuturor oamenilor, iar Părintele e un Sfânt! Eu îl consider Sfânt! Zice către mine: – Mă, ori vrei, ori nu vrei, Dumnezeu e cu tine!

 Un cuvânt interesant pe care mi l-a zis Părintele Arsenie şi pe care poate că ar fi bine să-l zic, pentru că sfaturile Sfinţilor se adresează tuturor oamenilor, iar Părintele e un Sfânt! Eu îl consider Sfânt! Zice către mine:

– Mă, ori vrei, ori nu vrei, Dumnezeu e cu tine!

Şi au trecut foarte mulţi ani, în care eu am uitat de cuvântul acesta al Părintelui. Şi maica mea – Doamne, odihneşte-o! –, într-o bună zi, îmi spune:

– Măi, copile, ce curaj ţi-o dat ţie Părintele! Ce nădejde ţi-o dat ţie Părintele când ţi-o zis că: Ori vrei, ori nu vrei, Dumnezeu e cu tine!

Ăsta a fost un cuvânt de încurajare, de îmbărbătare, dar care e pentru toţi oamenii! Că cuvintele lui Dumnezeu şi ale Sfinţilor sunt valabile pentru toată lumea, nu numai pentru mine sau pentru un om.

Şi cum interpretez eu prima parte: Dacă vrei, Dumnezeu e cu tine. Vrei să mergi la Biserică? Iată, e deschisă Biserica, poţi să mergi. Nu ţi-e teamă că poţi fi pedepsit sau persecutat. Vrei să te spovedeşti? Sunt preoţi. Vrei să posteşti? Iată, poţi să mănânci mâncare vegetariană, poţi să posteşti. Vrei să faci o milostenie? Nimeni nu-i atât de sărac, să nu poată oferi un zâmbet sau un cuvânt sau o rugăciune pentru cineva, că şi aia e milostenie. Vrei să faci o excursie, un pelerinaj la vreo mănăstire? Iată, Dumnezeu e cu tine! Deci la orice lucru, Dumnezeu e cu tine. Că zicea Părintele Arsenie că: Dumnezeu iubeşte pe cel mai mare păcătos mai mult decât iubeşte cel mai mare Sfânt pe Dumnezeu. Dragostea lui Dumnezeu depăşeşte dragostea noastră!

Şi acum, şi partea cealaltă. Nu vrei să laşi curvuşagurile? Nu le lăsa, dar nici nu te mira dacă vezi că eşti tată şi plăteşti pensie alimentară. Iată, pentru o plăcere scurtă, Dumnezeu e cu tine, că te pedepseşte aici. Nu vrei să laşi carnea? Că sunt oameni care nu pot trăi fără carne nici în Vinerea Mare… Păi, Dumnezeu îngăduie ca grăsimea să se depună, caroseria să nu mai meargă bine şi un medic îţi va zice: Matale ai nişte rezultate dezastruoase! Dacă vrei să nu mergi la ăia mulţi, trebuie să respecţi reţeta: pâine prăjită, ceai, cutare, cutare, cutare. Iată, Dumnezeu e cu tine! Nu vrei să laşi ţigara? Că sunt oameni care zic: Părinte, dintre toate păcatele, numai ţigara n-o pot lăsa!

Ei, nu! Nu vrei să o laşi! Că aşa ţi s-o învăţat sângele cu nicotina şi nu vrei. Păi, te duci la medic şi afli că nu merge bine cu căile respiratorii. Şi medicul zice: Păi, şi la horn, dacă se depune, se astupă. Matale ţi-ar mai trebui la sicriu patru cuie, la matale patru cartuşe de ţigări şi, gata, sunt înfundate cu totul!

Vrei să mergi la ăia mulţi? Dumnezeu e cu tine! Nu vrei să te smereşti, să-ţi spovedeşti păcatele? Că Tronul milostivirii lui Dumnezeu este Taina Spovedaniei. Nu vrei să te smereşti? Te spovedeşti la medicul psihiatru sau la psiholog, că aşa-i mai nou, în ziua de azi. Dar dezlegare de păcate n-ai. Iată! Nu vrei să posteşti? Dă Dumnezeu vremurile astea în care am ajuns noi, cu lipsuri, cu necazuri, şi posteşti vrând-nevrând.

Într-o vreme, la pomelnic, îl pomeneam şi pe Părintele Arsenie luptătorul, că nu era trecut la ceilalţi. Şi apoi, eu, cu toată evlavia asta a mea, am uitat să-l mai trec şi au fost ani întregi în care nu l-am mai pomenit. O început apoi peste mine nişte boli, nişte ispite şi nu mai ieşeam din ele.

