Cicoarea
Denumirea știinţifică: Cichorium intybus.
Denumiri populare: floricică, andivă,
andivie.
Prezentare. Cicoarea se întâlnește
atât în cultură, cât și în flora spontană, fiind o
reprezentantă a familiei compozitelor. Este o plantă perenă, cu tulpină
ramificată și rădăcină groasă. Poate
atinge o înălţime de 1,20 metri. Înflorește în lunile iulie, august, septembrie. Florile sunt de culoare albastră.
În flora spontană, cicoarea se întâlnește în fâneţe, pe marginea drumurilor, pe
pășuni, în alte locuri necultivate și în care cresc fel de fel de
ierburi.
Pentru
aplicaţii în medicina naturistă se folosește toată planta, inclusiv rădăcina. În mod curent, rădăcina este folosită
pentru producerea surogatului de cafea numit
cicoare. Părţile aeriene din plantă se recoltează în mai-iunie, iar
rădăcinile toamna, atunci când planta ajunge
la sfârșitul perioadei
de vegetaţie. Printre
cele mai importante preparate medicinale obţinute din cicoare se numără decoctul.
Substanţe
active importante. Cicoarea conţine un ulei volatil, dar și compuși amari, colină, inulină (un polizaharid),
tanin. Pe lângă acești compuși, în rădăcina de
cicoare, dar și în partea aeriană, se găsește fosfor. Cercetări mai noi
menţionează descoperirea de insulină
în rădăcina de cicoare, fapt ce dă o nouă dimensiune utilizării acestei
plante în medicina
naturistă și, desigur,
speranţe diabeticilor.
Întrebuinţări. Ca plantă medicinală, cicoarea
se folosește în tratamente privind
hepatita cronică,
dischinezia biliară, constipaţia cronică, în aplicaţii
dermatologice (furunculoze,
acnee), în anemii, digestie leneșă, pietre la rinichi și la vezică, litiaze, infecţii
urinare. Altfel spus, decoctul de cicoare revigorează activitatea ficatului și a rinichiului, regularizează digestia, produce
diureză, este un bun agent
laxativ și depurativ (curăţă organismul de toxine, purifică sângele).
Tonic general bun, o contribuţie importantă având-o fosforul.
Cicoarea de grădină (Cichorium endivia) este
o plantă bienală de la care se consumă
frunzele. Prin mușuroire, frunzele de la baza tulpinii se îngroașă și-și pierd clorofila, obţinându-se andivele. Deci,
andivele nu sunt altceva decât muguri și frunze ce provin de la cicoarea de grădină. Din păcate, andiva – considerată un produs alimentar
de înaltă clasă – nu are calităţile terapeutice
ale suratei sale sălbatice. Totuși,
efectele nu sunt de neglijat,
acestea fiind încă un argument
în ceea ce privește succesul
gastronomic al andivei. De notat, în acest caz, și faptul că andivele
sunt indicate de naturiști în alimentaţia copiilor, fiind un bun vitaminizant
și remineralizant.