ianuarie 15, 2023

Problemele sistemului circulator apar atunci când există un flux sangvin limitat la nivelul picioarelor, mâinilor, inimii și în restul corpului. Potrivit dr. Ioana Almaș, insuficiența circulatorie periferică sau boala vasculară periferică reprezintă totalitatea afecțiunilor cauzate de obstrucția arterelor periferice și a venelor importante din organism.

 Problemele sistemului circulator apar atunci când există un flux sangvin limitat la nivelul picioarelor, mâinilor, inimii și în restul corpului. Potrivit dr. Ioana Almaș, insuficiența circulatorie periferică sau boala vasculară periferică reprezintă totalitatea afecțiunilor cauzate de obstrucția arterelor periferice și a venelor importante din organism.

Transportul sângelui în organism se realizează prin intermediul vaselor de sânge (artere și vene), asigurându-se astfel, aportul de oxigen la nivelul celulelor și eliminarea dioxidului de carbon de la acest nivel.

Viteza de circulație a sângelui prin vase este dată de suprafața de contact a sângelui cu pereții vaselor, de diametrul vaselor, precum și de presiunea cu care sângele este pompat de la inimă prin vase.

La începutul arborelui circulator (în apropierea inimii) presiunea sângelui este mare, la fel și viteza de circulație a sângelui. Cu cât distanța față de inimă crește, vasele se îngustează, frecarea cu pereții vaselor e mai mare astfel presiunea și viteza de circulație a sângelui scad, permițând schimbarea elementelor nutritive și a gazelor între sânge și țesuturi.

Dacă vasele suferă o dilatare sau sunt obstrucționate, sângele stagnează ducând astfel la insuficiența circulatorie.
Netratată din timp, circulația periferică deficitară poate cauza efecte negative asupra:

• creierului – provocând oboseală, amețeli, pierderi de memorie, dureri de cap frecvente.
• inimii – provocând incapacitatea de a efectua activități aerobice simple, hipertensiunea arterială, nivelul ridicat de colesterol, dureri în piept, atacul de cord și accidentul vascular cerebral sunt riscuri majore dacă afecțiunile circulatorii rămân netratate.
• ficatului – provocând lipsa apetitului, scăderea în greutate, modificări ale nuanței pielii.
• rinichilor – provocând umflarea mâinilor, a picioarelor și a gleznelor.
• membrelor – provocând crampe, senzația de amorțeală, varicele.

Pentru remedierea acestei probleme, există câteva remedii naturale, din care amintim:

Usturoiul. Se consumă zilnic câte 2-3 căței de usturoi crud, sau sub formă de decoct, care se prepară astfel: 2-3 căței de usturoi zdrobiți se fierb în 200 ml de apă sau lapte, timp de 15 minute.

Întreaga cantitate se bea pe tot parcursul unei zile, cu înghițituri mici. Dacă usturoiul crud sau decoctul vă provoacă neplăceri, puteți apela la tinctura de usturoi, din care se administrează câte 10 picături de 2 ori pe zi sau capsulele de usturoi, câte 1-2 pe zi, timp de 2 săptămâni. Usturoiul este vasodilatator.

Vinul tonic cu hrean, făcut în casă. Într-un litru de vin roșu natural se adaugă 15 linguri de hrean dat prin răzătoarea mică ți o jumătate de linguriță de pper negru boabe.

Amestecul se pune într-o sticlă de sticlă închisă la culoare și se păstrează într-un loc răcăros, ferit de lumină, timp de 9 zile, după care se filtrează și se poate folosi, luând câte 3-4 linguri cu jumătate de oră înainte de fiecare masă.

Păducelul sub formă de infuzie. La o cană de apă clocotită se adaugă o lingură de flori sau fructe foarte bine mărunțite și se lasă la infuzat timp de 10-15 minute, după care se strecoară și se poate bea îndulcit cu miere.

Este recomandat a se bea o cană pe zi. Se mai poate folosi și tinctura de păducel. 10-15 picături de tincutră se diluează în 50 de ml de apă, iar amestecul se bea de trei ori pe zi, timp de 30 de zile. Păducelul este vasodilatator.

