Atunci împăratul Maximian a intrat în Episcopia de Nicomidia căutându-l pe Antim, însă nu l-a găsit. În biserică fiind foarte multă lume, împăratul s-a întors către cei de față și le-a zis: "Lepădați-vă de credința voastră, că de nu veți asculta, voi arde locașul acesta cu voi toți". La această cerere a împăratului, preotul Glicherie a răspuns fără frică: "Nici darurile tale nu le poftim, nici de îngrozirile tale nu ne temem, fiindcă avem arme de sus de la Împăratul a toate și nădăjduim că stându-ți împotrivă vom dobândi o minunată biruință, că fiind bătuți de tine, noi biruim". Glicherie a fost supus chinurilor și în cele din urmă martirizat în afara orașului.
Văzând împăratul că cei din cetate nu se leapădă de creștinism a poruncit ca aceasta să fie înconjurată de lemne uscate, cărora soldații să le dea foc.
Soldații au înconjurat astfel locul și nu au mai permis nimănui să iasă. Înăuntru a intrat trimisul împăratului care le-a vestit creștinilor că împăratul îi somează să jertfească idolilor, altfel vor fi arși de vii. Atunci arhidiaconul bisericii, aprins de focul râvnei dumnezeiești, a întărit mulțimea și i-a pus înainte slava muceniciei la care îi cheamă Dumnezeu. El le-a amintit de pildă celor trei tineri din cuptorul de foc. Creștinii s-a umplut de Duhul Sfânt și au voit cu râvna să răspundă dumnezeieștii chemări.