Şi, într-o noapte, l-am visat pe Părintele Arsenie care zice:

– Mă, da-mi un pic de tămâie.

Nu cred în vise! Că Părintele Cleopa a şi scris o carte Despre vise şi vedenii… Şi chiar dacă-s adevărate, nu trebuie să ne luăm după ele, ca să nu cădem în înşelare. Dar eu totuşi am interpretat, cu mintea mea, că uite, eu l-am lăsat pe Părintele Arsenie! Şi tămâia e rugăciune… Şi am început să mă rog iară la Părintele Arsenie să mă ajute, aşa păcătos cum eram.

Cei mai mulţi dintre cei cinstiţi pun mare preţ pentru un post de mâncare… dar asta nu-i destul. … Adevăratul post este sufletesc: reţinerea cu orice chip de la a nu mai judeca, a nu mai vorbi de rău – un lucru atât de grav şi care se face atât de uşor. Am îndrăznit să afirm că cei mai mulţi în iad sunt cei care vorbesc de rău… Biserica îi încadrează la UCIDERE MORALĂ. A desfiinţat un om pe care Hristos l-a restaurat prin sânge…

 Cei mai mulţi dintre cei cinstiţi pun mare preţ pentru un post de mâncare… dar asta nu-i destul. … Adevăratul post este sufletesc: reţinerea cu orice chip de la a nu mai judeca, a nu mai vorbi de rău – un lucru atât de grav şi care se face atât de uşor. Am îndrăznit să afirm că cei mai mulţi în iad sunt cei care vorbesc de rău… Biserica îi încadrează la UCIDERE MORALĂ. A desfiinţat un om pe care Hristos l-a restaurat prin sânge…

Deci [postul adevărat/ şi sufletesc înseamnă] reţinerea de la a vorbi de rău, a te ruga, a-ţi da seama cât de departe eşti de departe de mântuire, să te compari cu momentul Judecăţii sau al morţii tale. “Filosofia cea mai mare – gândul la moarte”. E o enorm de mare greşeală să crezi că ai să trăieşti numai până la moarte; abia de acolo începe viaţa!

Postul e de o mare valoare dacă este ţinut sufleteşte mai cu grijă. SĂ INTRĂM ÎN IUBIREA CREŞTINĂ! Pentru că iubirea este criteriu de Judecată. Nu se poate face nimic fără iubire. Noi suntem obligaţi să iubim pe fraţii noştri. Aceea este măsura în care Îl iubim pe Dumnezeu – cea în care îi iubim pe alţii. Te înşeli dacă crezi că Îl iubeşti pe Dumnezeu şi duşmăneşti pe atâţia inşi. Nu s-a gustat din marea bucurie a iertării.

Va să zică Postul este să te antrenezi mereu ca să fii pregătit în ceasul ceasurilor – ziua cea mare a ta – ziua morţii. Biserica ne-a dat această posibilitate. Să ne antrenăm în a nu duşmăni, în a iubi.

Am spus: o stare de prezenţă continuă, nu atât o stare de nevoinţă. Nu o stare de să nu mai mănânci nimic cu zilele, cu săptămânile. Mănânci potrivit, dar niţel mai reţinut, având în vedere scopul principal: viaţa de mântuire.

Părintele Arsenie Papacioc

În continuare redăm cuvintele părintelui Nicolae Tănase:

Noi intrăm în post cu dorinţa de rânduială şi este bine să dorim ducerea rânduielii până la capăt. Nu întotdeauna facem aşa. Sunt aşa de multe momente în viaţa noastră din post, încât suntem aproape siguri că vom strica rânduiala. Unii, de exemplu, ne punem încă de la început în gând să postim doar prima şi ultima săptămână.

Alţii nu pornesc cu dorinţa de rânduială, de aceea nici nu o duc la capăt. Rolul slujbelor este să ne introducă într-o rânduială. Biserica are o rânduială. Rânduiala aceasta face din viaţa noastră, o viaţă plăcută lui Dumnezeu, iar pentru noi aduce pace, linişte. Este cazul să avem şi noi o rânduială, pentru că postul are o rânduială.

Şi n-are niciun rost dacă este ţinut fără rânduială. El are rânduiala lui, cu metanii, cu rugăciune, cu milostenie, cu vorbă puţină, cu înviorarea trupului, înviorarea feţei. Adică, mai precis, să nu ne văităm că postim. Pentru că, totuşi, ar trebui să arătăm că postim, ca să ştie ceilalţi că încă se mai posteşte

https://www.zazzle.com/store/ioanaandreea

https://www.zazzle.com/store/ioanaandreea 

https://www.zazzle.com/store/ioanaandreea/products

https://www.zazzle.com/store/ioanaandreea/products