Drojdia de bere. Într-o cană se pune o linguriță de drojdie proaspată de bere, o linguriță de lapte praf, o liguriță de miere de albine și se completează cu lapte. Amestecul se bea o dată pe zi.

Tratamenul este recomandat a se ține până se termină un pachet mare de drojdie. O altă variantă este să consumați câte 2-3 lingurițe de drojdie de bere proaspătă între mesele principale, timp de două săptămâni.

O altă rețetă spune că o linguriță se drojdie de bere proaspătă se amestecă cu o linguriță de miere de albine și se consumă de 3 ori pe zi, între mesele principale, timp de 2-4 săptămâni.

Dacă nu aveți drojdie proaspătă, puteți folosi și drojdia uscată. Astfel, 2 lingurițe de drojdie se dizolvă în jumătate de litru de suc proaspăt de morcov. Cantitatea se împarte în trei și se bea pe tot parcursul zilei, între mesele principale.

Ginkgo Biloba. Se poate consuma sub formă de infuzie (2 lingurițe de frunze mărunțite se pun într-o cana cu apă clocotită. Se lasă la infuzat timp de 10-15 minute, se strecoară și se consumă), tinctură (30-40 de picături de tincutră se pun în puțină apă și se bea de trei ori pe zi, înainte de mesele principale cu 15 minute), comprimate (40 mg, de 2-3 ori pe zi) sau fiole de extract de ginkgo biloba în combinație cu lăptișor de matcă, miere și ginseng (1-2 file pe zi).

Maceratul cu ardei iute. Cinci lingurițe de ardei iute mărunțit se adaugă într-o soluție formată din 250 ml oțet și 250 ml alcool sanitar. Preparatul se lasă la macerat timp de o săptămână, după care se mută într-o sticlă închisă la culoare, păstrându-se într-un loc întunescos, rece și uscat. Cu această soluție se masează zilnic mâinile și picioarele.

Smirna. Se iau 3-4 bobițe de smirnă și se pun într-un pahar cu apă clocotită pentru 30 de minute, după care se masează mâinile și picioarele energic.

Zeama de varză acră. Se consumă câte 1-2 pahare zilnic.

Uleiurile esențiale în baie. Pentru a crește fluxul sangvin sunt recomandate băile calde, totale sau locale, în care se adaugă câte 15-20 de picături de ulei esențial de grapefruit, ghimbir, levantică, rozmarin și eucalipt. Acestea încălzesc corpul și îl relaxează.

Fructele uscate de castan. Se pun 200g de fructe uscate şi mărunţite de castan în cinci litri de apă fiartă şi se lasă la infuzat. Se fac băi cu o durată de 30 de minute timp de 12 zile consecutiv într-o lună, iar procedeul trebuie repetat trei luni la rând, după care se face o pauză de două luni şi se reia tratamentul.

Persoanelor care au probleme de circulație periferică le este recomandat să adopte un regim alimentar echilibrat, bogat în fibre și sărac în grăsimi pentru a menține colesterolul în limitele normale, și pentru a preveni depunerea plăcii pe pereții arterelor și venelor.

Trebuiesc consumate multe legume și fructe proaspete, în special fructele de pădure, citricele, pepenele verde pentru că acestea tonicfică pereții vaselor de sânge, stimulează circulația și fluxul sangvin.

Între alimentele recomandate se regăsesc și: iaurtul simplu, sucul de ceapă, sucurile de legume, pâinea integrală, carnea de vită, pasăre, pește, brânza de vaci, fructele de mare, icrele, uleiul de pește, ouăle, nucile, fasolea, semințele de in, uleiul din semințe de in, avocado.

Pentru a combate această afecțiune, din alimentație trebuiesc eliminate sarea, tutunul, carnea de porc, alcoolul, cafeaua în exces, grăsimile.

De asemenea, trebuie să evitați să stați mult în picioare, îmbrăcămintea strâmtă, încălțămintea înaltă, băile fierbinți, expunerile prelungite la soare, poziția picior peste picior, trebuie diminuat surplusul ponderal, coloana vertebrală trebuie menținută dreaptă pentru a preveni tensiunea asupra spatelui, păstrând astfel o circulație optimă în mâini și picioare, trebuiesc protejate extremitățile folosind mănuși, căciuli, șosete călduroase.

Exercițiile fizice regulate, mersul pe jos, dansul, masajul, sauna sunt importante pentru a menține sănătatea sistemului circulator.

ianuarie 13, 2023

La ceasul rugăciunii, îngerii se roagă împreună cu tine!

 

La ceasul rugăciunii, memoria îţi aduce închipuirile vechilor lucruri, sau grijile noi, sau persoana celui care te-a întristat. Deci, păzeşte-ţi bine mintea, ca să nu-ţi pună înainte problemele ei. Şi să te îndemni continuu să conştientizezi înaintea cui te afli, pentru că este foarte firesc pentru minte să fie atrasă cu uşurinţă de ţinerea de minte a lucrurilor la ceasul rugăciunii.

Atenţia minţii care se osteneşte să afle rugăciunea va aduce rugăciunea. Pentru că rugăciunea urmează ca nimic altceva atenţiei. Deci, să ne îngrijim cu râvnă să dobândim luarea-aminte.

Uneori, prin modul în care vei sta la rugăciune vei putea degrabă să te aduni şi să te rogi bine, alteori te vei osteni mai mult, fără să-ţi împlineşti scopul. Aceasta se întîmplă, ca să cauţi cu mai multă fierbinţeală rugăciunea. Şi după ce o vei primi, s-o ai ca pe o izbândă nedespărţită.

Să ştii că sfinţii îngeri ne îndeamnă la rugăciune, şi stau împreună cu noi, şi se bucură, şi se roagă pentru noi. Deci, dacă ne arătăm nepăsători şi primim gândurile pe care ni le aduc demonii, îi vom mânia mult pe îngeri. Pentru că în timp ce aceştia se luptă atât de mult, noi nici pentru noi înşine nu vrem să-L rugăm pe Dumnezeu, ci dispreţuind slujirea lor, şi părăsindu-L pe Domnul Dumnezeul lor, vorbim cu duhurile necurate. (Sfântul Nil Ascetul)

Spune aceşti psalmi pentru împrospătarea forţelor şi refacerea sănătăţii! Au mare putere! Aprinde o lumânare când te rogi

 

S-a constatat că citirea consecventă a unor texte biblice îmbunătăţeşte climatul psihic, făcându-l favorabil restabilirii sănătăţii. Am auzit despre medici care şi-au selectat un „repertoriu” de texte biblice, pe care le rostesc atât pentru spiritualizarea actului medical clasic, cât şi ca terapie autonomă. De exemplu, ştiu că un medic foloseşte sistematic Psalmul pentru echilibrare endocrină.

Lectura Psalmilor se recomandă şi în profilaxia degenerative. Iată motive pentru care propunem să se facă o corelaţie între Psalmi şi vindecare. Un Psalm care a fost selectat pentru o trebuinţă psiho-somatica va fi citit, cel puţin în şapte zile la rând, fie de către terapeut (care cunoaşte modul adecvat de citire sau de asociere cu practica sa medicală), fie de pacient sau de penitent.

Însuşi citirea lui se face într-o stare de destindere, de linişte lăuntrică, cu uitare de sine, traind profund fiecare cuvânt al Psalmului.

Din cei 150 de Psalmi, am ales 10 ca prioritari în împrospătarea forţelor şi refacerea sănătăţii. Pe aceştia i-am împărţit în patru categorii:

1. Psalmi care se citesc în caz de boală, poticnire, stres, depresie anagapica, dizarmonie;

2. Psalmii profilaxiei, sau păstrătorii vieţii;

3. Psalmii penitenţei, sau ai purificării;

4. Psalmii perfectiunii, pentru cei care, după însănătoşire, caută iluminarea.

Psalmii însănătoşirii: 22 şi 102

Psalmul 22 (în unele Biblii, este numerotat ca Psalmul 23) începe cu versetul: „Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi” („Domnul este păstorul meu”). Se citeşte pentru orice fel de „poticnire” maladivă, psihică sau somatică. Este un Psalm al însănătoşirii dinspre spirit spre trup. Puterea lui constă nu doar în sugestie, ci în activarea arhetipului Tatălui protector şi dătător de viaţă. Tatăl care biruieşte „valea umbrei morţii” stimulând resursele vieţii, neutralizând potrivnicii sau tăietorii vieţii. „Toiagul Tău şi varga Ta, acestea m-au mângâiat…”: lovirea sorții este resimţită ca operaţie psihică de întărire. Psalmul acesta este construit în întregime pe arhetipul renaşterii şi pe simbolul salvării: începând cu salvarea fizică (hrană, apă), continuând cu cea energetică („… Sufletul meu l-a întors”) şi terminând cu cea pontificală („ca să locuiesc în casa Domnului…”). Efectul medical şi atitudinea mentală imunogenă decurg din identificarea cu realitatea Duhului.

Psalmul 102 (103) care începe cu „Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul…”. Acesta conţine sugestii puternice, care creează un bine mental — condiţia restabilirii sănătăţii. Pacientul e întărit în redescoperirea legii revelate. Este prin excelenţă un psalm al regenerării, al întineririi.

Psalmii profilactici: 6 şi 38

Psalmul 6, care începe cu „Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu urgia Ta să mă cerţi…”. Este un Psalm care evidenţiază relaţia între păcat şi boala. Eroarea, contrazicerea legii, păcatul, au ca urmare o îmbolnăvire somatică sau psihică. Boala psihică apare mai întâi ca o îngustare a minţii, alteori ca o tulburare de personalitate, ca o scindare sau o dizarmonie. Psalmul 6 nu lăsa păcatul să se încuibezepâna ajunge boala, ci-l stopează. Trebuie spus că boala nu e o pedeapsă pentru păcat, ci o oprire de la păcat. Nu concepem un Dumnezeu pedepsitor. El a plantat în om, în fiecare celulă a corpului omenesc, legea Sa. Când legea este încălcată sau contrazisă, se manifestă durerea şi boala — nu întru pedeapsă, însa, ci întru restabilirea legii.

Psalmul 38 (39) care începe cu „Zis-am: Pazi-voi căile mele, ca să nu păcătuiesc eu cu limba mea…” („Zis-am; Voi veghea asupra căilor mele…”). Este un Psalm care ne îndeamnă la luarea de cunostinta a condiţiei noastre de trecători, de pelerini pe acest pământ. Amintirea morţii nu naşte tristeţe, ci o valorizare corectă a vieţii. Este aici conţinut şi mesajul din Ecleziast: Toate sunt zadarnice, numai poruncile lui Dumnezeu dau sens în acest univers…

În alt Psalm găsim o idee care ar părea şocantă prin paradoxul ei: „minciuna sunt fiii oamenilor “, ca o traumă de trezire spre Duh, spre salvare spirituală.

Psalmii penitenţei sau ai purificării: 21, 31, 50,141

Însănătoşirea presupune două etape: arderea negativităţii ancestrale sau achiziţionate şi restabilirea comuniunii cu armonia divină.

Psalmul 21 (22), care începe cu „Dumnezeul meu. Dumnezeul meu, ia aminte la mine, pentru ce m-ai părăsit ?” („Dumnezeule, Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit…”) Ştim că Iisus, pe cruce, făcea rugăciunea Sa, rostind chiar acest Psalm: „Eli, Eli! Lama sabahtani ?” (Mat. 27: 46). Nu-i vorbă, deci, de o poticnire sau o deznădejde a Sa, ci de penitenta pentru neamul omenesc. Iisus rosteşte acest Psalm, căci în acel moment EI îi împlineşte profeţia; în acest Psalm se spune: „… Strapuns-au mâinile mele şi picioarele mele (…) şi pentru cămaşa mea au aruncat sorţi”. Penitenţa Lui arde păcatul lumii. Citind acest Psalm, reactualizam penitenţa lui Hristos însuşi.

Psalmul 31 (32). „Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele. Fericit bărbatul, căruia nu-i va socoti Domnul păcatul, nici nu este în gura lui vicleşug…” („Ferice de cel cu fărădelegea iertată şi de cel cu păcatul acoperit. Ferice de omul căruia nu-i ţine în seama Domnul nelegiuirea! Ferice de omul căruia Domnul nu-i socoteste greșeala”).

Este un Psalm cu putere de întărire. Apare însa întrebarea: există oare greşeli care nu sunt „socotite”? Greşeli pentru care nu plăteşti prin boală sau moarte? Există greşeli pe care Dumnezeu le-ar trece cu vederea? Răspunsul, (afirmativ), rezultă şi din acest psalm, dar şi din observarea unei cazuistici a penitenţei universale, însoţit însa de următoarea explicaţie: prin greşeală, te micşorezi. Poţi trăi şi micşorat, suportând însa toate inconvenienţele micşorării tale: marginalizare, mediocritate… Poţi trăi micşorat şi sănătos (!), cu condiţia să nu ieşi de sub binecuvântare, că micşorarea să nu devină nimicire.

Psalmul 50 (51). „Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mila Ta (…) întoarce faţa Ta de la păcatele mele…”. Este cel mai important Psalm al penitenţei. Uneori duhovnicii impun drept canon copierea zilnică a acestui psalm, timp de 21 de zile. El conţine şi sugestia arderii păcatului, dar şi imperativul iertării, ca ultimă şansă a purificării.

Psalmul 141 (142). „Cu glasul meu către Domnul am strigăt, cu glasul meu către Domnul m-am rugat.” („Cu glasul meu strig către Domnul…”) Este Psalmul asumării sacrificiului de sine, spre ridicare celor părăsiţi şi spre transformarea singurătăţii în şansă.

Psalmii desăvârşirii: 45 şi 119. Litania Legii

Psalmul 45 (46). „Dumnezeu este scăparea şi puterea noastră, ajutor întru necazurile ce ne împresoară.” („Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru…”) Este un Psalm al practicii spirituale. Adevarata sănătate nu este o problemă medicală, ci sufletească. De aici reiese şi importanţa acestui Psalm al ascezei, unde găsim scris: „Opriţi-vă şi cunoaşteţi ca Eu sunt Dumnezeu…” („Opreşte-te şi cunoaşte …”) (45: 10) Unii autori filocalici (Isaia Pustnicul, de exemplu) au dezvoltat acest verset, vorbind despre cele 6 opriri ale realizării.

Psalmul 118 (119). „Fericiţi cei fără prihană în cale, care umblă în legea Domnului.” („Ferice de cei fără prihană în calea lor…”). Psalmul acesta îi „încununează” pe toţi ceilalţi. Este un tratat de medicină, de înţelepciune, de mistică. El reaminteşte secretul restaurării omului: interiorizarea Legii revelate; şi cauza bolilor: încălcarea legilor universale.

Cele mai importante legi universale pe care le încălca omul sunt iubirea de Dumnezeu şi iubirea de semen. Această încălcare se numeşte: agresivitate, egoism, mândrie, furie, vanitate, osândirea aproapelui şi neputinţa iertării.

Psihologia numeşte această serie de erori, structurate în caracter, „complexul Cain”: tendința omului de a-şi elimina semenul. Această tendinţă – adesea tradusă în practică — are ca urmare şi ca avertisment o îmbolnăvire. Blestemul, blasfemia, ura, osândirea, au ca primă urmare o cefalee, o dereglare endocrină sau circulatorie, o scădere energetică. Nu ca să te pedepsească, ci ca să te oprească de la încălcarea legii universale.

Psalmul 118 ne trezeşte în memorie detaliile legii, rememorarea lor continuă, întru deplină sănătate a trupului şi întru iluminarea minţii.